07-02-2010, 12:54 AM
Atentie: Capitolul e scris de Kaname, eu doar il postez in locul ei fiindca ei nu-i merge contul si nu se poate loga nici pe altul
Capitolul 16: Putina ploaie dupa o zi insorita
Imi lipesc buzele infierbantate de ale lui, si continui sa imi misc soldurile, fiind patruns lent si adanc. Nevrand sa imi vada chipul in acest moment atat de jenant, il sarut incontinuu, iar bratele mi le asez in jurul gatului sau, inclestandu-mi degetele mainii drepte in parul brunet cat timp buzele noastre sunt unite. Scap sunete infundate la fiecare penetrare, despartindu-mi apoi pentru un scurt timp buzele de ale sale, fiindu-mi prea greu sa respir.
-Ce-ar fi sa te relaxezi putin? In ritmul asta ramanem amandoi fara pic de suflare, imi spune el chicotind, prinzandu-ma cu mana de dupa ceafa si coborandu-si buzele pe gatul meu.
-Sigur... Incearca sa faci asta in locul meu... Poate n-are sa-ti bata inima in halul asta incat nici sa respiri nu mai poti, replic eu, oprindu-mi miscarile.
-Sa nu fii chiar atat de sigur, sopteste, urcand spre urechea mea, apoi prinzandu-mi incheietura mainii si asezand-umi palma pe partea stanga a pieptului sau, lasandu-ma sa-i simt ritmul accelerat al batailor inimii.
E la fel ca mine... bate atat de repede parca vrand sa iasa din piept. Cand isi ridica mana dreapta inaintea ochilor mei, observ ca si el tremura...
Probabil ca daca as fi dat mai multa atentie, puteam sa-mi dau singur seama de asta, insa eram prea ocupat de cat de jenant ma simt, incat nu am dat atentie sentimentelor lui. Inainte sa realizez, ma intinde pe suprafata moale, sarutandu-mi fruntea, trecandu-si apoi mana prin parul meu.
-Te iubesc, imi sopteste, sarutandu-ma scurt, privindu-ma apoi in ochi.
Am intredeschis buzele, vrand sa-i raspund inapoi, insa, am lasat ideea deoparte deindata ce imi aud telefonul sunand. Nici nu ma intind dupa pantaloni ca sa scot micul aparat de acolo, deoarece Daemon nu-mi da voie desi l-am rugat de cateva ori sa ma lase. Acel sunet al telefonului persista, insa pe el se pare ca nu il deranjeaza, si incepe cu miscarile lente de du-te vino, ignorand complet aparatul care vibreaza si canta intruna...
Miscarile sale devin mai alerte, patrunzandu-ma puternic, si din fericire, durerea pe care la inceput o simteam, acum s-a transformat in cu totul altceva... placere. Scancetele de durere, acum se fac auzite numai cand Daemon imi prinde pielea intre dinti, lasandu-mi pe intreg trupul o multime de semne rosiatice, de care Anna cu siguranta nu va fi prea incantata, insa cine mai baga asa detalii in seama, mai ales in momente ca acestea? Simtind cum toata "povestea" aceasta va atinge punctul culminant, ii rostesc numele satenului in soapta, scapand pe urma un geamat lung. Ma eliberez de lichidul de culoarea laptelui, arcuindu-mi spatele si strangand in pumni suvitele din parul sau maroniu, inca avandu-i numele pe buze. In scurt timp, Daemon ma musca de umar, moment in care il simt ejaculand inauntrul meu, lasandu-si pe urma trupul fierbinte sa cada langa al meu, insa nu inainte de a-mi mai saruta de cateva ori buzele. Respiratiile noastre intretaiate, incep sa revina la normal pe masura ce timpul trece, iar eu ma cuibaresc in bratele sale, asezandu-mi capul pe pieptul sau, dupa care imi inchid ochii, obosit.
Somnul meu este deranjat la auzul unor fosnituri, si chiar daca inca nu am dormit destul, imi deschid ochii deoarece nu-l mai simt pe el langa mine...
