Aripi insangerate

[BloodyInnocence]

Volumul I

Intuneric
si
Lumina

Prolog
Cu 2700 de ani in trecut

Prin negura noptii, o prezenta incarca atmosfera din jur. Aceasta asteapta in liniste sosirea orei decisive. Dupa ce orologiul a batut ora douasprezece, anuntant astfel miezul noptii, el puse mana pe clanta, apasand usor, sperand sa nu faca nici un zgomot. Linistea noptii este tulburata de scartaitul ialei, care il facuse pe el, sa incremeneasca pentru cateva clipe. Dupa ce se asigura ca acel scartait nu a fost auzit de nimeni, intra in camera cu pasi usori. Fara a pierde timpul uitandu-se prin jur, se indreapta cu siguranta cuiva care a mai pasit in acea incapere, spre patul din mijloc. Ajungand langa acesta, astepta putin, ascultand vantul ce misca lin baldachinul din matasea alba, inainte sa se apuce de treaba. Isi mai acorda o ultima privire spre cea care dormea inconstienta de pericolul care plana deasupra ei.
Nu starui foarte mult in camera, dupa o ora se intoarse si cu pasi grabiti iesi din camera inchizand usa in urma lui. Intunericul de pe hol il inghiti in abisul sau, ferindu-l de lumina lunii.

Orologiul bate ora unu fix.
Intuneric.
Vantul deschide usor usa ce dezvaluie un firicel de sange ce se prelinge nestingherit pe podeaua camerei. Inaintand, linistea camerei este inlocuita de atmosfera grea a scenei ingrozitoare care fusese ascunsa de usa. In toata camera plutesc pene sangerii ce lucesc in lumina lunii. La picioarele patului se afla o pereche de aripi marii, pufoase, foarte frumoase, insa pline de sange. Acele aripi au fost smulse din spatele victimei fara pic de mila. Au fost si ele la fel ca si proprietara lor torturate cu scopul de a-si pierde stralucirea, dar oricat le torturase ele isi pastrasera frumustea. Stateau pe podea, intr-o balta de sange cu penele ciufulite si rupte, vazandu-se in unele locuri structura osoasa ce sustinea si hranea penele si dupa tot ce le facuse tot il innebuneau cu stralucirea lor. Orice le-a facut nu a putut sa le rapeasca acea stralucire.
Lasand aripile ce stateau jos in balta de sange si indreptandu-te spre pat, vezi cum matasea baldachinului dezvaluie chipul palid al unei fete desavarsit de frumoase ce pare a dormi un somn lipsit de vise. Dar, vai, ce amagitoare pare toata aceasta scena. Acei ochi magnifici, de un verde ce intrece pana si culoarea smaraldului nu vor mai vedea lumina soarelui. Niciodata acele buze ale ei nu vor mai rosti cuvinte de mangaiere si incurajare pentru cei din jur, cat despre mainile ei cu unghii ingrijite nu vor mai putea mangaia petalele catifelate ale trandafirilor. La fel de reci cum sunt razele lunii ce ii cad pe chipul linistit, asa este si corpul ce nu de mult apara si intretinea scanteia vietii .
Acest trup ce acum doarme in somnul de veci, la suprafata nu poarta nici o urma de rana sau zgarietura, pacalind astfel la prima vedere pe cel ce o priveste. Pielea ei este la fel de catifelata si perfecta ca atunci cand adormise. Insa daca te uitai pe spatele ei puteai sa vezi doua rani mari, urate, pline de sange, carne sfasiata si pene. Acolo se aflau odata aripile ei, care au fost smulse cu brutalitate, astfel cauzandu-I moartea. Totusi, in ciuda acestei morti ea muri cu zambetul pe buze, astfel incercand si in ultima clipa a vietii ei sa ii linisteasca pe cei ce o vor gasi. Chiar si pe patul de moarte ea tot la cei care o inconjurau se gandea, dar acum nimic din toate aceste lucruri nu mai contau, nimic si nimeni nu va putea sa o aduca inapoi. Avea sa stea acolo intinsa in patul plin de sange, cu baldachinul patat, in acea camera in care totul avusese loc pana cand cineva avea sa intre, ingrijorat de soarta ei.
Este ultima noapte in care aceasta camera va fi locuita, deja odata cu ultima ei rasuflare in incapere se instaleaza senzatia de loc parasit. O data cu moartea fetei, camera va fi incuiata pentru totdeauna. Usa ce se inchide, pastreaza sub cheie secretul cumplit ce nimeni nu vrea sa il accepte. Odata cu aceasta si neacceptarea adevarului, este inchisa si ultima speranta de a linisti sufletul care va fi bantuit de un vis groaznic toata viata.

 
Explicatii

Arkangel=casta ingerilor cu aripi albe
Narkangel=casta ingerilor cu aripi negre

Capitolul I

In prezent-anul 2010

In Eden, orasul ingerilor

In Eden, orasul ingerilor

Vantul suiera incet, trecand usor si sufland peste petalele rosii ale florilor. Norii pluteau, si, spre uimirea lui, semanau ca niste ingeri .O pana neagra zbura prin fata lui, lasandu-i chipul alb uitat in zare. Vazand pana isi scutura aripile imense de un negru infricosetor asteptand sa mai vada cateva pene cazand, insa nici una nu cazu, asa ca isi intoarse privirea spre lumea ce misuna dedesupt. Era prea multa liniste si pace pentru el. Acesta, cel putin, era facut sa se lupte, sa poarte razboaie, cautand oponenti si in flacarile iadului.
“Ce mic este Pamantul si totusi cat de plin de viata este spre deosebire de acest loc ingrozitor de plictisitor!” se gandeste el. Simtea cum innebuneste in acea lume paradisiaca in care traia si nu putea decat sa astepte neputincios ca ceva interesant sa se intample. In fiecare zi acesta privea plin de energie din gradina castelului spre lumea oamenilor. Isi dorea si el sa mearga pe Pamant, sa se plimbe printre oameni, pierzandu-si timpul incercand sa ii inteleaga mai bine, sa se distreze, sa alunge plictiseala ce incet ii intra in oase, dar legea lor ii interzicea. Inca de la crearea Pamantului, ei au respectat regulile si au avut grija ca oameni sa nu afle niciodata adevarul.
In departare se auzi vechiul orologiul, din turnul ce statea ca un paznic in fata vechii camere a conducatoarei lor, in care locuise in timpul primei ei domnii. Auzind orologiul se gandi la ea si la faptul ca aceasta este de ceva ani, acolo jos, in lumea oamenilor. Gandindu-se la ea, ii vazu chipul frumos in fata ochilor zambindu-I si indemnandu-l sa o urmeze. Facu un pas spre iluzia ei dar ceva il trezi din visare si se opri exact in momentul in care mai avea putin si cadea pe pamant. Dand din cap, isi dadu seama ca nu mai avea timp de amintiri si intamplari demult uitate, era timpul sa se intoarca. Facu stanga imprejur si o porni spre oras.
O pana mai trecu prin fata lui, care il facu sa isi intoarca privirea spre aripile sale. I se parea ciudat sa-i cada penele asa de repede. Inca nu atinsese varsta respectabila de o suta nouazeci de ani asa ca nu avea o explicatie pentru penele ce ii cadeau. Le atinse usor si se gandi ca v-a trebui sa le curete din nou. Lua pana ce tocmai se asezase pe picioarele lui si o arunca in vazduh, lasand-o sa fie purtata de vand. Vantul ca si cum ar fi stiut care este treaba lui, o lua si o duse spre cerul infinit.
Trebuia sa fie mai atent cu lucrurile acestea, niciodata nu se stie cine va da peste pana care acum pare sa-si vada de drum, dar care de fapt nu are nici o destinatie anume.

