[ Vampire Knight ] - Academia Vampirilor

[BloodyInnocence]

woow nu ma asteptam la atatea comenturi;)) va multumesc mult ca v-ati facut timp sa treceti sa cititi si sa imi spuneti parere voastra.
Eu o sa incerc sa rezolv cu greselile de tastare dar word-ul meu e foarte incapatanat in ultimul timp si refuza sa ma lase sa scriu, imi tot corecteaza acolo unde poate cuvintele. adica le transforma in engleza. de aceea o sa mai apara din cand in cand vampire in loc de vampir. pt ca formele sunt foarte apropiate si pe el nu il doare burta sa mai pun un e;))
en fine, uita-ti continuarea.

Era usor ca un vampir sa îsi recunoasca semenii. Nu întâlnise pâna atunci nici unul care sa nu fie capabil sa o bage în grupa ei, sa o catalogheze drept muritoare si sa treaca mai departe fara sa îi mai acorde atentie. Însa acel tip, acel baiat nu îi inspira deloc încredere. Se uitase din curiozitate în urma pentru a vedea daca dupa ce a trecut de ea va continua sa o priveasca si el îsi întorsese capul, exact asa cum banuise. Când Yuuki îi întâlni privirea îsi întoarse capul furioasa. Nu îi venea sa creada cât de mult o scosese din sarite acea persoana. Vazuse înainte sa îsi întoarca privirea zâmbetul victorios aparând pe chipul tipului de parca îi transmitea ca deja era a lui. Îl urî din acea clipa. Se opri pentru o secunda pentru a trage aer în piept si a se calma, nu vroia sa intre în urmatoarea clasa în care avea ora plina de nervi. Nu vroia sa atraga atentie asupra ei. Trebuia sa fie cât mai calma posibil pentru a trece cu bine de acea prima zi. Oftând îsi continua drumul prin cladirea sinistra cautându-si clasa unde avea sa participe la un alt curs cu nume ciudat. Nu reusea deloc sa descifreze numele cursului si nici ceea ce scria în cartea care i se daduse pentru cursul respectiv, dar nu o interesa prea mult. Le promisese parintilor ei adoptivi ca avea sa îsi dea toata silinta sa obtina note bune, sa fie o studenta model, însa adevarul era ca îi pasa mult prea putin. Dorea sa devina o renumita ziarista, sa calatoreasca în toata lumea cautând povesti fantastice, interesante, palpitante.

Intra în sala de curs fara sa observe profesoara care deja se afla în clasa. Se îndrepta spre ultimul rând, dorind sa se aseze acolo pentru a se face mica si a se ruga ca nimeni sa nu o observe când o auzi pe profesoara vorbind.

- Domnisoara, ai gresit cursul. Nu te-am mai vazut în clasa mea pâna acum, spuse profesoara facând-o pe Yuuki sa încremeneasca în loc.

Îi îngheta inima în acea clipa. Asta era pedeapsa ei pentru ca se bucurase ca la primul curs profesorul nu o prezentase clasei si se prefacuse ca nu o observa. Deja presimtea urmatoarea rugaminte a profesoarei, deja se vedea cum se bâlbâie în fata clasei încercând sa se prezinte. Se întoarse încet, înghitind nodul ce i se pusese în gât înainte sa vorbeasca.

- Buna ziua, sunt noua la aceasta Academie si... dar profesoara nu o lasa sa termine.

- O! O noua studenta! Bine ai venit, bine ai venit! Pai atunci vino aici în prima banca si asteapta sa vina toata lumea ca sa te prezinti, spuse profesoara zâmbindu-i calduros.

Îsi închisese ochii atunci când îi oferi zâmbetul ceea ce îi dadu de înteles lui Yuuki ca era o persoana calda, blânda care nu vedea decât partea roz a vietii. Îi placea atitudinea profesoarei si modul calduros în care o primise, o facuse sa se simta putin mai bine, însa în acelasi timp o ura din tot sufletul pentru ca o forta sa se prezinte.

Se aseza în prima banca, ascunzându-si capul între mâinile asezate pe banca. Nu îi venea sa creada ca trebuia sa se prezinte.

- Domnisoara? Poti sa te prezinti acum. Hai, vino aici în fata lânga mine sa te poata vedea toti, îi atrase atentia profesoara invitând-o lânga ea, lânga catedra.