-Daemon? Rostesc eu, ridicandu-ma in capul oaselor, trecandu-mi dosul palmii peste ochii mei obositi, si reusind sa il vad, in fata patului meu, tocmai cand isi incheie nasturii camasii.
-Imi pare rau, iubire, imi spune el, asezandu-se langa mine. Dar trebuie sa plec, maine ma urc intr-un alt avion, continua pe urma, punandu-si bratul pe dupa talia mea sarutandu-mi pe urma fruntea.
-Unde? Cat timp? intreb eu, lasandu-mi privirea in jos, stiind ca din nou voi avea zile plictisitoare, doar cu cei doi "bodyguarzi". Adevarul e ca, de cand si-a facut el aparitia, mi se pare ciudat cand nu e langa mine... si nu-mi place deloc.
-Grecia... in capitala. Am sa stau din pacate o saptamana, deoarece am mai multe afaceri de incheiat, raspunde el, dupa care se ridica de pe suprafata moale.
-Eu... vreau sa vin cu tine! spun, sigur pe mine, si foarte hotarat. Chiar vreau sa merg cu el, chiar daca inseamna amanarea multor sedite foto, interviuri si asa mai departe. Dintr-un motiv anume, nu ma intereseaza. Oricum cariera mea ramane aceeasi, chiar daca lipsesc o saptamana, nu?
-Ce?! tresare el, deindata ce-mi aude cuvintele. Ai innebunit? Nici vorba sa te iau cu mine! Asta ar insemna sa te pun in pericol, si nu am de gand sa risc, spune pe urma, scotandu-si o tigare din pachetul de pe noptiera pe care o aprinde cu o bricheta alba.
-Dar asta e problema mea, daca risc sau nu! E vorba de mine, si eu vreau sa vin! rostesc eu, ridicand tonul vocii.
-Intocmai! E vorba de tine! Ai idee ce ti s-ar putea intampla daca cineva ne observa? Uita, Mark! Nu am de gand sa te servesc pe tava nimanui! zice el, serios, ultimele cuvinte parca fiind batute-n cuie.
-Ah da?! intreb eu, oarecum urland, luandu-mi pe mine o pereche de boxeri. Ei bine, sper sa te simti extraordinar acolo! Voi face la fel aici! continui pe urma, coborand din pat si indreptandu-ma spre bucatarie.
-Mark, nu ma intelegi... Vreau sa te stiu in siguranta. Imi pare rau daca te superi pentru asta, dar nu am de gand sa te iau cu mine.
Ma sprijin de bufetul din lemn cu mana dreapta, in timp ce cu cealalta imi umplu un pahar cu apa, pe care il beau din cateva inghitituri, iar cand ma intorc il vad, la cativa centimetrii de mine. Se apleaca vrand sa ma sarute, insa imi intorc chipul in partea cealalta, fara a-l mai privi in ochi. Probabil e o prostie, insa nervii mei nu sunt atat de rezisteti, asadar nu-i mai adresez nici un cuvant, iar el, observand acest lucru, se intoarce si pleaca asa, pur si simplu, inchizand usa in urma lui, fara ca macar sa se oboseasca in a-si lua la revedere.
-Hmp! Treaba ta!...Idiotule! Rostesc eu, intorcandu-ma in camera, unde ma trantesc pe pat, afundandu-mi chipul in perna mea cea moale... care are in ea impregnat parfumul lui.
"De ce? Voiam sa merg cu el, dar nici macar de asta nu ii pasa. Periculos... pe dracu! Sigur isi gaseste pe altcineva care sa-mi tina locul pentru o saptamana!... La ce naiba ma gandesc? suna de parca as fi gelos sau asa ceva!"
