Niciodata sa nu spui "Adio" !

[Marina.]

Ei bine, avand in vedere ca celalalt fic al meu e pe terminate, am decis sa incep altul. Sper eu, ca aceasta idee sa fie originala si va rog mult ca daca cititi, sa lasati si un cometariu sa va stiu si eu parerea. Pai... cam asta ar fi tot ce am de zis.
Lectura placuta!

Disclaimer:Nu detin niciun personaj din anime-ul/manga-ul Naruto si nu fac profit de pe urma acestor personaje/intamplari.

Capitolul 1-Inceputul

Picaturile mari de apa de zdrobesc zgomotos de fereastra, acest lucru provocandu-mi trezirea. Intre-deschid buimaca ochii si privesc pe geam, dupa care la ceasul din dreapta mea. E dimineata, iar eu trebuie sa merg la scoala. Oricat as vrea sa ma cufund din nou in tara viselor, nu pot deoarece nu vreau sa lipsesc...din nou.
Dupa cateva zeci de minute in care am lenevit neavand tragere de inima sa fac nimic, ma ridic si imi tarasc picioarele pana in baie. Ma spal pe ochi si pe dinti, dupa care intru din nou in camera varuita in culoarea cerului. Ma imbrac cu ceva lejer, dupa care ies din incapere, dar nu inainte de a mai arunca o privire asupra ceasului de pe noptiera. Mai aveam douazeci de minute pana la inceperea programului.
Din prea multa lene, nu mai trec prin bucatarie pentru micul dejun si plec. Abea cand sunt pe la jumatatea drumului, constat ca eram uda pana la piele si ca-mi uitasem umbrela acasa. Imi dau cu palma peste frunte si continui sa merg. Oare unde-mi statuse capul? Ah, stiu! Poate la un baiat saten, orgolios, arogant si totusi atat de... atragator?
Da, poate. Nu neg asta, dar sa fim seriosi, cine nu s-ar gandii la el? Ar trebui sa fii surd si orb pentru a nu face asta.
Adancita in ganduri, nu mai simt ploaia ce imi lipise hainele de corp si frigul ce-mi intra prin fiecare por facandu-ma sa tremur din toate incheieturile.
Din fericire, in departare se vede liceul, asa ca nu mai stau pe ganduri si incep sa alerg dorind sa ajung cat mai repede.
Inchid cateva clipe ochii deoarece simt ca-mi lacrimeaza din cauza vantului ce tocmai incepuse. Dupa cateva minute in care am tinut-o doar intr-o alergatura, ajung la locul propus. Spre bucuria mea, inca nu se sunase asa ca aveam timp sa ma usuc cat de cat. Intru in baie, iar un val de caldura ma "loveste". Era mult mai bine decat afara.
Imi dau hanoracul jos si dupa ce il pun pe un calorifer din apropiere ma asez in fata oglinzii si imi desprind parul castaniu lasandu-l sa-mi cada in valuri pe spate. Imi scot un piaptan din geanta si incerc sa-mi descurc firele ce se incurcasera. Dupa ce termin, mi-l prind din nou in vesnicele cocuri si imi dau cu putina apa pe fata. Cat timp facusem toate astea, hainele mi se uscasera cat de cat. Imi imbrac hanoracul , imi iau si ghiozdanul si pornesc spre clasa. Nici nu pasesc bine in interior, deoarece sunetul strident al clopotelului se face auzit.
"La fix!" gandesc mandra si ma asez in banca mea. Imi scot cartile si stau linistita in asteptarea profesorului. In tot acest timp, nu am putut rezista fara sa-l privesc fie si pentru cateva secunde pe stapanul inimii si viselor mele. Acesta statea in banca sa privind calm pe fereastra. Nimic nu-i distragea atentia din profunda sa contemplare.
Oftez, atunci cand in clasa intra profesorul de chimie. Ne ridicam cu totii in picioare salutandu-l respectuos dupa care ne asezam. Eu imi trantesc capul de banca de lemn si inchid ochii. Nu aveam chef de ore. Aveam o stare de somnolenta, iar asta cred ca se datora ploii de afara.
Dupa aproximativ o jumatate de ora in care profesorul ne-a predat lectia, a plecat spunandu-ne sa facem liniste.
Mda, de parca asta avea sa se intample. Imediat ce iese pe usa, toti copiii se ridica din banci si incep sa alerge prin clasa.
Ma apropii de fereastra asezandu-ma pe pervazul acesteia. Langa mine a venit cea mai buna prietena a mea, Temari. Aceasta e o fata putin mai inalta ca mine, cu ochii verzi, iar parul de culoarea mierii ii e prins in patru codite.
Aceasta e foarte desteapta, iar spre deosebire de mine, ei nu-i place de nimeni. Ah, as fi vrut sa pot fi si eu la fel de puternica. Sa nu ma las dominata de un sentiment ata de chinuitor ca dragostea neimpartasita. Pentru ca stiu si mereu am stiut ca Neji tine la mine ca la o prietena, nimic mai mult. Cat de mult mi-as dori sa ma vada cu alti ochi, sa ma iubeasca, dar stiu ca nici in cele mai dulci vise ale mele nu s-ar putea intampla asta. El nu e genul acela de baiat care sa se indragosteasca, sau, mie, cel putin, asa mi-a dat impresia.
Blonda din stanga mea vorbea despre ce facuse in ultimele zile, dar eu eram cu gandul in alta parte, mai exact la el.
Acum ca stau mai bine sa reflectez la asta, imi dau seama ca incep sa devin ca Sakura. Nu, asta nu avea sa se intample niciodata. Nu vreau si nici nu cred ca as putea sa fiu ca ea, o obsedata, dar incet, incet, fara sa-mi dau seama, acest lucru s-ar putea intampla. NU! Nici in ruptul capului nu o sa permit asta. Daca satenul vrea sa fim doar prieteni, doar asta vom fi. Voi ascunde orice sentiment de dragoste fata de el. Nimeni nu trebuie sa afle de asta. Bine, aproape nimeni, deoarece Temari stie asta inca de la gradinitia. Ar fi si normal. Doar ea e cea mai buna -si singura- prietena a mea.

