Destinul incepe cu noi

[hiimera]

Accept critica dura, de orice fel de natura.
Dorest sa ma imbunatatesc.

Nu am cum sa nu ma pot abtine sa nu incep un alt fic, insa va spun garantat ca pe acesta am sa-l duc la final, fiindca deja stiu inceputul, mijlocul cat si finalul, la ambele parti.
Dupa cum spuneam o sa fie 2 parti.
Insa nu stiu exact cate capitole o sa aiba amandoua.. o sa vad pe parcurs acest lucru. :] Cert este ca nu am sa folosesc diactrice, imi cer scuze.. nu sunt inca obisnuita sa scriu asa de repede cu ele, la taste.

Partea I
~Prolog~



"Destinul este o infinitate de trairi, momente, sentimente ce ti se ofera atunci cand te nasti. Acesta este ca si stapanul de al doilea al fintelor de pe pamant.
Poate sa faca ceea ce doreste din tine, sa te modeleze asa cum doreste, sa te faca sa simti : ura, fericire, dezamagire, tristete, dragoste, frica, curaj...
Insa atunci cand stii ca ceva se schimba brusc in viata ta, numai pe el poti da vina, adica pe destin.
Nu poti fugi de el, nu te poti ascunde, acesta mereu te va gasi si ca de fiecare data iti va oferi inca o sansa la viata.
Dar aceasta noua incercare, acest nou inceput are si el consecintele lui...nu mereu destinul iti pregateste ceva bun si frumos.
De mai multe ori te pomenesti ca totul este invers binelui, si ca raul este stapan pe clepsidra vietii tale, ce se scurge pana in momentul in care inima ti se opreste.
Finta omeneasca este patata de culorile abundente si vizibile ale destinului, iar la final constati ca a fost mana lui si el te-a jucat pe degete, oferinduti si bune si rele.
Tu, noi, cu totii fiind marionete pe sfoara, iar destinul este papusarul ce se joaca cu vietile noastre.

**

Dorintele, aspiratiile, sperantele sunt ascultate de Cineva, acel cineva fiind chiar Creatorul insusi, iar el ne ofera posibilitatea de a ne modela propriul destin.
Cert este faptul ca, omul isi poate dori multe, dar faptele sunt iluzii. Fiindca nimeni nu mai se zbate asa de mult pentru ceea ce isi doresc.
Mereu si mereu li se ofera, insa nimeni nu apreciaza cand au : o familie, un prieten, un iubit.
Arunca tot ce este mai de valoare si incerca sa uite tot ce a fost mai greu in viata lor, ce candva le-a creat probleme, dar de fapt se inseala amarnic.
Fiindca ce a fost in trecut poate afecta viitorul, de aceea trebuie sa stii sa apreciezi ceea ce iti este oferit si sa ai grija ca acel "ceva" special, sa nu fie stricat sau spart.
Caci odata pierdut, nu mai are cale de intoarcere.
Indiferent de situatie, fi acolo, aproape de cei pe care ii iubesti...
Niciodata sa nu renunti, chiar daca speranta pare departe, iar calea de rezolvare este aproape fara nici un rost...

**

Iubire ? Ce semnificatie ai tu, in viata unui om, unei finte ce simte si traieste ?
Nu toti am putut sa te aducem in inimile noastre, nu toti ti-am gustat dulceata mirifica... nici macar o picatura nu a putut sa ne atinga buzele ce ravnesc nebune dupa gustul tau dulceag si bland.
Iar trupurile noastre, sufera dupa atingerile tale rafinate si tandre, pe care noi vrem sa le cuprindem in brate si sa le traim...
Ne ispitesti cu ganduri interzise si nebune, ce pot fi doar deslusite, intelese prin trairi sufletesti...
Cu toate ca numai vorbe de lauda iti sunt adresate tie, tu esti trecatoare ... nu mereu durezi in timp.
Si frica ni se face, atunci cand ne strapunge gandul ca odata si odata tu ai sa pieri din noi si te vei scurge ca nisipul pe podea.
Si adesea iti place sa spulberi vise si dorinte, ce ravnesc la: o vorba dulce, un gest bland, atingeri suave si saruturi ispititoare.
Cat si sentimente si ganduri nebune, salbatice, necenzurate ce pun stapanire pe trup si pe minte, si inima ne-o face sa salte ba de bucurie, ba de tristete...
Tristetea e infinita, poate si fericirea la fel...
Ah ce n-am da sa te gustam din plin, sa te simtim cum palpai adanc in inimile noastre, sa dai importanta trairii noastre pe acest pamant nebun, plin de orori cat si de surprize neasteptate: buna sau rele.
Si ce n-asi da sa te gust macar odata, sa iti simt caldura arzatoare ce imi pune inima pe jar.. te vreau aproape, si mai aproape pana cand tu ma vei transforma in scrum.

