26-06-2012, 11:59 AM
Varsta minima: +18
Gen: Romance, drama, viata de liceu.
Limba: Romana
Observatii cu privire la continut: Vor fii scene de hentai si limbaj vulgar. [ voi anunta inaintea capiolelor ].
Tipul de comentariu solicitat: Avansat.
Va fii destul de scurt capitolul, dar ma revansez cu urmatorul, promit ! Si daca ati mai auzit vorba : " O carte nu se judeca dupa coperta, dar nici dupa primul capitol. "
Sper sa va placa, lectura placuta.
Capitolul unu.
Doua maini mari, cu degete lungi ca de pianist, imi acopereau o mare parte din banca ce era deja destul de mica, facusera un zgomot destul de mare in urma caruia tresarisem. Am ridicat privirea spre cel ce-mi intrerupsese somnul si o pereche de ochii negrii, abisali mi-au inghetat orice miscare pe care planuisem sa o fac. In fata mea se inalta un fel de print ? Nu, era doar un baiat, insa era cel mai frumos pe care il vazusem vreodata. Ma pierdeam pur si simplu in ochii sai, iar parul era mai negru decat negrul.
Ma privea serios, fara pic de expresie, iar pielea lui alba parca stralucea, desi era practic imposibil ca acest lucru sa se intample.
Pana la urma am reusit sa rostesc un " Umm " incurcat, rosie in obraji si cu bataile inimii crescandu-mi considerabil.
- Ai adormit, trebuia sa fii de mult acasa copila.
Avea cea mai puternica si impunatoare voce pe care o auzisem vreodata, cu un ton gros, dar nu exagerat si cu o dictie perfecta. Un zambet stralucitor ce-mi luasera ochii imediat, cu subinteles, chiar putin pervers.
- Am atipit doar. Cat poate fii de tarziu ? am intrebat calma privind geamul, dar avea dreptate.
Afara se intunecase deja serios si luna trona in mijlocul cerului. M-am panicat, intarziasem mult prea mult acasa, probabil era deja noua si ceva, iar mama avea sa-mi faca o morala de s-o tin minte.
- Aooooh ! Nu se poate, o sa ma maoare mama ! Cat e ceasul mai exact ? Mobilul, oh Doamne ! Am dat de dracu' !
Agitata, am varat mana in geanta de pe jos, de langa picioarele mele si am inceput sa caut telefonul mobil, dar nu mai era. Perfect ! Intarzisem acasa, ramasesem fara telefon si culmea, era bezna si nu stiam cum sa mai ajung acasa. Si toate astea in prima zi de liceu, la inceput de a noua. Exista oare persoana mai ametita si imprastiata ca mine ? Nu cred. Intrasem in panica rau de tot, nu mai stiam ce sa fac sa ajung mai repede.
- Hei, calmeaza-te. spuse brunetul scarpinandu-se in cap.
- Cum sa ma calmez ?! Nu stiu cat e ceasul, nu stiu cum sa ajung acasa si mi-am pierdut mobilul.
Lacrimile imi intepau ochii, asta era exact ce mai lipsea. Sa plang. Mi-am acoperit fata cu pamele si m-am trantit inapoi in scaun.
- Imi bag picioarele... am soptit printre suspine.
Parca prima zi de liceu trebuia sa fie una frumoasa, de neuitat. Pe dracu' ! Adormisem dupa primele 20 de minute si ma trezisem acum. Era cea mai groaznica experienta a mea, nici la examene nu fusese la fel.
- Haide, te duc eu.
M-am oprit si l-am privit printre lacrimi pe brunet, care imi strangea lucrurile imprastiate dupa banca. De ce ma ajuta ? Pana la urma nici macar nu stia cine sunt.
Stergandu-mi lacrimile cu maneca camasi l-am intrebat cum il cheama. " Ryan " imi raspunse scurt si direct. Era un nume frumos si nu asa de des intalnit.
- Natasha.
