Destinul iubirii

[Kyandi.]

Varsta minima: -
Gen: actiune,romance
Critica dorita: Avansata sau Simpla,cum doriti. Desi cea avansata m-ar ajuta mai mult.
Limba: Romana
Observatii cu privire la continut: -

Capitolul 1

Ma plimbam pe straduta intunecata,abatuta de vantul puternic. Frunzele maroni-galbui cazu cu delicatete pe pamantul rece. Incepu a ploua. Nu ma deranja asta. Era chiar placut,asa puteam simti anumiti fiori pe sina spinari. Mi-era teama de ce se putea intampla. Eram cu totul neconstienta ca sunt doar o pustoaica de cincisprezece ani,care a fost abandonata pe strada. Ganduri,ideei..amintiri triste imi strabat fiecare coltisor al sufletului. Nu mai puteam suporta,isi batuse joc de mine mereu la fiecare ocazie buna pentru el. Parinti nu m-a mai lasat sa stau in casa de la doisprezece ani,fiindca eram o povara pentru ei,desi mereu ii ajutam cum puteam. Bugetul lor era redus si scapand de mine au reusit sa se imbogateasca. Acum imi astept destinul,desi stiu ca nu va fi roz. Va fi din contra,acru. In momentele grele,Andi,bunul meu prieten m-a ajutat cu cea putut. Mi-a luat mancare,haine si multe altele. Nu l-am putut rasplati niciodata cu ceea ce merita. Nici nu aveam de unde. Singurele lucruri au fost acelea de a-l imbratisa,de-ai spune lucruri pasionale in sens prietenesc si asta parea lucruri destule ca fiind rasplata pentru el. Muncesc ca menajera in casa,mai bine zis palatul domnului Johan Wenstyn. Ma plateste destul de bine pe moment. Ma multumesc si cu bani putini,dar macar sa am de unde sa-i dau ca si "chirie" lui Andi. El mereu ma refuza,spunandu-mi sa stau linistita si chiar sa renunt la job.
Vazand ma indrept spre casa. Am ajuns. Intru in camera mea de la etajul doi si ma schimb intr-un pulover alb,care era destul de frumos si niste pantaloni de trening. Afara era toamna. Trebuia sa incep peste doua saptamani scoala. Patetic.Stateam la masa din sufragerie,acum. Andi,dupa un moment de liniste,spuse:
-Anya,de ce faci toate astea? Stii bine ca parinti mei au fost de accord sa vi in casa noastra,fara sa dai bani sau sa te obosesti. Mama este o fiinta foarte bunasi cinstita si nici ea nu-ti vrea niciun rau. Cred ca stii deja lucrurile astea,dar vreau sa ti le repet inca o data.
-Andi,stii bine ca nu te pot rasplati niciodata indestul pentru ca tu esti cel care nu m-a lasat sa mor de foame. Acum,de ce imi lovesti sufletul,spunandu-mi astea? Vrei ca eu sa stau,intre timp ce toti ceilalti muncesc pe rupte? Nici nu imi sta gandul la asa ceva.
Auzandu-mi cuvintele rostite,ma ia in brate spunandu-mi ca intotdeauna "Totul va fi bine!" . Mama lui Andi spre indreapta spre mine. Dupa privire vad ca este foarte bucuroasa. O privesc uimita,in timp ce ea ma ia in brate. Imi povesteste ceva cu de-a dreptul nebunesc. Raman socata dupa toate vorbele ei. Cum?! Reiko Wenstyn vrea sa ma ia de sotie?..Toate astea se inatmpla prea devreme,cum pot de la varsta asta sa fac un pas asa de mare? Recunosc,tipul e chiar dragut si e fiul domnului de la casa unde lucrez,dar nu ma simt atrasa de el in niciun fel. Parinti lui Andi sun foarte bucurosi si ei considera asta ca fiind ceva foarte miraculos. Nu ii pot dezamagi,dar..totusi cum ma pot casatori,daca pe persoana respectiva nu o iubesc?! Soarta imi joaca feste si cred ca in curand se va intampla ceva foarte rau,pot presimte asta. Parca nu-mi da pace! Il vad pe Andi foarte trist dupa veste. Il iau in brate,si de socata de eram,ametesc si adorm in bratele lui. Ma simt asa de bine,foarte protejata departe de rau. Ma trezesc in patul lui Andi si el stand langa mine. Se uita intens si daca vazu ca m-am trezit se uita pe tavan,prefancandu-se ca se gandeste la alte chestii.
-Andi,sincer acum..Tu esti deaccord cu casatoria? Eu nu. Dar trebuie s-o fac ,de dragu parintilor tai. Stiu,imi vor binele dar tu esti singurul care ma intelege. Opune-te tu,Andi. Nu ma lasa!
Ii spun cu lacrimi amare lundu-l in brate. Stam asa cinci minute,dupa ma dezlipeste de el si-mi ridica capul cu doua degete zambind prietenos. Se apropie din ce in ce mai mult de mine. Ma saruta pasional. Raman masca. Nu mai aveam cuvinte,inchid doar ochi lasandu-ma dusa de val. Imi sopteste ceva la ureche,dar eu nu auzisem. Ii zic sa repete. El senzual imi spune "Te..iubesc!". Am ramas blocata,nu mai stiam ce sa zic..ce sa fac. Ma inrosesc ca un mac si el chicotind. Nu am mai avut vreo relatie serioasa..nu stiu ce inseamna sa iubesti,dar poate intr-o zi voi afla,poate mai repede decat ma astept. Ma lasa singura. Firele mele blonde si rebele imi acoperi fata. Iau caietul meu de cantece si merg afara pe leaganul nostru,fermecat cum ii spuneam eu.
Scriu trei cantece din plictiseala,apoi adorm pe nestiute.