**

Se spune ca un prieten la nevoie se cunoaste, insa aproape nimeni nu a avut ocazia sa-si gaseasca cealalata jumatate...
Ce inca, poate, cutreera aceasta lume abisala, in speranta ca isi va gasi lipsul si ca intr-un final se va contopi cu acea persoana ce formeaza cu el un intreg.
Ca si mama ce iti da viata, ca si tata ce te indruma in viata, ca si sora si fratele mai mare ce iti soptesc la ureche cand ai gresit si cand nu, prietenul este celalat "tu".
Prin el poti sa te regaseti pe tine, sa vezi lumea cu alti ochi, sa descoperi multe vazute si nevazute.
Inca o persoana in plus, nu inseamna dezamagire ci inseamna traire deplina a vietii.
In aceea persoana tu, eu, noi si toata lumea, ne putem increde si ne bazam de fiecare data pe prietenia adevarata, ce se infiripa intre noi.
Daca acel cineva, nu iti este aproape, viata ar fi un "nimic", ce nu isi gasesti portita de scapare...
Mereu el, ea, va fi langa tine sa te consoleze, sa te sfatuiasca, sa te inveseleasca; va plange langa tine, va fi mereu alaturi de tine, te va sustine si va gusta din acelasi fruct ca tine intreaga viata.

**

Cand vrei ceva atat de tare si iti doresti sa ajungi la el, tu ce faci ? Cazi ? Te dai batut...
Insa cand stii ca dorinta ravneste, turba in tine, iar tu stai degeaba si nu faci nimic, sansa ti-o pierzi.
Sansele sunt minime, de aceea gandul mai mereu te impiedica sa accepti realitatea, pana si fantezia si gandul ca poate, vei reusi sa ajungi la acel lucru...
Crezi ca un prost. Ca daca nu poti aia, nu vei putea nici aia, de ce ? Nu are sens.
Lupta, zbate-te, caci in viata tot vei pierde ceva, iar in viata tot vei obtine altceva, daca renunti nu rezolvi nimic.
Mai bine alerga ca si un animal salbatic, care stie ca daca nu va prinde acea prada, va muri... curajul e inca in tine, in noi, in fiecare.
E prea tarziu sa mai fugi, caci deja ai obtinut ceea ce ai dorit, insa esti prea orb sa vezi, incat crezi ca sperantele sun desarte...
Impunete, straduestete, incerca caci speranta nu moare niciodata.
Visele sunt multe, insa sunt greu de realizat daca nimeni nu le viseaza."

[MooN.]

Hey! Am trecut si eu pe la ficul tau. Pot spune ca aceasta prima parte este defapt un prolog. Cel putin asta cred eu. Chiar si asa este foarte frumos. Partea in care ai spus ceva despre dragoste m-a fascinat in adevaratul sens al cuvantului. La un moment dat ai pierdut firul, iar de acolo parca nu a mai sunat atat de sensibil ci pur si simplu erau niste cuvinte care pe mine sincer m-au indus oarecum in ceata. Si totusi, probabil ti-ai dat seama de chestia asta si ai corectat. Pana acum pot spune ca imi place, dar asupra ideii nu ma pot pronunta deoarece nu este decat primul capitol ( sau prologul ). Well dear cam asta este tot. Sper sa ma anunti cand pui next-ul.
P.S. primaa
Bye bye si succesc cu inspiratia

[Ymequa]

Am ajuns si eu aici, dupa cum am promis.
Pentru inceput e destul de promitator. Trebuie sa recunosc ca m-ai facut curioasa. Titlul este interesant, e o alegere buna si, sunt curioasa sa vad ce legatura are cu textul.
Partea care mi-a placut cel mai mult a fost partea in care ai vorbit despre dragoste. A fost sublim. Felicitari pentru ideea asta. Dar si prima parte, cea cu destinul este interesanta si chiar e adevarat ceea ce ai scris tu acolo. Nota zece la estetica; mi-a placut cum ai aranjat textul.
Nu pot spune mai multe pentru ca acesta nu a fost decat prologul. Eu astept primul capitol, care sper sa vina repejor.
Bafta in continuare.

[Rose ^^]

Hey my love. Am venit si eu aici. Mersi ca mi-ai dat adresa si ma crezi sau nu, dar eu nu mi-am dezlipit ochi de la povestea ta pana nu am terminat:)) si acum lacrimez:)) asa in fine. Sa stii ca mie imi place si consider ca te-ai descurcat si ca ai reusit sa descrii destinu, dragostea etc foarte bine si frumos. Daca te-am laudat acum, nu ti-o lua in cap si munceste ca totul sa fie bine:))
Astept next, sunt curioasa in ce consta povestea:> Oare ce ne pregatesti? La ce minte diabolica ai, nu ma mira nimic. Sper sa nu ma dezamagesti:)). Te rog sa ma anunti de postarea urmatoare.
Spor la scris si bye>:D<. Te pup si te iubesc:love:

Edit Daria: fara bold/italic..