Pe pamant, intr-un liceu din Tokyo

Acul ceasului mergea incet, incet. Yuri se uita ganditoare la el si reflecta. Se intreba cum putea trece timpul asa de greu intr-un moment ca acesta. Nu era atenta la ce spunea profesorul. Ea nu era interesata de franceza, ci isi dorea sa termine mai repede ca sa se ocupe de ceea ce ii placea cu adevarat. Inca se mai gandea la visul pe care il avusese seara precedenta. Nu putea sa uite, dar nici nu isi putea da seama ce reprezinta. Parea atat de real ca si cum ea ar fi trecut prin acele intamplari, nu altcineva.
Deodata, cu doar o clipire a pleoapelor, se trezi intr-un loc ciudat. Era ca si cum ar fi fost in paradis, daca nu ar fi fost acel sentiment pe care nu-l mai avuse pana acum si care era, din cate putea sa isi dea ea seama, de zece ori amplificat. Cand se intoarse si se uita in spate intelese ce simtea. Acei ochi ingrozitor de malefici spuneau tot. Sentimentul pe care il avea era frica pura pe care o are prada unui sarpe inainte de a fi mancata. In spatele ei se afla o persoana imbracata toata in negru cu un pumnal in mana. Pumnalul se afla deasupara capului ei, persoana care il tinea asteptand momentul oportun pentru a lovi. Ochii ei ramasera blocati pe pumnalul ce avea o forma ciudata, i se parea cunoscut acel model de cutit dar nu putea sa isi aduca aminte unde il mai vazuse.Din pacate nu mai avea timp sa studieze modelul incrustat in pumnal, pentru ca vazu cum coboara rapid spre inima ei pentru a lovi, incerca sa tipe dar nici un sunet nu reusi sa iasa din gura ei. In momentul in care pumnalul cu forma ciudata mai avea putin si o atingea, se trezise.
Era din nou in sala de curs, numai ca in fata ei, in locul profesorului se aflau prietenele ei, ingrijorate din cauza sunetelor pe care le scosese. Yuri era de-a dreptul paralizata de frica, dar nespus de recunoscatoare ca a fost trezita la timp. Nu stia exact ce se intamplase, niciodata acele viziuni nu ii aparusera ziua in amiaza mare, incepuse sa tremure si oricat incerca sa se calmeze nu reusea.
-Ce-i cu tine, Yuri? Cand nu dormi la ore, esti parca pe alta lume. Ce se intampla cu tine? Inca nu ai trecut peste acel accident? o intreba Steph, cea mai buna prietena a ei.
-Nu-i nimic, serios. Am trecut peste asta, se intampla nenorociri in fiecare zi. Doar ca in ultimul timp am avut multe vise ciudate. Cred ca este din cauza ca nu am mai stat singura pana acum. Stii ca sora mea este plecata in America si parintii si ei sunt plecati, pur si simplu nu stiu cum o sa pot sta singura in casa aceea toata noaptea, minte cu desavarsire Yuri.
Nu vroia sa stie nici prietena ei cea mai buna, ca ea este innebunita dupa ingeri si ca ajunsese sa-i viseze si ziua in amiaza mare. Plus rana ei de acum un an inca nu se vindecase. Le spusese parintilor ca un inger o salvase, iar ei, ca raspuns, o dusesera la psiholog.
-Dar nu esti singura, scumpo, doar sunt prietena ta cea mai buna. Orice imi ceri, o sa te ajut , oricand. Iti promit, spuse Steph cu mana pe inima si increzatoare ca intotdeauna.
-Intotdeauna am stiut ca pot conta pe tine, Steph, esti asa descurcareara… o maguleste Yuri pe prietena ei, stiind ca astfel o poate abate de la subiect. Hai, sa mergem spre casa, Steph!
Cu aceasta conversatie scurta se termina discutia dintre cele doua fete ce plecara spre casa. Steph mergea fara sa se gandeasca la nimic in mod special, in timp ce colega ei cadea incet prada visurilor ei. Cu cat se adancea mai mult in cautarea adevarului risca sa devina si ea o prada a celui care o ucisese pe fata din visul ei. Din pacate pentru ea nu exista nici o cale de intoarcere, trebuia sa rezolve misterul de ea depindea atat viata ei cat si pacea sufletului fetei.


Din nou in Eden

Deodata usa se inchide cu zgomot si in sala de curs se lasa o liniste morbida. Toti ochii ingerasilor se indreptara spre Narkangelul cu ochii negri , par lung de o culoare ciudata, un negru rosiatic, si impunator ce tocmai intrase pe usa.
In timp ce Narkangelul , necunoscut pentru moment , se indreapta spre catedra, se uita la ingerasi ce stateau smirna in bancile lor si se gandeste:”Ce adunatura de piticanii speriate, cred ca daca fac odata ‘Bau!’ sar in sus de frica. Ehh… pe vremea mea lucrurile stateau altfel, dar vremurile se schimba cu sau fara voia mea”.
Nu termina bine de reflectat ca ajunge la catedra si se uita la scaunul pe care trebuia sa stea.Pe neasteptate incepe sa rada si dupa ce se potoleste le spune ingerasilor:
-Frumos, vad ca deja stiati ca profesorul vostru nu va participa la urmatoarele ore, asa ca v-ati gandit sa-mi jucati o farsa. Ei sa stiti ca nu va merge. Cand eram eu ca voi, un mucos, eram seful farselor asa ca le stiu pe toate. Apropo numele meu este Ikusa, un Narkangel dupa cum deja v-ati dat seama. Nu o sa facem ore azi, ci doar o sa va spun o poveste pe care o aveti in programa si o sa va explic niste lucruri. Asa ca ciuliti urechile si inchideti gura, nu o sa va repet a doua oara. Dupa mutra voastra pe care ati facut-o acum, imi dau seama ca o sa va placa, la fel de mult cum mi-a placut si mie cand eram de seama voastra. Hey, tu! Nici nu incerca, nu incercai sa zbori prin acea fereastra de langa tine, nu? Nici nu incerca, prima mea sarcina a fost sa supraveghez demoni care erau prinsi. Stai jos si asculta, iti grantez nu o sa mori… sau…cine stie…poate o sa mori..
Inainte de a se apuca de povestit, Ikusa se mai uita o data prin sala de clasa sa fie sigur ca este ascultat. Ofteaza si incepe.
-Demult cand timpul pe lume nu exista si Pamantul de abia se forma, cand nu existau mucosi ca voi, si cand toate pe lume de abia au fost facute, Dumnezeu a hotarit sa faca ingeri. Adica pe cei ca mine, nu pe voi, prichindeilor, voi inca mai aveti de mancat. In special cel din fundul clasei care se pare ca s-a apucat de pe acum.
Un hohot de rasete se aude in clasa.
-Lasa mancarea, iar voi lasa-ti gluma la o parte.
-Unde am ramas? A, da. Ingerii urmau sa traiasca intr-un oras, in pace si armonie. Orasul a fost construit in asa fel incat in orice punct te-ai afla exista un alt punct identic cu cel in care te afli, simetric fata de central orasului. Din orice punct ai privi, orasul este perfect simetric. Casele au fost facute toate perfect identice una cu cealalata, si de fapt tot ce se afla aici sunt calculate pana la ultimul milimetru. Este atat de perfect incat cateodata iti vine sa dezertezi si sa te duci in orasul demonilor unde haosul domneste. Dar aceasta este o alta poveste.
-Noi , ingerii, am fost creati de Dumnezeu pentru a-i proteja si apara pe oameni, noi suntem darul Lui pentru oameni. Dar spre deosebire de ceea ce cred ei despre noi, Dumnezeu s-a decis ca ingeri sa reprezinte: soarele si luna; noaptea si ziua; ying si yang. Deasemenea noi nu avem voie sa ne aratam oamenilor, suntem aparatori lor din umbra. Ei nu trebuie sa stie niciodata ca existam cu adevarat. Pana acum suntem doar niste basme nedovedite si asa trebuie sa ramanem.
-Ok, acum ca am lamurit aceasta sa va explic cum sta treaba cu cele doua caste. Cei ce fac parte din casta Arkangelilor au puterea noptii si a lunii in ciuda faptului ca ei sunt cei ce se imbraca in culori vii si armonioase cu starea lor. Aripile unui Arkangel, asa cum stiti, sunt albe, uneori argintii. Arkangelul are inteligenta iesita din comun, conditia fizica a unei feline- inseamna ca sunt foarte flexibili- si sunt buni tacticieni. In timp ce Arkangelul de multe ori este creierul, Narkangelul este arma. Narkangelii reprezinta soarele si normal si ziua, au puterile acestora. Ei au conditia fizica de invidiat, un corp plin de muschi, aptitudinea de a manui orice fel de arma, au reflexe foarte bune si pot actiona repede sub presiune. Acestea sunt doar niste date care nu pot sa aprecieze exact nici una dintre caste. Fiecare este asa cum vrea sa fie, nimeni nu il obliga sa fie exact ca in poveste.
-Sa intelegeti ceva, nici noi nu suntem perfecti. Dar suntem mai aproape de perfectiune decat sunt oameni.
-Acum sa continuam. La inceput,cele doua caste au fost in razboi, deoarece nu se putea hotari cine este cel mai potrivit pentru a le fii conducator. Neexistand cineva neutru, fiecare dintre cele doua caste s-ar fi simtit in dezavantaj daca cineva din casta opusa ar fi fost la conducere. Nu vroiau puterea ci vroiau sa fie dreptate, egalitate si corectitudine.
-Vazand aceasta, Dumnezeu a facut ingerul cel mai perfect, minunat si pur ce a putut exista vreodata . El i-a dat numele Ayame. Ea a devenit conducatoarea noastra, deoarece poseda si puterile ying-ului dar si pe cele ale yang-ului. Puterile ei, ca si ale celorlalti, proveneau din aripile ei in doua culori- sa spunem asa desi ele nu sunt culori sunt non-culori-: negru si alb. Primul lucru care l-a facut a fost de a crea o stema pentru cele doua caste. Pentru Narkangeli, ea a ales, luna in mijlocul ei fiind o stea, iar pentru Arkangeli a ales soarele cu o stea in mijloc. Ambele steme erau niste insigne facute din argint si toti ingerii sunt nevoiti sa le poarte, pentru a ne aminti intotdeauna ca nu conteaza cat de diferiti suntem, deoarece in corpul nostru avem aceasi inima plina de bunatate si bunavointa. Ayame are si ea stema ei proprie, aceasta este o insigna din argint cu doua pene incrucisate sub forma unui “ X ”. Penele sunt: una alba, alta neagra, reprezentand aripile ei.
-Scuza-ma ca te intrerup, domnule Ikusa, dar ce inseamna mai exact steaua din mijloc?
-Ma bucur ca ai intrebat. Pai, steaua din mijloc, dupa cum ne-a spus Ayame, reprezinta inimile noastre ce vor pace si liniste, sa traim in armonie unul cu altul.
-Da, demoni cum au luat nastere? Stim ca noi dupa ce murim ne reincarnam in oamenii ca sa fim testati, dar daca nu trecem testul ce se intampla?
-Daca un “ fost inger” nu trece testul el se va transforma in demon, asa au luat ei nastere. Asa cum stiti numai cei mai buni dintre oameni pot deveni ingeri, cum numai cei mai rai dintre ei pot deveni demoni. Daca nu corespund atunci oameni isi continua drumul spre cunoastere. La fel se intampla si cu noi, numai ca pentru noi nu exista acel drum de cunoastere. Ori suntem buni ori suntem rai, nu exista cale de mijloc.
-Domnule?
-Da, ce este?
-Dar cu copiii care mor de mici, ce se intampla?
-Ei nu au apucat sa devina rai sau buni, deasemenea nici nu pot sa urmeze drumul spre cunoastere deoarece sunt prea mici, asa ca sunt considerati inocenti si cand mor devin ingerasi ca si voi. De fapt, toti cei care mor oameni, cand se renasc ca ingeri devin ingerasi. Desi o data ingeri ne amintim tot, aceasta nu se intampla automat ci treptat.
-Bun, acum ca ati terminat cu intrebarile si ora voastra s-a incheiat. Sunteti liberi pentru ziua de azi, distractie placuta.
“Acum ca am terminat cu aceasta, sa ies de aici mai repede. Detest scolile.”