Urmatoarele ore am avut Romana, istorie, matematica, sport si desen. Acestea au trecut destul de repede, astfel venind vremea plecarii mele din acest liceu, momentan, din pacate, deoarece a doua zi aveam sa ma intorc din nou.

Ajung acasa relativ repede. Mananc un sandvis dupa care urc in camera mea. Imi fac temele, si dupa ce le termin dau drumul la T.V pe un post de muzica. Ma intind pe pat cu fata atintita asupra tavanului. Ma gandeam, dar nici eu nu stiu la ce. In capul meu este un amalgam de ganduri ce le va trebui mult timp sa se puna in ordine.
Intr-un final adorm fara a ma mai schimba.
Si iata cum a mai trecut inca o zi din viata mea. Dar o alta va veni si presimt ca ceva ce-mi va schimba viata se va intampla.

[KarinaD]

:> Fic nou ha?
Imi place, ideea e buna. Imi place ca nu esti obsedata dupa cuplul sasusaku [asa ca mine >.<]
Sincer nu prea vad fic-uri cu Neji si Ten Ten, dafapt nici nu le-am cautat
Descriere- Este buna
Actiune- Putin grabita, nu mult
Dialog- Nu e sec, defapt nici nu prea ai deci nu are cum
Naratiune- Este si ea la randul ei buna
Si...SUNT PRIMA LA COM! Ciuda, ciuda celorlalti useri. Glumesc
Astept nexul si mersi pentru com la fic-ul meu >:D<

[Miranda.]

La inceput am crezut ca este o pov sasusaku dar ma bucur ca am gresit. Nu ca nu imi place sasusaku dar doresc sa citesc si despre alte cupluri origianale (sasusaku, naruhina, nejiten, shikatema, saiino), dar m-am saturat sa vad titluri cu povesti iventate dupa simpla satisfactie a unora (sasuke si Karin, Sakura si Neji, si tot asa)
Scuze daca am iesit din idee dar asa fac mereu. Sa revenim la aceasta poveste care pare a fi foarte lenta. Esti la cea de-a doua incercare asa ca presupun ca ai experienta, nu am dreptul de a spune unde ai gresit, sau cel putin nu am la ce.
:x:x:x Ja ne:x:x:x

[Marina.]

