Aripi insangerate

[BloodyInnocence]

vin cu o noua continuare. Sper sa va placa.
Ma bucur nespus marya ca iti place.

CAPITOLUL VII

In Eden

Ikusa si Hissori de abia ajunsera in Eden, ca au si fost asaltati de Hageshi si Tetsujin, care ii asteptau nerabdatori. Se vedea pe fetele lor ca ceva groaznic s-a intamplat, dar nici macar expresiile lor nu i-a putut pregati pentru ceea ce aveau sa auda.
-Buna, Ikusa, Hissori! Spuse Hageshi incercand sa schiteze un zambet, insa nu reusi decat sa faca o grimasa oribila.
Incercarea de a zambi a reprezentantului Narkangelilor il facu pe Ikusa suspicios, acesta nu zambea niciodata, nici macar atunci cand cineva spunea ceva foarte amuzant. “A zambi” era un termen necunoscut pentru el, asa ca atunci cand il vazu Ikusa deveni atent la fiecare schimbare a tonalitati vocilor celor doi intelepti.
-Buna ziua, domnilor intelepti! Raspunsera cei doi in cor.
-Da, da.. numai buna nu este ziua aceasta. S-a intamplat ceva ingrozitor. Cine ar fi putut sa faca asa ceva? Intreba Tetsujin marcat de scena ce avusese loc, nu cu mult timp in urma.
-Dar ce s-a petrecut? Intreba Ikusa nemaisuportand tensiunea si curiozitatea ce il rodea.
-Imediat, imediat. Putina rabdare. Nu a luat foc Edenul….
Din nou Ikusa ramase uimit de felul in care vorbea Hageshi. Nu ii statea in fire sa amane pe cineva, de obicei le descria fara pic de mila ce se intampla, atunci cand ceva grav se intampla. Acum, incerca sa evite subiectul. Se gandea ca trebuia sa fie ceva personal de nu putea sa le spuna, informatia avea sa il raneasca si sa il enerveze ori pe el, ori pe Hissori.
-Mdea.. nu prea se vede… daca nu mi-ai fi spus, as fi crezut ca a luat foc… raspunse Ikusa, zambind ironic, astfel incercand sa mai destinda atmosfera, stiind ca il va enerva pe intelept si ii va aduce pentru putin timp la vechea lui atitudine.
-Nu fi obraznic! Aduti aminte cu cine vorbesti! Tuna Hageshi, facandu-l sa se dea cativa pasi inapoi.
-Duceti-va in camerele voastre, odihniti-va putin, deoarece in doua ore avem consiliu. O sa va cerem rapoartele si o sa va spunem care este situatia pe aici, spuse Tetsujin, care nu vorbise prea mult.
Cei doi urmara sfatul inteleptului si se dusera in camerele lor, pregatindu-se pentru consiliul ce avea sa aibe loc peste putin timp.




Pe holurile castelului

Ikusa ardea de curiozitate. Se invartea in camera lui Hissori, ametindu-l pe acesta, care nu avea ce face si se uita la leul din incaperea lui. La un moment dat, Narkangelul se opreste brusc si se intoarce cu fata spre fereastra.
-Trebuie sa ies afara, innebunesc! Spuse el si iesi pe neasteptate, lasandu-l pe partenerul lui uitandu-se uimit la usa care se inchide in urma sa.
Ikusa iesise val-vartej din camera, deoarece simtise o aura furioasa, trecand prin fata usii, care era pusa pe rele. Incepuse sa caute ingerul ce avea o asemenea aura cu intentia de a-l interoga, in speranta ca poate va afla motivul pentru care avea acele sentimente. In cautarea lui prin holurile castelului, trecu pe langa un Narkangel, fara sa ii acorde prea multa atentie. In momentul in care se afla in dreptul acelui inger, se opri brusc, si intorcandu-si capul ii vazu ochii rosi. La fel ca si el, acesta se oprise in dreptul lui si isi intoarse capul in acelasi timp cu Ikusa. O lupta muta se dadea intre ei, fiecare incercand sa il faca pe celalalt sa cedeze. Nu reusira, asa ca primul care sparse acea liniste fu brunetul cu ochii negri.
-Michael.
-Ikusa.
-Ti-as spune ca imi pare bine ca te revad in functia de Paznic al Focului, dar as minti, spuse zambindu-i.
-Crede-ma, sentimentul este comun.
-Ce vrei?
-Eu?
-Da. Crezi ca nu stiu ca tu ai fost cel ce a trecut prin fata camerei colegului meu, nu ma subestima, altfel, inger al focului o sa te arzi singur. Ce vrei?
-Vreau sa stiu daca ati gasit-o pe conducatoare.
-De ce ti-as zice? Este strict secret, doar cei din consiliu au autorizatia necesara pentru a afla aceasta informatie.
-Vrei sa ne luptam pentru raspunsul la intrebare?
-Daca eu castig, ce obtin? Intreba Ikusa, ridicandu-si spranceana stanga, sceptic.
-Nimic.
Auzindu-l, Ikusa incepu sa se departeze de el, dar nu apuca sa faca al treilea pas deoarece Michael ii puse piedica incercand sa il opreasca. Nici macar nu reusi sa il dezechilibreze, insa reusi sa il enerveze si ingerul focului se trezi ridicat in sus de gulerul camasii galbene cu care era imbracat.
-Esti inca tanar si nu ai puterea necesara pentru a ma invinge, asa ca vezi-ti de drumul tau si eu o sa uit aceasta mica conversatie, spuse el zambindu-I rautacios.
-Intr-o zi o sa vezi ca o sa te inving!
-In ziua aceea, eu o sa te astept pentru a te invata niste maniere. Acum pleaca pana nu te vede cineva pe aici, nu ai voie sa intri in castel.
-Da, bine.
Ikusa ii dadu drumul si acesta isi aseza camasa, intorcandu-se sa plece in directia din care a venit. Se intoarse cu spatele la Narkangel dar nu se misca din loc. Mai statu asa cateva secunde dupa care ii spuse:
-Ranpu a fost asasinat, si pleca lasandu-l pe Ikusa uitandu-se dupa el.
Nu ii venea sa creada, vroia sa se duca dupa Michael sa afle daca intr-adevar a spus adevarul dar nu se putea misca din loc. Nu ii venea sa creada cu cata raceala a rostit el acele cuvinte, era ca si cum nici nu i-ar fi pasat de Ranpu. Stia ca intre ei intotdeauna existase acea competitie de a fi cel mai bun dar amandoi avusesera grija de Ranpu ca de fratele lor mai mic. Animozitatile dintre ei se uitau instantaneu atunci cand vorbeau de a-l proteja pe Ranpu, iar acum el ii spusese ca fratiorul lor era mort de parca ar fi vorbit de altcineva. In acea clipa isi dadu seama, lui Michael ii pasa de aceea venise sa ii spuna. Nu vroia sa stie despre conducatoare, el ar fi fost primul care ar fi aflat despre revenirea ei, deoarece era seful garzii ei de corp, vroia sa ii transmita lui acea informatie. Era felul lui de a-l preveni. Se intoarse inapoi in camera lui fierband, de abia reusind sa se controleze sa nu intre in biroul lui Hageshi.

In sala de consiliu

Cei doi se aflau in sala mare, unde cele doua consilii se intruneau. Hissori astepta calm sa apara toti membri, in timp ce Ikusa simtea cum sangele ii alearga prin vene. Vroia sa inceapa cat mai repede sedinta. Ei stateau in centrul acelei mese rotunde, asteptand ca toti sa apara. Nu dura mult pana isi facura aparitia, toti cei douazeci si trei de membri se aflau in sala, singurul care lipsea era Ranpu.
Ikusa observa imediat absenta acestuia, deoarece stia deja ce se intamplase dar nu vroia sa accepte adevarul. Undeva in adancul lui inca mai spera sa il vada cum apare in sala, cerandu-si scuze ca a intarziat. Simti o cum Hissori ii pune mana pe umar, atragandu-I atentia. Isi intoarse privirea spre el si intelese imediat ce vroia, il ruga sa nu izbucneasca acum la inceput, sa astepte pana ei aveau sa le dea vestea. Cateodata ramanea uimit de cat de bine il cunostea Arkangelul.
-Buna ziua, domnilor!
-Buna ziua, domnilor intelepti! Spusera cei doi, desfacandu-si aripile in fata lor in semn de respect.
-O sa va spunem imediat dupa ce dati raportul despre ce este vorba si ce s-a intamplat.
In timp ce Hageshi spunea acestea, ceilalti douazeci si trei de ingeri se uitau cu regret la scaunul gol unde trebuia sa stea Ranpu.
-Noi nu avem nimic nou de raportat. Tot ce este scris in rapoarte a ramas valabil.
-Da. Reincarnarea bunei noastre conducatoare este tot de genul feminin, are in jur de saisprezece-douazeci si unu de ani, ochi verzi, par roscat si am redus cautarea doar la cateva cartiere din Tokyo si mai avem orasul Sankt Petersburg, continua Ikusa stapanindu-se cu greu.
-Ce este cu fata aceea, Yuri Uzuri, parca o cheama, nu? Intreba Aoshy.
-Da, Yuri Uzuri.
-Asa. Ce rol joaca ea in toata aceasta afacere? De ce are potential de inger, ce este atat de special la ea? Continua curios Aoshy.
-Hm… greu de spus daca are sau nu potential adevarat de inger. Pana acum ea se afla pe drumul cel bun destinat renasterii ei. Foarte posibil ca ea sa fie ingerul Seraphim, ce a disparut odata cu cei doi FallenAngel. Are posibilitatea de a vedea ce s-a intamplat in trecut si in viitor, deasemenea are viziuni cu anumite evenimente din viata conducatoarei. Daca incercam sa o trezim este foarte posibil ca ea sa se transforme in ingerul Seraphim.
-Dar Seraphim-ul este doar o alta legenda, la fel ca si Sacred Wings, spuse cineva din Marele Consiliu Alb. Sunt niste povesti din timpuri stravechi, nu exista nici o dovada a existentei lor inainte de Marele Razboi. Doar nu credeti ca Dumnezeu ar fi devenit gelos pe Sanct Angel, distrugand-o si astfel reusind sa il enerveze pe Lucifer, care l-a randul lui i-a nimicit pe ceilalti. Este absurd! Cu toti stim ca Lucifer a dorit sa fie atotputernic, sa fie egalul Creatorului, iar Acesta l-a alungat.
-Da, are dreptate, acestea sunt doar povesti. Nu se stie daca Seraphim-ul exista cu adevarat. Daca este intr-adevar o creatie a lui Dumnezeu, de ce nu avem date concrete despre el, continua un alt Narkangel.
-Aveti dreptate domnilor, dar cum va este frica de FallenAngel si acceptati existenta lor, de ce nu puteti accepta si existenta acestui inger? Daca este adevarat sau nu, depinde de noi sa aflam, spuse Ikusa.
-De ce nu am accepta si existenta lui Lucifer? Sau poate a lui Sacred Wings? Nu zic ca nu au existat, posibil sa fi existat dar acum cu siguranta nu mai exista.
-Si ce vreti sa sugerati? Sa o lasam in pace? Intreba Ikusa manios.
-Da, sa nu va mai implicati in viata ei.
-Dupa ce demonii ne-au vazut stand cu ea, domniile voastre sugereaza sa o lasam in pace pentru a fi torturata de ei? Tipa Ikusa exasperat.
-Ikusa, nu uita unde esti! Nu imi este greu sa te dau afara! Tuna Hageshi facandu-l pe Narkangel sa taca instantaneu.
-Aveti dreptate, nu puteti face asa ceva. Asa ca veti avea inca o insarcinare: sa o protejati pe aceasta fata, in care credeti voi ca se afla sufletul adormit al ingerului Seraphim, pe numele ei Raphael, spuse Tetsujin. Insa sa nu uitati ca prioritatea voastra este Maiestatea Sa.
-Apropo de Yuri, mi-a spus ca a avut un vis si in acel vis a vazut-o pe conducatoarea noastra. Deasemenea ea a observat ca Ayame are semnul ei, acel "x" compus din doua pene: una alba, alta neagra, ca un fel de tatuaj pe piele, deasupra sanului drept. Stiti cumva daca reincarnarea ei va avea acel semn?
-Da, daca semnul este adevarat, reincarnarea conducatoarei noastre va avea acel semn in acelasi loc.
-Acum sa trecem la problema pentru care ati fost chemati aici.
-Ranpu, unul dintre Narkangeli ce facea parte din Marele Consiliu Negru, a fost asasinat.
La auzul acestei vesti, Ikusa mai avea putin si cadea pe jos. Trebuia sa auda de la unul dintre intelepti pentru a crede. Nu mai vedea nimic, in afara de fata zambitoare a lui Ranpu, care ii spunea ca lupta nu este de el, ca el poate sa o ajute pe Ayame stand cu nasul in carti. Locul lui nu era pe campul de lupta. Cat ar fi vrut sa dea acum timpul inapoi si sa il poata ajuta. El nu ar fi trebuit sa faca parte din casta Narkangelilor, era mult prea slab. Nu era stralucit la lupta corp la corp sau la luptele cu diferite arme. Nu era in stare sa se apere prea bine si totusi a acceptat o insarcinare atat de periculoasa. Isi aduse aminte si de Michael, care ar fi trebuit sa aibe grija de acesta cat timp el era plecat in misiune.
-Cum… cum s-a intamplat? Intreba el de abia putand sa rosteasca cuvintele. Nici macar nervi nu mai puteau sa ii ofere energia de care avea nevoie pentru a se purta normal.
-Stim cu toti ca ti-a fost ca un frate, asa ca esti liber sa iesi din sala daca vrei…
-Nu! Vreau sa aflu ce s-a intamplat si de ce nimeni nu a facut nimic pana acum! Unde era Michael? Era si fratele lui, trebuia sa aibe grija de el! Si tu, tu de ce i-ai dat tocmai lui aceasta insarcinare?!?
-Stiu ca esti furios, dar daca mai ridici tonul o singura data la mine te scot in suturi afara!
-A fost gasit azi dimineata, pe holul de la etajul trei al castelului, intr-o valta de sange cu aripile smulse. Dar stai fara grija, aripile i-au fost smulse dupa ce a murit, deci nu a murit din aceasta cauza. Ultimul cu care el a vorbit a fost Hageshi, spuse Tetsujin.
-Mie mi-a zis ca a aflat cine este tradatorul si trebuia sa ne intalnim in cabinetul meu, numai ca nu a aparut. Din pacate, eu am adormit asteptandu-l iar dimineata cand m-am trezit, am iesit din cabinet si m-am dus spre scari. Atunci l-am vazut. A fost omorit la vreo douazeci de metri de scari si eu nu am auzit nimic. Este numai vina mea, stiu mult prea bine acest lucru. Trebuia sa ma duc dupa el cand am vazut ca nu mai apare, poate l-as fi putut salva, spuse Hageshi aproape izbucnind in plans.
-Va promit ca vom afla cine a facut aceasta oribilitate, promise Aoshy.
-V-am chemat pentru a va avertiza ca sa puteti sa va paziti spatele si pentru ca Ikusa sa ajunga la timp pentru Trecere.
-Vom tine un ochi deschis si asupra acestui caz, intelepte.
-Bine, acum sunteti liberi. Ikusa esti binevenit la slujba de Trecere a sufletului lui Ranpu in lumea oamenilor.
-Va multumesc, Intelepte Tetsujin. O sa vin.
-Consiliul s-a incheiat!
Ikusa inca nu se linistise dar stia ca nu putea sa il invinovateasca nici pe Hageshi si nici pe Michael pentru ceea ce s-a intamplat. Incerca sa se obisnuiasca cu gandul ca Ranpu era mort, dar stia ca pana nu va fi prins tradatorul si asasinul lui, nu va avea liniste.