[BloodyInnocence]

astept criticile voastre de orice fel. O sa incerc sa uploadez cat de repede pot pentru a ajunge acolo unde am ramas cand s-a stricat site-ul.


Acasa la Yuri

“Falling angel,
I believe,
You are my saviour,
That`s all I need
You risked your life to save me,
And now you are damned in insanity”

Canta muzica intr-o casa dintr-un cartier din Tokyo. Nu este o casa exagerata, ci una frumoasa si simpla la fel ca si persoanele ce stau in ea. Casa are doua etaje si in afara de o singura camera de la primult etaj, toate luminile sunt stinse. Muzica se aude dintr-o camera de la etaj, mai exact a doua camera pe stanga.
Camera este exact la mijlocul holului. Langa ea fiind baia in dreapta si in stanga camera parintilor fetei. In incapere se afla un pat asezat la un metru de geamurile mari ce dadeau spre balcon, care avea vedere spre oras si era infrumusetat de o multime de flori frumos mirositoare, dar floarea ce era dominanta era un trandafir de un rosu izbitor.
Sa ne intoarcem in camera. Aceasta era destul de incapatoare, iar peretii erau vopsiti intr-un albastru foarte inchis ce dadea spre negru, ca sa amplifice mai mult efectul de cer instelat ce il avea desenat pe tavanul camerei. In ciuda acestor efecte, incaperea arata de parca ar fi trecut un uragan pe acolo. Peste tot carti, hartii, caiete, pixuri, haine si tot felul de cd-uri cu melodii ciudate. Era de necrezut ca in acea camera locuia o fata ordonata si curata. Avea un birou pozitionat in coltul din fata patului, unde gaseai monitorul unui calculator, imprimanta si unitatea fiind intr-unul dintre sertarele biroului. In celalalt sertar aflandu-se cartile si caietele pentru scoala. Monitorul era impanzit de notite multicolore tinand cu incapatanare sa-i aduca aminte utilizatoarei de lucrurile importante. Langa birou se afla un sifonier mare din lemn negru care, aidoma camerei, era plin cu haine amestecate de nu mai stiai exact unde sunt pantaloni si unde tricourile. Un singur lucru sarea in evidenta si acesta era sertarul unde erau uniformele scolare. Acela arata de parca ar fi fost din alta dimensiune, atat era de curat si ordonat.
In pat, in mijlocul acelui haos ascultand muzica si citind o carte despre ingeri, statea o fata ce putea fi chiar frumoasa daca se ingrijea putin. Avea o constitutie fizica de invidiat, deoarece intotdeauna manca ce vroia, cat vroia si cand vroia fara a pune un gram pe ea. Parul ei era le fel de rosu si catifelat ca petalele trandafirului ce abia inflorise de pe balcon. Iar ochii cu genele lungi, negre erau de un verde viu cum numai o pisica poate avea irisul ochiilor. Sprancenele ei nu aveau o culoare definita, pareau a avea toate nuantele apusului de soare, in schimb erau frumos arcuite deasupra ochilor, ce ii dadeau o expresie foarte definita. Nasul nu era nici prea mic dar nici prea mare. Gura frumos conturata avea doua buze rozali, cea de sus putin mai mica decat cea de jos. Buzele acopereau niste dinti albi si drepti, iar glasul ei semana mai de graba cu ciripitul unei pasarele decat cu glasul unei fiinte umane.
Era atat de superba, incat comitea parca o crima prin indiferenta pe care o arata fata de propria persoana. Era mai tot timpul cu capul in nori cand era la scoala, iar cand ajungea acasa isi infunda nasul in carti despre lucruri ceresti. Dar totusi avea note bune la liceu si era printre primi elevi din clasa.
Numele ei este Yuri Uzuri si este a doua nascuta din familia Uzuri. Sora ei este mai mare decat ea cu trei ani si este anul intai la facultate, numele ei fiind Ran. Ea seamana perfect cu sora ei Yuri, de fapt cand ele doua ieseau impreuna pe strada lumea credea ca sunt gemene. Singura diferenta dintre cele doua surori fiind parul scurt pe care il are Ran. De cateva saptamani Yuri statea singura in casa doar cu menajera care venea in fiecare saptamana sa ii faca de mancare si sa faca curatenie in casa. Parinti ei sunt plecati in strainatate de cateva luni si nu vor veni curand, iar Ran tocamai ce a primit o bursa pentru a pleca in America sa studieze. Nimic nu o mai impiedica sa se dedice suta la suta iubirii ei si anume studiul despre ingeri si demoni. Aceasta pasiune a ei a luat nastere acum un an cand un accident groaznic i-a schimbat cursul vietii.

Ne intoarcem in Eden

In alta parte a lumii cineva tocmai se pregatea sa-si faca treaba.
“Inca un an si am terminat cu asta. Imi plac copii , dar acestia sunt prea de tot. Sunt atat de galagiosi , incat de fiecare data cand ies , ies cu o durere de cap ingrozitoare. Oare ce a fost in mintea mea cand am salvat-o pe acea fata? Nu-mi pare rau , da stiam ca incalc regulile daca o salvez si totusi am facut-o. Mi sa parut ca seamana cu cineva cunoscut … Dar nu-mi aminetesc cine . Oricum merit asta pentru ca am fost pe pamant fara consimtamantul consiliului nu pentru ca am salvat o fata. Inca un an … Doar unul .“ Aceste ganduri le avea un Arkangel inainte de a intra in clasa ingerasilor noi sositi .
Nu era nimic deosebit la el , nu pentru un inger cel putin . Avea parul scurt de-o culoare neobijnuita, pana si pentru un inger, si anume argintiu , numai ca atunci cand razele soarelui cadeau pe parul lui, aceasta devenea de un galben ce numai aurul il avea . Avea fata frumos conturata cu o frunte putin lata acoperita cu un breton in forma de triunghi. Ochii lui aveau culoarea unui lac adanc. Nasul ii era putin acvilin dar ii statea bine, iar buzele carnoase te faceau sa-ti doresti a le saruta. Arata ca ingerul pe care toti oamenii ar fi vrut sa-l vada macar odata in viata. Ar fi putut sa faca parte din Marele Consiliu Alb daca nu ar fi fost pentru pasiunea lui ciudata de a urmarii oamenii .
Cei ce faceau parte din Consiliu nu aveau timp pentru micile lor pasiuni asa ca a refuzat onoarea. Era fascinat atat de personalitatea si comportamentul lor cat si de tehnologia oamenilor. Stia ca odata cu pacatul celor doi , Adam si Eva , oamenii au devenit niste persoane ce cauta in mod continuu calea spre perfectiune . Dar pana acum nu a gasit decat foarte putine persoane ce erau demne de a fi numite perfecte , atat din punct de vedere al fizicului cat si din punct de vedere al psihicului .
Poate ca din cauza acestei mici pasiuni a fost repartizat in echipa de cercetare a oamenilor ce au potential de a devenii ingeri , dar in momentul acesta era scutit de la aceasta sarcina. Cauza era incalcarea regulii de a nu pleca in lumea oamenilor.
Nici nu intrase bine in clasa , ca un mesager ii aduse o scrisoare .