[hiimera]

Meow` :3 !!
Gata primul capitol este terminat si pot sa vi-l afisez.
Sper sa va placa, mie una nu mi se pare foarte reusit, caci mereu incep primul capitol ca naiba..Mersii de comuri fetelor, sper sa va placa si in continuare. ^^
Scuze ca este prea scurt... --"

Capitolul 1

"Ah...unde esti tu libertate, unde sunt zilele pline de veselie si distractie, unde se ascund noptile in care copii se strang la portile caselor si incep sa bantuie ca fantomele fiecare coltisor al strazii ?
Iar soarele cu razelele lui aurii sa ne invaluie de dimineata, anuntandu-ne ca a mai sosit o noua zi si ca totul are sa fie asa cum ne dorim.
Si stau si ma gandesc, oare cand au sa vina zilele acelea cand in sfarsit voi arunca cu toate cartile in sus si voi striga in gura mare : "A venit vacanta ! ", iar dupa aceea sa o prind de gat pe prietena mea buna si sa o tarasc dupa mine in parcul de role si skateboard, pe plaje, la cinematograf, in padure, in oras si mai stiu eu pe unde.
Incep sa ma plictisesc de primavera, nici nu am intrat bine in acesta luna a "renasterii" ca deja vreu sa ma duc acasa si sa dorm nitel, ca de la atata carte mi s-a facut rau si imi cad ochii din orbite, de la atatea rasuciri.
Vremea este calda, soarele e sus pe cerul senin si imi zambeste, usor gadilindu-mi chipul ce acum pare trist din cauza ca nu am parte de nimic special si ca stau in banca asta nenoricita si ma holbez la profesorul de biologie, ce se plimba neincetat prin clasa, la fiecare banca si ne pune frumos cate o hartie.
La naiba ! Am prins radacini si chiar in parchetul clasei, ce lucea de la atata spalat. Saraca femeie de service, cred ca inebunise cand a vazut gaura gigantica pe care am facut-o saptamana trecuta cand am varsat acid si acesta a topit parchetul, lasand in urma "gaura metroului Yukizana".
Dupa cate am auzit, se pare ca saraca a ajuns la infirmerie si tot imi striga numele disperata, mai facea si crize si se zdruncina in patul de la cabinetul scolii, a trebuit sa o calmeze cu o injectie.
Nu am ce face, cand stiu ca vine vara si ca se apropie vacanta, inebunesc, sunt mai rau ca o sticla de Coca-Cola cand se aciduleaza de la atata frecare cu aerul. Si explodez de nervi si soarele ma coace in cap... deja cred ca am insolatie si miroase a prajit.
Capul cred ca mi l-am si julit de la cele doua lovituri in banca, inebunesc aici. Vreu sa plec, vreu acasa, vreau afara! Si..."

