[+18] Niciodata 100% sigur.

[Alexandra Miau]

Varsta minima: +18
Gen: Romance, drama, viata de liceu.
Limba: Romana
Observatii cu privire la continut: Vor fii scene de hentai si limbaj vulgar. [ voi anunta inaintea capiolelor ].
Tipul de comentariu solicitat: Avansat.

Va fii destul de scurt capitolul, dar ma revansez cu urmatorul, promit ! Si daca ati mai auzit vorba : " O carte nu se judeca dupa coperta, dar nici dupa primul capitol. "
Sper sa va placa, lectura placuta.

Capitolul unu.

Doua maini mari, cu degete lungi ca de pianist, imi acopereau o mare parte din banca ce era deja destul de mica, facusera un zgomot destul de mare in urma caruia tresarisem. Am ridicat privirea spre cel ce-mi intrerupsese somnul si o pereche de ochii negrii, abisali mi-au inghetat orice miscare pe care planuisem sa o fac. In fata mea se inalta un fel de print ? Nu, era doar un baiat, insa era cel mai frumos pe care il vazusem vreodata. Ma pierdeam pur si simplu in ochii sai, iar parul era mai negru decat negrul.
Ma privea serios, fara pic de expresie, iar pielea lui alba parca stralucea, desi era practic imposibil ca acest lucru sa se intample.
Pana la urma am reusit sa rostesc un " Umm " incurcat, rosie in obraji si cu bataile inimii crescandu-mi considerabil.
- Ai adormit, trebuia sa fii de mult acasa copila.
Avea cea mai puternica si impunatoare voce pe care o auzisem vreodata, cu un ton gros, dar nu exagerat si cu o dictie perfecta. Un zambet stralucitor ce-mi luasera ochii imediat, cu subinteles, chiar putin pervers.
- Am atipit doar. Cat poate fii de tarziu ? am intrebat calma privind geamul, dar avea dreptate.
Afara se intunecase deja serios si luna trona in mijlocul cerului. M-am panicat, intarziasem mult prea mult acasa, probabil era deja noua si ceva, iar mama avea sa-mi faca o morala de s-o tin minte.
- Aooooh ! Nu se poate, o sa ma maoare mama ! Cat e ceasul mai exact ? Mobilul, oh Doamne ! Am dat de dracu' !
Agitata, am varat mana in geanta de pe jos, de langa picioarele mele si am inceput sa caut telefonul mobil, dar nu mai era. Perfect ! Intarzisem acasa, ramasesem fara telefon si culmea, era bezna si nu stiam cum sa mai ajung acasa. Si toate astea in prima zi de liceu, la inceput de a noua. Exista oare persoana mai ametita si imprastiata ca mine ? Nu cred. Intrasem in panica rau de tot, nu mai stiam ce sa fac sa ajung mai repede.
- Hei, calmeaza-te. spuse brunetul scarpinandu-se in cap.
- Cum sa ma calmez ?! Nu stiu cat e ceasul, nu stiu cum sa ajung acasa si mi-am pierdut mobilul.
Lacrimile imi intepau ochii, asta era exact ce mai lipsea. Sa plang. Mi-am acoperit fata cu pamele si m-am trantit inapoi in scaun.
- Imi bag picioarele... am soptit printre suspine.
Parca prima zi de liceu trebuia sa fie una frumoasa, de neuitat. Pe dracu' ! Adormisem dupa primele 20 de minute si ma trezisem acum. Era cea mai groaznica experienta a mea, nici la examene nu fusese la fel.
- Haide, te duc eu.
M-am oprit si l-am privit printre lacrimi pe brunet, care imi strangea lucrurile imprastiate dupa banca. De ce ma ajuta ? Pana la urma nici macar nu stia cine sunt.
Stergandu-mi lacrimile cu maneca camasi l-am intrebat cum il cheama. " Ryan " imi raspunse scurt si direct. Era un nume frumos si nu asa de des intalnit.
- Natasha.
Brunetul se opri pentru o clipa, apoi continua zambind.

[Alexandra Miau]

Capitolul doi.