“URGENT!
Arkangelul pe numele lui Hissori este rugat sa vina in sala de sendinte a Marelui Consiliu Alb , ce se va intrunii la ora 14:00 fix .
NU ESTE ACCEPTAT NICI REFUZUL , NICI INTARZIEREA .
Semnatura: Tetsujin ,
Sef al Marelui Consiliu Alb”
“Ca de obicei , batranul Tetsujin inca se crede mare general. Putea macar sa spuna pentru ce ma cheama . Eh , oricum voi afla mai devreme sau mai tarziu .” Se gandea Hissori. Desii nu prea suferea cand primea mesaje de la batranul Arkangel , acum era foarte fericit ca acesta il scapase de la niste ore obositoare.
De data aceasta , in semn de recunostinta se va arata in fata consiliului, desi era foarte sigur ca Marele Consiliu nu se astepta sa-l vada .
Hissori avea obiceiul , mai ales atunci cand primea scrisori urgente de la Tetsujin , sa nu se arate niciodata. Odata chiar a fost tarat pana in fata consiliului. Nimeni nu stia de ce, dar numai atunci cand Tetsujin il chema , Hisori ori nu se prezenta ori intarzia. Ii facea mare placere sa-l supere pe batranul intelept .
In rest era foarte ascultator si intelegator. Daca vroiai un sfat te duceai la Hissori. Era cel mai inteligent dintre tinerii de varsta lui , dar si cel mai distras dintre toti .
Ajunsese pe holul ce ducea spre camera unde consiliu se intrunea de obicei. Toata lumea il saluta respectuos , mirandu-se de prezenta lui aici . Nimeni nu stia de vreun anunt care sa-l cheme pe Hissori aici, deci insemna ca a primit o scrisoare de la el. “Dar cum se face ca este aici si unde mai pui si la timp !?” se gandeau ingerii. Aceasta intrebare o citea el pe fata tuturor celor care il salutau.
Hissori se oprise in fata unor usi mari ce dadeau in sala. Se mai gandi odata daca sa intre sau nu, dar se hotari sa intre ca semn de multumire, nu era genul care sa lase o asemenea favoare nemultumita . Asa ca intra .
Sala era foarte mare , cu cateva perechi de geamuri ce dadeau spre curtea castelului . In sala nu era decat o masa rotunda cu o gaura sub forma unui cerc in mijloc si un spatiu, in acea mare masa, ce dadea in mijlocul acelui cerc. La masa deja erau asezati cativa membri ai consiliului.
Consiliul are doisprezece membri, iar seful Consiliului Alb este Tetsujin. Acesta inca nu venise dar mai era timp destul.
Hissori stia unde ii este locul, asa ca se duse in mijlocul acelui cerc si astepta in liniste ca toti sa vina. Nu trebuise sa astepte mult, in mai putin de cinci minute tot consiliul era reunit si se uitau cu curiozitate la tanarul inger din fata lor.
-Iti multumim ca ne-ai onorat cu prezenta ta. Vad ca de data aceasta eu sunt cel ce a intarziat, remarca Tetsujin. Sunt placut uimit ca si colegi mei, de altfel, sa te vad pentru prima data la timp si prezent. Cumva nu te simti bine sau poate nu ai vazut semnatura mea din josul paginii?
-Ba da, am vazut-o, Intelepte, dar m-ati scutit de la o zi foarte obositoare si am venit sa-mi prezint multumirile, raspunse Hissori, cu un zambet ironic.
-Bine, bine. Nu conteaza de ce esti aici, atata timp cat esti aici. Acum, te rog, stergeti zambetul ironic de pe fata si fi serios. Nu te-am chemat degeaba aici si nu are nici o legatura cu ceea ce s-a intamplat acum un an. De fapt daca accepti aceasta misiune secreta, vei fi absolvit de orice vina si de restul sentintei, ca sa zic asa.
-Sunt numai ochi si urechi. Dar o singura intrebare. De ce este secreta? Nu este bine sa tinem ascunse informatii esentiale. Se va isca un adevarat conflict intre cele doua caste…
-Suntem foarte constienti de consecinte, de aceea te-am ales pe tine. Stim foarte bine ca te-ai mai strecurat si ai mai umblat prin lumea oamenilor si esti singurul care nu a fost prins decat o singura data si aceea din cauza ca te-ai amestecat. Asa ca ai foarte mari sanse de a nu fi descoperit.
-Bun. Dar de ce tinem ascunsa aceasta misiune?
-Pentru ca nu ar fi fost niciodata aprobata de Marele Consiliu Negru si nu putem risca un refuz. De altfel daca ar refuza, ar fi cu ochii pe noi sa nu putem face nimic si totul ar fi compromis. Stii foarte bine ca Hageshi, seful Consiliului Negru nu prea agreaza ca ingerii sa se incurce in treburile umane. Iar ceea ce vrem noi sa facem are de-a face cu mersul lucrurilor pe Pamant. Te rog, Aoshy prezinta-i toate datele pe care le avem pana acum, spuse inteleptul intorcandu-se spre Arkangelul ce statea in dreapta sa.
-Acum trei ani calamitatile naturale au inceput sa se inmulteasca pe Pamant. Asta ne-a facut sa ne intrebam ce se intampla acolo jos, asa ca am inceput sa cercetam si iata ce am gasit. Se pare ca numarul demonilor reincarnati care au facut avere a crescut foarte mult. Am urmarit afacerile lor si am descoperit ca se ocupa cu industrii ce polueaza totul din jur. Se pare ca au format o grupare cu scopul de a distruge mediul inconjurator. Cum nu putem sa actionam impotriva lor deoarece Marele Consiliu Negru nu ar aproba niciodata asa ceva, ne-am gandit sa te trimitem pe tine sa o cauti pe conducatoarea noastra, Ayame.
-Pai, cum vreti sa o aduc aici? Stiti foarte bine ca daca un inger sau demon reincarnat este omorit de un alt inger sau demon atunci el va avea soarta muritorilor.
-Ayame este singura ce isi poate aminti, cand este om, de vietile ei anterioare. Numai ca trebuie ca cineva sa declanseze acele amintiri. Odata declansata o amintire, celelalte nu vor mai intarzia sa vina, iar in momentul in care ea isi va aminti se va transforma in inger.
-Usor de zis, greu de facut, dar nu imposibil. Sa zicem ca accept. Ce ar putea face Ayame daca s-ar intoarce?
-Odata repusa pe tron ea va putea trece peste refuzul Marelui Consiliu Negru si sustinuta de noi, va rezolva aceasta problema.
-Dar fi atent Hissori, stiu ca ti-ai dat seama deja ca toate acestea incep sa para ca iesite din profetia pe care o avem de la prima domnie a conducatoarei si pe care am gasit-o in urma cu cativa ani. Trebuie sa raportezi imediat ce ai gasit-o si daca cumva ea s-a reincarnate tot in fata atunci trebuie sa o readuci cat mai repede in Eden, inainte de aparitia celor doi Fallen Anegl legendari, spuse ingrijorat Tetsujin.
-Am inteles, domnule! Spuse Hissori. ” Se pare ca pana la urma profetia incepe sa prinda forma. Este rau, este foarte rau. Trebuie sa o gasesc cat mai repede si sa speram ca nu este reincarnata tot in fata. Daca este asa, timpul ce tocmai il avem la dispozitie va disparea si in locul lui se va astern o stare tensionata de asteptare”. Acum plec in lumea oamenilor sa o caut.
-Multa bafta!
Ii ureaza cei doisprezece membri ai consiliului in timp ce isi tineau degetele incrucisate sperand ca profetia sa nu se adevereasca.

In camera lui Yuri

Era in drum spre casa cu o colega. Mergeau impreuna pe acelasi drum pe care il parcursesera de zeci de ori pana in acea zi si radeau fericite la povestile haioase pe care si le spuneau. Nu aveau nici o grija in lume si in fond de ce ar avea? Sunt doar niste copile care se bucura de viata inca frumoasa si usoara pe care o duc. Ajunsera in fata unei intersectii, aceasi intersectie in fata careia au stat de atatea ori in acel an, si se oprira fara a acorda vreo atentie la semaforul ce arata rosu, deoarece stiau deja ce culoare este, asa ca asteptau bucuroase sa se faca verde pentru a putea traversa. Cateva secunde au trecut si aveau voie sa treaca. Puteau trece fara probleme acum, calea parea libera. Se aflau in mijlocul strazii cand Yuri se uita fugar spre stanga ei vazand camionul ce aparu de nicaieri cu o viteza mult prea mare pentru o masina atat de imensa. Yuri isi intoarse capul din nou spre acel camion si cand si-a ridicat ochii de la rotile camionului, sa se uite la sofer a vazut ceva ce a impietrit-o acolo in mijlocul drumului, in locul soferului era… era ceva ce avea ochii rosi sinistri si un zambet nebun pe fata, iar ceea ce avea lipit de spatele scaunului erau o pereche de aripi negre de liliac, din care ieseau din loc in loc oase ascutite. Nu ii venea sa creada, dar era adevarat, ceea ce vedea ea chiar era un demon. Nici nu a apucat bine sa clipeasca sau sa simta frica, pentru ca in momentul in care si-a deschis ochii se trezise pe astfalt, plina de zgarieturi si vanatai, cu ceva deasupra ei ce nu o lasa sa respire. Initial a crezut ca era colega ei care a avut mai multa stapanire de sine si care a impins-o din fata camionului, cazand peste ea. A vazut mai incolo ca era vorba de un baiat, un baiat in jur de 17-18 ani care a salvat-o. Era ingrozita total dar cand privirile li s-au intalnit, s-a linistit si s-a simtit in siguranta cu el. Se uita direct in ochii lui albastri simtindu-se atrasa de acei ochii ai lui, chiar hipnotizata de ei. Se simtea prin puterea ochilor lui cum acesta incearca sa ii atraga atentia catre el pentru a nu vedea ce se intamplase cu colega ei. Dandu-si seama de acest lucru ea isi indrepta privirea in spatele lui, incercand sa vada dincolo de spatele lui lat. Curiozitatea ei morbida fu satisfacuta atunci cand ridicandu-se in sezut, reusi sa vada dincolo de umerii tanarului pe prietena ei, stand intr-o pozitie anormala pe strada, plina de sange. Ea a fost calcata de camion, era ingrozitor. Corpul ei frumos altadata, fusese transformat cand rotile camionului au trecut peste ea. Era plina de praf si haine rupte si zdrentuite murdarite de sangele ce continua sa inunde strada. Pe alocuri daca se chinuia putin putea sa vada cum carnea i-a fost smulsa de pe oase dezvaluind o priveliste macabra de articulatii, grasime si muschi. Nu putea sa isi dea seama cum s-a intamplat aceasta. Cu ochii scaldati in lacrimi, ea isi intoarse atentia spre ochii albastrii ai baiatului insa ei nu mai aveau aceasi atractie ca la inceput, deoarece ea inca avea imaginea prietenei ei in pozitia aceea neomeneasca in fata ochilor. Nu dura mult pana privirea incepu sa se incetoseze, iar cei din jur incepura sa se invarta, ametind-o. Incerca sa isi vina in simtiri dar nu reusi, asa ca se lasa purtata de acele maini care o trageau in jos, cat mai adanc in acel abis negru al subconstientului ei. Din fericire baiatul inca mai era langa ea, asa ca a prins-o inainte sa cada, ea nici nu isi daduse seama cand se ridicase in picioare.
S-a trezit tinandu-l de mana pe tanarul erou in timp ce era pusa pe targa si dusa in ambulanta. De abia reusea sa distinga persoanele din jur si nici cu auzul nu statea prea bine, I se parea ca toti din jurul ei vorbesc atat de repede incat tot ce poate ea sa distinga este un mormait enervant. Toate acele lucruri nu faceau decat sa o irite si mai mult si sa o impinga inapoi in starea de inconstienta, departe de tot ce ii facea rau. Paramedicii ii spuneau ceva baiatului dar atunci nu a inteles, mai tarziu avea sa-si dea seama ca paramedicii i-au spus ca daca nu este o cunostinta sau o ruda nu poate veni. Ea nu a vazut decat cum el se departeaza, fara a-i mai oferii siguranta pe care i-o daduse pana atunci si mai rau fara a primi multumirile din partea ei . Smucindu-se si impotrivindu-se mainilor paramedicilor care incercau sa o calmeze, neintelegand ce se intampla, ea incerca sa il apuce de jacheta neagra, incercand sa il opreasca pentru a-I multumi macar. Exact cand mai avea putin si il atingea unul dintre paramedici, un barbat mai masiv, ii puse mana pe umar si o impinse cu brutalitate inapoi in targa . Nu a reusit sa il atinga, in schimb a dat peste altceva. Altceva ce nu trebuia sa fie acolo din moment ce era gol . N-a apucat sa vada ce era din cauza ca si-a pierdut cunostinta.
A doua zi s-a trezit pe patul din spital tinand strans ceva in mana. Nu isi amintea sa fi avut ceva cand o pusesera pe targa, tot ce tinuse in maini fusese scapat atunci cand acel baiat o salvase. Curioasa fiind, a deschis-o incet, precauta si a vazut o pana alba. Speriata ca ar putea fi nebuna a inchis repede mana, incepand sa isi repede in gand ca nu este nimic in mana ei, ca este doar mintea ei aflata in soc care are halucinatii. A mai deschis-o o data, de data asta incet nelundu-si ochii o clipa de la pana care inca era acolo. Nu era o pana obijnuita , asa ca primul lucru pe care il facu cand ajunse acasa a fost sa faca o comparatie intre ea si alte mii de pene de la miile de specii de pasari din lume. Nu ii apartinea nimanui. Astfel a fost convinsa de existenta ingerilor si a demonilor printre oameni. Numai ca impreuna cu acea pana au inceput sa apara si visele ciudate. Initial a crezut ca erau simple vise dar incetu cu incetu si-a dat seama ca de fapt erau niste amintiri din trecut ale unei fete .
Yuri se hotarase din acea zi , ca avea sa afle adevarul, tot adevarul despre ei . Avea nevoie sa stie . Nu stia de ce era atat de atrasa de ei , sau de ce era ea cea care a fost salvata si nu prietena ei . Deasemenea vroia sa puna cap la cap visele ciudate ce le avea . Nu stia de ce si-a amintit acest lucru tocmai atunci , dar i-a fost de foarte mare folos. Unul dintre primele vise avea legatura cu ceea ce visase azi la ora de franceza . Le-a pus cap la cap si a scris pe un biletel “povestea” ca sa n-o uite .
Se pare ca fata era un inger si a fost ucisa de un alt inger, numai ca cel care o ucisese era ciudat . Avea ochii rosii, o pereche de ochi rosii care ii opreau inima in loc . Nu stia unde avusese loc crima , dar era sigura ca aceasta nu se intamplase pe pamant . Cu aceste notite scrise, se apuca de citit cartea ce o avea in fata .
Citind , scriind observatii si notite pe care avea sa le treaca inca odata in calcul , ea adormii pe la ora trei dimineata , cu capul pe “Ingerii si existenta lor printre oameni”, scrisa de un autor necunoscut.