- Patru ! mi-a picat fata cand am vazut foaia de la lucrarea trecuta.
Era asa un patru mare scris cu rosu de toata frumusetea. In momentul acela am inebunit si mai rau, incetul cu incetul m-am descarcat de toti nervii acumulati prin tipete si urlete cat si prin batai in banca.
Toate colegele mele se uitau inspaimantate dar si socate de comportamentul meu sarit de pe fix, ce pana si pe profesor la bagat in sperieti.
Am tinut "ritualul" asta cam doua minute, in care glasul meu a rasunat in tot campusul. Si cand am terminat de tipat, am observat ca aproape toata scoala se uita mirata pe usa din clasa noastra, sa vada care e "vedeta ce canta".
Iar la final pentru a incheia show-ul, am dat zdravan cu capul de banca si am inceput sa ma calmez. Toate fetele ce acum populau clasa nu radeau, dar se uitau la baietii din cealalata scoala cum radeau ca nemancatii de mine.
Am marait o injuratura printre dinti si de atatia nervi, am iesit afara pe usa clasei, deja toate fetelel ma urmareau, iar colega mea Mio alerga ca sa ma prinda, fiindca stia mai bine ca orcine ce aveam de gand sa fac.
Eram o bestie dezlantuita, nu aveam de gand sa las niste cretini sa rada de mine si da sunt doua scoli alaturate.
Una de fete si cealalata este de baieti, nimeni nu s-a gandit sa le uneasca, insa mai bine, ca asa aia sigur si-o luau la falca de la mine.
Un tren ce scotea fum, o apa ce fierbe in soare, un leu ce-si sfasie prada, asta eram acum si nervi nu incetau sa-mi joace prin cap, ma macina gandul ca baietii aceia inca radeau, chiar in hohote asa reusind sa-mi sara capacele si mai rau.
Am daramat usile de la intrarea in scoala lor, toti se uitau cu niste priviri inspaimantate, deja era pauza, iar eu sunt gata sa fac ravagii si sa bag cativa "viermi" in pamant.
Mi-am sumes manecile de la camasa, apoi dandu-mi parul oranj deschis de pe frunte si lasandu-l sa cada pe spate, am inceput sa urc scarile.
Toti, repede sa vada ce are de gand sa faca "baietoasa" liceului Yimarina Nagame. Elev cat si profesor din scoala mea, scoala lor se aflau in urma mea si incercau sa tina pasul cu mine.
Cand am ajuns in fata clasei lor am dat cu usa de toti peretii si baietii au fost destul de surprinsi sa ma vada asa de aproape de ei.
- It's show time... am spus eu in timp ce am lovit cu pumnul in palma, incepand sa ranjesc.
Si lupta a inceput, cu toti au fost batuti mar si loviti zdravan de mine, nimeni nu a scapat din ghiarele mele si nici nu aveau cum sa faca asta, fiindca eram cea mai puternica din scoala mea.
Aveam o reputatie foarte buna si eram cunoscuta sub numele de : "Felina" si toti baietii se temeau de mine, fiecare scoala, liceu cat si facultate stia de existenta mea.
Eram o luptatoare ce aparam drepturile fetelor care mai des erau luate peste picior de baieti, iar unde necazul le pastea eu apaream.
La finalul orelor, eram la infirmerie, iar Mio, prietena mea cat si colega mea de clasa statea rezemata pe un scaun si dadea inpacienta si nervoasa din picior, in timp ce mainile si le tinea in san.
O priveam din cand in cand si imi coboram privirea spre podea, stiam ca era dezamagita de mine, mai mereu ii promiteam ca am sa ma schimb si ca am sa ma cumintesc, insa nu prea aveam cum...
Vocea ei sparse linistea mortuala ce se instalase in cabinet.
- Din nou ai facut-o de lata Judi, de cate ori ti-am spus ca sa nu te mai bati cu baieti.. bravo i-ai infrant, insa la inceput ti-ai luat si tu cativa pumni, spune ea incruntata si inchide ochii si strange de dintii.
- Scuze... spun eu cu jumatate de gura, nu m-am putut abtine, doar stii ca cei de la liceul de baietii sunt niste tampitii si stii foarte bine ca s-au mai luat si de tine si...
- Si nimic Judi, lasa-i in pace odata, ma pot descurca si eu, iar in primul rand ce naiba, ca tu i-ai starnit, de ce ai facut asa, de ce ai izbugnit ca o isterica in clasa ? intreaba ea tipand.
- Am luat patru...
- Din nou, spunea ea nu prea surprinsa, tu mereu iei note mici Judi, deja ai uitat ca, creerasul ala al tau nu prea functioneaza, spune ea in timp ce imi ciocane fruntea.
- La naiba... oftez eu dezamagita. Nu prea am noroc, nu ?
- Nu si fi sigura ca diseara te pomenesti cu tipi aia la usa casei..., ofteaza si ea la randul ei.
Amandoua stiam ca atunci cand intram intr-o lupta zdravana ce avea sa iasa groaznic, mai mereu ma pomeneam la usa cu cativa tipi ce doreau sa aiba "o vorba" cu mine.
Si cand ma gandeam ca ziua aceasta are sa iasa super, ca atunci cand am sa ies din scoala am sa plec cu Mio la un milkshake sau la o inghetata, dar nu eu mereu trebuie sa stric totul.
M-am ridicat in capul oaselor si privirea mi-am atintit-o spre curtea scolii, era aproape goala, toate elevele se indreptau acasa, sau mergeau cu amicele la distractie, numai eu sa nu am parte de nimic.
Mio trebuia sa ajunga cat mai repede acasa, caci in seara aceasta venea prietenul ei din Germania si avea de decorat casa, ca doar nu avea sa-l primeasca asa de simplu.
Adica "Hello!": un tip super dotat, par blond, ochii albastrii, corp bine lucrat si pe langa asta mai si vorbea germana, iar prin venele lui curgea sange roial german. Cum asa, adica trebuia sa-i puna si covorul rosu, cel putin ea era mai norocoasa ca mine.