Imi scutur capul, incercand sa-mi las gandurile idioate la o parte, apoi privesc ceasul, care imi indica ora unu noaptea. Pe noptiera, observ pachetul de tigari ale lui Daemon, pe care si le-a uitat aici din cauza "desteptaciunii" sale. De asemenea vad si bricheta acolo. Nu inteleg de ce, dar scot din pachet o tigara, aprinzand-o in acelasi mod dupa care am vazut pe altii, tragand direct acel fum in piept. Incep sa tusesc imediat, iar gatul ma doare ingrozitor. Inca o data... de ce fac asta? Parca sunt un adolescent care vrea sa se faca remarcat prin asa ceva! Dupa ce incetez din a tusi, mai incerc o data, si din nou, simt ca mii de ace imi merg pe gat in jos... insa asta nu ma indemana sa ma opresc. Fac asta de cateva ori, si observ ca gatul meu se obisnuieste in curand cu ideea fumului, asadar am fumat intreaga tigara, a carui scrum l-am arucat intr-un pahar gol de pe noptiera. Ma simt ametit, insa stiu ca e din cauza a ceea ce am facut adineauri, asadar ma intind pe pat, simtindu-ma oarecum bine, ca un copil care incalca regulile impuse de parinti... pentru a iesi in evidenta...
-Eh... am incercat si eu. Asta nu inseamna ca voi fuma in continuare, ma conving pe mine insumi, dupa care imi ichid ochii, incercand sa adorm.
Din pacate pentru mine, imi este abdsolut imposibil sa fac ceea ce mi-am propus, deoarece tot ce imi vine acum in minte este chipul lui... Privirea aia! Dar brusc, acestea sunt inlocuite de imaginile din acea zi in care Alex a profitat de corpul meu, si doar cum realizez ca nu m-am mai gandit la asta inca de cand... de cand sunt cu Daemon. Nici macar o secunda de atunci, mintea mea nu a mai fost ocupata cu acele memorii ingrozitoare, iar acum, ca el a plecat asa, lasanadu-ma cu nervii la pamant, mi-am amintit...
Ma infricosez dintr-o data, exact ca un copil care a avut un cosmar, si instinctiv imbratisez perna, strangand-o puternic la piept. Inspir parfumul placut, care oarecum ma calmeaza, insa nu indeajuns... Oare ajung sa depind de el? Ar fii rau... Oricum, nu imi pot imagina saptamana asta trecand asa usor, stiind ca ne-am certat. Adica cel putin eu... de ce naiba nu a putut spune simplu "Bine, te iau cu mine." ? ar fi fost mai usor. Nici nu stiu daca macar constientizeaza ca urasc refuzurile. Drace! zilele astea vor fii... ingrozitoare!
Capitolul 16: Putina ploaie dupa o zi insorita
Imi lipesc buzele infierbantate de ale lui, si continui sa imi misc soldurile, fiind patruns lent si adanc. Nevrand sa imi vada chipul in acest moment atat de jenant, il sarut incontinuu, iar bratele mi le asez in jurul gatului sau, inclestandu-mi degetele mainii drepte in parul brunet cat timp buzele noastre sunt unite. Scap sunete infundate la fiecare penetrare, despartindu-mi apoi pentru un scurt timp buzele de ale sale, fiindu-mi prea greu sa respir.
-Ce-ar fi sa te relaxezi putin? In ritmul asta ramanem amandoi fara pic de suflare, imi spune el chicotind, prinzandu-ma cu mana de dupa ceafa si coborandu-si buzele pe gatul meu.
-Sigur... Incearca sa faci asta in locul meu... Poate n-are sa-ti bata inima in halul asta incat nici sa respiri nu mai poti, replic eu, oprindu-mi miscarile.
-Sa nu fii chiar atat de sigur, sopteste, urcand spre urechea mea, apoi prinzandu-mi incheietura mainii si asezand-umi palma pe partea stanga a pieptului sau, lasandu-ma sa-i simt ritmul accelerat al batailor inimii.
E la fel ca mine... bate atat de repede parca vrand sa iasa din piept. Cand isi ridica mana dreapta inaintea ochilor mei, observ ca si el tremura...
Probabil ca daca as fi dat mai multa atentie, puteam sa-mi dau singur seama de asta, insa eram prea ocupat de cat de jenant ma simt, incat nu am dat atentie sentimentelor lui. Inainte sa realizez, ma intinde pe suprafata moale, sarutandu-mi fruntea, trecandu-si apoi mana prin parul meu.
-Te iubesc, imi sopteste, sarutandu-ma scurt, privindu-ma apoi in ochi.