"-De ce? De ce mi-ai facut una ca asta? Sti cat am suferit?..Nu,n-ai de unde. Ti-e iti pasa numai de tine. Acum,e timpul sa simt ceea ce vreu. Iubirea.."

Ma trezesc,uda in patul din camera mea. Nu mai stiu ce s-a intamplat,dar acum nu mai conteaza. Il vad iarasi pe Andi langa mine,strangandu-mi mana tare. Il aud mormaind ceva,dar nu inteleg. Ma apropi dar tot nu aud. Ma apropii si mai tare,si el pervers ma saruta jucaus. Imi dau ochii peste cap,zambind. El e prietenul meu bun pe care il cunosc. Se uita la mine. Ochii lui expresivi,negri ca abisul de te ratacesti in ei. Incep sa-l gadil,acesta razand cu pofta spunandu-mi sa ma opresc. Intorsatura de situatie. Il vad peste mine,gadilindu-ma si sarutandu-mi gatul. Il dau la o parte,uitandu-ma cu o privire gen "ai innebunit,frate?".
Ma intorc cu spatele la el,incepand sa-mi amintesc de trecut. Nu mai pot. Mi se intampla mereu,nu se mai opreste. Il simt punandu-mi mana pe a mea.
-Imi pare rau,Anya. Nu stiu ce m-a apucat,m-am lasat dus de val. Nu am fost constient,trupul m-a obligat.
Se indeparta de mine,dar il opresc tragandu-l de tricou. Il trag spre mine. Eu sunt acum deasupra lui. Stam acolo,imbratisati ca doi iubiti. Ma stranse din ce in ce mai tare. Simteam caldura,dragostea pe care mi-o purta. Of,de ce e viata asa de cruda? Deodata aud o bataie in usa,facandu-ma sa ma ridic,dar Andi ma trase inapoi..

Cam atat. Eh,nu fiti duri mai cu blandete :)).
A duc si nextu' dupa cateva com. Haideti spuneti-mi daca merita sau nu sa stiu daca sa continui..sa nu muncesc degeaba :o3