[BloodyInnocence]

Pe holurile castelului

Pe holul mare si intunescos se auzeau pasii grabiti, ce tropaiau pe podeaua curata.
Ranpu aflase cine este tradatorul si se grabeste sa se intalneasca cu Hageshi. Este atat de preocupat sa ajunga cat mai repede la intalnire incat nu aude umbra, ce se strecoara in spatele lui asteptand sa loveasca.
“Trebuie neaparat sa ajung la Hageshi. Trebuie sa ii spun cat mai curand ce am aflat. Cat de orbi am putut fi, noi toti. In tot acest timp Uragiri ne tragea pe sfoara si noi nici nu ne-am dat seama decat in ultimul moment. Dar s-a terminat. Nu ii mai merge!” cugeta el in timp ce aproape ajunsese sa alerge pe holuri.
Umbra se apropia din ce in ce mai mult de Ranpu, asteptand momentul oportun sa loveasca.
Pe neasteptate Narkangelul se opreste si se intoarce inapoi pentru a vedea ce este in spatele lui si toate acestea din cauza unui sentiment rau prevestitor. Il vazu pe Uragiri cu un cutit de ritual in mana.
-Buna Ranpu! Ce cauti pe aici la ora aceasta tarzie? Intreba Uragiri pe un ton cat se poate de mieros, in timp ce incerca sa ascunda cutitul.
-Ni… ni… nimic. Nimic, spuse el inspaimantat la vederea tradatorului.
-Stii Ranpu… chiar imi pare nespus de rau ca sunt nevoit sa fac asta. Imi esti foarte simpatic si nu vreau sa te omor pe tine, dar iti promit ca va fi o moarte rapida, zise el razand si jucandu-se cu cutitul pe care ,constientizand ca nu are nici un rost sa il ascunda, il scoase la vedere.
-De ce? De ce faci asta? Esti un inger, unul de-al nostru…
-A… pai, vezi tu, aceasta este problema. Nu mai sunt unul de-al vostru, spunand aceasta isi arata adevarata culoare a ochilor. Vezi? Ati facut o greseala cand m-ati lasat in Eden dar aceasta este greseala voastra. Nu vroiam sa moara nimeni, vroiam doar sa-mi asigur locul in Chaos, dar a trebuit sa va bagati nasul. Acum trebuie sa mori. Imi pare rau.
Ranpu vazu cutitul ridicandu-se si lovind dar se feri la timp si incepu o lupta pe viata si moarte intre ei doi.
Ranpu se lupta cu disperare nu pentru a trai, ci pentru a-I transmite lui Hageshi cine este tradatorul. Trebuia sa castige acea lupta. Fiecare folosea atat vraji cat si atacuri fizice, dar din pacate pentru el nu reusi sa castige. Uragiri cu o miscare vicleana reusi sa depuna lovitura mortala si il lasa pe Ranpu intins pe podea, in propriul lui sange.
Ultima imagine pe care el o vazu in fata ochilor in timp ce cadea era imaginea lui Ikusa si a lui Michael, amandoi zambindu-I si invitandu-l in lumina. Ei ii spuneau ca totul va fi bine, ca nu trebuie sa ii fie teama. Odata cazut pe podea, el nu mai era constient de lumea reala ci de lumea imaginara, pe care subconstientul lui o crease pentru ca sufletul lui sa faca tranzitia in lumea oamenilor. Desi fusese injunghiat el avu parte de o moarte usoara, parasind lumea ingerilor cu un zambet pe buze. El muri zambind din cauza prietenilor lui cei mai buni, care au fost acolo in subconstientul lui ghidandu-l si tinandu-l de mana, in timp ce se indreptau spre lumina.

In Chaos

In camera lui, Ashi devastase tot. Era furios pentru tot ceea ce era el. Il blestema pe Dumnezeu pentru ceea ce devenise, dara sa isi dea seama ca singurul vinovat era el.
“Daca nu ar fi fost pentru acel blestemat de Narkangel, FallenAngel… dracu` mai stie ce este! Daca nu ar fi fost pentru el, Ayame ar fi fost acum a mea! A mea si numai a me! O, Lucifer! De ce ?!? De ce nu m-a iubit pe mine si s-a indragostit de acel FallenAngel?!” isi spunea el in gand.
-De ce!?! Tipa Ashi disperat.
Raspunsul la aceasta intrebare i-l dadu o voce necunoscuta.
-“De ce “ intrebi? Simplu. Pentru ca nu iti poti controla furia, pentru ca nu stii decat sa fi brutal. De aceea nu te iubeste, de aceea esti unde esti.
-Cine este acolo? Cine vorbeste? Spune-mi cine esti!! Iti ordon sa imi spui! Tuna Ashi.
Din senin Ashi simti ca nu isi mai poate controla corpul si vazu cum incet corpul lui adopta o pozitie dureroasa si nefireasca, apoi ca din senin totul reveni la normal.
-Sa nu mai indraznesti sa imi vorbesti pe acel ton! Daca vreau te transform in cenusa si pe tine si pe regatul tau! Cine crezi ca ti-a permis si te-a ajutat sa pui stapanire pe acest regat? Eu sunt un inger de mult disparut si uitat prin timp, dar am mai multa putere decat vei avea tu vreodata! Si acum din mila, am venit sa te ajut pentru a-ti implini dorintele, asa ca taci si asculta! Daca vei dori sa continui cu aceasta pasiune a ta pentru Ayame te sfatuiesc sa asculti cu foarte multa atentie.
-Da….
-Spune-mi Imparate al Intunericului.
-Da, Imparate al Intunericului. Imi cer scuze pentru necuvinta mea, spuse Ashi ingenunchind.
-Bun. Eu am fost primul inger creat de Dumnezeu, un inger care sa domneasca peste intunericul universului, insa eu am ales sa dispar iar Dumnezeu nu s-a impotrivit. Am asistat, mai apoi, de departe la facerea ingerilor si a demonilor. Am vazut cum Lucifer, fiind cel mai puternic dintre ingeri, s-a razvartit impotriva Lui si cum a distrus anumiti ingeri, ramanand doar Cherubimii. Stiu ca stii despre ce ingeri este vorba, dar hai sa iti explic ce ierarhie exista inainte ca Lucifer sa se razvarteasca:

1. Dumnezeu

2.Sacred Angels
2. Sacred Wings 2. Sacred Hermit(Lucifer)

3.FallenAngel
3. FallenAngel SunLight 3. FallenAngel Moonblood

4. Seraphim(Raphael)

5. Sanct Angel(Ayame)

6.Cherubim
6. Narkangel 6. Arkangel
Spuse vocea, facand sa apara aceasta ierarhie in fata lui Ashi.
-Dar Intunecimea voastra nu este in aceasta ierarhie…
-Eu nu am nici o treaba cu apararea oamenilor, eu am grija de univers.
-Credeam ca sunt doar niste legende, ca nu au existat niciodata, dar Maiestate… scuzati-ma ca va intrerup, dar nu ati spus ca Lucifer a fost primul inger creat de Dumnezeu, cum se poate asa ceva daca Intunecimea voastra este primul inger? Si de ce este Sacred Wings pe acelasi rand cu Lucifer daca el este cel mai puternic?
-Eu nu fac parte din ingeri normali, eu sunt facut din intunericul universului si corpul meu seamana cu universul, cand te uiti la mine vezi cerul instelat. Cat despre Lucifer, e adevarat era cel mai puternic dar cand Dumnezeu a vazut ca incepe sa aspire mai mult decat trebuie la putere, a creat ingerul cu rangul Sacred Wings. A incredintat-o cu o putere care sa se masoare cu a lui. Intr-un sfarsit el s-a razvartit si inainte sa plece a distrus toti ingeri, in afara Cherubimilor, numai ca nu a reusit sa ii distruga de tot. Cea care este Sanct Angel poate deveni Sacred Wings si Cherubimii pot deveni FallenAngel, iar cat despre Seraphim, ea a dat timpul inapoi si s-a reincarnat in om, dar a fost pus un blestem care o face nemuritoare, condamnand-o la o viata de suferinta. Ceea ce s-a petrecut cu adevarat intre Dumnezeu si ingerii sai nu iti voi spune niciodata, va las sa ramaneti cu legendele voastre, desi nici a demonilor nici a ingerilor nu este adevarata in intregime. Oricum nu trebuie sa iti faci griji, daca imi juri credinta eterna te voi ajuta sa pui mana pe Ayame.
-Inaltimea Voastra sunt la comanda Intunecimii Voastre!
-Ridicate! Esti demn sa stai in picoare in fata mea.
-Da, Intunecimea Voastra.
-Acum pana nu o sa o gasesti pe Ayame, eu o sa te parasesc. Cand ai sa o gasesti sau mai bine zis, cand o sa apara atunci o sa apar si eu.
-Am inteles, spuse Ashi facand o reverenta.
La fel cum a aparut vocea Regelui Universului, la fel a disparut, fara a lasa ceva in urma lui.
Ashi incerca sa isi dea seama care ar fi motivul pentru care a aparut.

In apartamentul celor doi ingeri

Cei doi ingeri ajunsesera in apartamentul lor din zgarie nori de vreo doua ore, cand cineva batu la usa.
Ikusa iesise de sub dus de cinci minute si inca mai avea prosopul in jurul taliei, iar apa ii curgea alene pe corpul bine facut. Nu avea de gand sa deschida usa dar cel sau cea care batea era foarte insistent si enervant. Se hotari intr-un final sa vada cine este, numai ca atunci cand deschise ramase uimit la vederea lui Akki.
Akki a ramas si mai uluita cand l-a vazut pe Ikusa stand cu prosopul in jurul taliei. A dat-o peste cap cu atitudinea lui de neinteresat de cine ar fi putut sa fie la intrare. Isi tinea o mana sprijinita de tocul usii iar cu cealalta tinea prosopul sa nu ii cada. Era magnific. Parul negru ud statea zbarlit in jurul fetei, iar o suvita ii cadea pe ochii iritandu-l, scotandu-I in evidenta si mai mult trasaturile. Apa care ii curgea lenes croindu-si un drum printre muschii lui lucrati si bine-definiti, stralucind in lumina artificiala a holului, il facea si mai senzual decat era in realitate. Era imposibil sa ii reziste cineva daca il vedea in aceasta ipostaza.
-Ce cauti tu aici? Intreba Ikusa ridicandu-si o spranceana si uitandu-se la ea amenintator.
-Daca te mai uiti asa urat la mine sa stii ca nu o sa iti spun ce s-a intamplat cu Yuri cat timp voi ati fost plecati… zise ea misterios.
“ Si uite asa cu o singura fraza si o privire rece aruncata de acei ochii incredibil de negri se duce toata senzualitatea si vraja aceea. Se pare ca aici se opresc fanteziile mele, pacat ca realitatea trebuie sa fie atat de periculoasa” gandea ea in timp ce se uita la cel care continua sa stea in fata ei doar cu prosopul pe el.
-De parca as lua de bun ceea ce imi spui tu, Akki. Inca nu te-ai prins ca nu ai cum sa ma duci de nas?
-Nu este problema mea daca ma crezi sau nu. Eu doar am venit sa iti transmit ca acum trei zile, in seara in care voi doi ati plecat, Yuri a fost rapita de doi demoni de-ai lui Ashi. Sunt periculosi. Demoni fara pic de scrupule, nu cred ca s-ar da inapoi de a o viola.
-De ce sa te cred? Ce interes ai tu?
-Hm… este posibil ca ea sa fie Ayame si nu vreau ca Ashi sa puna mana pe ea. Da, da, stiu ce vei zice ca nu este conducatoarea voastra dar eu cred ce vreau, ok? Crede-ma, pe Yuri trebuie sa o paziti de mine daca o veti recupera. Mi-ar face o mare placere ca ea sa moara de mana mea.
Ikusa reusise sa se abtina pana cand o auzi pe Akki ca o va omori pe Yuri, atunci toata furia stransa in el pentru moartea lui Ranpu si acum si a rapirii lui Yuri a iesit. A clacat pur si simplu, apucand-o pe Akki de gat si dand-o cu capul de perete se uita la ea avand in ochi o stralucire de ucigas. Nu mai vedea decat rosu in fata ochilor. Il vedea pe Ranpu intr-o balta de sange uitandu-se la el si invinovatindu-l pentru ca nu l-a ajutat, iar acum incepea sa o vada si pe Yuri cum statea in bratele acelui Ashi, rugandu-l sa o salveze dar nu putea sau, si mai rau, o vedea moarta cu Akki deasupra ei, tinand cutitul cu care daduse lovitura. Vroia sa o omoare pe Akki dar gandindu-se mai bine se hotari sa nu o faca, deoarece inca mai avea nevoie de ea. Poate il va ajuta sa o gaseasca pe Yuri, asa ca ii dadu drumul, mormaind ceva in barba.
-Ce ai spus, Ikusa? Intreba Akki zambind rautacios. Nu te-am auzit, mai repeta inca o data, te rog…
-Am spus: unde este Yuri? Aceasta am zis. Daca ma mai pui sa iti repet o singura data chiar te voi omori, iti promit! Zise Ikusa furios, cu mainile tremurand de nervi.
-Nu stiu, stiu doar ca a fost rapita. Am vazut cand au rapit-o dar nu i-am urmarit. Erau doi dintre acoliti lui Ashi, unul este un fost om care a devenit demon din cauza ca era ucigas in serie si altul un fost inger care a devenit rau. Amandoi sunt periculosi si cel care a fost inger este foarte instabil mintal.
-Foarte bine, esti libera, spunand aceasta Ikusa ii tranti usa in fata.
Dupa ce inchise usa se duse si se aseza pe fotoliu repede, asteptand ca Hissori sa termine dusul. Arkangelul termina repede. Iesind, il vazu pe Ikusa stand pe fotoliu in sufragerie insa nu reusi sa ii vada fata. Nu se astepta la vestea pe care el avea sa i-o dea. Cand a auzit a cazut pe fotoliu si se uita pe geam cu ochii goi, acea veste a fost pentru el ca o lovitura sub centura.

