The Demon's Paradise [yaoi]

[-myuu-]

Atentie: Capitolul e scris de Kaname, eu doar il postez in locul ei fiindca ei nu-i merge contul si nu se poate loga nici pe altul


Capitolul 16: Putina ploaie dupa o zi insorita

Imi lipesc buzele infierbantate de ale lui, si continui sa imi misc soldurile, fiind patruns lent si adanc. Nevrand sa imi vada chipul in acest moment atat de jenant, il sarut incontinuu, iar bratele mi le asez in jurul gatului sau, inclestandu-mi degetele mainii drepte in parul brunet cat timp buzele noastre sunt unite. Scap sunete infundate la fiecare penetrare, despartindu-mi apoi pentru un scurt timp buzele de ale sale, fiindu-mi prea greu sa respir.
-Ce-ar fi sa te relaxezi putin? In ritmul asta ramanem amandoi fara pic de suflare, imi spune el chicotind, prinzandu-ma cu mana de dupa ceafa si coborandu-si buzele pe gatul meu.
-Sigur... Incearca sa faci asta in locul meu... Poate n-are sa-ti bata inima in halul asta incat nici sa respiri nu mai poti, replic eu, oprindu-mi miscarile.
-Sa nu fii chiar atat de sigur, sopteste, urcand spre urechea mea, apoi prinzandu-mi incheietura mainii si asezand-umi palma pe partea stanga a pieptului sau, lasandu-ma sa-i simt ritmul accelerat al batailor inimii.
E la fel ca mine... bate atat de repede parca vrand sa iasa din piept. Cand isi ridica mana dreapta inaintea ochilor mei, observ ca si el tremura...
Probabil ca daca as fi dat mai multa atentie, puteam sa-mi dau singur seama de asta, insa eram prea ocupat de cat de jenant ma simt, incat nu am dat atentie sentimentelor lui. Inainte sa realizez, ma intinde pe suprafata moale, sarutandu-mi fruntea, trecandu-si apoi mana prin parul meu.
-Te iubesc, imi sopteste, sarutandu-ma scurt, privindu-ma apoi in ochi.
Am intredeschis buzele, vrand sa-i raspund inapoi, insa, am lasat ideea deoparte deindata ce imi aud telefonul sunand. Nici nu ma intind dupa pantaloni ca sa scot micul aparat de acolo, deoarece Daemon nu-mi da voie desi l-am rugat de cateva ori sa ma lase. Acel sunet al telefonului persista, insa pe el se pare ca nu il deranjeaza, si incepe cu miscarile lente de du-te vino, ignorand complet aparatul care vibreaza si canta intruna...
Miscarile sale devin mai alerte, patrunzandu-ma puternic, si din fericire, durerea pe care la inceput o simteam, acum s-a transformat in cu totul altceva... placere. Scancetele de durere, acum se fac auzite numai cand Daemon imi prinde pielea intre dinti, lasandu-mi pe intreg trupul o multime de semne rosiatice, de care Anna cu siguranta nu va fi prea incantata, insa cine mai baga asa detalii in seama, mai ales in momente ca acestea? Simtind cum toata "povestea" aceasta va atinge punctul culminant, ii rostesc numele satenului in soapta, scapand pe urma un geamat lung. Ma eliberez de lichidul de culoarea laptelui, arcuindu-mi spatele si strangand in pumni suvitele din parul sau maroniu, inca avandu-i numele pe buze. In scurt timp, Daemon ma musca de umar, moment in care il simt ejaculand inauntrul meu, lasandu-si pe urma trupul fierbinte sa cada langa al meu, insa nu inainte de a-mi mai saruta de cateva ori buzele. Respiratiile noastre intretaiate, incep sa revina la normal pe masura ce timpul trece, iar eu ma cuibaresc in bratele sale, asezandu-mi capul pe pieptul sau, dupa care imi inchid ochii, obosit.