Am parasite scoala si eu, luandu-mi ramas bun de la doamna doctorita si din nou multumindu-i de bandaje si ca mi-a acordat a nu stiu cata oara primul ajutor. Era ceva normal ca eu sa aterizez pe la ea, mai in fiecare zi ma gasea stand in cabinet cu ceva rupt, sau cu sange pe la zgarieturi si tot asa.
La naiba, eu sunt cea mai baietoasa fata de pe tot globul acesta, cine naiba sa se uite la mine ? Sigur un idiot, ca om intreg la minte nu pot gasi...
Strazile nu erau pustii, ba din contra misunau cupluri, familii cat si copii ce se pare ca aveau un zambet larg pe fata si se distrau de minune, insa eu mergeam de una singura, Mio nu era langa mine, pentru ca avea treaba cu aranjamentele de "bun venit" ale lui Johan, asa il chema pe iubitul ei... dragut.
Ma durea foarte tare capul si inca nu ma calmasem, parul imi era ravasit si in toate partile, uniforma mea era murdara, ma mir ca jacheta nu imi era mai vraiste.
Era primavera si in loc sa ma bucur si eu de vremea asta placuta si frumoasa eu trebuia sa frec menta de una singura. Hoinaresc ca si o pisica fara stapan strazile in care toti oamenii se plimba si rad de fericire.
Observ o doza de suc terminate si in sfarsit apare si un ranjet mic pe fata mea, ma apropii incet, apoi maresc viteza, sutez si gol...nici macar nu stiu unde are sa aterizeze, caci am dat foarte tare in ea.
Ma intorc si imi vad de drum, pana intr-un moment dat cand se aude un geamat de durere ce venea de la un tanar care se vaita de cap.
M-am intors brusc sa vad ce se petrece, ma gandeam ca are sa fie un accident, ceva... erau destui baieti langa el asa ca nu am ezitat sa nu am strecor printre ei.
Asa era, nu m-am indoit era un tanar ce se vaita de durere, l-au ajutat amici sa se ridice si cand acesta a inceput sa vorbeasca parca a venit tunami peste mine.
- Cine dracu' a aruncat asta, iar in mana tinea doza goala de suc pe care eu adineauri am aruncat-o.
- Nu stim, raspund ceilalti, iar eu ma furisez incet ca sa plec fiindca daca ma depista ma manca.
Dar nu am mers foarte mult, ca privirea nervoasa a baiatului s-a fixat pe mine si am incremenit cand m-a strigat.
- Tu !
Nu am raspuns si am ramas tot pe loc, nici nu am cutezat sa imi introc privirea spre el si in cap mi se tot derulau vorbele lui Mio, care ma tot sacaiau sa nu mai ma iau la bataie cu altii.
- Tu ai aruncat ! Si am dreptate.
Am tresarit si cand i-am auzit pasii ce se indreptau spre mine, am vrut sa o i-au la sanatoasa, insa m-a apucat de umar si m-a intors ca si pe un titirez cu fata la el.
Nu parea foarte incantat de ranjetul meu charaghios ce il afisam pe chip, mai mult ma si facut urata...
Ce naiba nici asa de urata nu eram: ochii imi sunt caprui, parul imi este oranj deschis si straluceste foarte frumos in razele soarelui, am un metru saizeci si opt si..
- Hey ! striga el in timp ce-mi lipeste doza de frunte. Pentru ce ai facut acum, ai sa platesti, spune el incruntat si ma fixaza cu privirea lui albastra si senina, ce ma face sa tresar umpic.
- Daca vrei, am bandaj la mine si pot sa te...
- Esti proasta ? Sau faci pe proasta ? Mai bine ambele ti se potrivesc, pe langa faptul ca mai lovit si mai ranit, ai zgariat si motocicleta, se rasteste el la mine si de data asta apasand cu doza pe fruntea mea, dezechilibrandu-ma.
Eu cad pe jos si ma lovesc, insa ce imi atrage atentia este ca un amic de al lui ii sopteste altuia ceva : "Uuu lenjeria e traznet, sigur e dotata."
Ma ridic nervoasa, ii i-au fulgerator doza din mana brunetului si o arunc fix in fruntea acelui tip, ce adineauri indraznise sa vorbeasca de lenjeria mea intima.
Toti raman umpic socati de reactia mea, iar brunetul cu ochii albastrii ce statea si radea se intoarce cu o privire ciudata, avand un ranjet pe fata si imi spune:
- Sa nu crezi ca vei scapa, pana nu imi vad platita motocicleta si pana nu ma vad vindecat de rana, nu am sa te las sa scapi, chipul ii se apropie de al meu si in momentul acela ma simtit un fior ciudat ce ma strabate, insa de rusine si de nervi strig in gura mare :
- Politia ! si toti isi indreapta privirea spre locul in care eu aratam, asa am avut ocazia sa fug bine de tot si sa scap.

[Ymequa]

Ce m-am mai distrat citind capitolul asta. Cand am citit prima parte, cea scris cu italic, imi imaginam o fata cuminte, draguta, rafinata, care este plictisita la scoala. Dar... cand am vazut cum face, doamne, mi-a placut foarte mult. Mi-am adus aminte ca aveam si eu in clasa (a fost exmatriculata) o fata care tot la fel facea, dar diferenta era ca aia mai batea si fete. Si ultima parte, aia in care strifa "Politia!", geniala, serios. Fic-ul tau imi aduce aminte de animeul Toradora (care mi-a placut foarte foarte foarte mult) si, chiar sunt curioasa sa vad ce o sa se intample in continuare (mi-ar place sa se indragosteasca, nu zic ca nu, insa o bataie ar fi si mai tare). Imi place personalitatea fetei.