[BloodyInnocence]

thx pentru comentariu.
O sa vezi imediat ce se va intampla;))

In liceu

In aceeasi zi in care Ikusa a primit vestea rapirii lui Yuri, Seya cu Steph era in pauza si vorbeau, si ei, despre lipsa lui Yuri de la scoala.
-Ce parere ai Steph? Am tot sunat-o si nimic. Nu raspunde. Oare ce s-o fi intamplat cu ea? Intreba Seya foarte ingrijorat. De abia am inaintat in realtia cu ea si dispare. Pe deasupra au disparut si cei doi frati, unde pui ca au disparut in aceeasi zi.
-Da, asta este foarte ciudat, dar stiu sigur ca ei au plecat pe la vreo doua iar ultima data cand am vorbit cu Yuri era seara, cred ca pe la vreo opt. Deci sigur nu este cu ei. Insa nici Ikusa nu raspunde la telefon, nu raspunde nici pe fix, nici pe mobil. Daca stau bine sa ma gandesc, nu cred ca el s-a impacat cu Yuri. Adica i-am jucat destul de bine, eu sunt prietena lui, iar tu, domnul meu, esti prietenul lui Yuri, deci nu vor trece usor peste chestiilea acestea, te asigur.
-Ti-am zis Steph, nu vreau sa stiu cum i-ai jucat. Daca as fi putut sa fiu cu Yuri fara ajutorul tau as fi facut-o, nu imi place sa ma joc asa cum vietile oamenilor si nici tu nu ar trebui sa fi atat de mandra de ceea ce ai facut.
-Cum zici tu… imi strici tot cheful cateodata, stiai?
-Nici tu nu esti o companie placuta, dar asta este situatia. Oricum nu conteaza, acum important este sa aflam unde au putut sa dispara cei trei.
-Sa asteptam si sa vedem ce se va intampla.
-Mi-am adus aminte. De ce ai tradat-o pe Yuri? Vreau sa spun ca eu credeam ca sunteti cele mai bune prietene, dar tu te porti mai mult ca rivala ei.
-Acest lucru nu te intereseaza, iti grantez. Tu doar fa-ti griji pentru Yuri si pentru relatia voastra, eu o sa-mi fac griji pentru celelalte lucruri, zise Steph si pleca lasandu-l pe Seya singur cu ochii in soare.
“ Sper sa se intoarca inapoi curand. De abia ce lucrurile incepusera sa mearga mai bine intre noi si ea dispare fara sa imi zica nimic. Eh… o sa clarific aceasta cu ea cand se va intoarce, pana atunci nu pot decat sa o astept rabdator. Toate la timpul lor obisnuia sa spuna bunicul meu, toate la timpul lor” isi spunea Seya zambind la viitorul stralucit ce I se arata in fata ochilor cu Yuri langa el.

In ascunzatoarea celor doi demoni

“Intuneric. De ce este asa de intuneric? Unde sunt? Nu sunt acasa! Dar unde este acasa? Ce caut aici? Oare de ce sunt legata de… ce este asta? Un scaun? Da, scaun este. Ce s-a intamplat? De ce nu imi pot aminti nimic?” gandea Yuri confuza, in timp ce incet, incet iesea de sub efectul somniferelor. Era confuza, speriata si nu stia unde se afla. Nu putea sa vada nimic decat intunericul abisal care o inconjura. Isi daduse seama ca se trezise din cauza discutiei inflacarate ce avea loc deasupra ei, dar ce se afla deasupra ei sau ce inseamna “deasupra ei” nu putea sa isi dea seama. Capul o durea ingrozitor dintr-un motiv necunoscut iar mainile si picioarele ii erau intepenite si de abia daca mai putea sa si le simta.
Deodata usa de la subsol se deschise si odata cu ea lumina artificiala a becului o orbi pentru moment pe Yuri cu stralucirea ei. In acea lumina statea unul dintre cei pe care ii auzise vorbind. Cum se deschise usa, cum discutia inceta si linistea puse stapanire peste acel loc.
Yuri se uita inspaimantata la barbatul care cobora fara graba scarile putrezite si mancate de termite ale subsolului. Acum stia ca este intr-un subsol dar din cauza luminii, care venea din spatele barbatului, nu putea sa vada trasaturile acestuia.
Barbatul cand ajunse jos, intinse mana stanga si atinse intrerupatorul, ce se afla la o distanta mica de el, aprinzand astfel lumina de deasupra locului unde era imobilizata fata. Pasi in acea lumina, insa trasaturile tot nu putea sa I le vada.
-Buna Yuri! Spuse el.
-Y… Yuri? Cine este Yuri? Intreba ea, spaima citindu-I-se in glas.
-Tu esti Yuri.
-E… eu…. Eu? Acesta este numele meu? Nu… nu-mi amintesc… spuse ea cu lacrimi aparandu-I in ochii ei verzi. De ce sunt aici? Cine sunt? De ce m-ati legat?
Dupa ce a pus ultima intrebare isi dadu seama ca nu se exprimase corect, in fata ei se afla un singur barbat, chiar daca il auzise discutand cu cineva nu stia daca acel cineva il ajutase sa o lege. Nu isi aducea aminte cand a fost legata sau de catre cine a fost legata, asa ca nu stia nici daca el era cel care o imobilizase.
-Usor, draga mea. Esti o fata foarte bolnava si ai avut o criza foarte rea, am fost nevoiti sa te inchidem aici pentru binele tau.
-Noi? Dar cine esti tu?
-Eu sunt fratele tau, nu iti aduci aminte de mine? Spuse umbra apropiindu-se si mai mult de ea.
-Trebuie?
-Nu. Este normal ca dupa o astfel de criza sa ai o pierdere temporala de memorie. O sa iti aduci aminte incetul cu incetul. Nu te forta prea tare, acum.
-Poti sa ma eliberezi?
-Sigur.
In momentul in care se apleca sa ii desfaca legaturile ii vazu ochii rosii. Ochii aceia au declansat ceva ce statea adormit in ea. Undeva in intunericul mintii ei se aprinse ceva si a inceput sa ii aduca la lumina raspunsurile la intrebarile care o asaltau din toate partile. Odata cu raspunsurile a aparut si un sentiment de pericol si teama care o avertuza ca persoana din fata ei nu ii este prietena. Apoi din senin isi aminti tot. El nu era fratele ei, iar ea nu avusese nici o criza ci a fost rapita si era tinuta acolo impotriva vointei sale. Panica o cuprinse uitand de glasul ratiunii care ii zicea sa nu izbucneasca, sa se poarte normal ca avea sa scape.
-Nu! Nu te apropia de mine! Da-ti-mi drumul! Da-ti-mi drumul! Tipa ea panicata.
-O! Ti-ai amintit!
Uimit de faptul ca a reusit sa isi aminteasca, in conditiile in care nici un inger nu a reusit, se dadu cativa pasi inapoi. Apoi fara a se mai uita la cea care statea si tipa pe scaun umbra se intoarse de unde a venit.
Odata inchisa usa, Yuri se calma si astepta in liniste, infricosata, cursul ce il putea lua soarta ei. Stia ca nu procedase bine, dar se simtea foarte intimidata si speriata de persoana care statuse cu cateva momente in fata ei. Ar fi fost mai intelept daca se prefacea facandu-I jocul dar acum nu putea sa stea si sa se admonesteze pentru ceea ce se intamplase.
Sus, umbra se duse in camera unde il asteptau Dimitri si William.
-Deci cum a fost Inaltimea-Voastra?
-Nu o raniti pe fata aceea. Ea este o fata foarte speciala si importanta, spuse umbra care era de fapt Ashi.
-Dar de ce este asa de speciala? Nu are nimic, nici macar o aura si nici nu este reincarnarea lui Ayame. De ce sa o crutam? Intreba foarte suparat Dimitri.
-Din simplu motiv pentru ca ea poate fi sufletul de mult pierdut al ingerului Seraphim!
-Seraphim? Acel inger nu este mai mult decat o legenda, cum poate ea sa fie sufletul Seraphim-ului? Intreba Will uimit si sceptic.
-Nu este o legenda. La fel cum nici FallenAngel, Sacred Wings nu sunt o legende. Sunt reali, la fel va mine sau ca tine numai ca sufletele lor sunt intr-un somn foarte adanc acum.
-Dar, Rautatea-Voastra de unde stie ca nu se insala? Zise Dimitri inca sperand sa il induplece pe Ashi si sa il lase sa se joace putin cu prizoniera, insa era constient ca intrase pe un tern instabil.
-Ai grija, Dimitri. Stiu aceasta deoarece ea si-a amintit cine este.
-Cum?! Zisera cei doi uluiti.
-Da. Se pare ca are o vointa mai puternica decat a ingerilor si as putea spune ca este mai puternica decat Ayame, dar ea se poate sa fi devenit mai rezistenta intre timp. Are o putere astrala uluitoare iar asta ma face sa cred ca este ingerul Seraphim. Asa ca aveti grija de ea, pana va trimit un demon, dupa care ii veti face ritualul de trecere in lumea demonilor. Stiti cum sa il faceti, nu? Intreba Ashi ironic.
-Da, Maiestate.
-Bine, in acest caz eu am plecat.
Dupa ce Ashi disparu William incepu o discutie cu colegul sau.
-Woow. Iti dai seama Dimitri, ingerul Seraphim… Stii cat de frumos poate fi acest inger?
-Nope, insa nu stiu de ce, dar sunt sigur ca in urmatoarele zece minute voi afla…
-Prima data cand i-am vazut imaginea am crezut ca este reincarnarea lui Ayame, dar acum… sunt sigur ca ea este sufletul adormit al ingerului Seraphim. Se spunea ca acest inger nu imbatraneste niciodata si nici nu moare. Nu se reincarneaza ci traieste pe veci, blestemat de Dumnezeu pentru a suferi si a vedea cum tot ce iubeste moare. Sta scris ca niste legende in vechile manuscrise din biblioteca cherubimilor, ca Lucifer a fost primul inger faurit de Creator si ca el l-a ajutat pe Dumnezeu sa ii creeze pe ceilalti. Pe Sacred Wings a creat-o pentru a fi egala lui Sacred Hermit si in frumusete si in putere, Pe FallenAngel pentru a putea salva pamantul in cazul unor catastrofe dar in acelasi timp il pot si condamna la moarte, pe Seraphim l-a creat pentru a avea grija de fluxul timpului in cazul in care oameni se amesteca, si ultimul inger facut a fost Sanct Angel care trebuia sa ii conduca pe cherubimi. Lucifer era mult iubitul inger al Creatorului, iar Acesta nu suferea sa il imparta cu nimeni. Se presupune ca Dumnezeu ii suporta ambitiile lui Sacred Hermit pentru putere din cauza iubiri Lui pentru prima sa creatie. Numai ca el nu ii impartasea dragostea, acesta iubea pe altcineva. Dumnezeu a inceput sa banuiasca ceva si a inceput sa ii observe pe ceilalti ingeri. Sacred Wings era indragostita de FallenAngel si nu mai avea ochii si pentru Lucifer, iar acestia erau indragostiti dupa Sacred Wings si tot timpul erau cu ea, aparand-o. Sanct angel si cu Seraphim erau singurii ingeri ce nu aratau semne de dragoste pentru nici un inger mai mult decat trebuia. Erau perfecti. Atat de perfecti si de ascultatori ai regulilor pe care El le-a dat incat a inceput sa creada ca unul dintre ei ii fura dragostea lui Lucifer pentru El. Prin urmare Dumnezeu le-a chemat l-a El pe cele doua fete si le-a cantari bine sa vada cine este cea mai frumoasa. Sanct angel stim amandoi foarte bine cum arata pentru ca ea este Ayame, iar Seraphim avea parul lung, argintiu ce reflecta orice fel de lumina dandu-I o stralucire metalica, cu ochii de un argintiu ce nimeni n u mai vazuse si o pereche de buze de un rosu sangeriu. Pielea era si ea alba ca zapada si catifelata ca cea mai buna matase din Peru, iar corpul era perfect ca al tuturor ingerilor. Numai ca frumusetea ei era mai degraba rece decat calda, asa ca Dumnezeu i-a dat drumul, omorind-o pe ayame. Lucifer fiind de fata s-a razvartit impotriva Creatorului sau si a distrus tot ceea ce creasera, fugind si ascunzandu-se in adancurile pamantului. Nimeni nu stie de ce a facut aceasta, de ce s-a razvartit. In manuscrisele noastre scrie ca Lucifer isi iubea toate creatiile, iar cand a vazut cum este distrusa una dintre ele, s-a razvartit, dar de ce le-a distrus nu scrie. Oricum, Creatorul a reusit sa salveze majoritatea cherubimilor dupa care le-a inapoiat-o pe Sanct Angel, deoarece era singura ce avea aripile in doua culori. Cat despre ceilalti… hm… am auzit ca Seraphim a fost blestemata pentru a trai vesnic, FallenAngel devin doar anumiti cherubimii si despre Sacred Wings nu se stie nimic.
-Interesanta poveste Will, spuse Dimitri total dezinteresat.
Vazand dezinteresul colegului sau, il trase in fata calculatorului incepand sa deseneze un inger si descriindu-l in acelasi timp. Nu putea sa accepte dezinteresul colegului sau.
-Uite Dimitri. Sa iti desenez ingerul Seraphim. Deci, are parul lung argintiu ce reflecta lumina, avand o reflexie metalica. Ochii ii are foarte mari si au forma unor ochii de pantera fiind arginti asemeni parului. Ei sunt umbriti de sprancenele frumos arcuite si inconjurati de genele dese si lungi, negre. Nasul este putin carn, cat despre gura, are doua buze pline si sangerii. Barbia mica si obrajii plinuti. Gatul de lebada cu pielea alba ca zapada si catifelata ca aripile unui fluture multicolor. Corpul cu forme superbe si bine proportionate. Picioarele lungi si elegante.
-Minunat Will. Ai reusit sa ma entuziasmezi. Acum vreau sa o omor, sa vad cum frumusetea ei rece piere odata cu corpul ce ii putrezeste incet, in subsolul acestei case.
-Esti incoruptibil! Sa nu te atingi de Yuri, altfel Ashi o sa ne omoare pe amandoi.
-Da,da, stiu. Nu prea imi pasa dar o sa ascult ordinele, nu iti mai face atatea griji.
Iesira din camera ducandu-se sa se pregateasca pentru ceremonie. Trebuiau sa aranjeze o camera, sa cumpere tot felul de lumanari si alte lucruri care erau necesare pentru aceasta.



