25-10-2010, 11:58 PM
Ei bine, avand in vedere ca celalalt fic al meu e pe terminate, am decis sa incep altul. Sper eu, ca aceasta idee sa fie originala si va rog mult ca daca cititi, sa lasati si un cometariu sa va stiu si eu parerea. Pai... cam asta ar fi tot ce am de zis.
Lectura placuta!
Disclaimer:Nu detin niciun personaj din anime-ul/manga-ul Naruto si nu fac profit de pe urma acestor personaje/intamplari.
Picaturile mari de apa de zdrobesc zgomotos de fereastra, acest lucru provocandu-mi trezirea. Intre-deschid buimaca ochii si privesc pe geam, dupa care la ceasul din dreapta mea. E dimineata, iar eu trebuie sa merg la scoala. Oricat as vrea sa ma cufund din nou in tara viselor, nu pot deoarece nu vreau sa lipsesc...din nou.
Dupa cateva zeci de minute in care am lenevit neavand tragere de inima sa fac nimic, ma ridic si imi tarasc picioarele pana in baie. Ma spal pe ochi si pe dinti, dupa care intru din nou in camera varuita in culoarea cerului. Ma imbrac cu ceva lejer, dupa care ies din incapere, dar nu inainte de a mai arunca o privire asupra ceasului de pe noptiera. Mai aveam douazeci de minute pana la inceperea programului.
Din prea multa lene, nu mai trec prin bucatarie pentru micul dejun si plec. Abea cand sunt pe la jumatatea drumului, constat ca eram uda pana la piele si ca-mi uitasem umbrela acasa. Imi dau cu palma peste frunte si continui sa merg. Oare unde-mi statuse capul? Ah, stiu! Poate la un baiat saten, orgolios, arogant si totusi atat de... atragator?
Da, poate. Nu neg asta, dar sa fim seriosi, cine nu s-ar gandii la el? Ar trebui sa fii surd si orb pentru a nu face asta.
Adancita in ganduri, nu mai simt ploaia ce imi lipise hainele de corp si frigul ce-mi intra prin fiecare por facandu-ma sa tremur din toate incheieturile.
Din fericire, in departare se vede liceul, asa ca nu mai stau pe ganduri si incep sa alerg dorind sa ajung cat mai repede.
Inchid cateva clipe ochii deoarece simt ca-mi lacrimeaza din cauza vantului ce tocmai incepuse. Dupa cateva minute in care am tinut-o doar intr-o alergatura, ajung la locul propus. Spre bucuria mea, inca nu se sunase asa ca aveam timp sa ma usuc cat de cat. Intru in baie, iar un val de caldura ma "loveste". Era mult mai bine decat afara.
Imi dau hanoracul jos si dupa ce il pun pe un calorifer din apropiere ma asez in fata oglinzii si imi desprind parul castaniu lasandu-l sa-mi cada in valuri pe spate. Imi scot un piaptan din geanta si incerc sa-mi descurc firele ce se incurcasera. Dupa ce termin, mi-l prind din nou in vesnicele cocuri si imi dau cu putina apa pe fata. Cat timp facusem toate astea, hainele mi se uscasera cat de cat. Imi imbrac hanoracul , imi iau si ghiozdanul si pornesc spre clasa. Nici nu pasesc bine in interior, deoarece sunetul strident al clopotelului se face auzit.
"La fix!" gandesc mandra si ma asez in banca mea. Imi scot cartile si stau linistita in asteptarea profesorului. In tot acest timp, nu am putut rezista fara sa-l privesc fie si pentru cateva secunde pe stapanul inimii si viselor mele. Acesta statea in banca sa privind calm pe fereastra. Nimic nu-i distragea atentia din profunda sa contemplare.
Oftez, atunci cand in clasa intra profesorul de chimie. Ne ridicam cu totii in picioare salutandu-l respectuos dupa care ne asezam. Eu imi trantesc capul de banca de lemn si inchid ochii. Nu aveam chef de ore. Aveam o stare de somnolenta, iar asta cred ca se datora ploii de afara.
Dupa aproximativ o jumatate de ora in care profesorul ne-a predat lectia, a plecat spunandu-ne sa facem liniste.
Mda, de parca asta avea sa se intample. Imediat ce iese pe usa, toti copiii se ridica din banci si incep sa alerge prin clasa.
Ma apropii de fereastra asezandu-ma pe pervazul acesteia. Langa mine a venit cea mai buna prietena a mea, Temari. Aceasta e o fata putin mai inalta ca mine, cu ochii verzi, iar parul de culoarea mierii ii e prins in patru codite.