*

Somnul meu este deranjat la auzul unor fosnituri, si chiar daca inca nu am dormit destul, imi deschid ochii deoarece nu-l mai simt pe el langa mine...
-Daemon? Rostesc eu, ridicandu-ma in capul oaselor, trecandu-mi dosul palmii peste ochii mei obositi, si reusind sa il vad, in fata patului meu, tocmai cand isi incheie nasturii camasii.
-Imi pare rau, iubire, imi spune el, asezandu-se langa mine. Dar trebuie sa plec, maine ma urc intr-un alt avion, continua pe urma, punandu-si bratul pe dupa talia mea sarutandu-mi pe urma fruntea.
-Unde? Cat timp? intreb eu, lasandu-mi privirea in jos, stiind ca din nou voi avea zile plictisitoare, doar cu cei doi "bodyguarzi". Adevarul e ca, de cand si-a facut el aparitia, mi se pare ciudat cand nu e langa mine... si nu-mi place deloc.
-Grecia... in capitala. Am sa stau din pacate o saptamana, deoarece am mai multe afaceri de incheiat, raspunde el, dupa care se ridica de pe suprafata moale.
-Eu... vreau sa vin cu tine! spun, sigur pe mine, si foarte hotarat. Chiar vreau sa merg cu el, chiar daca inseamna amanarea multor sedite foto, interviuri si asa mai departe. Dintr-un motiv anume, nu ma intereseaza. Oricum cariera mea ramane aceeasi, chiar daca lipsesc o saptamana, nu?
-Ce?! tresare el, deindata ce-mi aude cuvintele. Ai innebunit? Nici vorba sa te iau cu mine! Asta ar insemna sa te pun in pericol, si nu am de gand sa risc, spune pe urma, scotandu-si o tigare din pachetul de pe noptiera pe care o aprinde cu o bricheta alba.
-Dar asta e problema mea, daca risc sau nu! E vorba de mine, si eu vreau sa vin! rostesc eu, ridicand tonul vocii.
-Intocmai! E vorba de tine! Ai idee ce ti s-ar putea intampla daca cineva ne observa? Uita, Mark! Nu am de gand sa te servesc pe tava nimanui! zice el, serios, ultimele cuvinte parca fiind batute-n cuie.
-Ah da?! intreb eu, oarecum urland, luandu-mi pe mine o pereche de boxeri. Ei bine, sper sa te simti extraordinar acolo! Voi face la fel aici! continui pe urma, coborand din pat si indreptandu-ma spre bucatarie.
-Mark, nu ma intelegi... Vreau sa te stiu in siguranta. Imi pare rau daca te superi pentru asta, dar nu am de gand sa te iau cu mine.
Ma sprijin de bufetul din lemn cu mana dreapta, in timp ce cu cealalta imi umplu un pahar cu apa, pe care il beau din cateva inghitituri, iar cand ma intorc il vad, la cativa centimetrii de mine. Se apleaca vrand sa ma sarute, insa imi intorc chipul in partea cealalta, fara a-l mai privi in ochi. Probabil e o prostie, insa nervii mei nu sunt atat de rezisteti, asadar nu-i mai adresez nici un cuvant, iar el, observand acest lucru, se intoarce si pleaca asa, pur si simplu, inchizand usa in urma lui, fara ca macar sa se oboseasca in a-si lua la revedere.