Apartamentul ingerilor

Se imbracasera in negru si stateau tacuti unul in fata celuilalt, in sufragerie. Amandoi il astepta pe celalalt sa sparga gheata si sa inceapa discutia, iar aceea asteptare ii omora.
Intr-un sfarsit, Hissori fu cel care isi facu curaj sa inceapa sa vorbeasca despre rapirea lui Yuri.
-Deci, ce facem? Cum o gasim? Intreba el uitandu-se la Ikusa, ingrijorat.
-Nu am nici cea mai mica idee, dar nu o voi lasa sa cada in mainile lui Ashi! Noi am bagat-o in aceasta situatie, noi o sa o scapam, afirma Ikusa foarte hotarit.
Zicand aceste lucruri o flacara ii aparu in ochii lui negri dandu-I un aer periculos. Hissori vazandu-l, simti cum ii trece un fior pe sira spinarii si cum pielea I se face ca de gaina.
-Da stiu, dar cum facem acest lucru? Nici nu stim unde se afla, de unde sa incepem? Este un oras foarte mare si daca nu se mai afla in acest oras?
-Vom face orice sa o gasim. Pun pariu ca a fost rapita de aceleasi doua persoane care le-au rapit si pe celelalte fete si daca este asa atunci cu siguranta se afla in acest oras. Vom vorbi cu ele si poate vom putea afla ceva.
-Usor de zis, greu de facut.
-Nu conteaza! O sa dau de Akki si o sa o fortez sa ne ajute! Spuse el ferm, strangand din pumni.
-Nu trebuie sa ma fortezi, scumpete, spuse Akki care intrase pe furis in camera.
-Tu ce cauti aici? Cum ai intrat?
-Am venit sa va ajut.
-De ce? Care iti sunt motivele? Intreba Hissori banuitor.
-Eu vreau sa o omor pe Yuri, nu altcineva. Nu voi accepta ca altcineva sa imi fure acest privilegiu. A, cat despre modul in care am intrat, pai, ati lasat geamul de la balcon deschis asa ca am zburat pana aici si ai intrat pe acolo.
Ikusa auzind-o sari la ea pentru a o strange de gat dar Hissori sari, si el, in fata colegului sau oprindu-l.
-De ce o aperi?!? Tipa Ikusa dandu-se instantaneu doi pasi in spate pentru a nu se izbi de Arkangel.
-Nu vreau sa fac asta, dar ne poate ajuta. Ea ii cunoaste, le stie mentalitatea si stii si tu trei capete sunt mai bune decat doua….
-Dar nu ai auzit-o cum poti accepta ajutor de la…. nu gasi un cuvant potrivit pentru ea, insa se razgandi in a o face intr-un fel, preferand sa nu mentioneze ce este…. asa ceva?
-O, hai… nu fi asa, nu cred ca sunt o companie atat de neplacuta, zise Akki clipind des.
-Nu te mai uita asa la mine sau chiar iti pocesc mutra aia si te arunc pe geam instantaneu, spuse Ikusa cu un calm care ii sperie mai tare pe cei doi decat atunci cand tipa si era furios.
Akki vazandu-l se dadu cativa pasi inapoi si puse mana pe usa pentru a reusi sa scape daca cumva el avea sa se napusteasca din nou la ea.
-Ikusa, atata timp cat ne ajuta sa facem un armistitiu, iar dupa ce o vom salva poti sa faci ce vrei, acum las-o in pace.
-Bine. Dar iti garantez ca nu te vei apropia de ea, spuse el uitandu-se amenintator la Akki.
-Mai vedem, scumpule.
-Foarte bine. De unde incepem?
Cei trei incepura sa o caute pe Yuri sperand ca nu va fi prea tarziu atunci cand o vor gasi. Erau foarte ingrijorati si speriati din cauza acelei situatii si se simteau mai mult sau mai putin vinovati.

[Minnie]

Hello!:*

am intarziat ceva vreme, dar nu-i nimic am recuperat acum :)
wouw! deci ai scris niste capitole extraordinare, pline de actiune, multe mistere incep sa iasa la iveala si sa nu mai vorbesc de modurile de expunere care sunt foarte bine puse la punct...pare o povesta scoasa din cartile de istorie ce contine toate detaliile necesare...chiar imi place; se vede interesul tau pentru acest domeniu si priceperea excelenta cu care relatevi totul! bravo:3:
imi pare rau pentru Ranpu:(....si sper k Ikusa si Hissori sa o gaseasca cat mai repede pe Yuri :)

spor la scris! ast nextul!:*
:bye:

[BloodyInnocence]

ma bucur ca va place.
Multumesc tuturor celor care citesc.

In ascunzatoarea celor doi demoni

William statea in fata ei, privind-o. Era foarte frumoasa si inocenta. Nu stia ce simtea, nu stia ce vrea cu adevarat. Vinovatia il prinsese si ii rodea farama de inima, care ramasese printr-o minune intacta, punandu-l intre ciocan si nicovala. In cazul de fata, ciocanul era dorinta lui de a o proteja si de a nu duce la bun sfarsit ritualul si nicovala reprezenta dorinta lui de a o avea aproape de el, in Chaos, ca demon. Incerca sa gaseasca raspunsul, drumul bun pe care sa mearga dar stand acolo in fata ei, vedea cum frica de amenintarile liderului sau se duc pe apa sambetei.
Yuri deschise ochii si primul lucru pe care il vazu fu Will. Se sperie incercand sa se elibereze. Era confuza si nu isi dadea seama ca eforturile ei erau inutile.
William se pierdu pentru un moment in ochii ei verzi, dar isi reveni la timp pentru a incerca sa o calmeze.
-Nu, nu, nu. Stai linistita. Nu iti voi face nimic, iti promit. Totul va fi bine, spuse el cu o voce ce incerca sa fie linistitoare si calda. Nu vroia sa o sperie asa ca intinse mana si o mangaie usor pe obraz, in speranta ca ea ii va intelege mai bine intentiile.
La inceput se feri de mana lui, speriata dar mai apoi simtind caldura care o degaja se lasa atinsa. Avea nevoie de caldura aceea pentru a-si recupera speranta in bunatatea oamenilor. Se gandea ea ca acea atingere calda si blanda nu putea sa ii apartina decat unui om la fel de bun.
-De…de…de cand stau aici? Intreba ea sfioasa.
-Hm… de vreo saptamana, dar nu vei sta aici mult. Astazi trebuie sa te pregatesc pentru un ritual. Te vei transforma in demon si vei putea sa vii cu noi in Chaos, orasul demonilor.
-Nu vreau sa te dezamagesc dar nu vreau.
Frica pusese stapanire pe ea cand isi dadu seama ca cel care statea in fata ei ori este demon ori nebun, in oricare din aceste cazuri situatia nu era una fericita pentru ea. Mainile ii tremurau imperceptibil iar vocea incepea sa o lase. Se simtea vulnerabila in fata acelui barbat si ce era cel mai infricosetor, era ca el stia acest lucru.
-Nu conteaza. Vei participa la ritual si vei deveni demon.
-Te rog… nu vreau sa devin demon… spuse Yuri cu ochii in lacrimi.
Nu mai stia ce sa faca, ce sa spuna, tot ce stia era ca in cateva minute avea sa plece din lumea in care traise. Nu mai avea putere nici macar pentru a protesta, statea in scaun plangand.
-Iti promit, nimic rau nu ti se va intampla.
O mica durere ii chinuia restul de inima pe care o mai avea si stia care este motivul pentru care acea durere nu ii da pace.
-Will! Tipa Dimitri. Pregateste-o pentru ceremonie, acum! A venit si demonul nostru, ai inteles?
-Da, am inteles.
Mahnit se duse sus si lua imbracamintea cu care trebuia sa o imbrace pe Yuri pentru ceremonie. Cand se intoarse cu hainele, Yuri statea resemnata si cuminte cu ochii rosii, de plans, in jos.
-Te voi ruga sa te dezbraci de tot si sa iti pui aceste lucruri pe tine. Iti promit nu ma voi uita.
In timp ce ii spunea aceasta o si dezlega. Libera , fiind, Yuri isi freca incheieturile mainilor si picioarelor, care ii intepenisera de la atata stat. Lua hainele si se intoarse cu spatele la gardianul ei, desi se purtase cu ea foarte frumos nu il credea cand i-a spus ca pentru ea nu exista cale de scapare. Cat timp el fusese plecat, ea a profitat si s-a calmat reusind sa isi recupereze o parte din dorinta de a scapa. Se gandise si ajunsese la concluzia ca statuse cel putin sapte zile acolo, sapte zile ingrozitoare in care a stat mai tot timpul legata de acel scaun, inconstienta. Isi pierduse pentru moment dorinta de lupta dar reusise sa si-o recapete, deoarece isi aduse aminte ca dincolo de acele ziduri ce o tineau captiva existau persoane care tineau la ea si care, mai mult ca sigur, in acea clipa o cautau disperati. Nu putea sa renunte stiind ca familia ei o cauta. Nu avea de gand sa se dea batuta.
-Ai terminat? O intrerupse el din sirul gandurilor.
-Da.
-Bine, atunci vino cu mine, apucand-o de mana o duse la etaj intr-o incapere.
Camera era vopsita toata in negru iar geamurile murdare erau incadrate din loc in loc cu niste draperii negru petrol, ce le acoperea in locurile in care lumina reusea cumva sa se zareasca prin stratul de mizerie. Pe parchet era desenata cu sange o pentagrama, iar pe un perete un demon statea rastignit cu capul in jos. Will o duse in centrul pentagramei si ii sopti la ureche sa se aseze in genunchi. Yuri se impotrivi cand acesta incerca sa o lege la incheieturi si glezne si reusi cumva sa scape de mainile lui, fugind disperata spre iesire. Ceva din interiorul ei ii spunea ca e singura sansa pe care avea sa o primeasca si daca nu profita de ea atunci soarta ei era petcetluita, asa ca fugi cu disperare spre usa si din cauza frici care incepuse sa isi faca aparitia de abia reusise sa o deschida. Din pacate in momentul in care deschise usa pasi exact in bratele lui Dimitri care nu se astepta sa se trezeasca cu ea in brate. Dimitri nu se clinti din loc insa fata cazu in fund, uitandu-se cu ura la cel care statea in calea ei spre libertate. Uimit de neglijenta colegului sau, o matura pe Yuri de pe jos si o arunca fara nici un pic de interes in mijlocul pentagramei. Yuri se abtinu cu greu sa nu scoata un scancet de durere in clipa in care facu cunostinta cu podeaua, se multumi doar sa se faca ghem si sa incerce sa ignore durerea ingrozitoare de spate care o chinuia. Nici nu isi dadu seama cand a legat-o cu catusele ce ieseau din podea. De altfel nu mai era sigura daca incercarea ei de a evada avusese cu adevarat loc sau fusese doar in imaginatia ei. Dezamagirea si disperarea isi facura loc in sufletul ei iar ea se lupta cu ele, nevrand sa le cedeze asa de usor cum le cedase cu cateva minute mai devreme. Trebuia sa se calmeze daca vroia sa scape din acea situatie.
-Nu o sa dureze mult… sopti Will mai mult pentru el decat pentru fata.
-Nu mai conteaza acum, spuse putin deznadajduita Yuri, nevrand sa renunte la a cauta o cale de iesire.
-Nu vorbi asa. Esti unul dintre cei mai puri si frumosi ingeri. Tu esti sufletul ingerului Seraphim. Numele tau adevarat este Raphael. Un inger de asemenea grad este respectat printre ceilalti dar odata ce vei ajunge in Iad vei fi venerata de toti demoni.
-Nu ma intereseaza, eu vroiam doar sa imi traiesc viata. Nu sa devin demon si sa fiu venerata!
Lui Will ii parea rau de fata dar nu avea ce sa faca. Pur si simplu nu se simtea in stare sa se razvarteasca impotriva lui Ashi. Se simtea slab si neputincios ca atunci cand sora lui se inhaitase cu acea tipa. Ura acel sentiment de neputinta si slabiciune pe care il avea ori de cate ori se afla in fata unui fapt implinit sau aproape implinit. Stranse din pumni pana cand unghiile ii intrara in carnea tare a palmei si isi dadu sangele. De abia dupa ce durerea facuse sa dispara acele sentimente putuse sa se departeze de locul unde ea era legata.
-Hey! Daca totul este gata, sa incepem ceremonia, zise Dimitri cu ochii sclipindu-I de bucurie.
-Sfant este spiritul, sfant este spiritul, sfant este spiritul. Accepta acest suflet sfant, aminteste-ti de sacrificiul nostru si oferane ceea ce ne dorim, cantau cei doi demoni in latina.
Ceremonia dura trei ore. Cu fiecare clipa care trecea, Yuri incerca si mai tare sa se elibereze, constienta fiind ca timpul ei se scurgea foarte repede disparand in abis. Il vazuse pe Dimitri tinand ascuns cutitul de ceremonie la spate si se astepta in urmatoarea secunda sa il vada cum se ridica venind spre ea, scotand cutitul din ascunzatoare. Asa cum se asteptase, intr-un final se facuse liniste. O ingrozea acea liniste mai mult decat atunci cand vorbeau. Dimitri a scos cutitul, lama acestuia lucind in lumina lumanarilor. Isi aminti, in acea clipa, unde mai vazuse acel model, semana cu cel cu care a fost omorit ingerul din visele ei. Incepu sa se simta ametita si lesina. Ceva incerca sa o scuteasca de scenele la care trebuia sa asiste. Era ceva in ea care o menaja in momente ca acesta.
Dimitri a taiat mai intai aripile demonului, incet bucurandu-se de tipatul de durere al acestuia dupa care i-a infipt cutitul in inima, lasand jetul de sange sa o stropeasca pe fata. Cu fiecare minut ce trecea devenea tot mai excitat si cu greu se controla sa nu ingenungheze langa fata si sa ii linga sangele de pe buze, muscandu-i-le dupa. Isi scutura capul si acea scena ii disparu din fata ochilor. Se afla langa Yuri cu cutitul ridicat, gata sa loveasca. In clipa in care acesta se indrepta se spre inima ei, plin de sange demonic, William ii dadu peste mana colegului sau si il lovi in cap reducandu-l la tacere. O dezlega repede pe Yuri, trezind-o cu ajutorul unei incantati si o ajuta sa se ridice. Aceasta buimaca si neintelegand ce se intampla accepta ajutorul demonului.
Intr-un final partea lui buna castiga acel razboi si alese sa o salveze pe tanara fata. Hotarise ca nimic nu era mai pertios decat acea privire inocenta a ei.
Se aflau in holul intunecos, inaintand incet spre scarile care coborau la parter. Yuri simtea ca innebuneste daca nu sparge acea liniste care parca venea sprea ea sa o inghita intr-o cusca plina cu nebunie si intuneric.
-De ce? Reusi sa intrebe ea cand isi mai reveni si cand era sigura ca poate sa vorbeasca mai tare decat batea inima ei, care ii rasuna, asurzind-o, in cap.
-Nu puteam sa te las sa devii cu demon. Odata demon vei ramane pentru totdeauna unul. Daca Ashi te vrea atat de mult va descoperi o modalitate de a te trezi.
-Sa ma trezesti?
-O sa intelegi candva, poate. Poti sa cobori sau te ajut eu?
-Cred ca o sa ma pot descurca.
-Te pot duce in brate….
-Nu, oricum iti multumesc.
Coborara incet si atenti scarile. William era atent la fiecare pas al ei, nu vroia sa cada si sa isi rupa gatul sau sa pateasca cine stie ce altceva, de aceea isi mari stransoarea in jurul mijlocului ei.
Yuri inca nu era foarte sigura de deplinatate mintala a salvatorului ei dar nu avea ce sa faca decat sa se increada in el. In acea clipa el era cel care o salvase si care, poate, avea sa o duca inapoi acasa, la familia ei, la prieteni ei. Era constienta de faptul ca nu avea forta nici vointa necesara sa lupte cu el, daca ar fi vazut ca acesta nu o duce acasa. De abia daca putea sa puna un picior in fata celuilalt si sa continua sa mearga, nici nu vroia sa se gandeasca la alternativa cealalta, cum ca el nu o salvase decat sa ii faca el altceva. Daca situatia era asa ca in ultimul caz, se gandea cu amaraciune, atunci nu facuse decat sa amane moartea cu cateva minute, poate ore.
-Nu imi multumi inca, mai trebuie sa iesim de aici.
Acea fraza ii intarii convingerea ca el era cu adevarat salvatorul ei.
Nici nu termina bine de zic ce avea de spus ca in momentul in care terminara de coborit scarile in fata lor aparura doua umbre.
Primul instinc al lui William a fost sa o apere pe Yuri cu trupul lui, constient fiind ca cei doi aveau sa atace in orice clipa. Nu isi dadea seama daca sunt ingeri sau demoni, deoarece intunericul ii proteja pe amandoi, insa pentru binele lui Yuri spera sa fie ingeri.
Deasemenea primul impuls al celor doua umbre a fost sa il omoare pe demon, dar au vazut-o pe Yuri cum se ascunde speriata in spatele lui William, acesta, la randul lui, protejand-o cu trupul sau. Cei doi, care nu erau alti decat Ikusa Si Hissori, se oprira si cu un simplu gest al maini facura lumina in incapere.
William cand ii vazu ca nu ataca isi dadu seama instantaneu ca sunt ingeri, dar continua sa fie precaut gandindu-se ca puteau sa fie niste spioni ai lui Ashi.
Lumina aparuta din senin ii rani ochii lui Yuri pentru cateva secunde pana se obisnui cu ea. Ceilalti nici macar nu clipira atunci cand tranzitia se facut rapid de la intuneric la lumina orbitoare, continuau sa se uite unul la altul ca doi lupi gata sa atace la cel mai mic gest suspect.
-Yuri, suntem noi, scumpo…. Ikusa si Hissori, nu ne mai recunosti? Nu te ascunde de noi, am venit dupa tine, sa te salvam… zise Hissori ingrijorat ca demoni ar fi putut sa o drogheze.
-Sunt bine, si uitandu-se la demonul care intoarse capul sprea ea ii zambi. William a avut grija de mine, chiar daca el a fost cel ce m-a rapit.
Un tremur ii cuprinse corpul, epuizat fizic de toate evenimentele prin care trecuse.
Ikusa vazand-o cum arata a vrut sa il omoare pe acel demon dar se abtinu, dandu-si seama ca si-a reparat greseala, pe jumatate dar si-a reparat-o. Acest lucru nu il ajuta sa scape de gelozia pe care o simtea vazandu-l pe acela avand grija de Yuri. Ar fi vrut sa o i-a din mainile lui si sa o ingrijeasca, sa fie el cel de care ea se agata cu atata speranta, dar in loc sa o smulga pe fata din bratele protective ale demonului, Ikusa isi dadu jos haina si i-o arunca lui William pentru a o imbraca pe Yuri. Era mai mult dezbracata decat imbracata si plina de sange de sus pana jos. Stia ca acum era prea speriata pentru a mai fi rusinata de goliciunea ei.
-Iti multumim ca ai avut grija de ea, William. Daca vei avea nevoie de ceva, orice suntem aici pentru tine. Nu iti poti inchipui cat de mult conteaza ea pentru noi, spuse Ikusa prin dinti inclestati si incercand sa zambeasca cat mai natural, cand se vazu cu Yuri in siguranta, in bratele lui.
-Nu-mi multumiti, daca nu as fi fost eu, ea nu ar fi trecut niciodata prin asa ceva. Va rog, doar aveti grija de ea, bine? Aveti foarte mare grija de ea.
-Ai promisiunea noastra ca vom avea foarte mare grija de ea de acum incolo.
-Te putem ajuta noi sa dispari, asta daca vrei ajutorul nostru, ii propuse Ikusa simtindu-se generos, acum ca o avea pe fata in bratele lui.
-Multumesc, dar nu pot accepta. Va pot pune in pericol, spunand aceasta o pupa pe Yuri pe frunte si disparu in putinul intuneric ramas in camera.
-Hai sa o ducem acasa, Ikusa. Cred ca a trecut prin multe. Sper doar sa creada ca a fost doar un vis urat cand s-o trezi.
-Da si eu sper lucrul acesta. Altfel ce ii vom spune despre demonul ce a rapit-o?
Nimeni nu spuse nimic, lasand tacerea sa se instaureze intre ei.
Din nou in siguranta, in bratele lui Ikusa, cei doi ingeri protectori au dus-o acasa la ei. Ajunsi la apartamentul lor, ei avura grija ca ea sa nu isi mai aminteasca nimic, sau aproape nimic.