Aceasta e foarte desteapta, iar spre deosebire de mine, ei nu-i place de nimeni. Ah, as fi vrut sa pot fi si eu la fel de puternica. Sa nu ma las dominata de un sentiment ata de chinuitor ca dragostea neimpartasita. Pentru ca stiu si mereu am stiut ca Neji tine la mine ca la o prietena, nimic mai mult. Cat de mult mi-as dori sa ma vada cu alti ochi, sa ma iubeasca, dar stiu ca nici in cele mai dulci vise ale mele nu s-ar putea intampla asta. El nu e genul acela de baiat care sa se indragosteasca, sau, mie, cel putin, asa mi-a dat impresia.
Blonda din stanga mea vorbea despre ce facuse in ultimele zile, dar eu eram cu gandul in alta parte, mai exact la el.
Acum ca stau mai bine sa reflectez la asta, imi dau seama ca incep sa devin ca Sakura. Nu, asta nu avea sa se intample niciodata. Nu vreau si nici nu cred ca as putea sa fiu ca ea, o obsedata, dar incet, incet, fara sa-mi dau seama, acest lucru s-ar putea intampla. NU! Nici in ruptul capului nu o sa permit asta. Daca satenul vrea sa fim doar prieteni, doar asta vom fi. Voi ascunde orice sentiment de dragoste fata de el. Nimeni nu trebuie sa afle de asta. Bine, aproape nimeni, deoarece Temari stie asta inca de la gradinitia. Ar fi si normal. Doar ea e cea mai buna -si singura- prietena a mea.
Urmatoarele ore am avut Romana, istorie, matematica, sport si desen. Acestea au trecut destul de repede, astfel venind vremea plecarii mele din acest liceu, momentan, din pacate, deoarece a doua zi aveam sa ma intorc din nou.
Ajung acasa relativ repede. Mananc un sandvis dupa care urc in camera mea. Imi fac temele, si dupa ce le termin dau drumul la T.V pe un post de muzica. Ma intind pe pat cu fata atintita asupra tavanului. Ma gandeam, dar nici eu nu stiu la ce. In capul meu este un amalgam de ganduri ce le va trebui mult timp sa se puna in ordine.
Intr-un final adorm fara a ma mai schimba.
Si iata cum a mai trecut inca o zi din viata mea. Dar o alta va veni si presimt ca ceva ce-mi va schimba viata se va intampla.
Lectura placuta!
Disclaimer:Nu detin niciun personaj din anime-ul/manga-ul Naruto si nu fac profit de pe urma acestor personaje/intamplari.
Capitolul 1-Inceputul
Picaturile mari de apa de zdrobesc zgomotos de fereastra, acest lucru provocandu-mi trezirea. Intre-deschid buimaca ochii si privesc pe geam, dupa care la ceasul din dreapta mea. E dimineata, iar eu trebuie sa merg la scoala. Oricat as vrea sa ma cufund din nou in tara viselor, nu pot deoarece nu vreau sa lipsesc...din nou.
Dupa cateva zeci de minute in care am lenevit neavand tragere de inima sa fac nimic, ma ridic si imi tarasc picioarele pana in baie. Ma spal pe ochi si pe dinti, dupa care intru din nou in camera varuita in culoarea cerului. Ma imbrac cu ceva lejer, dupa care ies din incapere, dar nu inainte de a mai arunca o privire asupra ceasului de pe noptiera. Mai aveam douazeci de minute pana la inceperea programului.
Din prea multa lene, nu mai trec prin bucatarie pentru micul dejun si plec. Abea cand sunt pe la jumatatea drumului, constat ca eram uda pana la piele si ca-mi uitasem umbrela acasa. Imi dau cu palma peste frunte si continui sa merg. Oare unde-mi statuse capul? Ah, stiu! Poate la un baiat saten, orgolios, arogant si totusi atat de... atragator?
Da, poate. Nu neg asta, dar sa fim seriosi, cine nu s-ar gandii la el? Ar trebui sa fii surd si orb pentru a nu face asta.
Adancita in ganduri, nu mai simt ploaia ce imi lipise hainele de corp si frigul ce-mi intra prin fiecare por facandu-ma sa tremur din toate incheieturile.
Din fericire, in departare se vede liceul, asa ca nu mai stau pe ganduri si incep sa alerg dorind sa ajung cat mai repede.