-Hmp! Treaba ta!...Idiotule! Rostesc eu, intorcandu-ma in camera, unde ma trantesc pe pat, afundandu-mi chipul in perna mea cea moale... care are in ea impregnat parfumul lui.
"De ce? Voiam sa merg cu el, dar nici macar de asta nu ii pasa. Periculos... pe dracu! Sigur isi gaseste pe altcineva care sa-mi tina locul pentru o saptamana!... La ce naiba ma gandesc? suna de parca as fi gelos sau asa ceva!"
Imi scutur capul, incercand sa-mi las gandurile idioate la o parte, apoi privesc ceasul, care imi indica ora unu noaptea. Pe noptiera, observ pachetul de tigari ale lui Daemon, pe care si le-a uitat aici din cauza "desteptaciunii" sale. De asemenea vad si bricheta acolo. Nu inteleg de ce, dar scot din pachet o tigara, aprinzand-o in acelasi mod dupa care am vazut pe altii, tragand direct acel fum in piept. Incep sa tusesc imediat, iar gatul ma doare ingrozitor. Inca o data... de ce fac asta? Parca sunt un adolescent care vrea sa se faca remarcat prin asa ceva! Dupa ce incetez din a tusi, mai incerc o data, si din nou, simt ca mii de ace imi merg pe gat in jos... insa asta nu ma indemana sa ma opresc. Fac asta de cateva ori, si observ ca gatul meu se obisnuieste in curand cu ideea fumului, asadar am fumat intreaga tigara, a carui scrum l-am arucat intr-un pahar gol de pe noptiera. Ma simt ametit, insa stiu ca e din cauza a ceea ce am facut adineauri, asadar ma intind pe pat, simtindu-ma oarecum bine, ca un copil care incalca regulile impuse de parinti... pentru a iesi in evidenta...
-Eh... am incercat si eu. Asta nu inseamna ca voi fuma in continuare, ma conving pe mine insumi, dupa care imi ichid ochii, incercand sa adorm.
Din pacate pentru mine, imi este abdsolut imposibil sa fac ceea ce mi-am propus, deoarece tot ce imi vine acum in minte este chipul lui... Privirea aia! Dar brusc, acestea sunt inlocuite de imaginile din acea zi in care Alex a profitat de corpul meu, si doar cum realizez ca nu m-am mai gandit la asta inca de cand... de cand sunt cu Daemon. Nici macar o secunda de atunci, mintea mea nu a mai fost ocupata cu acele memorii ingrozitoare, iar acum, ca el a plecat asa, lasanadu-ma cu nervii la pamant, mi-am amintit...
Ma infricosez dintr-o data, exact ca un copil care a avut un cosmar, si instinctiv imbratisez perna, strangand-o puternic la piept. Inspir parfumul placut, care oarecum ma calmeaza, insa nu indeajuns... Oare ajung sa depind de el? Ar fii rau... Oricum, nu imi pot imagina saptamana asta trecand asa usor, stiind ca ne-am certat. Adica cel putin eu... de ce naiba nu a putut spune simplu "Bine, te iau cu mine." ? ar fi fost mai usor. Nici nu stiu daca macar constientizeaza ca urasc refuzurile. Drace! zilele astea vor fii... ingrozitoare!