ok, am mai schimbat cate ceva.... nu stiu cat de bine este acum dar de acum incolo o sa incerc sa scap de acele detalii in plus.

[~X~LoVeLeSs~X~]

Vad ca ai luat-o din nou cu povestea .
Doamne , pentru numele lui Dumnezeu nu te mai grabi sa pui continuarile . Asteapta pana iti da cineva reply sau macar lasa maxim 3 zile sa treaca si dupa aia pune continuarea . Te rog eu mult .
____________________________________________

Prolog
Cu 2700 de ani in trecut

In trecut... daca e in trecut foloseste imperfectul pentru a relata actiunea petrecuta.

Ideea prologului este foarte interesanta dar foarte plicticos relatata cu descriere multa si proasta. Te pierzi in prea multe detalii si ai parti in care nu prea inteleg ce vrei sa spui, parti in care descrierea ta e atat de simpla si in care tot repeti lucrurile, si aici ma refer la faza cu aripile in special si apoi la descrierea fetei.

Niciun/Nicio - dupa noua regula se scriu legat in orice situatie .

Cum sa aiba aripile demnitate ? Spui despre un om ca are demnitate sau ca si-a pierdut demnitate, dar obiectele nu au demnitate.

Mai verifica o data textul pentru ca ai multe greseli .

Capitolul I

Parca e altfel primul capitol fata de prolog. Dar.
Actiunea e plasata banal, intr-o scoala, ca in tone de animeuri, cand eroina este in pericol, viseaza cu ochii deschisi, i se intampla ceva rau - bine ca nu a lesinat ca atunci chiar era o copie fidela unui anime -, dupa care se trezeste si colegii ii vin in ajutor.
Pentru visul avut puteai sa creezi o scena la inceput, un flashback in care sa creezi o atmosfera de mister si incertitudine.

Ce-mi place la toate povestea asta, este partea in care se vorbeste despre tipul din Eden. Asta parca e ceva mult mai rasarit, desi descrierea devine monotona pe alocuri, prea multe detalii, prea te invarti in jurul cozii.

Acasa la Yuri

Canta muzica intr-o casa dintr-un cartier din Tokyo. Nu era o casa exagerata, ci era una frumoasa si simpla la fel ca si persoanele ce stateau in ea. Casa avea doua etaje si in afara de o singura camera de la primult etaj, toate luminile erau stinse. Muzica se aude dintr-o camera de la etaj, mai exact a doua camera pe stanga.

Tie iti place cum suna partea asta?
"Era" si "se aude"... ce timpuri te hotarasti sa folosesti pana la urma?
_________________________________________

Impresia mea per total .

Trebuie sa mai reduci din atata descriere plicticoasa, care oboseste, detalii care nu au ce cauta, expresii simple si sa te axezi mai mult pe naratiunea impletita cu descrierea. Incearca sa gasesti cuvintele potrivite, sa creezi situatii care sa-ti puna imaginatia la lucru, nu doar sa copiezi niste parti de nu-stiu-unde.

Pentru asta ai nevoie de mai multa cunostinta in materie de literatura, sa mai citesti carti cu descriere, sa vezi cum se face, in ce procent ai nevoie de detalii si una alta pentru ca daca n-ai un vocabulat cat de cat mare, n-ai de unde sa surprinzi sa faci ceva spectaculos.

Ai mare grija la greseli pentru ca atunci cand textul e vai de el si mai are si greseli, nici nu-ti vine sa-l mai citesti.

Proportioneaza dialogul, naratiunea, descrierea incat sa fie din fiecare in egalitate. Aloca timp unei descrieri mai amanuntite si frumoase momentelor mai misterioase cum ar fi atunci cand apar acei ingeri, momentelor de neliniste ale tipei.

Dupa parerea mea, ar trebui sa o iei de la capat cu toata povestea. Sa lasi cuvintele sa curga de la sine si sa scrii ceva care nu da atata bataie de cap. Dupa acelasi tipar ca si ce ai scris pana acum, dar sa mai reduci din descriere stufoasa si fara inteles, dialog de dragul de a dialoga, naratiune care bate pasul.

Imi cer scuze daca te-am jignit sau altceva prin cuvintele mele dar asta e parerea mea. Tu faci ce vrei pentru ca nu depinde de mine.
De asemenea iti urez mult noroc pe viitor. Sper sa faci ceva frumos din povestea asta pentru ca are la baza o idee interesanta, doar modul de a fi scrisa lasa de dorit.
> : D <

[BloodyInnocence]

multumesc mult loveless.
partea aceea cu in trecut am trecut-o doar ca nota informativa, adica nu are nimic de-aface cu timpul in care se povesteste. C-am atat am de comentat in rest o sa tin cont de sfaturile tale si o sa incerc sa mai reduc din detalii. Oricum este primul meu fic, asa ca inca nu stiu care sunt proportiile. Am citit multe carti dar nu te ajuta prea mult atunci cand incepi sa scrii tu ceva nou. A, si descrierea nu este luata de nicaieri.
a, si nu iti face griji nu ma supar deloc. Imi dau seama ca nu o sa pot multumi pe toata lumea dar am postat aici pentru a ma imbunatatii, asa ca o sa incerc sa mai scot din detalii si sa descriu mai bine sentimentele personajelor.

CAPITOLUL II

Intr-o camera de hotel

Este o zi frumoasa afara. Pacat ca el nu poate iesi. Hissori se uita mahnit pe geamul ce dadea sper o pajiste verde plina de flori de camp. Ii parea rau ca nu poate iesi sa-si continuie munca afara, nu inchis intre aceasi patru pereti. Dar nu putea, inca nu invatase cum sa isi ascunda mai mult de cateva ore aripile lui albe. Desi era de o saptamana si jumatate pe Pamant nu reusise sa isi faca aripile invizibile mai mult de patru ore, ceea ce era in unele momente foarte frustrant deoarece el era obisnuit sa se plimbe linistit si liber prin natura fara a avea vreo destinatie anume. Ceva in parfumul florilor si verdeata plantelor il atragea sa stea cat mai mult printre ele.
Oricum nu avea timp de distractii, trebuia sa se intoarca la munca. Nu progresase prea mult fata de cum era la inceput. Inca mai avea multe lucruri de cercetat si trebuia neaparat sa reduca lista la mai putin de zece orase, altfel va trebui sa ceara ajutor. Ceea ce nu era tocmai o optiune. Nu suferea sa aiba pe cineva ca partener. A incercat de cateva ori, dar acestia ramaneau in urma si trebuia sa le explice ca pentru copiii toate etapele, iar el unul nu suporta sa se repete. Dar exista totusi cineva pe care il suporta ca si coleg, acesta era Narkangelul Ikusa, pacat ca era Narkangel altfel l-ar fi chemat de mult sa il ajute. Ikusa putea tine pasul cu el si cateodata era chiar inaintea lui cu cativa pasi. Era foarte complicat si complex ca persoana si i-ar fi placut placere sa lucreze cu el. Numai ca nu putea. Isi alunga repede aceste ganduri din minte, uitand usor de ele si se aseza in fata calculatorului, reincepandu-si munca fara a mai acorda vreo atentie la ceea ce se intampla afara, ignorand cu greu chemarea naturii.
Spre deosebire de ceilalti ingeri Hissori mai avea o mare calitate si aceea era vointa lui de fier. In momentul in care se hotara asupra unui lucru puteai sa pui numeroase piedici in drumul lui pentru ca orice ai pune, orice ai face el nu putea fi abatut de la calea lui. La fel se hotarise si acum. Isi pusese in minte sa o gaseasca pe Ayame si avea de gand sa isi atinga telul, asa ca nu era nimic neobisnuit atunci cand nu a vazut biletul care aparuse din senin pe perna lui.
Nici nu avea sa gaseasca biletul acela.