Inchid cateva clipe ochii deoarece simt ca-mi lacrimeaza din cauza vantului ce tocmai incepuse. Dupa cateva minute in care am tinut-o doar intr-o alergatura, ajung la locul propus. Spre bucuria mea, inca nu se sunase asa ca aveam timp sa ma usuc cat de cat. Intru in baie, iar un val de caldura ma "loveste". Era mult mai bine decat afara.
Imi dau hanoracul jos si dupa ce il pun pe un calorifer din apropiere ma asez in fata oglinzii si imi desprind parul castaniu lasandu-l sa-mi cada in valuri pe spate. Imi scot un piaptan din geanta si incerc sa-mi descurc firele ce se incurcasera. Dupa ce termin, mi-l prind din nou in vesnicele cocuri si imi dau cu putina apa pe fata. Cat timp facusem toate astea, hainele mi se uscasera cat de cat. Imi imbrac hanoracul , imi iau si ghiozdanul si pornesc spre clasa. Nici nu pasesc bine in interior, deoarece sunetul strident al clopotelului se face auzit.
"La fix!" gandesc mandra si ma asez in banca mea. Imi scot cartile si stau linistita in asteptarea profesorului. In tot acest timp, nu am putut rezista fara sa-l privesc fie si pentru cateva secunde pe stapanul inimii si viselor mele. Acesta statea in banca sa privind calm pe fereastra. Nimic nu-i distragea atentia din profunda sa contemplare.
Oftez, atunci cand in clasa intra profesorul de chimie. Ne ridicam cu totii in picioare salutandu-l respectuos dupa care ne asezam. Eu imi trantesc capul de banca de lemn si inchid ochii. Nu aveam chef de ore. Aveam o stare de somnolenta, iar asta cred ca se datora ploii de afara.
Dupa aproximativ o jumatate de ora in care profesorul ne-a predat lectia, a plecat spunandu-ne sa facem liniste.
Mda, de parca asta avea sa se intample. Imediat ce iese pe usa, toti copiii se ridica din banci si incep sa alerge prin clasa.
Ma apropii de fereastra asezandu-ma pe pervazul acesteia. Langa mine a venit cea mai buna prietena a mea, Temari. Aceasta e o fata putin mai inalta ca mine, cu ochii verzi, iar parul de culoarea mierii ii e prins in patru codite.
Aceasta e foarte desteapta, iar spre deosebire de mine, ei nu-i place de nimeni. Ah, as fi vrut sa pot fi si eu la fel de puternica. Sa nu ma las dominata de un sentiment ata de chinuitor ca dragostea neimpartasita. Pentru ca stiu si mereu am stiut ca Neji tine la mine ca la o prietena, nimic mai mult. Cat de mult mi-as dori sa ma vada cu alti ochi, sa ma iubeasca, dar stiu ca nici in cele mai dulci vise ale mele nu s-ar putea intampla asta. El nu e genul acela de baiat care sa se indragosteasca, sau, mie, cel putin, asa mi-a dat impresia.
Blonda din stanga mea vorbea despre ce facuse in ultimele zile, dar eu eram cu gandul in alta parte, mai exact la el.
Acum ca stau mai bine sa reflectez la asta, imi dau seama ca incep sa devin ca Sakura. Nu, asta nu avea sa se intample niciodata. Nu vreau si nici nu cred ca as putea sa fiu ca ea, o obsedata, dar incet, incet, fara sa-mi dau seama, acest lucru s-ar putea intampla. NU! Nici in ruptul capului nu o sa permit asta. Daca satenul vrea sa fim doar prieteni, doar asta vom fi. Voi ascunde orice sentiment de dragoste fata de el. Nimeni nu trebuie sa afle de asta. Bine, aproape nimeni, deoarece Temari stie asta inca de la gradinitia. Ar fi si normal. Doar ea e cea mai buna -si singura- prietena a mea.
Urmatoarele ore am avut Romana, istorie, matematica, sport si desen. Acestea au trecut destul de repede, astfel venind vremea plecarii mele din acest liceu, momentan, din pacate, deoarece a doua zi aveam sa ma intorc din nou.
Ajung acasa relativ repede. Mananc un sandvis dupa care urc in camera mea. Imi fac temele, si dupa ce le termin dau drumul la T.V pe un post de muzica. Ma intind pe pat cu fata atintita asupra tavanului. Ma gandeam, dar nici eu nu stiu la ce. In capul meu este un amalgam de ganduri ce le va trebui mult timp sa se puna in ordine.
Intr-un final adorm fara a ma mai schimba.
Si iata cum a mai trecut inca o zi din viata mea. Dar o alta va veni si presimt ca ceva ce-mi va schimba viata se va intampla.