[BloodyInnocence]

multumesc tuturor celor care citesc.

CAPITOLUL VIII

In apartamentul ingerilor

Yuri se trezi singura intr-o camera necunoscuta, intr-un pat imens ce nu era al ei. Incerca sa se ridice dar nu putu. Nu avea deloc forta nici in maini, nici in picioare. I se parea ciudat dar nu simtea nimic, nici frica, nici bucurie era ca si cum era atat de slabita emotional incat nu mai avea putere sa-si sustina sentimentele. Avea o stare de delasare, de nepasare si plictiseala incat ii speria pe cei doi prieteni ai ei. Vroia un singur lucru si acela era de a pune capul pe perna, sa lase abisul sa o vrajeasca aratandu-i o realitate posibila, dar nu putea. Ceva ii tot spunea ca trebuie sa isi aminteasca ceva important, ca ceva lipsea din memoria ei. Nu lesinase niciodata, nici macar la ora de biologie cand ea si colegul ei au trebuit sa disece o broasca. Asa ca nu putea sa creada ca mergea linistita si deoadata a lesinat. “De fapt”, isi aminti ea, “nu am lesinat asa, pur si simplu, am fost rapita de acei baieti. Oare ce vroiau de la mine?”
Usa se deschise, aparand Ikusa cu o tava cu mancare. Se uita la ea afisand un zambet larg, ce vroia sa fie calduros si linistitor. Insa pe ea o speria mai tare acel zambet decat starea lui neutra si obisnuita.
-Buna, Yuri! Spuse el.
Era bucuros ca intr-un sfarsit “frumoasa adormita” s-a decis sa se trezeasca. Acum mai trebuia sa afle ce isi amintea si ce nu-si amintea. Spera din adancul sufletului sau ca ea sa nu isi aminteasca nimic, altfel ar fi fost nevoit sa ii sustraga amintirile din constientul ei.
-Buna, Ikusa, zise ea cu o voce ce ii tremura putin, insa el nu putu sa isi dea seama daca ii tremura de emotie ca se afla in patul lui sau de frica.
Ii observa reactia si ii era mila de ea. I se rupea inima cand o vedea in ce situatie se afla. Cat timp a fost inconstienta i-a fost usor sa o ingrijeasca, deoarece nu trebuia sa o infrunte. Acum situatia s-a schimbat radical. Trebuia sa infrunte teama, deceptia din ochii si vorbele ei. Ar fi fost in stare sa infrunte orice, absolut orice, numai dezamagirea din ochii ei nu.
-Cum te simti?
-De parca cineva a dat cu camionul peste mine.
-O sa iti treaca. Este doar un efect secundar, ai stat in pat foarte mult timp. Ti s-au atrofiat putin muschii din cauza ca nu i-ai folosit.
Vroia sa se aseze pe pat langa ea, sa o tina in brate si sa o alinte, dar din anumite motive pe care nici el nu le stia, nu putea sa se miste din acel loc. Ramasese tintuit in dreptul usii, la picioarele patului, cu ochii plecati in jos. Nu reusea sa ii ridice, sa se uita in ai ei, sa vada ce crede, astfel sa se convinga ca nu exista nici o teama, nici o deceptie. Stia ca face o greseala foarte mare si se astepta ca dupa asta sa regrete dar nu se simtea in stare sa infrunte sentimentele din acel verde intens.
“ Ce sa ii spun? Ce sa fac? Conversatia este practic inexistenta. Stiam eu ca aceasta intalnire va fi foarte ciudata si incomfortabila. Stiu ca simte ceva pentru mine, eu simt ceva pentru ea si totusi eu am fost cel care a impins-o in bratele acelui Seya, nu m-a respins ea pe mine. Ca sa fac lucrurile mai tensionate intre noi am inceput sa am o relatie cu Steph. Nu vreau decat sa o apar dar nu reusesc decat sa o ranesc. Of, ce este in neregula cu mine? Trebuia sa il las pe Hissori sa vina sa vorbeasca cu ea. Are tot dreptul sa se comporte asa, doar am dezamagit-o!...” isi zicea Ikusa in minte, incercand sa gaseasca o solutie de a iesi din acea incurcatura.
Vazand ca asteapta in zadar ca Ikusa sa faca o miscare, Yuri se hotari sa faca ea primul pas. Din pacate in camera intra val vartej Seya si Steph. Cum intra pe usa, baiatul se repezi la Yuri strangand-o in brate atat de tare incat nu mai avea mult si o sufoca. Nu i-a venit sa creada cand Steph i-a zis ca Yuri a fost rapita si ca atunci cand au gasit-o au dus-o in apartamentul celor doi frati. Ca totul sa fie si mai frumos, aflase si ca fata avea probleme cu memoria, ne mai putand sa isi aminteasca ce s-a petrecut cat a fost inchisa. Cum a auzit aceasta veste Seya a si luat-o la fuga, ajungand in timp record la apartamentul celor doi ingeri. L-a salutat rapid pe Hissori si apoi intra in apartament cautand camera in care statea fata. Vazand-o in siguranta si sanatoasa nu putu decat sa o stranga in brate, considerand ca acest gest facea cat toate cuvintele din lume.
Intr-adevar, Seya avea dreptate. Numai ca persoana pentru care acest gest era foarte sugestiv nu era Yuri ci Ikusa. Uita tot ceea ce gandise, ce simtise atunci cand se afla singur cu ea. Nu mai vedea decat rosu in fata ochilor, asa ca considera ca este mai potrivit sa plece cu Steph. Sa dispara din acel peisaj al unui cuplu de indragostiti, unde nu exista nici un rol pentru el. Indrazni sa se uite la fata ei, pentru a-I vedea expresia. Observand fericirea de pe fata fetei, intelese ca prezenta lui nici nu o incanta nici nu ii displacea. Asa ca o lua pe Steph de mana si iesi afara din camera, trantind usa in urma lui.
Yuri nu se astepta la cea reactie din partea lui Ikusa, mai ales ca ea nu era vinovata cu nimic.
“Adica nu trebuia sa se supere pe mine si sa dispara doar pentru ca Seya a venit sa ma vada. Pana la urma el m-a salvat, nu Seya. De fapt….” O imagine ii aparu fulgerator in minte. Un baiat in jur de vreo douazeci si trei, douazeci si cinci de ani cu parul lung pana la umeri, blond si cu ochi caprui, blanzi I se arata pentru cateva secunde. Un nume aparu de undeva din subconstientul ei: William. “ De fapt nu el m-a salvat ci William, dar nu conteaza. Am ajuns cumva in bratele puternice ale lui Ikusa, stiu sigur. Deci si Ikusa este eroul meu, cavalerul meu in armura stralucitoare neagra.” La fel cum aparuse, amintirea acelui baiat disparuse din mintea ei, facand loc adoratiei ei. “ El este tot ce imi doresc si pana si in viziunile de la sufletul acelui inger este prezent. Atat de mult il doresc in viata mea incat vointa mea il face sa apara in vise.” , gandea ea in timp ce se lasa imbratisata. Incerca sa fie fericita dar ochii incepeau sa inoate incet in apa sarata a lacrimilor fara vointa ei.
A dezamagit-o cand a plecat cu Steph, Yuri sperase ca acele mici relatii ale lor se incheiasera in momentul in care a salvat-o. Credea ca acel fapt era doar o declaratie de dragoste, dar dupa acel gest fata nu mai stia ce sa creada.
“Of, orgoliul acesta ce poate face din oameni… Oare o sa putem trece vreodata peste aceste mici capricii?” se intreba ea fara vreo speranta la un raspuns pozitiv. O lacrima evada si se prelinse pe orazul ei palid, disparand, inghitita de patura groasa din lana.