Urmarind-o pe Yuri

Yuri tocmai ce scapa de la ore si se indreapta spre parcul natural, la nici zece minute distanta de scoala. Ajunsa in parc ea nu acorda nici o atentie la ce se intampla, deoarece se indreapta foarte darza spre locul ei preferat, in mijlocul unei campi intinse din parc.
Campia aceea ii dadu o senzatie de deja-vu de cand o vazuse prima oara. Isi amintea ca nu avea decat sapte ani cand mama ei a adus-o in acest parc sa se joace. Mama ei se asezase pe o banca si ii spusese sa nu se departeze prea mult de ea, insa ca orice copil de sapte ani nu o asculta si incepi sa hoinareasca. Se plimba, alergand din cand in cand dupa fluturi ce semanau cu mici fulgere colorate care se jucau cu ea pana ajunse in mijlocul acelei campi. Fluturele care o aduse in acel loc disparu ca prin minune, lasand-o singura printre florile de camp de abia inflorite. In acea clipa avu senzatia ca stia acel loc de undeva dar numai ca nu putea sa isi dea seama de unde il stie. Se aseza pe burta uitandu-se la singurul trandafir negru-rosiatic din jurul ei, fascinata fiind de culoarea stranie a florii. Se simtea in siguranta printre acele florii si uita usor de timpul care trecea. Acolo o gasi mama ei care aproape ca murise de ingrijorare. Din acea zi venea cat putea de des in acel loc, care reusise sa o captiveze atat de mult.
“ In sfarsit, am ajuns, ce lung a fost drumul… Oare de ce in unele zile totul este asa usor si timpul trece repede iar in alte zile parca timpul se impotriveste sa mearga mai repede. Nu conteaza. Acum sunt aici, in siguranta sub cerul albastru si nesfarsit.” Vorbea Yuri cu ea insasi in minte.
Odata ajunsa aici, ea se simti mai bine si avea impresia ca era in siguranta sub cerul limpede. Era singurul loc care o linistea, care o proteja de visele ciudate care o bantuiau. Niciodata cand a stat acolo nu a avut acele vise ciudate care parca o urmareau necontenit si ca un pradator ce isi inhata prada asa o inhatau si pe ea, in acele intamplari. Aici se putea gandi mai limpede la acele viziuni fara a-i mai fi teama ca va putea cadea intr-una.
Statea lungita pe iarba moale, printre flori, cu ochi inchisi, gandindu-se la ceea ce i se intamplase in ultimul timp. Daca inainte mai avea indoieli in legatura cu existenta ingerilor, acum toate i s-au evaporat, inca de acum trei zile cand s-a trezit dimineata tipand si plina de transpiratie, stiind ca s-a intamplat ceva ingrozitor. Inca nu isi adusese aminte tot visul, dar stia ca ceva oribil s-a intamplat cu cei doi ingeri pe care i-a visat. Unul avea parul lung negru cu aripi de aceasi nuanta, iar celalalt parul scurt argintiu cu aripi albe. Acestia aparau ceva, nu stia ce si deodata s-au schimbat sau au aparut altii in locul lor, desi credea ca ei au suferit transformarea nu ca altcineva a aparut. Dar acestia care au aparut erau altfel. Cei care au venit atunci mai se ivisera si in alte vise pe care le avusese dar era ceva ce nu putea sa inteleaga. Nu inca cel putin. Putea sa simta durerea prin care cei doi tineri ingeri treceau si era o durere cum nu putea nimei sa isi inchipuie. Era ca si cum cineva le tinea in mana inima si continua sa stranga incercand sa ii faca sa cedeze. Ceea ce era diferit la acestia, era culoarea aripilor lor, era rosie dar un rosu inspaimantator ce parca aducea a sange.
Atat isi putea aminti, daca incerca sa-si aminteasca mai mult cadea pur si simplu intr-o transa si revedea din nou scena. Dar o data cu aceasta viziune, acest vis, nici ea nu stia cum sa le numeasca mai exact, dar odata cu ele a capatat si o “putere”. De cand avusese acel vis putea sa vada niste aure in jurul anumitor oameni. Nu stia inca ce insemna acea aura din jurul capetelor anumitor persoane dar era dispusa sa afle. Pana acum a vazut ca exista trei feluri de aura: una alba, luminoasa ce avea forma unui soare; una neagra, intunecata ce semana cu partea intunecata a lunii cand aceasta mai avea putin si disparea; si cea mai ciudata dintre toate era ultima care avea forma unei flacari ce parca ardea si avea si culorile unei flacari. Altceva ce mai observase era faptul ca cei care aveau o aura erau mereu in compania altor oameni ce nu aveau nici un fel de aura sau cu cei ce aveau acelasi tip de aura ca si ei. Niciodata nu vazuse doi oameni cu aure diferite stand impreuna.
La toate aceste lucruri reflecta ea, cand ceva s-a asezat pe fruntea ei. A luat acel lucru si s-a uitat bine la el.
“ O pana. Este o pana neagra la fel ca cea alba ce o am in camera mea. Singura diferenta este culoarea. Dar in rest are aceasi textura, aceasi forma… Oare de unde a aparut?” si zicandu-si in gand asta, cerceta cu atentie tot ce o inconjura. Pe cer nu se vedea nimic, era limpede, nimic nu pata cerul infinit iar in jurul ei nu se vedea nici o umbra, nici o persoana, nici macar vreun animal mic. Era ca si cum ar fi cazut de undeva din cer si ar fi fost atrasa sa se aseze pe fruntea ei.
“ Sunt singura. Si atunci de unde a mai aparut si aceasta pana? Si mai ales cine sunt acesti ingeri cu aripi negre pe care ii tot visez? Sunt buni sau rai?” zicand asta, ea isi indrepta frumosi ochi verzi spre cerul infinit si isi dori inca o data sa afle adevarul.