[Yaku-chin]

Neatza....

Oh kana-chan , ce rau imi pare pentru tine, fir-ar sa fie el de cont....En fin...

Capitolul a fost cat se poate se super:X in afara de sfarsitul ala un pic cam dureros:( Hai nu mai fi si tu asa rea cu saracutzu meu Mark, nu vezi ce scump e si cat de indragostit e?As fi vrut ca Daemon sa il ia cu el in Grecia, oh, ce Dumnezeu ii punea o armura pe el si gata? nu? :D una de-aia tare ca lumea, :))
Gasea el o solutie, nu sa il lase singurele acolo , cu amintirile alea urate.
Oh......
Sper sa vi repede cu nexu, desi cu contu ala blestemat al tau cred k esti plina de nervi si numai de scris ai tu chef ....Sper sa iti mearga in curand:D
Kissu, hugs:X
Bye BYe....

[-myuu-]

Bun eu postez abia acum ca nu am vrut sa fie unul dupa altul...ma rog nu-mi placea mie cum arata:)).
Asa deci Mark a zis si el sa incerce sa fumeze, imi imaginez ca "i-a placut" nespus...ma mir ca nu s-a innecat de la fum, dar oricum ai surprins bine restul efectelor...si nu cred ca e nevoie de un adevarat motiv ca sa incerci sa fumezi, adica el pana la urma nu a facut-o neaparat de suparare ci pentru ca simtea si el ca nu face ce i se spune...mda, cam pueril, dar e adorabil cand se comporta asa:X. Ah si daca ar sti ce-l asteapta daca merge cu Daemon in calatorie nu cred k ar mai fi asa entuziast...Vad ca nu s-a invatat minte de la incidentul cu Alex, invata cam greu ce sa-i faci:|
Ce pot sa mai spun in afara de faptul ca mi-a placut mult capitolul si ca abia astept sa-l citesc pe urmatorul, presimt ca o sa-mi placa chiar mai mult [daca e posibil:-?]
In rest, spor la scris hugs:X:X

[-myuu-]

Capitol scris de Kaname, enjoy :)

Capitolul 16: Dorinta implinita

Dimineata a sosit mai repede decat speram, eu fiind trezit de sunetul enervant al telefonului de pe noptiera. Imi intind mana dupa el, ducandu-l apoi la ureche si raspunzand fara a stii cine ma cauta atat de dimineata.
-Intr-o ora sa fii in fata blocului tau. Ia-ti cateva haine intr-un bagaj, lucruri necesare, si sa nu intarzii. Mergem in Grecia. Ne vedem acolo, imi spune vocea grabita a lui Daemon, care ma trezeste de-a binelea, dupa care inchide fara vreun alt cuvant in plus.
Ma ridic in graba din pat, incercand sa "procesez" ce am auzit, si, de indata ce inteleg, imi apare un zambet extraordinar de cretin pe chip, dupa care ma indrept spre baie pentru a face un dus revigorant. Chiar a spus "Mergem in Grecia". Doar eu si Daemon...

*

M-am inselat! Nu exista "Doar eu si Daemon", ci “eu, Daemon si patru gorile pe post de bodyguarzi"! iar acest lucru il realizez inca de cand ajungem la aeroport. Pentru ca stau langa Daemon, incep sa il privesc ciudat, iar el ma intreaba ce s-a intamplat, moment in care eu imi arunc privirea spre cei patru barbati imbracati la costum.
-Ei? Stai linistit, nu ne vor deranja. Au alte camere.