Brunetul se opri pentru o clipa, apoi continua zambind.
Gen: Romance, drama, viata de liceu.
Limba: Romana
Observatii cu privire la continut: Vor fii scene de hentai si limbaj vulgar. [ voi anunta inaintea capiolelor ].
Tipul de comentariu solicitat: Avansat.
Va fii destul de scurt capitolul, dar ma revansez cu urmatorul, promit ! Si daca ati mai auzit vorba : " O carte nu se judeca dupa coperta, dar nici dupa primul capitol. "
Sper sa va placa, lectura placuta.
Capitolul unu.
Doua maini mari, cu degete lungi ca de pianist, imi acopereau o mare parte din banca ce era deja destul de mica, facusera un zgomot destul de mare in urma caruia tresarisem. Am ridicat privirea spre cel ce-mi intrerupsese somnul si o pereche de ochii negrii, abisali mi-au inghetat orice miscare pe care planuisem sa o fac. In fata mea se inalta un fel de print ? Nu, era doar un baiat, insa era cel mai frumos pe care il vazusem vreodata. Ma pierdeam pur si simplu in ochii sai, iar parul era mai negru decat negrul.
Ma privea serios, fara pic de expresie, iar pielea lui alba parca stralucea, desi era practic imposibil ca acest lucru sa se intample.
Pana la urma am reusit sa rostesc un " Umm " incurcat, rosie in obraji si cu bataile inimii crescandu-mi considerabil.
- Ai adormit, trebuia sa fii de mult acasa copila.
Avea cea mai puternica si impunatoare voce pe care o auzisem vreodata, cu un ton gros, dar nu exagerat si cu o dictie perfecta. Un zambet stralucitor ce-mi luasera ochii imediat, cu subinteles, chiar putin pervers.
- Am atipit doar. Cat poate fii de tarziu ? am intrebat calma privind geamul, dar avea dreptate.
Afara se intunecase deja serios si luna trona in mijlocul cerului. M-am panicat, intarziasem mult prea mult acasa, probabil era deja noua si ceva, iar mama avea sa-mi faca o morala de s-o tin minte.
- Aooooh ! Nu se poate, o sa ma maoare mama ! Cat e ceasul mai exact ? Mobilul, oh Doamne ! Am dat de dracu' !
Agitata, am varat mana in geanta de pe jos, de langa picioarele mele si am inceput sa caut telefonul mobil, dar nu mai era. Perfect ! Intarzisem acasa, ramasesem fara telefon si culmea, era bezna si nu stiam cum sa mai ajung acasa. Si toate astea in prima zi de liceu, la inceput de a noua. Exista oare persoana mai ametita si imprastiata ca mine ? Nu cred. Intrasem in panica rau de tot, nu mai stiam ce sa fac sa ajung mai repede.
- Hei, calmeaza-te. spuse brunetul scarpinandu-se in cap.
- Cum sa ma calmez ?! Nu stiu cat e ceasul, nu stiu cum sa ajung acasa si mi-am pierdut mobilul.
Lacrimile imi intepau ochii, asta era exact ce mai lipsea. Sa plang. Mi-am acoperit fata cu pamele si m-am trantit inapoi in scaun.
- Imi bag picioarele... am soptit printre suspine.
Parca prima zi de liceu trebuia sa fie una frumoasa, de neuitat. Pe dracu' ! Adormisem dupa primele 20 de minute si ma trezisem acum. Era cea mai groaznica experienta a mea, nici la examene nu fusese la fel.
- Haide, te duc eu.
M-am oprit si l-am privit printre lacrimi pe brunet, care imi strangea lucrurile imprastiate dupa banca. De ce ma ajuta ? Pana la urma nici macar nu stia cine sunt.
Stergandu-mi lacrimile cu maneca camasi l-am intrebat cum il cheama. " Ryan " imi raspunse scurt si direct. Era un nume frumos si nu asa de des intalnit.
- Natasha.
Brunetul se opri pentru o clipa, apoi continua zambind.