In camera consiliului

Au trecut sapte zile de cand Hissori a plecat pe Pamant. Asta in zile ingeresti, pentru ca pe Pamant au trecut de fapt trei saptamani. Tetsujin stia ca Hageshi deja aflase ca el trimisese pe unul dintre protejati sai pe Pamant. Astepta in biroul lui sa izbucneasca conflictul. Se astepta la ceea ce era mai rau, parca il si vedea pe Narkangelul trimis de Hageshi cum intra sa il anunte ca acesta cere o intrunire speciala ce va avea loc in aproximativ zece minute. Si avea mare dreptate, dupa doua minute de la acest gand aparu Narkangelul , iar in zece minute se aflau in sala cea mare unde se intalneau de obicei consiliile celor doua caste.
Tetsujin era pregatit atat cat se poate pentru schimbul de replici ce avea sa urmeze. Nu stia in ce directie o va lua acea “mica discutie”, dar oricum nu se astepta la un final fericit.
-Ceea ce ai facut, Tetsujin, este de neiertat! Inacceptabil! tuna Hageshi furios. Stii foarte bine care sunt legile pe aici si totusi tu, TU care se presupune ca esti INTELEPT le incalci cu nerusinare! Nu ma mai mira faptul ca acel protejat al dumitale, acel Hissori nu respecta regulile, este la fel ca tine!
-Nu il amesteca pe Hissori in povestea aceasta. A fost un ordin direct de la mine, Hageshi. Daca ai ceva de reprosat, spune-mi in fata, nu te lua de acoliti mei, raspunse calm Tetsujin.
-Foarte bine. Vreau sa stiu de ce ati trimis un inger pe Pamant si deasemenea de ce ne-ati ascuns informatii vitale.
-Dar voi cum puteti sa va permiteti sa ne spionati? Iar mai apoi dupa ce ne spionati, ne mai si acuzati ca v-am ascuns informatii vitale!
- Noi?!?!?! Daca nu va spionam aceasta conspiratie ar fi durat ani de zile!!!!!
-CONSPIRATIE?!?!?!?!? Nu-i nici o conspiratie!!
-Atunci raspune-mi la intrebari!
Atmosfera din incapere se incinse asa ca Tetsujin nu avea alta cale decat sa ii spuna si sa spere ca el nu v-a anula toata misiunea.
-Foarte bine. Este vorba de lumea oamenilor, demoni ce sunt reincarnati in oameni distrug planeta. In cativa ani va fi sfarsitul lumii. Vrei ca acest lucru sa se intample? Deja profetia de pe timpul primei domni a conducatoarei incepe sa prinda contur. Asa ca l-am trimis pe Hissori s-o gaseasca pe Ayame si sa o aduca inapoi pentru a ne ajuta. Nu ne putem descurca singuri. Deasemnea odata ce o va gasi, ne va confirma daca profetia cu adevarat este sortita sa se implineasca acum.
-Ce profetie? Despre ce profetie vorbiti? intreba Hageshi curios si furios in acelasi timp.
Inca nu se calmase si nu dadea semne ca se va calma foarte curand. Deja incepuse sa bata cu degetele pe masa, semn ca nu era deloc multimit.
-Daca imi permiteti, domnule Hageshi… spuse Aoshy timid.
Toata lumea din cele doua consilii se uita cu curiozitate la tanarul inger ce a avut curajul sa ia parte la discutia dintre cei doi lideri. Tetsujin se uita la el intelegator si incerca sa il incurajeze din priviri sa continuie. Stia ca avea potential de aceea il si introduse in Consiliu, in ciuda dezaprobari celorlalti membri.
-Da, da, spune repede, baiete.
-Exista o profetie pe care am gasit-o acum cativa ani. Era intr-o carte veche ce i-a apartinut primei conducatoare, ma scuzati, conducatoarei noastre pe vremea primei ei domni. Se pare ca ea a scris-o inainte….. aahmmmm….. inainte sa moara, dar nu a apucat sa ne-o dea. Uitati ce spune profetia: cand pe Pamant vor incepe sa apara probleme foarte mari, iar cand reincarnarea conducatoarei va avea acelasi gen cu cea a conducatoarei ce tocmai a murit, atunci vor aparea cei doi FallenAngel legendari, iar soarta planetei va depinde in totalitate de ei. Cei doi vor avea puterea de a distruge sau a salva nu numai omenirea ci si pe noi si pe demoni. Ultimul lucru pe care conducatoarea l-a mai scris a fost ca acesti doi FallenAngel vor avea aripile rosi asemanatoare culorii pe care o are sangele. Nu sunt prea sigur de aceasta ultima informatie, este foarte posibil ca cei doi sa aiba aripile facute din sange sau manjite in sange. Noi, Arkangeli, credem ca profetia este pe cale de a se implini. Inca nu este confirmata profetia, si speram sa nu se confirme niciodata, dar daca reincarnarea conducatoarei este de genul feminin atunci timpul nostru este limitat.
Aoshy rasufla usurat dupa acest lung discurs si ii ceru lui Tetsujin voie sa stea jos, acesta aproba cu o inclinare a capului foarte subtila.
-Profetie!!! Pfff, pufni el furios… Nu exista asa ceva domnilor. Auzi la ei, profetie! Faptele domnilor, faptele sunt concludente, iar faptele dumneavoastra sunt total de neacceptat, neimportant fiind motivul pe care ati fost atat de amabil sa il prezentati!!! izbucneste Hageshi. Dar inainte sa mai apuce sa rosteasca vreun cuvant, intervine protejatul sau, Ranpu.
-Domnilor, domnilor! Nu are rost sa va certati. Ganditia-va la legile lasate de conducatoarea noastra, Ayame, ce ar spune ea despre aceasta? I-ati frange inima! Nu aveti de unde sa stiti daca acea este toata profetia sau nu, daca mai trebuia ceva, dar din moment ce Ayame nu si-a adus aminte niciodata de atunci de ea, inseamna ca este ceva la mijloc. Nu putea sa uite pur si simplu faptul ca a vazut viitorul. De altfel eu am aflat de profetie si stiu ca dateaza de la inceputurile noastre, deci este autentica, dar ceea ce nu imi pot da seama este de ce ingeri pe care i-am intrebat nu isi mai aduc aminte de acea perioada. De altfel toata lumea pe care am intrebat si care stiu sigur ca sufletul sau dateaza din acea perioada nu isi aduce aminte de moartea conducatoarei sau cum a fost slujba de trecere a sufletului conducatoarei in lumea oamenilor. Dar isi amintesc de celelalte slujbe si de celelalte morti. De altfel nicaieri nu scrie cat a domnit conducatoarea atunci cand a urcat prima data pe tron. Avem date incepand cu cea de-a doua domnie a ei si pana acum, dar despre prima domnie nu scrie nicaieri nimic. Nu vi se pare ciudat, domnilor? Mie, unul, mi se pare foarte ciudat. Ceea ce mi se pare si mai ciudat este incapacitatea conducatoarei de a isi aminti de prima ei domnie. Asa ca cel putin pentru moment sa declaram pace si sa il trimitem pe Ikusa sa il ajute pe Hissori. Aceasta, normal daca sunteti de acord, domnilor Hageshi, Tetsujin.
Hageshi se uita uimit la Ranpu. Era la curent cu micile lui placeri de a isi baga nasul in carti, un lucru demn de un Arkangel nu de un Narkangel dar ii facea placere sa il aibe langa el. De multe ori Ranpu il ajuta cu toate acele cunostinte acumulate din carti, dar alteori il deranja aceasta mica pasiune a protejatului sau. I-ar fi placut ca Ranpu sa fie la fel de priceput in lupte cum este la descifrat pergamentele vechi din biblioteca lor.
-Da, noi suntem de acord, raspunse Tetsujin in numele intregului consiliu.
-Imi convine, nu am nimic de obiectat, adauga Hageshi sustinandu-l pe Ranpu.
Toti erau constienti ca daca Ranpu nu s-ar fi implicat, seful Marelui Consiliu Negru nu ar fi acceptat niciodata asa ceva.
Inainte ca consiliul sa plece, Aoshy isi facu curaj si se ridica din nou.
-Domnilor, numai putin va rog. Cum a spus si colegul meu, Ranpu, ceva nu este tocmai in ordine. In timp ce el se ocupa de trecut, eu m-am ocupat de o lista a celor ce au stat in castel pe vremea acea tulburata. Se pare ca Ashi, iar la auzul acestui nume cei ce se aflau in sala ramasesera impietriti, da chiar Ashi am spus; sa revenim, se pare ca in acea vreme Ashi era ajutorul personal al lui Ayame. Stiu, stiu domnilor, nici eu nu inteleg ce a vazut Ayame la el, dar este adevarat. Interesant este ca inca de pe atunci manifesta o personalitate dificila si ciudata. Deasemenea el a fost singurul Arkangel, ma scuzati, inger ce a omorit nu numai Narkangeli dar si Arkangeli in timpul razboiului. Dar datorita acestor crime, a fost pedepsit, ochi lui si-au schimbat culoarea, din negri s-au facut de un rosu demonic. Se spune ca daca te uiti in acei ochi nu te mai poti misca.
-Unde vrei sa ajungi cu aceasta, Aoshy? intreba Tetsujin. Nu putea sa sufere cand auzea acel nume. Stii ca numele acelui “ FOST-INGER” nu trebuie rostit niciodata. El acum nu mai este unul dintre noi, stii foarte bine ca acum este conducatorul demonilor. Aceasta se intampla cand cauti numai putere, spuse Tetsujin dezamagit.
-Da, domnule, ajung si acolo imediat, putina rabdare, va rog.Aceste date au fost scrise de cineva ce nu a putut termina scrisoarea, iar pe scrisoare am gasit pete de sange. Imi pare rau sa va informez: acel sange dateaza din acea vreme. Eu sunt de parere ca cel ce a scris acea scrisoare a scris-o in camera conducatoarei de pe vremea primei ei domnii si cred ca in afara de Ayame care a fost ucisa, acolo a mai fost ucis un inger. Deasemenea cred cu adevarat ca avem un tradator printre noi. Unii dintre ingerasi au spus ca au vazut un inger, un Arkangel ce avea ochi rosi, demonici ce era foarte inspaimantator. L-am cautat dar nu am reusit sa dam de el. Cred ca inca nu s-a transformat pe deplin in demon si mentine aparentele unui inger.
La aceste informatii toata lumea a ramas socata. Nimeni nu mai stia ce sa zica sau ce sa faca si dupa fata lui Aoshy, vestile inca nu se terminasera.
-Deasemenea, domnilor am motive sa cred ca “prima conducatoare” a fost omorita in camera ei si ca ea a fost ucisa de Ashi. Cu toti stim ce instincte criminale are atunci cand este reincarnat ca om pe Pamant. Din pacate cei ce au trait in acea vreme, au incuiat si sigilat complet camera din prima domnie a conducatoarei, cred ca din cauza lucrurilor pe care le-au gasit acolo. Sunt convins ca au fost ingroziti de ceea ce au gasit in camera, incat nu au luat decat trupul conducatoarei si poate si al persoanei ce a scris acea scrisoare si au sigilat totul.
-Imposibil, nici chiar Ashi nu ar fi fost capabil de asa ceva. Stim cu toti ca inca o iubeste la nebunie pe Ayame, spuse Hageshi sigur pe el.
-Da, dar deasemenea stim ca a fost respins. Plus, noi nu suntem capabili de a iubi cu pasiunea cu care iubesc oameni sau conducatoarea noastra, vorbeste Tetsujin.
-Dar putem macar investiga. Nu s-ar intampla nimic, sugereaza Ranpu, sarindu-i in ajutor lui Aoshy deoarece era la fel de ingrijorat ca si el.
-Bine, de acord. De azi inainte sunteti insarcinati cu adunarea informatiilor privind acea perioada.
-Sedinta incheiata!

[Zyspar]

Buna!

Se pare ca trebuie sa o luam peste tot de la capat.
Nu-i nimic.. rezolvam noi cumva.

Deci!

Vroiam doar sa spun mult succes, eu am mai citit aceste parti asa ca multe nu prea am de spus.

Asa cum a spus totusi persoana de mai sus, incearca sa nu te mai pierzi in detalii. Inteleg ca este o poveste ceva mai complicata si ai nevoie de amanunte pentru a ne-o expune mai clar, dar totusi gaseste o metoda sa scapi putinel de detaliile in plus.

In rest mult mult succes in continuare si promit ca imi voi face timp sa citesc si restul povestii tale.