In Iad

“Deci au salvat-o. Din nou se pun in calea planurilor mele. Nici acum nu pot sa ii impiedic sa se amestece in treburile mele. Insa de aceasta data o sa castig, cu siguranta. De acesta data am sustinerea imparatului intunericului, celui mai magnific inger ce poate exista vreodata. Numai cand ma gandesc la vocea aceea ingrozitoare si ma cutremur de frica. Nici nu vreau sa aflu cum arata cu adevarat! Oricum nu conteaza, eu voi castiga data viitoare cu siguranta. Lupta am pierdut-o dar mi-a ramas razboiul!” se gandea Ashi optimist.
Se afla in casa, unde Dimitri si William isi stabilisera sediul lor de tortura. Se uita cu dispret la ceea ce ramasese din demonul ce trebuia sa fie sacrificat si la trupul, credea el, macelarit al lui Dimitri. Il recunoscuse dupa claia de par negru ce era ingropat in acea adunatura de ramasite ale corpului sau. Desi cautase prin toate colturile casei nu reusise sa gaseasca cadavrul lui Will, se intorsese in camera unde trebuia sa aibe loc acel ritual sa se mai uite la ramasitele neidentificabile de pe podea. Le privea cu o fascinatie macabra, incercand sa isi dea seama daca toate acele bucatele de carne, oase, tendoane, muschi puteau sa le apartina celor doi demoni. Dupa zece minute, se intoarse cu spatele si iesi din acea incapere fiind sigur ca trupul lui William nu era ciopartit in acea camera. Indoiala incepuse sa se strecoare in mintea lui. Se intreba daca nu cumva il tradase, doar era demon, nu se putea astepta la devotament din partea lor. Pe el l-ar fi putut trada usor, dar pe colegul lui era sigur ca nu l-ar fi tradat. Erau prieteni si colegi de mult timp, insa din nou faptul ca era demon putea sa dea la o parte aceasta prietenie dintre ei. Prefera sa inchida ochii si sa creada ca a fost luat prizonier de catre cei doi ingeri si omorit in alt loc. Ajunse la concluzia ca nu aveam de ce sa isi bata capul, daca va avea tupeul sa se intoarca in Chaos va pune sa fie ucis in prima clipa in care pune piciorul in oras.
Tocmai cand puse mana pe clanta sa deschida usa, auzi niste sunete ciudate venind de undeva din spatele lui. Intorcandu-se vazu cum sangele ce se inchegase pe peretele din fata lui incepe sa devina lichid si sa se stranga, formand o fata.
-Imparate al Intunericului! Zise Ashi ingenunchind.
-Ridica-te Ashi! Am venit deoarece am aflat de esecul celor doi protejati ai tai in a o prinde pe Seraphim, iubita mea surioara.
-Da… dar este un inger neimportant. Va asigur ca nu se va pune in calea planurilor noastre de a o rapi pe Ayame. Nici nu s-a trezit macar…
-Tu nu esti in masura sa imi zici mie ce poate afecta planurile mele si ce nu le poate afecta! Nimic nu este sigur dar cu ajutorul ei am fi putut sa o gasim pe Ayame mult mai usor. Seraphim-ul poate vedea in viitor si aceasta abilitate intr-un razboi este cruciala. Acum ca ai pierdut-o nu mai putem sa o rapim din nou, va trebui sa asteptam ceva timp pana sa atacam din nou.
-Va rog sa ma iertati, Intunecimea Voastra!
Fata aceea statu un pic pe ganduri, parand ca sta in cumpana, nestiind daca sa ii dea o lectie sau nu. Cand vorbi Ashi avu intentia de a se intoarce si a disparea din raza lui vizuala, atat de inspaimantatoare ii era vocea. In acea clipa isi aduse aminte de Hageshi care avea acelasi mod de a vorbi.
-De aceasta data esti iertat dar data urmatoare vei plati scump daca vei mai da gres. Ai inteles?
-Foarte clar, Imparate.
-Bine, acum ca ai pierdut-o, nu mai conteaza. Vom trebui, de fapt, mai bine zis va trebui sa o gasesti singur pe Ayame. Aceasta daca o mai vrei…
-Da. O mai vreau, dar vreau sa va intreb ceva, aceasta daca imi permiteti.
-Da. Te ascult, spune ce ai de spus.
-Vreau sa stiu de ce nu puteti sa imi spuneti adevarul. Adica, ce s-a intamplat cu adevarat cand s-a razvartit Lucifer. De ce s-a razvartit? Vroia puterea si a fost pedepsit? Stiu ca exista o carte in biblioteca ingerilor cu o alta varianta. Ei considera ca este doar o legenda pe care o spun ingerasilor si nu cred ca este adevarata, iar printre demoni circula foarte multe legende despre acele timpuri. Ma gandeam ca Domnia-Voastra, fiind unul dintre ingerii legendari, ati putea sa imi spuneti adevarul.
-Nu este momentul potrivit pentru a afla adevarul, timpul il va aduce la lumina. Pana atunci sunt doar niste pioni care merg pe un drum intunecat si plin de mistere. Sunt multe lucruri pe care nu le stii, nici tu, nici Ayame sau altcineva. De exemplu toata lumea stie ca exista doua caste, de fapt exista trei caste de ingeri.
-Trei caste? Care este a treia?
-Pai, a treia casta se numeste casta celesta si este formata din : Sacred Hermit, Sacred Wings, FallenAngel, Seraphim si Sanct Angel. Nimeni nu mai stie de ea pentru ca din aceasta casta a ramas doar Ayame, care nu isi mai aminteste nimic si crede ca a fost creata de Dumnezeu atunci cand au aparut razboaiele intre cele doua caste. Nu stie ca de fapt este mult mai batrana decat acele razboaie.
-Am inteles, Imparate al Intunericului.
Ashi nu apuca sa termine fraza ca deja acea aparitie disparu. Nu putea sa nu se intrebe cine de fapt era acel inger. Nu il credea cand ii spusese acele bazaconii despre ingerul universului. Banuia el ceva insa nu era foarte sigur. Nu stia de ce cineva care vroia sa il ajute isi ascundea identitatea de el, era sigur ca nu era un inger. Singurul care ar fi putut sa il ajute era Lucifer. O groaza de intrebari I se perindau prin minte, intrebari la care nu avea inca nici un raspuns. Asa ca se decise sa astepte ca acea aparitie sa isi dezvaluie singura identitatea cand credea de cuvinta.

Deasupra orasului Tokyo

“Esti din nou in siguranta, Yuri. Din nou in mainile acelor ingeri, dar nu este nimic. Chinul tau de abia de acum incolo va incepe. Momentan o sa te las sa te bucuri de putina fericire pe care o ai dar stai fara grija pentru ca ma voi intoarce si iti voi rapi si ultima farama de bucurie din acei ochii atat de frumosi. Nu vei scapa, iti promit. In curand Ikusa va fi al meu si va sta langa mine pe tronul Chaosului ca rege al tuturor demonilor, iar tu vei putrezi in cine stie ce alee din acest oras. Vei deveni doar o amintire frumoasa a unor zile pierdute in uitare. Poate ca acum ai reusit sa scapi cu ajutorul meu, dar acest lucru s-a intamplat pentru ca am vrut eu, altfel infernul te-ar fi mancat. Asta era o soarta prea buna pentru tine, asa ca te-am salvat pentru a te pastra pentru ceea ce iti voi face eu. Pentru ca te vreau doar pentru mine. Doar eu si numai eu sa ma pot bucura de suferinta ta si nimeni altcineva. Vreau ca ochii aceia, ai tai, verzi sa vada moartea. Sa vad cu ochii mei cum isi pierd lumina, cum pierd sclipirea aceea care le da viata. Tu, scumpa mea, nu esti nici ingerul Seraphim, nici altcineva, esti Ayame. Tu esti Ayame, stiu acest lucru mult prea bine, chiar daca toti ceilalti refuza sa creada acest lucru deoarece iti lipseste sclipirea aceea de sfidare din ochi, eu stiu mai bine. Ei refuza sa creada ca Marea lor conducatoare s-a putut reincarna intr-o fiinta atat de slaba, de neputincioasa. Ar fi fost mult mai satisfacator daca ai fi fost mai puternica, sa te zbati pentru viata ta, dar este bine si asa. Nu conteaza cat de puternica esti, eu o sa fiu multumita ca o sa pot sa o omor pe Ayame. Nu mai am rabdare, as putea sa te omor si acum dar daca fac asta inainte de a-l cuceri pe Ikusa, atunci nu mai am nici o sansa cu el. Dar, totusi…intind mana si deschid geamul, intru in camera si te rapesc… nu o sa stie nimeni ce s-a intamplat. Nu! Trebuie sa astept. Ikusa este atat de bun incat imi vine sa il mananc, nu merita sa il pierd din cauza unei mici greseli. Dar este atat de arogant si de amorezat de Ayame incat imi vine sa il omor si pe el si pe toti cei care sunt ca el. Oare de ce toti se indragostesc de ea? Ce are ea si nu am eu sau altcineva? Eh, oricum nu mai conteaza, ea o sa fie moarta in curand si nimeni nu se va mai indragosti de ea, niciodata. Vei plati amarnic Ayame, doar asteapta si o sa vezi!” isi spunea Akki in timp ce se indeparta de geamul fostei camere a lui Ikusa.

[BloodyInnocence]

Vin cu o noua continuare.
Astept parerile voastre.

In adancurile oceanului

Intr-un loc indepartat si uitat de toti, unde nici Dumnezeu nu isi mai arunca ochi asupara lui, sta un fost inger, un inger decazut. De cand s-a trezit el isi tese intrigile ca un paianjen.
Nu era un loc prea spatios sau pretentios asa cum era marele castel din orasul ingerilor sau incaperile demonului Ashi, dar era destul de dichisit. Camera il reprezenta complet pe acest inger decazut. Lucrurile erau toate in culori si tonuri de visiniu si negru cu o tenta infricosetoare. Pe pereti atarnau tot felul de cutite de ceremonii, pentagrame in basorelief, capete de morti cu serpi veninosi umbland nestingheriti. El iubea locul acesta foarte mult, era locul unde se ascundea cand facea parte din ingeri Lui mult iubiti. Considera ca era locul unde putea sa se linisteasca si sa gandeasca limpede.
Se afla in oaza lui de liniste atunci cand se trezise din somnul lui adanc. Nu stia ce se intamplase cu el. Se razvartise impotriva Lui Dumnezeu si venise aici de unde incepuse sa isi construiasca marele lui imperiu de demoni, apoi ceva s-a intamplat in Eden. Ceva ce nu anticipase, care nu era in planul lui. Cineva a facut un pact cu o fiinta cosmica, pact care i-a oferit persoanei respective puterea de a desfasura un ritual. Stia mult prea bine acea vraja, putea sa simta cum elementele naturii se unesc pentru a face posibila implinirea dorintei. Scopul principal al acestui ritual era de a sterge anumite memorii din sufletele tuturor celor ce detin acele amintiri. Numai ca ceva nu a mers cum trebuia, ca de obicei, si o portita de iesire s-a creat. Intotdeauna acest lucru se intampla, niciodata lucrurile nu ies asa cum trebuie. Iar in moemntul in care acea brensa s-a creat, el a cazut intr-un somn adanc si fara vise. In tot acest timp cat a dormit nu se intamplase prea multe lucruri, dar de cand s-a trezit, a simtit ca Apocalipsa este pe cale sa inceapa. Ceea ce lui nu prea ii displacea, insa isi amintise ca pentru ca Apocalipsa sa aiba loc si cei doi FallenAngel sa distruga Pamantul mai intai trebuia sa gaseasca o cale de a o rapi pe pretioasa conducatoare a ingerilor, Sanct Angel. Aici era punctul in care drumul se impartea in doua, daca Ayame era rapita cei doi FallenAngel distrugeau Pamantul, daca ea nu patea nimic atunci lumea oamenilor era in siguranta. Asa ca a vazut o oportunitate in planul lui Ashi de a o rapi pe Ayame, numai ca ii va strica putin planurile. El vroia sa apara cei doi FallenAngel, nu stia cum va face acest lucru, dar ei vro aparea. Trebuia doar sa isi joace cartile cum si cand trebuie. Primul lucru pe care trebuia sa il faca era sa o gaseasca pe conducatoare. Ea este cheia celor doi FallenAngel, fara ea Apocalipsa nu putea sa inceapa. In acea clipa si-a dat seama de ceva si anume: a constientizat faptul ca totul se invartea in jurul lui Sanct Angel, de ea depindeau foarte multe lucruri si nu putea sa nu se intrebe curios de ce.
Se arunca pe canapea si adormi cu gandul la frumoasa conducatoare.