Lasand astea la o parte si revenind putin la text: am vazut cateva greselute de tastare, mai exact cateva litere puse aiurea pe acolo si vreo doua virgule mancate. In rest totul e bine.

Eu astept next-ul (curioasa tare).
Bafta in continuare.

[hiimera]

Multumesc Teo pentru com. >:D< Esti o scumpa. :*
Ok, deci revin cu capitolul 2, ca am reusit sa scriu, insa trebuie sa revin cu un edit, nu m-am corectat.. din pacate.
Sper sa va placa si acesta. Lectura placuta.
Accespt orice fel de critica, chiar imi doresc sa ma imbunatatesc. :-)

Capitolul 2.

Speriata, nu puteam fi. Ingrijorata, nici macar atat. De ce sa a-si fi, doar pentru ca din greseala l-am lovit cu o doza, pe care acum cateva minute mi-au fixat privirea si am aruncat-o pur si simplu de a scapa de amalgamul de sentimente, ce imi ingreunau dispozitia spiritual.
In raza mea de nu era nimeni, deci nu puteam sa-l lovesc intentionat, iar doza era goala, usora si a zburat in linie dreapta in sus pe cer. Acum, cum Dumnezeul meu l-a lovit pe acel tip, brunet nu stiu ?
Desigur eu acum, nu ma mai aflam acolo, la locul faptei si ca deobicei faptasul, care se presupune sa fiu chiar eu, Imizaki Judi Lee, a fugit de la locul faptei, stergand orice urma posibila, insa fiind descoperita de catre ranit, inainte de a parasi locul "crimei".
Nu aveam alta cale, nu doream sa intru din nou in bucluc, acest lucru facandu-l si pentru prietena mea buna Mio, care imi tot repetase de nenumarate ori, ca cel mai bun mod de a te feri de bataie si conflicte este: sa treci pe langa necaz si sa te preface ca nu ai vazut nimic, astfel ca totul se rezuma ca tu nu ai nici o fapta ce ar putea sa te implice intr-un anumit caz.
Inteligenta chestie, Mio chiar se pricepe la asemenea lucruri, cateodata ea rezolva problemele mele, doar prin vorba... cum de reuseste, nu stiu ?
Insa daca sunt baieti, ii manevreaza asa de usor, se joaca ca si un papusar cu papusile, cu ei. Vorbe suave, dulci, siropoase, le combina pe toate si uite asa se rezolva totul.
Alergam ca si o nebuna pe strazile aproape pline, ma avantam in multime, doar ca sa scap de acei indivizi, dar mai ales de brunetul acela misterios.
Nu stiu cum, dar inima incepuse sa-mi tresare si sa bata foarte tare, intr-un ritm ciudat. Pana acum nimeni nu a reusit sa faca asta, dar vocea lui ma cutremura, privirea lui... nu imi mai aduc aminte ce culoare aveau ochii, insa chiar si asa straluceau in lumina slaba a soarelui ce se pregatea de culcare, parca ma hipnotizasera pe loc si nu imi mai puteam misca trupul.
E de ne deslusit, cu toate acestea nu mai doream sa maid au ochii cu el, parea destul de misterios si asta imi atragea foarte mult interesul, parca ma facea sa vreu sa stiu mai multe.
Mintea mea era plina de intrebari, ce nu doreau sa paraseasca constinta, iar inima batea intr-un ritm alert, doar ma privise in ochii si doar o atingere mi-a dat, si eu deja tremur, cum naiba ? Imi scutur capul de cateva ori, observant ca deja sunt in fata portii de la casa, incerc sa fiu cat se poate de normal, nu doresc sa atrag atentia.
Cu mainile imi asez camasa alba, de la uniforma, ca sa arate si ea un pic mai dreapta, fiind deja sifonata din cauza luptei mele de la scoala. Imi reglez vocea si intru inauntru, pe usa.
Privesc in dreapta si in stanga, in fata dar chiar si in spatele meu, pentru a ma asigura ca acel brunet misterios nu ma urmarit. Calea era libera asa ca imi fac aparitia in casa, insa suspiciunile mele nu dispar, nu stiu cum dar aveam impresia ca sunt privita si urmarita de la distanta, creindu-mi o stare de panica si stres.
Trec prin bucatarie, ii salut pe ai mei cat si pe fratii mei si apoi o tulesc in camera, dar nu ezit de a nu ma uita in toata casa, pentru a fi sigura ca nu a pus cineva dispositive de urmarit, caci niciodata nu stii ce iti rezerva o zi.