Capitolul 2-Noua colega

O noua zi isi face aparitia in capitala nipona. Razale enervante ale soarelui intra prin fereastra camerei mele si imi deranjeaza somnul. Oftez adanc si fara tragere de inima ma ridic din pat. Nu aveam chef de nimic, dar trebuia sa ma duc la liceu. Dupa siesta de dimineata, ma imbrac cu o pereche de blugi, un tricou ce cadea pe umeri si o pereche de adidasi. Parul mi-l prind, ca de obicei, in doua cocuri de-o parte si de alta a capului. Imi iau ghiozdanul si cobor in bucatarie. In timp ce-mi prepar micul dejun, dau drumul la muzica si incep sa dansez. Dintr-o data incepuse sa-mi revina energia. Ma simteam mai bine ca niciodata si nu-mi puteam explica acest lucru.
Nu mai stau mult pe ganduri, iar dupa ce mananc plec spre liceu. Era o zi foarte frumoasa de Mai. Soarele stralucea pe cer trimitandu-si razele orbitoare pe pamant pentru a-l incalzi dupa ploaia de ziua trecuta, iar din cand in cand, cate o briza de vant ma mai racorea. Era asa o moleseala incat m-as fi asezat pe o banca sa stau acolo toata ziua. Imi alung toate acste ganduri atunci cand constat ca sunt in fata liceului. Afisez un zambet larg pe fata si patrund in incinta scolii. Pe holuri nu era nimeni. Toti erau afara bucurandu-se de soare.
Cand intru in clasa, acolo era doar Sasuke. Il salut si imi arunc geanta pe banca. Ma apropii de brunet si incep o mica disctie cu el. Pot sa spun cu mandrie, ca eu sunt singura fata pe care el o agreaza si cu care mai vorbeste. Din aceasta cauza, Sakura si Ino ma urasc. Nu ma deranjeaza acest lucru, oricum nu le prea am eu la inima.
-Si... Neji unde e? Nu l-am vazut afara! il intreb pe baiat cu putina sfiala in voce. Bineinteles ca trebuia sa stie, doar era fratele sau, nu?
Il vad cum isi lasa capul in jos evitand sa ma priveasca, dar sa-mi mai dea si un raspuns.
-Ce e, s-a intamplat ceva cu el? continui cu intrebarile devenind din ce in ce mai agitata.
-Mnu, nimic grav. Azi dimineata, nu stiu cum s-a intamplat, dar a cazut pe scari. Acum e la spital. Nu are nimic grav, doar si-a fracturat bratul.
Fac ochii mari privindu-l uimita. Toata buna-dispozitie ce o avusesem pana acum cateva secunde a disparut.
Cand vreau sa ma ridic cu gandul de a chiuli urmatoarele ore pentru a merge la el, Sasuke ma prinde de brat si imi spune calm:
-Nu are rost sa te duci. Poti sa vii cu mine dupa scoala. Din cate am inteles de la mama, il vor externa in curand, daca nu au facut-o deja.
Dau usor din cap dupa care ma asez in banca mea.
Incet incet, clasa incepea sa se umple de adolescenti, semn ca se sunase.
Ultima care intra in clasa este Ino. Aceasta se apropie de mine cu un zambet tamp pe fata.
-Hei urato, ai auzit ultimele stiri? Neji al tau e in spital. Ah, nici nu stii ce ma bucur! spune aceasta dupa care incepe sa rada batjocoritor.
Cand am auzit asta, imi venea sa o apuc de coada aia si sa o arunc pe geam. De nervi, imi inclestez pumnii si ii arat o privire ucigatoare. Aceasta amuteste si pleaca la locul ei. Zambesc ironic incepand sa ma calmez. Abea asteptam sa se termine orele astea pentru a-l vedea pe Neji si a ma asigura ca e bine.
Peste cinci minute, in clasa intra dirigintele nostru. Acesta e un barbat inalt, cu parul argintiu si ochi albastrii. Nu cred ca avea mai mult de douazeci si cinci de ani. Il salutam, dupa care acesta se aseaza la catreda si incepe sa vorbeasca:
-Ei bine copii, am un anunt de facut. Chiar daca nu mai e mult pana veti incheia clasa X-a, va anunt ca veti avea o noua colega. Ayame, poti sa intrii! spune acesta, iar la ultime propozitie isi indreapta privirea spre usa. De acolo, apare o fata inalta, cu parul brunet si ochii verzi ca iarba cruda a primaverii. Are niste foarme bine definite, iar hainele ce le purta i le puneau in evidenta. La prima vedere pare o tipa extrem de superficiala si sclifosita.
Dirigintele o pune sa se prezinte, iar aceasta isi indreapta privirea spre noi incepand sa vorbeasca.
-Buna, numele meu este Ayame. Am saisprezece ani si, dupa cum cred ca v-ati dat seama, sunt noua in acest oras. Sper sa ma inteleg bine cu toata lumea si sa-mi fac cat mai multi prieteni! spune tanara cu zambetul pe buze.
Dupa ce profesorul se uita peste dosarul sau incepe sa vorbeasca:
-Ai avut note bunicele la cealalta scoala, din cate vad! Deoarece Temari lipseste, tu vei sta in banca cu TenTen.
Bruneta se apropie de mine si dupa ce ma priveste cateva clipe se aseza in banca.
Ma saluta, iar dupa cateva secunde ii raspund si eu sec. Nu stiu de ce, dar nu am o impresie foarte buna despre ea. Nu-mi inspira incredere.