In sufrageria ingerilor

Steph era foarte bucuroasa ca Ikusa a luat-o de mana si a iesit din camera pentru a petrece timpul impreuna, cel putin asta credea ea. Era prima ei mare victorie in fata lui Yuri. In acea clipa era atat de oarba incat nu isi dadea seama ca ceea ce realiza ea nu o atingea pe fata deloc. Pentru ea nu conta ceea ce facea Steph ci ceea ce facea sau nu facea Ikusa.
Nici unul dintre ei nu ar fi crezut ca s-ar fi putut ajunge in aceasta situatie. Amandoi avand firi orgolioase, nu au stiut cand sa cedeze si acum sunt prinsi in niste relatii pe care nici unul dintre ei nu a vrut sa o inceapa. Aceasta este soarta, intotdeauna te loveste unde te doare mai tare dandu-ti prea putine sanse sa te ridici din nou, iar multi dintre noi ignora acele mici portite de iesire si cad si mai adanc in drumurile incurcate ale destinului. La fel s-a intamplat si cu Ikusa si Yuri, desi daca ar fi fost pusi in fata acestui fapt nu ar recunoaste niciodata ca au gresit. Orgoliul acesta ii distruge pe amandoi, nu au lasat de la ei pentru a incerca sa il cunoasca pe celalalt. Aceasta ingamfare i-a orbit in asa fel incat nici unul nu mai intelege de fapt care este adevarul si de ce s-a ajuns in aceasta situatie.
-Hey, Ikusa… la ce te gandestu? Intreaba Steph timida.
Nu se obisnuise cu felul de a fi al lui Ikusa si ii era frica sa spuna ceva deoarece putea sa il calce pe nervi si atunci acesta ar fi palmuit-o. Din aceasta cauza era precauta in jurul lui. Stia ca nu este o persoana rea si nu ar fi ranit-o niciodata in mod intentionat dar cateodata mai avea asemenea iesiri.
-Da, Steph? Ce este?
-La ce te gandesti?
-La nimic in mod special, doar ma uitam la tine.
-Mai bine zis te uitai prin mine.
-Nu… nu este adevarat. Ce motiv as avea sa ma uit prin tine? In afara de aceasta, la ce ma uitam daca nu ma uitam la tine?
-La Yuri, care este acolo cu Seya. Cu Seya. Seya in locul caruia trebuia sa fi tu. Seya care o mangaie si o saruta si o tine in brate pe Yuri… indrazni steph sa ii arunce in fata aceste lucruri, uitand complet de promisiunea pe care si-o facuse de a nu il enerva.
-Termina steph! Este de ajuns! Nu imi pasa ce fac ei doi, acolo. Seya este acolo unde trebuie sa fie iar eu sunt unde trebuie sa fiu. Chiar aici cu tine! Tinandu-te de mana si in brate pe tine.
-Da.. poate… dar in ochii tai se vede ca o vrei pe Yuri in bratele tale, nu pe mine. Daca nu ar fi fost asa, atunci tu mai fi sunat sa imi spui ca ea este la tine, in apartament. Nu l-ai fi lasat pe Hissori sa se ocupe de mine. Adica, sigur ma bucur ca ati gasit-o si ca este bine dar nu tu trebuie sa ii porti de grija. Nu tu esti prietenul ei si nici nu vei fi vreodata! In loc sa aibe grija Hissori de ea, tu ai avut grija de saracuta de Yuri si fratele tau de mine. Esti incorect, cateodata chiar am impresia ca o iubesti pe ea iar eu nu sunt decat ramasitele la care vii cand ea te respinge.
-Ajunge, Steph! Sau vrei sa ne certam? O ameninta Ikusa furios. Nu stii nimic despre mine, nici nu vei stii vreodata. Las-o pe Yuri in pace, nu o mai implica in relatia noastra pentru ca nu are ce cauta. Daca relatia noastra se duce pe apa sambetei, nu este din cauza ei! Si oricum intre noi nu exista nici o relatie! Pentru numele Lui Dumnezeu, suntem impreuna de doua saptamani! Oricum daca mai vrei sa fi cu mine aceasta este stituatia. Iti place bine, nu iti place iarasi bine!
Spunand aceste lucruri, Ikusa iesi din apartament val-vartej, luandu-si in graba haina fara a mai da atentie la nimic din jurul lui.
Steph ramase singura uitandu-se trista dupa el.
-Hey, Steph! Nu fi trista… el trece prin o perioada foarte grea. Prietenul lui cel mai bun a murit, iar acum cateva zile a aflat ca Yuri a fost rapita.Toti la care tine ajung sa sufere.. iar el se astepta ca tu sa fi acolo pentru el, zise Hissori.
“ De fapt vrea ca altcineva sa fie acolo pentru el, de aceea este si atat de usor de enervat… dar normal ca nu pot sa iti spun tie toate aceste complicatii. Tu nu ai face decat sa complici lucrurile mai rau.” Isi spunea el in gand.
-Imi pare rau… nu am stiut.
-Nu este nimic. Apropo care este situatia lui Yuri la scoala? Am inteles ca voi ati terminat deja anul scolar.
-Da… noi terminam mai repede anul acesta decat ceilalti. Situatia ei este foarte buna. A fost trecuta si a iesit a treia din clasa in functie de medie.
-Foarte bine. Foarte bine. Nu va mai fi stresata cu scoala dupa acest eveniment neplacut prin care a trecut, zise el ganditor.
-Da… Hissori… Pot sa te intreb ceva?
-Te ascult, Steph. Spune ce ai pe inima.
-Ikusa ma iubeste? Intreba ea cu vocea putin tremurand. Adica, ma gandesc ca tu fiind fratele lui stii chestii de genul acesta.
-Da te iubeste, Steph.
-Mai mult decat o iubeste pe Yuri?
-Din moment ce este cu tine si nu este cu ea, tu ce crezi?
-Multumesc. Esti cel mai bun! Zise Steph iesind bucuroasa.
“ Da… imi pare rau, Steph. Dar daca ti-as fi spus adevarul, nu stiu ce s-ar fi intamplat. Ikusa iubeste o singura persoane si aceea este Yuri, chiar daca in acest moment nici chiar el nu ar recunoaste asa ceva. Se pare ca trece printr-o perioada foarte grea acum si nu mai vrea ca cei pe care ii iubeste cu adevarat sa fie raniti. Asa ca ii indeparteaza de el. Face o treaba foarte buna. Pacat ca este chiar atat de buna. Sper doar sa isi dea seama ca nu aceasta este calea [e care trebuie sa mearga. Sper ca va afla aceasta curand…” isi spunea Hissori in gand in timp ce privea apusul de soare de la fereastra din sufragerie.
O zi se sfarsea facand loc uneu alte zile. Ce va aduce ziua de maine? Numai Dumnezeu poate sa spuna acest lucru. Noi ceilalti trebuie sa asteptam si sa vedem ce se mai intampla.

Noua in oras

Ran ajunse in Tokyo cat putu ea de repede dar ajunsese dupa doua saptamani dupa ce Yuri a fost salvata. Se intamplase ceva si nu le-a mai dat drumul cu doua saptamani inainte de terminarea anului scolar, iar ea nu a putut sa plece. Atunci cand a aflat, a facut tot ce i-a stat in putere pentru a pleca de la facultate dar directorul i-a spus ca daca va pleca nu o va mai primi inapoi, asa ca a fost nevoita sa ramana. Era disperata cand a ajuns in Tokyo, arata de parca ar fi cazut de pe luna. Nu mai avusese grija de ea de cand a aflat ca surioara ei disparuse. Toti incercara sa o calmeze si sa o incurajeze spunandu-I ca a fugit cu prietenul ei si ca se va intoarce, insa ea stia mai bine. Sora ei devenise atat de retrasa si de aeriana de la acel accident incat nici prin cap nu i-ar fi trecut sa fuga cu un baiat de acasa.
Amintirea acelui telefon, chiar si acum, o bantuia oferinduri cosmaruri ingrozitoare atunci cand inchidea ochii. Isi amintea cum se trezise bucuroasa, iar ziua frumoasa promitand mult, apoi nici nu iesise bine din camera ei, din camin ca telefonul ii suna. Un numar necunoscut din Japonia, a raspuns putin iritata apoi scapand telefonul pe jos, a cazut si ea.
La inceput cand directorul i-a spus ca Yuri nu a mai dat pe la scoala de cateva zile a crezut ca nu aude bine sau ca era o gluma a vreunul prieten de-al ei. Insa cu cat directorul inainta in discutie cu atat era din ce in ce mai constienta ca acel telefon nu era o farsa. Dupa convorbirea cu directorul liceului, atunci cand si-a revenit, a incercat disperata sa o sune pe sora ei dar nimeni nu a raspuns si de abia atunci si-a dat seama ca ceva rau s-a intamplat. Dupa acel telefon, timpul nu a mai reprezentat nimic pentru ea. Acele zile care au urmat de la apelul directorului si pana in ziua in care a ajuns in Tokyo erau doar niste amintiri ce nu pareau deloc reale, pareau a fi doar niste umbre a unei fete ce a fost odata. Nu reusea sa isi aminteasca ce a facut in acele zile, era ca si cum ar fi fost beata in fiecare secunda a zilelor. Dar aceste lucruri nu mai contau. Ce conta in acel moment era ca ajunsese cu bine in Tokyo si era in drum spre sora ei mult iubita. De abia astepta sa o vada si sa le multumeasca salvatorilor ei. O sunasera si o anuntasera ca Yuri este bine si ca vor avea ei grija de ea pana se va intoarce acasa. Niciodata ei nu vor putea sa isi dea seama cat este de recunoscatoare pentru ceea ce au facut pentru surioara ei, intotdeauna le va fi recunoscatoare.
Ajunsa in fata blocului unde locuiau cei doi baieti, se dadu jos din taxiu si nematinand cont de nimic incepu sa alerge ca o disperata pe scari. De cateva ori piciorul ii alunecase si era sa cada. Din fericire se tinu bine de balustrada si isi recapata echilibrul. Era tata de ingrijorata incat nu isi dadu seama ca exista si lift in cladire. Daca ar fi vazut-o cineva cum urca scarile ar fi crezut ca ceva foarte rau se intamplase.
Dupa cateva minute bune, ajunse intr-un sfarsit la etajul bun si se indrepta increzatoare spre apartamentul cu numarul douazeci si trei. Batu in usa apartamentului celor doi salvatori, dupa care vazand ca va dura ceva timp pana sa raspunda cineva, isi puse mainile pe genunchi, incercand sa isi recapete rasuflarea. Nici nu putu sa isi revina bine ca Hissori deschise usa. Cand o vazu asa, stand cu mainile pe genunchi, ridicandu-si capul si uitandu-se la el uimita ramase incremenit din cauza ca nu se asteptase ca sora lui Yuri sa fie la fel de frumoasa ca ea. Ba nu, chiar era mai frumoasa.
Ran era roscata cu parul scurt pana la umeri si foarte drept. Parul ei semana perfect cu cel al lui Yuri in ceea ce priveste intensitatea culorii si sanatatea firului de par iar asemanarea dintre cele doua era de-a dreptul izbitoare. Era absolut sigur ca oricine le-ar fi vazut impreuna ar fi fost in stare sa bage mana in foc si sa jure ca sunt surori. Gura frumos conturata cu buzele plinute roz, ochii mari cu un verde lichid de smarald, nasucul mic si dragalas, obraji plinuti, tenul alb si catifelat. Totul statea ca un adevar de netrecut ce spunea ca ea este sora lui Yuri, dar chiar daca semanau atat de bine, Yuri emana un alt tip de energie. Ea era tipul de fata inocenta si cuminte pe cand cea care statea in fata lui era tipul de fata innebunita dupa viata, dependenta de adrenalina si indragostita de acele momente in care chiar simti ca traiesti la maxim. Existau doar doua momente in care puteai sa apreciezi viata la adevarata ei valoare: atunci cand omorai pe cineva si vedeai cum victima ta se stinge incet si atunci cand adrenalina iti este pompata in sange. Toate aceste lucruri despre ea le putea citi din energia vietii ei, existau foarte multe momente cand iubea sa fie inger iar acesta era unul dintre ele.
Se indragosti pe data de fata ce statea in fata lui. Daca Yuri tinea la el ca la un frate si el simtea acelasi lucru pentru ea, poate tinea chiar putin mai mult, pe Ran o iubi din prima clipa in care o vazu. Se gandi amuzat de cum lucrurile evoluasera. Ikusa, mustangul negru, furtuna ce distruge tot in cale a fost imblanzit de o tanara fata timida si cuminte, acum nu puteasa nu se intrebe daca el, care era tipul baiatului bun, putea sa imblanzeasca zeita cu parul rosu care aparuse in viata lui la fel ca o furtuna.
Ran statea in fata lui uimita cu parul ciufulit si nemachiata, intr-un tricou albastru mulat pe corp, ce ii dezvaluia talia trasa prin inel si sani generosi si cu o pereche de blugi taiati, putin c-am largi pentru ea. Arata superb asa naturala, chiar daca nu era eleganta intruchipata. Era si ea uluita cand a vazut cine a deschis usa. Nu se astepta la o asemenea priveliste atunci cand a batut la usa. Nici nu prea ii venea sa creada ca Yuri putea sa umble cu un asemenea baiat. Yuri, surioara ei cea mica, cea care se ferea de baieti ca de dracu, era in acel moment in patul unuia, si inca ce baiat era. Un tip incredibil de frumos. Numai la gandul ca fratele lui poate fi si mai magnific sau la fel de superb ca si cel care statea in fata ei, ii treceau fiori pe sira spinarii. Nici nu se mai gandea la a sta in preajma lor.
Pentru cateva minute bune cei doi cazura intr-o uitare dulce in timp ce se priveau unul pe celalalt de sus in jos. Nici unul dintre ei nu se putea satura de privelistea pe care o aveau in fata.
Hissori fu cel ce se trezi din acea uitare primul desi in adancul sufletului nu ar fi vrut sa strice acea atmosfera pentru nimic in lume. Din pacate asa era viata si trebuia sa sparga cineva gheata. Nu puteau ramane el in tocul usii, ea pe holul blocului o vesnicie.
-Buna! Tu trebuie sa fi sora lui Yuri, Ran.
-D..d…da. Chiar ea in persoana.
-Banuiesc ca esti la pamant cu toate in acest moment, spuse Hissori zambindu-I cald.
-Poftim?!?
Sari Ran ca arsa. Tocmai ce vroia sa ii lipeasca una cand se stapani zicandu-si ca el e salvatorul surioarei ei. Insa indignarea ramase intiparita pe fata ei.
-Imi cer scuze daca cumva te-am jignit, nu aceasta a fost intentia mea. A fost doar o observatie. Presupun ca ai trecut prin multe stari emotionale si acum esti la pamant cu sentimentele si nervi. Eu si fratele meu am trecut poate prin aceleasi stari cand am aflat ca a fost rapita. Cred ca iti poti inchipui prin ceea ce am trecut, mai ales ca intr-un fel a fost vina noastra.. ar fi trebuit sa o conducem acasa dar a aparut ceva neasteptat si am plecat. Am lipsit cateva zile iar cand ne-am intors ea fusese rapita. Nici noi nu stim exact de ce sau ce s-a intamplat cat timp a fost cu cei care au rapit-o dar acum este in siguranta, se trezi Hissori spunandu-I tot ceea ce se intamplase.
-A… pai, ar trebui sa va multumesc pentru ca ati salvat-o, zise ea incurcata de sinceritatea baiatului. Ma bucur ca in sfarsit si-a gasit niste prieteni cu care sa stea. In ultimul timp incepusem sa imi fac griji pentru ca se inchisese in casa si nu mai vroia deloc sa interactioneze cu oameni.
-Nu stiam acest lucru… cand am intalnit-o, a fost foarte prietenoasa, zise Hissori.
-Nu stiu ce sa zic. A trecut printr-un accident destul de ingrozitor si a suferit mult, dar pentru ca tot ai pomenit, cum v-ati intalnit? Intreba ea curioasa.
-Prin cateva accidente nu atat de ingrozitoare, zise zambind.
Ea ii raspunse la zambet.
“Doamne, ce zambet dulce are. Ii lucesc si ochii cand zambeste.” Se gandea Hissori.
-Apropo cred ca ar trebui sa intram, i-am lasat destul sa ne astepte si eu vreau sa vad daca este bine, sanatoasa.
-A, da, da, sigur. Scuze ca te-am tinut aici in usa.
-Nu este absolut nici o problema. Mi-a facut mare placere sa vorbesc cu tine, desi trebuie sa recunosc ar fi fost si mai bine daca stateam jos si vorbeam.
Dupa aceasta “mica” discutie, cei doi prieteni au intrat in casa ducandu-se direct in camera lui Yuri.