Intr-un final ajung in camera mea, aici incep sa ma linistesc umpic, oftez prelung si imi arunc ghiozdanul pe scaunul de la birou. Ma intind putin, pe moment fac gimnastica pentru a-mi relaxa trupul si ma aporpii de geam, deschizandu-l pentru a lasa aerul proaspat sa intre inauntru. Aerul fiind inchis, sufocandu-ma, din cauza ca mai mereu cand plec de acasa trag perdelele si se lasa intuneric, iar aerul incepe sa fie imbacsit.
Ma intind umpic in pat, pentru ca imi simt intreg corpul incordat si nu pot sa-mi scot din minte tot ce sa intamplat acum cateva ore. Si chiar daca imi sufoc creerul, tot nu-mi dau seama de ce m-am rusinat aproape in fata acelui tip. Ciudat fiind faptul ca eu niciodata nu ama ratat slabiciune in fata nimenui, iar acest bait pur si simplu m-a ametit cu privirea, de ce ? Nu stiu, dar vreu sa aflu, pentru ca m-a facut curioasa de personalitatea lui. Parca era un munte ce bloca calea oricui, si in ciuda faptului ca eu abia dupa ce am strigat "politia !" mi-a dat drumul la brate si ...
- Nu..., strig eu ca nebuna, in timp ce ma ridic in fund si ma asez turceste pe pat, lipindu-mi perna pufoasa de chip. Simteam cum o brajii mi se inrosesc, imi simteam trupul cald, la naiba, ce tot aveam. Atunci cand si-a apropiat chipul de al meu, distanta dintre noi nu era foarte mare, a incercat sa ma ..sarute ?
Dar nu are cum, daca de la inceput m-a facut urata, cum naiba sa ma sarute dupa asta. Firar am cazut in plasa lui, am cedat, m-am panicat si acum inima imi bate ca nebuna in piept si nu inceteaza sa ma raneasca tare.
Tot ce s-a petrecut, vreu sa dau uitarii, nu am de ce sa ma mai gandesc, caci oricum nu am sanse mari, nu vreu si oricum nu am sa-l mai vad niciodata. Insa senzatia ca cineva ma urmareste tot nu dispare, parca s-a instalat la mine in camera si ma asfixiaza aici.
- Trebuie sa-mi fac un dus, am spus eu.
Si ma ridic de pe suprafata matasoasa a patului, las perna tot pe pat si ma indrept spre baie, care se afla la mine in camera. A trebuit sa ma milogesc de ai mei o vara intreaga ca sa inteleaga ca vreu o baie, in camera mea. Intr-un final mi-au facut una, caci daca nu stiau ca am sa le fac capul calendar.
Am intrat frumos in baie, m-am analizat in oglinda sa vad daca cumva sunt si pe fata murdata, dar nu eram, ce noroc pe mine. Co mana am dat drumul la apa ca sa curga si cu cealalata am asezat prosopul pe suportul apropiat de cabina de dus.
M-am reintors in camera mea si atentia mi-a fost atrasa de o revista, care nu stiu cum a ajuns acolo, pe biroul meu.
Nu prea ma dadeam in vant dupa reviste, insa imi placea sa vad ce este la moda, doram sa ma imbrac trendi, cand era vorba sa plec pe afara. Dar tot baietoasa am ramas, de mica am fost asa. Am inceput sa o rasfoiesc sa vad daca gasesc ceva interesant, dar nimic pana acum.
Telefonul a inceput sa sune si ami avea umpic si cadea de pe birou, m-am lasat pe suprafata rece din lemn ca sa pot sa-l prind, inainte sa faca contact cu podeaua.
Mio, ea era, sigur m-a sunat sa ma intrebe ce am facut cat si sa-mi spuna cum a decurs intampinarea.
- Ceau...
- Judi, Judi, Judi ! striga ea ca nebuna in telefon, obligandu-ma sa retrag rapid aparatul de la ureche.
- Ho ! strig eu. Ce ai ? intreb nedumerita de strigatele ei, parca de fericire.
- Sunt asa de fericita, Johan e in fata portii si tata ca un gentleman s-a dus sa-l intampine primul, spune ea incantata, iar eu deabia de mai pot respira.
- Ha,ha, asta mi-a placut, tu oricum cand ai sa-l vezi intrand pe usa de la casa, o sa explodezi mai rau ca o bomba atomica, ai grije sa nu lesini pe bunica ta, salut-o din partea mea, spun eu amuzata si stiam sigur ca si bunica ei era acolo, ca doar tot familionul ei era acolo, pentru intampinarea lui Johan, iubitul lui Mio.
- Buni, te salute Judi, dar cum ti-ai dat seama ca e langa mine ?
- Cand e vorba de iubitii tai, buni nu lipseste niciodata, cu un ton amuzant o fac pe acesta sa rada, cat si pe restul ce erau in holulc asei, prietenei mele.