Intr-un final, sunetul clopotelului asteptat de toata lumea se face auzit, iar eu, ma ridic din banca si ies afara.
Urmatoarele ore au trecut destul de repede. Nimic interesant nu mi s-a mai intamplat. Cu Ayame nu am mai vorbit, iar acesta nu a mai incercat sa faca asta. Poate observase ca nu o prea inghit.

Acum sunt in fata scolii asteptandu-l nerabdatoare pe Sasuke. Abia asteptam sa-l vad pe Neji.
Intr-un final, acesta apare si ne indreptam impreuna spre casa sa. Eram nerabdatoare sa-l vad si sa ma asigur ca este bine.


Scuzati eventualele greseli, dar nu l-am mai corectat.

[Assyria]

Bunaaaa!! Nici nu stiu cum sa incep :)).
Deci... prima idee: IMI PLACE!!! de ce imi place? pentru ca este originalaaaaa.. foarte! si drept sa- ti spun n- am mai intalnit vreun fic cu tenten si neji. Nu stiu dar cand am citit titlul.. ceva m- a facut, m- a indemnat sa- l citesc. Nici eu nu stiu ce.. insa parca stiam ca va fi aparte... si asa a fost!
Deci naratiune si descriere--- ai din plin.. dialogul--- nu e prea mult, insa nu e sec.
ai avut cateva greseli de tastatura.. dar cine se mai uita la ele? ;;)
Pentru mine cel mai important este ca ideea sa fie originala.

Astept next- ul :X :*!

[love*floaredecires]

super ficu imi plake ...dialogul e bun descrierea la fel dar puteai sa o descri pe tenten de la inceputul celui de-al 2 lea capitol mi-s fi dat seama mai repede despre cn e vb...totusi speram ca sa fie vb de sakura sau cel putin sa se impace bn cu tenten, sakura nu e fitoasa sau superficiala ca ino in fine fa cum vrei e ficul tau...cum am sp imi plake si abia astept nextu pwp:*

[Daria v2]

Aha te-am prinsss =))) Pe mess nu ai vrut sa-mi zici cu cine este dar am aflat singura >:). Deci Neji si TenTen ^^'' . Oare a mai facut cineva fic despre astia doi ? Nu cred [ din cate sstiu eu O_O Am memorie scurta si profa de romana mia zis sa iau MEMOPLUS =)) ] . Deci deaceea mi se pare original [ asta zic eu nu ma omorati =)) ]. Mie imi place foarte mult si astept nextul >:) Daca nu il pui repede te mananc >:) Byee ! Multa ispiratie comentarii si spor la scris >:D<

[Corina.]