-Da... Dar credeam ca vom fi numai noi doi, replic eu parand dezamagit, moment in care il vad pe Daemon zambind.
-Doar nu-i baga in seama. Oricum, avem nevoie de ei pentru protectie, deoarece e periculos. De aceea tu vei sta mereu in camera, imi spune, dupa care imi saruta usor buzele.
-Cee?! Adica nu voi putea sa vizitez Atena?!
-Daca vrei sa te aduc intreg inapoi acasa, atunci vei ramane in camera de hotel, rosteste el, prinzandu-ma de barbie.
Vazand ca incep sa ma bosumflu, ma trage mai aproape de el, soptindu-mi apoi la ureche:
-Nu trebuie sa vizitezi... Ai sa vezi ca vor fi momente de neuitat.
De cum aud acele cuvinte, simt cum sangele mi se aduna in obraji, si imi las capul in jos, putin rusinat. Am decis sa ignor acele gorile, si inaintez, mergand cu pasi grabiti spre avionul in care ne vom imbarca. Nu dupa mult timp, pasim inauntrul aeronavei, cautandu-ne locurile.
Scaunele par mai degraba niste fotolii imbracate in piele crem, deoarece sunt ale naibii de confortabile, parca invitandu-ma sa trag un pui de somn. Eu ma asez pe cel de langa geam, iar Daemon langa mine. De gorile nu m-am interesat, pentru ca sunt prea nerabdator sa ajungem acolo.
-Daemon, cum te-ai hotarat sa ma iei cu tine? intreb eu, privindu-l plin de curiozitate.
-Nu am reuzit sa adorm aseara, stiind ca te-ai suparat. Am sunat la agentie si am mai cumparat un bilet, desi, sincer sa fiu, sunt ingrozit de gandul ca ti s-ar putea intampla ceva. Dar tu? De ce ai tinut mortis sa vii? Chiar atat de multa incredere ai in mine?
-Da... desi nu stiu daca ar trebui. Inca nu sunt sigur, dar cand mi-ai spus ca nu pot sa vin, ma gandeam cat de mult urasc timpul in care nu esti langa mine, iar cand m-ai sunat de dimineata, nu puteam decat sa fiu fericit ca vrei sa ma iei cu tine.
-Crede-ma, niciodata nu mi-a fost atat de teama sa iau pe cineva cu mine cand am afaceri ilegale de incheiat. Nici acum nu sunt sigur daca am procedat corect...
Spunand acele cuvinte, ne indreptam atentia spre o stewardesa care ne anunta ca avionul va decola in scurt timp, pe urma ne ureaza un zbor placut. Doar in cateva minute, resimtim miscarea vehicolului aerean, dupa care ne desprindem de pamant, iar eu urmaresc pe geam imaginea orasului care se indeparteaza tot mai mult pana cand ajung sa il pierd din raza mea vizuala.
-Deja iti e dor? ma interaba el in soapta, aproape de urechea mea.
-Nu chiar... dar nu am mai fost niciodata cu avionul si eram curios, raspund eu, intorcandu-mi chipul spre Daemon, continuand apoi: Problema e alta...Anna. O sa ma jupoaie de viu cand ma voi intoarce. Deja o vad scotand flacari pe nari, in timp ce ma frige ca pe un pui la rotisor.
-Tine minte asta, pentru ca am sa te devorez dupa ce ajungem la hotel, replica el, chicotind, apoi sarutandu-ma usor pe gat. Din nou, obrajii mei capata o culoare rozalie, si imi intorc privirea inapoi pe geamul mic al avionului.