Vreau sa stiu ce parere aveti despre Ran.;)))

[BloodyInnocence]

ms mult marya, sper ca si ceilalti vor lasa o parere despre acest fic. Chiar sunt curioasa sa stiu daca va place, ce personaj va place sau daca ati vrea sa schimbati ceva?

Intr-un bar din oras

Intr-un mic bar, de la coltul unei strazi din cartierul rau famat al orasului Tokyo, se afla Akki cautandu-si un “animalut” de joaca pentru seara care urma. Era barul ei preferat deoarece gasea multi straini pe placul ei, inalti si plini de muschi, si se ducea acolo de multe ori pentru a se gandi sau a agata cate ceva. Atmosfera din acel loca ii amintea de Chaos. Poate de aceea se simtea atrasa de acel loc si intotdeauna se intorcea.
In acea noapte vroia sa mediteze putin la urmatoarea ei miscare inainte de a se apuca de agatat sau de vanat, cum ii placea ei sa zica. Nu stia cum sa actioneze in ceea ce il privea pe Ikusa. Vroia neaparat sa il transforme in demon pentru ca ar fi facut un demon pe cinste si un iubit la fel de bun. Momentan era cel mai puternic inger pe care il cunoscuse si era sigura ca ar fi fost in stare sa il omoare pe Ashi.
In timp ce se gandea se uita prin bar fara a cauta ceva in mod special. Atunci il vazu. Un barbat superb tocmai intra in bar. Cum l-a vazut, cum un fior i-a trecut pe sira spinarii ridicandu-I parul in sus. Un fior nu de placere ci de groaza, de frica. Atunci s-a uitat mai bine la el si i-a vazut aripile ce incerca sa le ascunda. Oameni nu puteau sa I le vada dar ea putea. Erau negre asemanatoare ingerilor, numai ca era ceva ciudat la el, foarte ciudat. Era diferit de ceilalti ingeri si emana o aura malefica si terifianta. Nu, nu era un inger, era altceva. O ingrozea prezenta acelui barbat din aceasta cauza si-a intors privirea spre bar si mai ceru o bautura barmanului. Incerca sa se comporte la fel ca orice alta femeie si incerca sa isi ascunda aura demonica de ochii aceia infricosetori. Se intreba, putin enervata, :”De ce toti cei care sunt infricosetori si periculosi sunt atat de atragatori si frumosi. Poate pentru a incerca sa ascunda ceea ce sunt cu adevarat dar pe mine nu ma pacalesc.” Din pacate pentru ea si el a observat-o si in cateva minute se trezi cu tipul respectiv langa ea, zambindu-I “calduros”.
Avea parul saten, scurt si razlet, fata patrata cu ochii negri ca un univers intunecat si infinit, lipsit de orice astru. Te pierdeai pur si simplu, fara vreo sansa de scapare, in ei. Avea fata foarte simetrica, ceea ce era de asteptat pentru un fost inger. Era inalt cu o constitutie potrivita pentru a fi foarte atragator. Un om nu l-ar fi considerat niciodata dragut sau simpatic ci extrem de frumos si foarte irezistibil, deasemenea dispunea de o atractie puternica.
Akki nu mai era interesata deloc de el, ba din contra, era ingrozita de persoana ce statea langa ea uitandu-se direct in ochii ei, incercand sa o supuna cu ochii lui negri, patrunzatori. Se simtea dezbracata de orice protectie, atat fizica cat si psihica. Nu stia cu exactitate cine era sau ce vroia dar nici chiar ea nu se simtea in stare sa incerce sa seduca acea persoana. Nu mai vazuse un demon cu aripi ca ale lui dar nici inger nu putea sa fie cu aura malefica ce o emana in fiecare secunda. Auzise ceva despre un singur inger ce o data iesit din gratiile Lui Dumnezeu a decazut dar si-a pastrat aripile de inger. Acel fost-inger se numea Lucifer. Gandindu-se mai bine, ajunsese la concluzia ca decat sa indrazneasca sa mai stea inca un minut acolo mai bine pleca, cat inca mai putea. Din pacate pentru ea, exact atunci cand se ridica sa plece barbatul de care se temea o opri, apucand-o de mana.
-Hei, scumpete! Unde crezi tu ca pleci, asa grabita? Noaptea de abia a inceput… spuse el zambandu-I diabolic.
-Cu mine vorbesti, scumpete? Te sfatuiesc sa iti iei mana imputita de pe mine, asta daca ti la ea… Nu sunt tocmai o prada usoara, spuse Akki incercand la inceput sa para uimita iar mai apoi stapana pe situatie.
Stia foarte bine ca el cu ea vorea dar poate daca ar face pe inabordabila si l-ar lua tare, atunci ar lasa-o in pace.
-Da, draguta, cu tine vorbesc si stii acest lucru. Se citeste in ochii tai mai bine decat intr-o carte. A, sa stii ca nu ai fost deloc convingatoare cand ai facut pe dura, nu m-ai sperit catusi de putin. Acum sa revin la ceea ce vroiam sa iti propun. Nu stii cine sunt sau ce caut aici dar ai simtit ca ceva este in neregula cu mine si ai facut exact ce ar face oricine altcineva in locul tau. Ai incercat sa fugi. Numai ca vezi tu, nu ai de ce sa te temi de mine.
-Ai, nu mai spune… daca nu mi-ai fi zis, nu te-as fi crezut, raspunse ea incercand sa fie ironica.
-Uite ca spun. Vorbesc serios, sa stii ca nu glumesc. Sunt aici sa te ajut sa te razbuni pe Ashi. Vezi tu, eu sunt Lucifer si banuiesc ca stii ca eu sunt adevaratul rege al demonilor. Ashi mi-a luat locul, pot spune ca mi l-a furat, si nu imi convine deloc acest lucru. Dar nici nu vreau sa se afle ca eu l-am “detronat”, sa ma exprim in acest mod.
-Aha… deci, daca eu imi tin gura si te ajut sa il detronezi pe Ashi, toata aceasta afacere cazand pe umerii mei, tu ma vei ajuta pe mine… cum? Eu cu ce ma aleg din aceasta mica afacere?
-Simplu. Vei fi regina mea. Tu ma ajuti iar eu te fac imparateasa mea.
-Tentant, dar ce te face sa crezi ca eu as accepta asa ceva?
-Pentru ca mai intai ai fost “aruncata” de Ashi din cauza lui Ayame, apoi ingerul pe care ai pus ochii este indragostit lulea de o fata care se presupune ca ar fi reincarnarea ingerului Seraphim si nu ar trada-o niciodata pe Ayame. De aici rezulta ca el te-a respins, nu are ochi pentru altcineva. Deci in momentul de fata nu prea ai cum sa domnesti pentru ca esti femeie, iar demoni nu accepta femeile demon ca si conducator. Asa ca ai mare nevoie de un barbat demon iar eu sunt tot ceea ce iti doresti tu intr-un barbat, chiar mai mult. Asta, atata timp cat imi juri supunere eterna.
-Bine, de acord, Lucifer. Atata timp cat ma vei face regina ta, eu te voi ajuta sa obti ceea ce vrei. Orice doresti. Mai ales daca vrei sa il detronezi pe nemernicul acela.
Cu acestea spuse, Akki disparu din bar, mergand pe o alee intunecata spre o destinatie necunoscuta. Ea nu avea de unde sa stie sau sa isi dea seama dar in momentul in care pasi pe aleea aceea, intunericul o inghiti si pe ea si pe Lucifer, disparand amandoi in noapte.

In dormitorul Narkangelului

Yuri statea linistita, uitandu-se la calculator la un film, cand auzi usa. Nu se astepta ca sora ei sa apara in tocul usii, asa ca ramase uimita cand o vazu.
-Buna surioara, ma m-ai recunosti? Sau poate m-ai uitat de tot… zise Ran cu lacrimi in ochi.
-Normal ca te recunosc! Ce bine imi pare ca te vad, spuse si Yuri plangand de fericire la vederea surorii ei.
Incerca sa se dea jos din pat pentru a o imbratisa dar nu putu sa se ridice. Se uita la sora ei si intinse bratele, astfel invitand-o sa o imbratiseze. Incerca sa uite de ceea ce se intamplase. Isi spunea ca este normal, ca nu va dura mult si ii va trece aceasta stare de neputinta. Era fericita ca in sfarsit Ran este langa ea. Era recunoscatoare pentru ceea ce au facut cei din jurul ei pentru ea dar nu erau familia ei. Nu putea sa le marturiseasca tot ceea ce avea pe suflet. Nu mai putea sa vorbeasca nici ea, nici Ran din cauza bucuriei de a se revedea, dar intr-un sfarsit Ran a fost prima care a vorbit.
-Ce bine imi pare ca te vad si ca este in siguranta! Mi-a fost atat de frica pentru tine, am crezut ca nu o sa te mai vad niciodata!
-Si mie mi-a fost teama, Ran. Am fost ingrozita. Mi-au spus doctori ca am suferit un soc atat de mare incat creierul meu a inchis acele amintiri in subconstientul meu pentru a uita ce s-a intamplat cu adevarat. Imi este teama sa ma gandesc la acele lucruri deoarece nu vreau sa imi amintesc. Nu vreau sa stiu ce s-a intamplat, vreau sa raman asa in aceasta stare…
-Acum a trecut si cai face bine sa nu incerci sa retraiesti acele clipe, zise Ran ingrijorata. Iti este mai bine asa, fara sa stii ce s-a intamplat, crede-ma.
-Nu ai fost atenta la mine… asta am spus si eu. Nu am de gand sa incerc sa imi amintesc.
-Foarte bine faci.
-Hai sa vorbim despre alte subiecte mai frumoase si mai putin plictisitoare. Deci, cum a fost la facultate? Cum a fost in America? Dar oameni din State cum sunt? Sunt de treaba?
-Este super misto si frumos. Toti sunt super de treaba, intelegatori si inteligenti. Este foarte frumos, poate o sa vii si tu cu mine acolo odata sau mai bine poate vei veni la facultate acolo. Ce zici?
-Poate, o sa ma mai gandesc. Dar sa revenim la tine. Pun pariu ca esti cea mai populara fata din toata facultatea si ca te distrezi pe cinste in fiecare zi.
-Eh, nici chiar asa… poate o data la doua zile… zise Ran zambitoare. Stii mai trebuie si sa invat.
-Felicitari! Ii ura Yuri aratandu-I limba, “jucausa”. Ai aflat la ce folosesc cartile!
Ran vru sa arunce cu o perna in ea dar se razgandi aducandu-si aminte in ce stare se afla. Se multumi sa ii arate limba si sa continue discutia.
In timp ce cele doua surori vorbeau, Hissori se uita ingrijorat la Yuri. Cand o adusesera in apartament nu avea cine stie ce zgarieturi dar acum cand deja trecuse aproape o luna de cand o salvasera, nu putea sa se dea jos din pat singura. Aceasta putea sa fie un semn foarte rau. Era posibil ca ea sa fi fost infectata cu sange demonic in timpul ritualului si astfel sa se transforme incet in demon, ceea ce era foarte rau. Sangele acestora avea puterea de a schimba un om in demon daca omul era infectat, iar odata infectat atunci nu mai putea fi salvat sau vindecat. Dar si-a adus aminte ca ea a participat la un ritual de transformare a unui inger in acele creaturi, ceea ce il facea pe Arkangel sa se intrebe daca nu cumva ea chiar era reincarnarea unui inger. Daca era asa ceva atunci trebuia sa fie foarte puternica din moment ce isi putea ascunde aura. Ayame nu putea sa fie Yuri, asa ca incepu sa creada ca exista o probabilitate foarte mare ca ea sa fie Ingerul Seraphim. Se hotari sa astepte sa vada cum vor evolua lucrurile, nu putea sa i-a o decizie in acel moment.
De la Yuri, Hissori isi muta privirea spre sora ei mai mare, Ran. O cantarea de sus in jos si de jos in sus, ajungand la concluzia ca ii era simpatica. Banuia ca el cu Ikusa se vor intelege cu ea. Nu aveau de ce sa isi faca griji din privinta ei. Dupa ce hotari aceste lucrur el se retrase, in liniste, in sufragerie, lasandu-le pe cele doua surori in intimitate pentru a vorbi fara nici o intrerupere. De fapt, Arkangelul nu vroia sa fie descoperit de cele doua ca se uita prin crapatura usii. Oricat de bune i-ar fi fost intentile stia cum ar fi aratat daca ar fi fost capturat.

[A'Svear]

HeLLo :3
Am ajuns si eu pe aici...si asa am promis ca iti spun parerea mea nu?
Deci ca sa vorbesc despre tot fic`ul treubie sa spun ca imi place tare mult
Actiunea este foarte interesanta si mereu sunt surprinsa de la un capitol la altul
Imi place mult cum narezi evenimentele, pur si simplu textul capata un anume farmec
Si acum sa vorbesc si despre acest capitol...
El este foarte interesant si bine alcatuit dar sunt unele repetitii sau greseli de exprimare. Oricum nu sunt cine stie ce erori care sa te ingrijoreze sau asa ceva
Abia astept next`ul. Spor la scris si multa inspiratie :*
Zbye:3

[Minnie]

Salut!:D

ei bine am citit capitolele cu care am ramas in urma:"> superbe ca de fiecare data, modurile de expunere se imbina armonios, iar actiunea este incredibila si ia intorsaturi din ce in ce mai interesante si mai neasteptate ^^
nu ma asteptam ca Hissori sa se indragosteasca de Ran, sora lu' Yuri, si vice-versa; daca stau bine sa ma gandesc chiar se potrivesc; sper ca in curand sa apara ceva intamplari mai siropoase intre cei doi :X si sper ca Yuri si Ikusa sa renunte la orgoliul lor nemarginit :-W si sa se "ia" o data..
totusi ma ti intr-un suspans continuu (nu e de rau :)) ) cu Lucifer, cine e Ayame, ingerul Seraphim...oh! si ACELA care i se arat lui Ashi si ii tot da sfaturi...Cine sunt??? :-S

anyway...astept sa ma "lamuresti" cu urm capitol! spor la scris>:D<
kissu&byeee