Am intredeschis buzele, vrand sa-i raspund inapoi, insa, am lasat ideea deoparte deindata ce imi aud telefonul sunand. Nici nu ma intind dupa pantaloni ca sa scot micul aparat de acolo, deoarece Daemon nu-mi da voie desi l-am rugat de cateva ori sa ma lase. Acel sunet al telefonului persista, insa pe el se pare ca nu il deranjeaza, si incepe cu miscarile lente de du-te vino, ignorand complet aparatul care vibreaza si canta intruna...
Miscarile sale devin mai alerte, patrunzandu-ma puternic, si din fericire, durerea pe care la inceput o simteam, acum s-a transformat in cu totul altceva... placere. Scancetele de durere, acum se fac auzite numai cand Daemon imi prinde pielea intre dinti, lasandu-mi pe intreg trupul o multime de semne rosiatice, de care Anna cu siguranta nu va fi prea incantata, insa cine mai baga asa detalii in seama, mai ales in momente ca acestea? Simtind cum toata "povestea" aceasta va atinge punctul culminant, ii rostesc numele satenului in soapta, scapand pe urma un geamat lung. Ma eliberez de lichidul de culoarea laptelui, arcuindu-mi spatele si strangand in pumni suvitele din parul sau maroniu, inca avandu-i numele pe buze. In scurt timp, Daemon ma musca de umar, moment in care il simt ejaculand inauntrul meu, lasandu-si pe urma trupul fierbinte sa cada langa al meu, insa nu inainte de a-mi mai saruta de cateva ori buzele. Respiratiile noastre intretaiate, incep sa revina la normal pe masura ce timpul trece, iar eu ma cuibaresc in bratele sale, asezandu-mi capul pe pieptul sau, dupa care imi inchid ochii, obosit.
*
Somnul meu este deranjat la auzul unor fosnituri, si chiar daca inca nu am dormit destul, imi deschid ochii deoarece nu-l mai simt pe el langa mine...
-Daemon? Rostesc eu, ridicandu-ma in capul oaselor, trecandu-mi dosul palmii peste ochii mei obositi, si reusind sa il vad, in fata patului meu, tocmai cand isi incheie nasturii camasii.
-Imi pare rau, iubire, imi spune el, asezandu-se langa mine. Dar trebuie sa plec, maine ma urc intr-un alt avion, continua pe urma, punandu-si bratul pe dupa talia mea sarutandu-mi pe urma fruntea.
-Unde? Cat timp? intreb eu, lasandu-mi privirea in jos, stiind ca din nou voi avea zile plictisitoare, doar cu cei doi "bodyguarzi". Adevarul e ca, de cand si-a facut el aparitia, mi se pare ciudat cand nu e langa mine... si nu-mi place deloc.
-Grecia... in capitala. Am sa stau din pacate o saptamana, deoarece am mai multe afaceri de incheiat, raspunde el, dupa care se ridica de pe suprafata moale.
-Eu... vreau sa vin cu tine! spun, sigur pe mine, si foarte hotarat. Chiar vreau sa merg cu el, chiar daca inseamna amanarea multor sedite foto, interviuri si asa mai departe. Dintr-un motiv anume, nu ma intereseaza. Oricum cariera mea ramane aceeasi, chiar daca lipsesc o saptamana, nu?
-Ce?! tresare el, deindata ce-mi aude cuvintele. Ai innebunit? Nici vorba sa te iau cu mine! Asta ar insemna sa te pun in pericol, si nu am de gand sa risc, spune pe urma, scotandu-si o tigare din pachetul de pe noptiera pe care o aprinde cu o bricheta alba.
-Dar asta e problema mea, daca risc sau nu! E vorba de mine, si eu vreau sa vin! rostesc eu, ridicand tonul vocii.
-Intocmai! E vorba de tine! Ai idee ce ti s-ar putea intampla daca cineva ne observa? Uita, Mark! Nu am de gand sa te servesc pe tava nimanui! zice el, serios, ultimele cuvinte parca fiind batute-n cuie.
-Ah da?! intreb eu, oarecum urland, luandu-mi pe mine o pereche de boxeri. Ei bine, sper sa te simti extraordinar acolo! Voi face la fel aici! continui pe urma, coborand din pat si indreptandu-ma spre bucatarie.