*

Aud vocea lui Daemon rostindu-mi numele, apoi ii simt mana, apasand pe umarul meu. se pare ca am adormit... Imi deschid ochii incet, privind in jur si realizez sa inca ma aflu in avionul care tocmai a aterizat.
-Haide, iubire, am ajuns... O sa luam un taxi, care ne va duce la hotel, imi spune Daemon, intinzandu-mi mana, pentru a ma indemna sa ma ridic de pe scaunul atat de confortabil.
Ajungand inafara aeroportului, impreuna cu Daemon ne urcam intr-un taxi, desigur, asezand inainte bagajele in portbagaj, iar cele patru maimute au facut acelasi lucru, insa in alte taxiuri.
In scurt timp, ajungem in fata hotelului, a carui nume apartine unui zeu grec, "Poseidon", unde coboram din automobil. Eu admir maretia din fata ochilor mei, care este construita aproape in intregime din sticla fumurie (parterul fiind unicul care pare a avea pereti normali). Deja incepe sa-mi placa, mai ales ca are aproximativ treizeci de etaje, iar eu ador sa ma aflu la inaltime.
Doi barbati, imbracati in costume de culoarea verde inchis, angajati ai hotelului, ne iau bagajele din spatele masinii, in timp ce un altul ne deschide usa din sticla, poftindu-ne inauntrul complexului, fiind urmati din spate de catre bodyguarzii care au sosit odata cu noi.
Sunt atat de atras de aspectul superb al hotelului, incat nu pot face nimic altceva decat sa ma invart pe calcaie si sa privesc in jur. Tavanul este alb, acoperit de spoturi, in timp ce peretii au o culoare de un violet deschis. Perdelele albe sunt prinse de-o parte si de alta a geamurilor mari, permitand luminii naturale sa patrunda in incapere, iar persoanelor dinauntru sa priveasca ce se afla in jurul hotelului.
In partea dreapta este piscina, care pare a avea o forma ovala, in stanga si in partea din fata, e soseaua, iar in spate e o micuta gradina cu cativa pomisori si garduri de flori colorate.
Daemon ma intrerupe din admirat, prinzandu-ma de incheietura mainii si tragandu-ma dupa el, fara a-mi mai oferi ocazia de a privi intreaga incapere. Tot ceea ce mai observ, este un acvariu imens de pesti colorati, mici si mari, incastrat in peretele din partea dreapta, un pian din lemn, a carui culoare e un visiniu inchis, asezat vis-a-vis de barul din holul hotelului.
De cum intram intr-un lift, el apasa pe butonul douazeci si unu, iar dupa ce se inchid usile, incep a ma agita ca un copil mic, pe tema acestui hotel.
-Daemon, e prima oara cand vin intr-un loc atat de al dracu de... luxos! Adica am mai fost in cluburi pentru prezentari de moda, stii si tu... dar asa ceva...
Nici macar nu mi-a dat voie sa-mi termin propozitia, deoarece ma trage in bratele sale, indemnandu-ma sa tac.
-Lasa asta. Trebuie sa avem grija ca nu cumva sa fi observat de cineva... Dar acum am nevoie de un sarut, imi spune el, prinzandu-ma de barbie si apropiindu-si chipul de al meu.
-Parca spuneai ca trebuie sa avem grija. Poate sunt camere de filmat in lift. In plus, nu esti un adolescent. Poti astepta, replic eu, asezandu-mi mainile pe pieptul sau, pentru a-l tine la departare.
-Nu exista camere in lift, crede-ma, stiu foarte bine. Si probabil nu mai sunt un adolescent, dar sunt adult... deci nevoile sunt mai mari!
Fara a-mi mai da libertatea de a rosti un singur cuvant, isi uneste buzele cu ale mele, lipindu-ma apoi de unul din peretii liftului. Isi strecoara limba in lacasul meu umed, cautand ca eu sa ma alatur lui, ceea ce se intampla, insa nu pentru mult timp, deoarece auzim acel sunet caracteristic unui lift care a ajuns la etajul corespunzator, iar in acel moment, Daemon se indeparteaza. El inainteaza pe holul cel lung, spre camea nostra, a carei usi e deschisa, iar bagajele asezate langa dulap, de catre acei barbati care le-au luat de indata ce am ajuns inaintea hotelului. Acestia ne-au urat o sedere placuta, dupa care s-au facut nevazuti.
Daemon isi intoarce privirea spre mine, merge lent spre usa pe care o incuie, apoi isi arcuieste buzele intr-un zambet pervers, lasandu-ma sa inteleg ce urmeaza sa se intample. Simt imediat cum obrajii mi se incalzesc doar stiind ca ma priveste in felul acela, si imi las capul in jos, usor jenat.
-Am un sentiment ca asta va fi o saptamana plina, rosteste el, indreptandu-se cu pasi mici spre mine...

[myuu]

Uf in sfarsit imi merge vechiul cont asa ca trebuie sa-l "invi" putin si oricum aveam de gand sa las comm aici, deci s-au potrivit de minune ;)). In primul rand eu sunt de parere ca ar fi trebuit sa-ti pastrezi ideea initiala pentru care i-ai adus pana la capatul celalalt al Pamantului, tocmai in Grecia, insa tu sti mai bine ce vrei sa faci. Oricum sa nu uiti ca imi place ficul asta la nebunie:X si sa nu te indoiesti nici macar o secunda de asta.
Eu una sper la ceva yaoi in capitolul care va urma, adica s-a terminat atat de promitator... [logic, doar cine e atat de sadic incat sa termine capitolul tocmai in astfel de situatii?] Si avand in vedere ca usa e incuiata pe dinauntru nu cred ca se vor apuca sa joace carti 8->...sper doar ca vei scrie cat mai curand. Si mai am o curiozitate, ca sa-i zic asa, legata de fic, dar ti-o voi spune spun mai incolo, intai vreau sa vad ce se mai intampla ca sa nu-mi fac idei preconcepute [sper doar sa nu uit:)) ]
Am ramas fara inspiratie si sincer nici nu mai am energia suficienta sa o caut. Felicitari inca o data pentru tot ce-ai scris la fic pana acum si nu uita ca astept urmatorul capitol :> :*