Mama, o femeie de 35 de ani, intrase sa ma anunte ca astazi ma va duce ea la scoala. Ciudat, nu o mai facuse din clasa a 7-a, de cand plecase tata.
Se proptise in pragul usii camerei mele, cu o mana in sold, imbracata intr-o rochie rosie, scurta pana sub fund, sexy si rosie. Bineinteles cu un decolteu foarte adanc, iesea din nou la o intalnire cu cine stie ce tip dubios, o facea des in ultima vreme ignorandu-ma.
- Te dai azi jos din patu' ala ?
Si uite-o cum incepea din nou cu scandalul si replicile taioase.
- Lasa-ma in pace si iesi !
Nu aveam chef de ea, si in plus mai aveam timp inca o ora pana sa plec spre liceu deci fara graba.
- Domnisorica, te dai jos chiar acum ! Sau sa iti aduc aminte la ce ora ai ajuns acasa ieri ?
Trebuia sa inceapa din nou cu asta. Da, intarziasem mult pentru ca adormisem, ce era asa de grav ? Nu deranjasem pe nimeni.
Intrase mai mult in camra mea, tipand ca trebuie sa o respect, dar nu intelegeam decat bla, bla, bla. Imi vedeam de laptop-ul meu, pe care mi-l daruise tata cadou de sfarsit de generala.
Enervata la culme poate pentru ca nu o bagam in seama a facut ceva ce nu mai avea dreptul de cand tipii devenisera mai importanti ca mine, ma pleznise, cu toata puterea pe care o avea, si avea destula. Uram sa plang, insa ochii mi se umezisera aproape imediat, nu ma durea asa tare palma, insa mai mult imi ranise orgoliul, nu mai avea dreptul sa dea in mine.
Si atunci, in toata acea agitatie am hotarat sa plec la tata.
Locuia in L.A, cu noua sa iubita, intr-o vila mare, cu plaja in spate, cu un liceu interesant la cateva strazi distanta, parea perfect. Si ii mergea chiar bine, isi deschisese un salon de tatuaje in centrul orasului, ce mai ? Era pe val.
- Ma duc la tata ! am urlat cat m-au tinut plamanii ca sa o fac atenta la mine.
- Nu te duci nicaieri !
- Ba i-a priveste-ma cum o fac !
M-am ridicat din pat si, rapid, am inceput sa-mi pun cateva haine intr-un rucsac, mp4-ul, castile telefonul, incarcatorul, soseta mea cu economile pe ultimele luni, mi-am luat laptop-ul in brate si am iesit val vartej e usa.
Mama tipa in spatele meu sa ma intorc, dar nu aveam de gand.
Am oprit primul taxi care mi-a iesit in cale si mi-am aruncat rucsacul in el, urcandu-ma si eu.
- Buna ziua domnisoara draga. Incotro ?
- La aeroport. i-am raspuns hoarata domnului cu mustata, putin inaintat in varsta ce conducea masina.
Nu mai puteam da inapoi, plecasem pasind hotarat, fara sa ma uit nici macar o secunda in urma. Da, asa eram eu. Luam decizii la minut, fara sa ma gandesc la consecinte. Si asa facusem si de data asta, hotarasem singura sa plec la tata in L.A., unde viata mea o sa se schimb complet fata de ce am trait pana acum.
Am scos telefonul din geanta si am cautat numarul tatei, am apelat si am asteptat sa raspunda.
- Da, scumpa ea. S-a intamplat ceva ?
- Da. Vin la tine.
- Ok. Te astept la aeroport. Te iubesc scumpo.
- Si eu, tati.
Acum chiar nu mai puteam da inapoi si, cu toate ca imi parea rau ca actionasem asa, nici nu voiam sa ma intorc. Eram sigura a imi va fii mai bine cu tata, aveam nevoie sa fie asa.
Am bagat mobilul in pantaloni si mi-am rezemat capul de geamul taxiului, incepuse sa ploua. Oae ploua si acolo ?
Am ajuns mai repede decat as fii crezut in 20 de minute fiind la aeroport.
L-am plati pe domnul dragut care ma adusese, mi-am luat geanta si am intrat in cladirea aceea imensa rugandu-ma sa nu ma pierd. Am privit in jur si am vazut o doamna tanara care parea ca imparte bilete unei cozi de oameni. M-am pus la coada.
-Buna ziua, cu ce va putem ajuta ?
- Vreau si eu un bilet spre Los Angeles.
- Dus -intors ?
-Nu, doar dus.
-Pasaportul dumneavoastra, va rog.
Se are ca nu era prea vorbareata. Dupa ce mi-a dat biletul si am platit, m-a indrumat spre poarta pe care trebuia sa ies ca sa i-au avionul. Asa am si facut, asezandu-ma langa un tanar brunet ce privea pe geam.
M-am facut comoda si l-am privit mai atenta pe tanar.
Nu se putea. Ce cauta el in acelasi avion cu mine ? Si de ce se indrepta spre L.A ?

[Lexxu]

Mmm, trec si eu pe aici. Ficul e destul de dragutel, insa ai unele greseli de exprimare. In capitolul aceasta intr-o propozitie ce avea rolul de a o descrie pe mama tinerei Natasha ai spus de doua ori ca rochia este rosie, dar te inteleg. Mi-ai spus ca ai scris seara, deci nu-i mare paguba. Mmm, dialogul e destul de sec in unele parti(cel de la aeroport mai precis) iar actiunea e putin grabita^.^. Descrierea de asemenea iti cam lipseste, in afara celei facuta personajelor(adica a brunetului si-a mamei). Capitolele sunt destul de scurte asa ca linistita ai putea adauga niste descriere, de peisaje, descrierea sentimentelor personajelor s.a. Se pare ca micuta a decis sa plece la tatal ei si a nimerit cu frumosul brunet Ryan in accelasi avion, langa el. Interesant. Prin asta pot sa zic, ca mi-ai captat atentia. Chiar ma intreb ce vrea tanarul sa faca in L.A si cum de destinul(tu) i-a adus pe aceeasi carare a vieti. Astept cu nerabdare nextul si nu uita sa ma anunti. Kissez. Spor la scris:*. Zbyeee