Neeeeeeeeeeeeeji:X[Tot Gaara e pe primul loc,dar Neji e pe doi=))]
Imi place, mai ales ca nu prea vezi ficuri cu TenTen si Neji.[ah da m-am chinui o gramada sa imi dau seama ca e vorba de Ten Ten si nu de o alta fata:))]
Ahhh si bine ca Sakura insfarsit e fata rea :ha:
Asa,deci imi place cum descrii,chiar foarte mult si implace ca nu e ficul imbibat cu dialog.:D

Astept nextul.[nu prea am avut ce comenta,dar am vrut sa observi ca nu scrii degeaba]

[Marina.]

Va multumesc extrem de mult pentru comentarile voastre. Sa va spun sincer, chiar nu credeam ca o sa primesc atatea. Ma bucur ca va place ficul meu! Pai... sper sa va placa si acest capitol.
Lectura placuta!

Capitolul 3- Amnezia

Ajunsa la destinatie, imediat ce intru in casa, un miros placut de menta imi rasfata simturile. Traversez impreuna cu Sasuke livingul decorat cu bun gust, in care culorile predominante erau alb si maro si intram in bucatarie. Acolo, mama celor doi pregatea masa. Atunci cand ma vede, femeia se apropie de mine si ma strange intr-o imbratisare sufocanta.
-TenTen, draga mea, ce ma bucur sa te vad pe aici! spune dupa care se departeaza de mine si imi zambeste calduros. Aceasta e o femeie cu parul brunet si ochii lila, asemanatori cu ai satenului. Nu avea mai mult de patruzeci de ani, dar arata mult mai tanara. Trecerea anilor nu-si pusese asa de tare amprenta asupra ei.
O salut si eu, iar pe fata imi apare un zambet dulce. Bruneta ma invita la masa, iar eu accept cu placere.
Nu mai stau in preajma ei, deaorece Sasuke ma apuca de brat indreptandu-se cu mine spre scari. Ah, da! Pentru un moment am uitat de ce ma aflam aici. Am zis, doar pentru un moment.
Cu cat ma apropiam si mai mult de camera satenului, simteam cum bataile inimii mi se intensificau, iar obrajii capatau o nuanta rozalie. Uram cand mi se intampla asta. De obicei puteam sa ma controlez, dar aici era vorba de Neji. In fata lui nu mai sunt aceeasi fata dura cum ma vad ceilalti. Sunt eu cea adevarata, daca pot spune asa.
In mai putin de un minut, eram in fata camerei baiatului. Sasuke ma priveste cateva clipe, dupa care pleaca. Of, de ce imi faci asta. Lasa ca ti-o platesc eu!
Intru sfioasa in incapere si-l observ pe Neji in fata geamului. Inchid usa in urma mea si m apropii incet de el. Acesta se intoarce spre mine afisand un zambet cald.
-Buna! Cum te simti? il intreb oprindu-ma la o jumatate de metru de el.
Tanarul ma priveste confuz, dupa care spune:
-Salut! Te... cunosc de undeva?
Bine, ce spunea? Chiar nu aveam chef de glume. Deci el chiar vorbeste serios? Chiar nu-si amintea de mine? Adica, serios, ce s-a intamplat. Ce "uitase" Sasuke sa-mi spuna? Ma intreb daca doar de mine nu-si aminteste. Oare sunt asa de neinsemnata pentru el incat, dupa ce s-a lovit la cap sa ma uite?
N-am mai apucat sa spun ceva, deoarece in camera isi face aparitia Miranda, mama celor doi.
Aceasta ne privea bland pe fiecare in parte. Nu dadea semne ca mi-ar ascunde ceva. Era clar, doar de mine nu isi amintea.
Am oftat schitand un zambet.