-Mark, nu ma intelegi... Vreau sa te stiu in siguranta. Imi pare rau daca te superi pentru asta, dar nu am de gand sa te iau cu mine.
Ma sprijin de bufetul din lemn cu mana dreapta, in timp ce cu cealalta imi umplu un pahar cu apa, pe care il beau din cateva inghitituri, iar cand ma intorc il vad, la cativa centimetrii de mine. Se apleaca vrand sa ma sarute, insa imi intorc chipul in partea cealalta, fara a-l mai privi in ochi. Probabil e o prostie, insa nervii mei nu sunt atat de rezisteti, asadar nu-i mai adresez nici un cuvant, iar el, observand acest lucru, se intoarce si pleaca asa, pur si simplu, inchizand usa in urma lui, fara ca macar sa se oboseasca in a-si lua la revedere.
-Hmp! Treaba ta!...Idiotule! Rostesc eu, intorcandu-ma in camera, unde ma trantesc pe pat, afundandu-mi chipul in perna mea cea moale... care are in ea impregnat parfumul lui.
"De ce? Voiam sa merg cu el, dar nici macar de asta nu ii pasa. Periculos... pe dracu! Sigur isi gaseste pe altcineva care sa-mi tina locul pentru o saptamana!... La ce naiba ma gandesc? suna de parca as fi gelos sau asa ceva!"
Imi scutur capul, incercand sa-mi las gandurile idioate la o parte, apoi privesc ceasul, care imi indica ora unu noaptea. Pe noptiera, observ pachetul de tigari ale lui Daemon, pe care si le-a uitat aici din cauza "desteptaciunii" sale. De asemenea vad si bricheta acolo. Nu inteleg de ce, dar scot din pachet o tigara, aprinzand-o in acelasi mod dupa care am vazut pe altii, tragand direct acel fum in piept. Incep sa tusesc imediat, iar gatul ma doare ingrozitor. Inca o data... de ce fac asta? Parca sunt un adolescent care vrea sa se faca remarcat prin asa ceva! Dupa ce incetez din a tusi, mai incerc o data, si din nou, simt ca mii de ace imi merg pe gat in jos... insa asta nu ma indemana sa ma opresc. Fac asta de cateva ori, si observ ca gatul meu se obisnuieste in curand cu ideea fumului, asadar am fumat intreaga tigara, a carui scrum l-am arucat intr-un pahar gol de pe noptiera. Ma simt ametit, insa stiu ca e din cauza a ceea ce am facut adineauri, asadar ma intind pe pat, simtindu-ma oarecum bine, ca un copil care incalca regulile impuse de parinti... pentru a iesi in evidenta...
-Eh... am incercat si eu. Asta nu inseamna ca voi fuma in continuare, ma conving pe mine insumi, dupa care imi ichid ochii, incercand sa adorm.
Din pacate pentru mine, imi este abdsolut imposibil sa fac ceea ce mi-am propus, deoarece tot ce imi vine acum in minte este chipul lui... Privirea aia! Dar brusc, acestea sunt inlocuite de imaginile din acea zi in care Alex a profitat de corpul meu, si doar cum realizez ca nu m-am mai gandit la asta inca de cand... de cand sunt cu Daemon. Nici macar o secunda de atunci, mintea mea nu a mai fost ocupata cu acele memorii ingrozitoare, iar acum, ca el a plecat asa, lasanadu-ma cu nervii la pamant, mi-am amintit...
Ma infricosez dintr-o data, exact ca un copil care a avut un cosmar, si instinctiv imbratisez perna, strangand-o puternic la piept. Inspir parfumul placut, care oarecum ma calmeaza, insa nu indeajuns... Oare ajung sa depind de el? Ar fii rau... Oricum, nu imi pot imagina saptamana asta trecand asa usor, stiind ca ne-am certat. Adica cel putin eu... de ce naiba nu a putut spune simplu "Bine, te iau cu mine." ? ar fi fost mai usor. Nici nu stiu daca macar constientizeaza ca urasc refuzurile. Drace! zilele astea vor fii... ingrozitoare!