- Uite ca vine, Doamne nu mai pot... Johan.. ! se aude strigatul ei si deja imi imaginez cum se napusteste in bratele celui pe care il iubeste enorm.
- Judi, hello ! spune o voce masculine, era fratele ei.
- Hey Hintaro ! Din nou a aruncat cu celularul ? intreb eu oftand cu un zambet pe faţa si ma sprijind de coltul biroului.
- Da, doar o stii pe Mio, asa face cand e foarte fericita, mai ales cand vine vorba sa intampine pe cineva drag ei.
Hintaro, fiind fratele ei mai mare, doar cu un an decat noi. Si dupa parerea mea, fiindca il cunosc de multi ani, am prins drag de el si pana si eu la randul meu il consider un frate. La fel ca Mio, a fost alatrui de mine mereu, ajutandu-ma sa ma antrenez in lupta cu baietii.
Ca doar cand era vorba de bataie, la el ma duceam si il intrebam, el raspunzandu-mi si lamurindu-ma cum sta treaba cu lupta si care sunt regulile "jocului", sa-i spunem asa.
Mi-o revine la telefon cu o voce aproape stearsa, ragusita, sigur a tipat de fericire pe acolo. Il ea in mana si incepe sa-mi povesteasca cum a fost, partea in care Johan a intrat pe usa si ca, wow, a sarutat-o de fata cu toata familia, ceva care a facut-o pe saraca mea prietena sa inebuneasca.
- Mio, vezi ca iubitul tau e dangerous, ai grije acolo... spun eu pe un ton ironic si cand intervine vocea ei socata, ma apuca rasul, fiindca incepe sa spuna ca :Johan e good boy nu bad boy. Sa ma scuteasa, intr-un final tot o sa-i cedeze in brate, dar ma bucura fatul ca macar se iubesc nespus de mult. Asa ca merita, tot efortul depus.
Macar ea sa se bucure de iubirea pe care o poata altii pentru ea si sa nu incerce sa se descotoroseasca de el, pentru ca ar face o greseala mare. Johan e chiar un baiat bun si pana si eu am vorbit cu el, caci doar suntem prieteni.
Si sa fiu al naiba de sincera, mereu imi spunea zisi noapte ca doreste sa ii vada chipul angelic lui Mio, ca doreste sa o stranga in brate si sa-i sopteasca la urehe tot felul de cuvinte ce i-ar face sa-i tresara inima, si tot asa.
A naiba sa fie el de destin, cel putin pe ea a procopsit-o cu cineva ca Johan si se pare ca i-a adus impreuna, facandu-i sa se iubeasca nebuneste. Numai eu raman singura, insa cu prieteni buni langa mine, dar fara cineva special care sa imi spunca cu adevarat ca ma iubeste.
Este foarte greu, cel putin mie sa spun cuiva : "Te iubesc !", sentimentele ar fi sincere, rusinea este prea mare, dar nu am cui sa-i marturisesc asta. Cred ca am sa mor singura...
Inchid apelul, fiindca era deja tarziu si pe deasupra trebuia sa termin de scris, asa ca am marit pasul. Dusul mi l-am terminat repede, ca sa nu las apa aceea sa curga in continuu, m-am imbracat repede in pijamale si apoi am trecut la scris. Toata noaptea am stat cu cartile in fata ca sa invat si eu, nu mai doream sa mai iau note mici, iar patrul acela, cum de ajunsese pe foaie mea, singurele note pe care eu puteam sa le am si sa fie si mici sunt maxim sase sau sapte. Dar nici acelea nu sunt prea stralucite.
Geamul era deschis, lasand aerul sa patrunda in camera mea, usor trecand pe la genele mele, rasfatandu-le si indemnandu-le sa se inchida. Ma opuneam, inca era devreme de abia unsprezece seara, dar dimineata aveam scoala devreme... Intr-un final ama dormit cu capul pe cartea de istorie, lasandu-ma prada visari. Insa chiar si asa nu puteam sa-mi scot din cap ceea ce s-a intamplat astazi, mai ales partea in care il lovisem pe brunetul acela aratos.. si nu pot sa cred ca am spus asta.

"Your mine, your mine, cuz i got you in time...baby
Don't worry i'll be kind, with you dear babe..."
- Judi ! Trezestete odata, intazii la scoala a nu stiu cata oara..
Ma trezesc brusc, din cauza zgomotelor de la telefon cat si din cauza lui mama, care zbiara sa ma trezesc, avand impresia ca tipul acela a venit dupa mine.
Ma panichez si imi strang repede catrafusele, ma imbrac, nici nu ma mai spal si plec val-vartez pe usa.