-Eu sunt TenTen, o prietena! ma prezint. Trebuie sa recunosc ca ma simteam ciudat facand asta, dar nu aveam de ales, sau da. Acum ca aveam oczia, puteam sa-i spun ca-i sunt iubita sau... stai! Ce tot zic? Bineinteles ca nu i-as fi zis asta. Poate mi-ar fi fost rusine si nici nu as putea sa mint. Eu nu sunt asa!
-Haideti la masa copii! spune Miranda, dupa care iese din camera.
Oftez aproape imperceptibil si ies din camera. Ma simteam rau. De ce? Cred ca raspunsul e evident. Nu-mi venea sa cred ca Neji nu ma recunoastea. De ce pe mine? Chiar asa de neimportanta am fost pentru el incat sa ma uite? Da, se pare ca da si asta... ma durea, chiar foarte mult.
In timp ce traversam holul ce ducea spre bucatarie, un fior placut mi-a strabatut tot corp. Mi-a luat cateva secunde sa-mi dau seama din ce cauza. In spatele meu, era Neji, la foarte mica departare de mine astfel incat ii puteam simti respiratia calda pe ceafa. Acea senziatie...doar el mi-o putea oferi. Era singurul care ma putea face sa tresar. Am marit pasul, iar in curt timp eram la locul propus. Simteam ca daca mai statea o clipa asa aproape e mine, as incepe sa tremur si nu vroiam sa ma dau de gol. Chiar daca il iubesc, ii voi fi doar prietena. Acum mi-am dat si eu seama cat am insemnat eu pentru el.
Ne-am asezat cu totii la masa. Naruto si Neji ma priveau inistent , iar asta ma incomoda. Incercam sa le evit privirile,dar nu puteam, avand in vedere ca stateau in fata mea. Dintr-o data, imi pierise foamea.
-Ma scuzati! Eu trebuie sa plec. E tarziu! spun dupa care ma ridic de la masa.
Imi iau geanta si ies din casa fara a astepta ca ei sa spuna ceva.
Afara se lasase intunericul. Doar cateva felinare mai luminau drumul intunecat. Vantul isi facea simtita prezenta facandu-ma sa tremur. Mi-am imbratisat cu mainile corpul marind pasul dorindu-mi sa ajung cat mai repede acasa. Priveam in gol gandindu-ma la Neji. La cine altcineva. Ciudat era ca nu ma afecta asa e tare pe cat crezusem faptul ca nu-si amintea de mine. Ma simteam mai... libera. Nu puteam explica acel sentiment si... sincera sa fiu, nici nu vroiam.
M-am hotarat! Nu o sa mai incer sa ma apropii de el si sa-l fac sa ma iubeasca. Ma voi lasa pe mana destinului. Nu era acesta caracterul meu, dar oamenii se mai schimba.
Adancita in ganduri, nu observasem cand ajunsesem in fata casei mele. Deschid usa si ma duc direct in camera mea.
Imi fac un dus dupa care ma bag in pat. In acele momete nu-mi doream decat sa dorm si sa ma afund in lumea viselor fara a-mi mai pasa de altceva.

[Assyria]

Buna!! Vad ca ai adus continuarea :X.. bine ca mi- ai spus, ca la cat sunt eu de chioara.. :))
Deci ficul e grozav.. nu stiu de ce, dar ceva ma face sa cred ca ficul asta este cel mai bun dintre toate.. cred ca din cauza ca n- am mai deschis calculatorul o zi intreaga:)). Eu chiar nu am nimic sa- ti reprosez( la cat de fericita sunt acum ;;) ).. imi place totul la ficul tau.. si cand neji nu- si mai aducea aminte de tenten.. chiar m- am bucurat, asa poate mai are si ea o sansa :D. Ce mi- a mai placut a fost atunci cand ten " s- a lasat pe mana destinului" . Sincer am zambit pe tot parcursul capitolului :).

Sper sa vina cat mai repede continuarea! :-H