Yuuki se ridica fara prea mult chef si îsi târî picioarele dupa ea, de parca era vreo detinuta care se îndrepta spre moartea ei. Nu îsi ridica privirea pentru a se uita la cei care se aflau în sala. Le simtea ochii peste tot pe pielea ei si îi era de ajuns acest sentiment, nu mai dorea sa le vada privirile pline de dorinta de a-i rupe gâtul si a-i suge sângele. Stia ea de ce sunt în stare vampiri, nu se pacalea ca alti oameni care credeau în cele mai absurde explicatii numai sa nu accepte existenta unor fiinte paranormale.

- Buna... ma numesc Yuuki Blake si sunt fica adoptiva a familiei Blake, sopti ea uitându-se în jos, la podea.

- Familia de vampiri de sânge pur Blake? Auzi Yuuki pe cineva întrebând nevenindu-i sa creada ca ea facea parte din acea familie.

Continua sa îsi tina încapatâna capul în joc, refuzând sa se uite la asa numiti ei colegi, dar putut sa îsi dea seama ca cel care vorbise era o fata.
- Da...

- Altceva nu vrei sa ne spui despre tine, Yuuki? O întreba punându-i mâna pe umar.

Îsi scutura umarul, facând-o pe aceea sa îsi retraga mâna. Nu suferea ca oameni sau vampiri sa puna mâna pe ea. Îi dadea o senzatie neplacuta.

- Nu... Pot sa ma duc în banca? Întreba continuând sa se uite cu încapatânare la podea.

- Sigur, ia un loc unde doresti, raspunse profesoara întelegând ca fata nu era confortabila în acea situatie.

Rasufla usurata când o auzi pe profesoara lasând-o sa se duca în banca. Se uita pentru un minut la banca din spatele clasei pe care pusese ochii de când intrase în sala si vazând ca nu sta nimeni acolo, îsi închise ochii si se îndrepta cu încredere spre banca. Deoarece nu se uitase atunci când era în fata clasei la fata care îi pusese întrebarea, nu a putut sa observe invidia ce o cuprinsese când auzise ca ea statea cu familia Blake. Pentru cei care au vazut-o nu fusese o surpriza sa o vada pe Yuuki împiedicându-se.

Numele fetei era Caroline Parkson si era îndragostita de Chase Blake. Acelasi Chase Blake care refuzase sa se casatoreasca cu ea din cauza unei anumite fete care statea cu ei. Din nefericire, oricât încercase Caroline sa afle cine era acel vampir care îi furase iubirea nu reusise, iar în acea zi se trezise cu rivala ei în aceeasi academie. Si ca totul sa fie cât mai frumos, tipa pentru care a respins-o Chase era umana, o muritoare, nimic altceva decât o punga de sânge. Vazuse rosiu în fata ochilor când o auzise vorbind. Nu putea sa o lase sa scape atât de usor, asa ca o ruga pe colega ei de banca sa faca schimb cu ea, iar aceasta nu o refuzase. Astfel putea sa fie chiar lânga Yuuki atunci când fata trecea sa se duca în banca. Nu ratase ocazia si îi puse piedica, retragându-si repede piciorul pentru ca profesoara sa nu o vada.

Yuuki nu îsi dadu seama ce se întâmpla. Tot ceea ce constientiza era faptul ca se împiedicase si se îndrepta spre podeaua din lemn lacuit. Îsi deschise ochii pentru o secunda doar ca sa si închida la loc. Îsi puse mâinile în fata ei pentru a atenua caderea care întârzia sa vina. Simti doua mâini cum se strecoara pe sub bratele ei pentru a o sustine, pentru a-i opri caderea. Îsi ridica privirea si întâlni o pereche de ochii superbi de un argintiu pur, lipsiti de raceala obisnuita a vampirilor. Inima i se opri în acea clipa si se trezi ca îsi doreste ca secunda aceea sa dureze la infinit, ca persoana care era posesoarea acelor ochi sa nu îi mai dea drumul niciodata, sa ramâna înghetati asa pentru vecie. Dar nu se putea. Se ridica stângaci si îi îndeparta rapid mâinile de pe talia ei, simtind o tristete mica atunci când facu asta dar pe care o ignora.

- Scuze, sopti si trecu pe lânga el fara a se uita sa vada cine era salvatorul sau de unde aparuse.