[BloodyInnocence]

Din nou in camera de hotel a lui Hissori

Cioc, cioc, cioc. Se aud batai in usa. Uimit Hissori se intreaba cine ar putea fi. Cand cel de la usa insista in a continua cu zgomotul acela enervant, Hissori se duce si deschide usa. In fata lui sta un Narkangel. El avea trasaturile specific castei lui, si anume corpul extrem de bine facut, trasaturile puternice si masculine, parul lung de culoarea negru-rosiatic, o culoare neobisnuita chiar si pentru un inger, ochii de un negru ce numai in cea mai adanca fantana ii gasesti. Avea un temperament inflacarat, isi dadu seama Hissori dupa cum batea ritmul unei melodi pe tocul usii. Nu-i lipsea nici charmul, nici aerul de inger pus pe rele ceea ce il facea, aici, in lumea oamenilor un “bad-boy”.
Deodata Hissori aude pe cineva pe coridor. Il apuca pe Narkengelul necunoscut, intr-un mod ciudat familiar, de mana si il trage inauntru.
-Hey, puteai sa ma inviti inauntru, nu sa ma bruschezi! Unde iti sunt manierele? Hm… si mai ziceti ca noi, Narkangeli, suntem prost crescuti. Apropo oameni de pe aici nu au mai vazut aripi pana acum, sau ce? Se holbau la mine de parca eram un miracol, jur ca daca m-ar fi atins imi luam zborul, atunci ce ar fi facut? Cred ca ar fi facut niste mutre… si la acea imagine Narkangelul izbucni in ras.
Nu avea nici o grija si era pus pe soti Narkangelul ce tocmai intrase in camera de hotel a lui Hissori. Se uita amuzat la cel care deja incepea sa tipe, uimit de actiunile de nedescris ale lui.
-Ce?!?! Esti nebun? Cum ai putut sa mergi asa pe strada? Trebuie sa iti ascunzi aripile, nu sa te mandresti cu ele!!
“Ce idiot”, se gandi Hissori. “ Dar pare foarte cunoscut, mai ales acel zambet de pe fata lui. Unde oare l-am mai vazut pe acest Narkangel?”.
-Dar pana la urma, cine esti si ce cauti aici?
Luand pozitia unui soldat in fata comandantului, raspunse cu un ton ironic si batjocoritor.
-Sa traiti, dom`le Hissori! Sunt Ikusa, din casta Narkangelilor, dar de sigur un intelept ca domnia-voastra stia deja aceasta. Am fost trimis sa va ajut. Terminat! Si ridicandu-si mana la frunte in semn de salut, zambi ironic.
-Mmm…da, am inteles, Ikusa. Poti termina cu joaca.
-Nu sunt specialist in spionaj, ca tine Hissori. Da. Ti-am citit dosarul. Stiu ca te pricepi sa te pierzi printre muritori si mai stiu ca acum un an ai salvat o tanara fata de la moarte. M-am documentat, inainte sa ma trimita batranii sa te ajut. Eu sunt specialist in razboaie si metodele diferite de lupta, deasemenea am titlul de maestru tactician.
“ Oare cand o sa-si dea seama? Stiam ca este uituc, dar chiar asa de uituc sa fie?” se intreba Ikusa putin amuzat de situatie.
-Hm… impresionant… un inger din casta Narkangelilor, maestru tactician… presupun ca ai obtinut titlul printre cei din casta ta dar si din casta mea, nu?
-Desigur altfel ce rost ar avea titlul?
-Desigur, desigur, repeta Hissori gandindu-se de unde il cunoastea pe Ikusa. Apropo vezi ca trebuie sa te concentrezi la cum arati fara aripi ca aripile tale sa dispara si sa nu mai fie vazute de oameni.
-Mmm… da, de parca o sa te ascult pe tine. Urmez ordinul sefului Marelui Consiliu Negru, Hageshi, si pe al batranilor.
-Teaba ta. Apropo cine sunt acesti batrani?
-Ufff! Face Ikusa cu un aer superior. Cele doua consilii, normal, batrani! spuse exasperat.
-A! Ei sunt deci batrani! exclama Hissori. Bun nume, tocmai ce ma gandeam ce sa ii mai fac batranului Tetsujin ca sa il mai supar. Este foarte haios cand este furios.
-Esti de treaba, remarca Ikusa uimit ca nu i-a facut morala cum ca inteleptii nu sunt batrani. Dar in acelasi timp exasperat ca Hissori nu isi adusese aminte de el.
-Si tu esti de treaba. Bun, asta stabilit sa stii ca ai picat la tanc, cateva minute mai tarziu si nu mai m-ai fi gasit pe aici. Am redus lista la doar cinci orase, iar primul este Tokyo.
-Atunci spre Tokyo! exclama entuziasmat Ikusa.
-Gata! Mi-am adus aminte!
-Ce ti-ai adus aminte? intreba Ikusa nedumerit.
-Eu am mai lucrat cu tine! Este bine daca te-au trimis pe tine, o sa ne intelegem perfect, afirma bucuros.
-Asa este, acum daca nu cumva ti-ai uitat capul, putem porni la drum? spuse razand Narkangelul.
-Da, da. La drum! Destinatia Tokyo!

[BloodyInnocence]

CAPITOLUL III

Chaos, orasul demonilor

Undeva dedesubt, sub mii de straturi de pamant, exact in centrul Pamantului, se afla orasul demonilor. In mijlocul acestui oras asimetric in care haosul domneste isi avea palatul imparatul demonilor, pe numele lui Ashi. Cladirea, fiind cea mai mare si mai inalta, domnea peste tot orasul. Palatul nu avea nici un fel de acoperis ci se termina cu diverse turnuri cat mai inalte si cu cat erau mai inalte cu atat erau mai subtiri. Parea un arici cand se ghemuieste pentru a se apara de pradatori.
La etajul doi in centrul etajului se afla o sala mare, cu multe coloane ce sustineau tavanul si un singur scaun care era tronul conducatorului. Toti cei ce aveau treaba cu el, aici veneau sa isi prezinte problemele sperand ca vor primi ajutor. Uneori primeau alteori nu primeau, totul depindea de starea conducatorului.
Acum in sala nu erau decat: Ashi cu doi dintre preferati lui protejati.
-Ati gasit-o pe Ayame? intreba Ashi nerabdator.
-Nu. Inca nu, Rautatea Voastra. Este foarte greu sa o gasim din cauza ca reincarnarea ei nu are nici o aura, iar oameni sunt mult mai multi decat ingerii si demonii la un loc, spuse Thorpe.
-Noi suntem doar doi, Intunecimea Voastra, este imposibil sa o gasim intr-un timp atat de scurt, il sustine pe Thorpe, colega lui, Jessabelle.
-Cum indrazniti sa veniti la mine cu asemenea rezultate! Vedeti ca voi doi sunteti acum pe un teren foarte instabil, aveti grija pe unde calcati altfel o sa o patiti rau de tot, ii ameninta Ashi.
-Dar, Intunecimea Voastra…..
-Nici un dar, incompetentilor! Am asteptat sase sute de ani sa o am. Acum este sansa mea! Suntem destul de puternici pentru a le rezista lui Tetsujin si Hageshi daca vor veni dupa Ayame. In afara de aceasta nici nu mai avem timp! Daca nu o rapim acum pe Ayame, nu o sa mai putem din cauza celor doi Fallen Angel ce vor aparea si in ciuda faptului ca le-am sters din memoria sufletelor ingerilor din acea perioada, o mare parte din evenimentele ce au avut loc in acea vreme, ei stiu ca eu am fost implicat. Ceea ce este de rau, daca mai afla si despre profetie este si mai rau. Cand vor afla, vor trimite sa o caute pe Ayame. Plecati de aici mai repede si aduceti-mi-o! Acum! tipa infuriat Ashi.
Era furios din cauza incompetentei celor doi demoni, nu stia cat va mai putea suporta esecurile acestora, dar in acelasi timp era constient ca ajutoarele bune erau foarte greu de gasit. Se gandea ca avea sa le mai da cateva sanse pana sa ii pedepseasca pentru esecul lor, poate cine stie aveau sa reuseasca in misiunea lor.
Cei doi demoni o luara la fuga, impleticindu-se si se dusera in lumea oamenilor pentru a o cauta pe Ayame.
Pe drum Thorpe se gasi sa o intrebe pe Jessabelle.
-Da… de ce o vrea Ashi pe Ayame? Adica nu este ca si cum ar fi mai puternica acum decat el, doar Ashi i-a fost elev si favorit cand era inger. Daca si-ar masura puterile ar fi egalitate intre ei doi.
-Da, poate asa este. Dar poate ca vrea sa o umileasca pe vechea lui profesoara. Cine stie ce este in capul lui? El este cel ce ne-a facut ca sa ii urmam ordinile. Stii ca nu suporta bagaciosi. Aduti aminte ce le-a facut celor doi predecesori ai nostri.
-Mmmm…. Da si acum fierb in cazanul cu smoala si aceasta doar pentru ca au intrebat de ce o vrea pe Ayame atat de mult. Ai dreptate Jessabelle, mai bine nu punem intrebari, ajunse la aceasta concluzie Thorpe.

Tokyo

Ajunsesera in Tokyo pe la ora sapte, nereusind sa isi gaseasca un loc convenabil unde sa stea decat in jurul orei cinci seara. Era un apartament cu patru dormitoare, fiecare avand baia ei, o sufragerie, o bucatarie si un balcon extrem de mare si spatios de la etajul sase al unui bloc ce semana cu un zgarie-nori din SUA. Ikusa si Hissori aveau camere separate. Sufrageria hotarisera sa o aranjeze pentru a putea primi oaspeti, daca ar fi avut pe cine sa invite, pana la urma trebuiau sa mentina aparenta de baieti umani, iar ultima camera aveau sa o transforme intr-un birou pentru a putea lucra in liniste, ramanand o camera libera pe care aveau sa o transforme intr-un loc unde sa poata sa ia masa. Toate camerele erau legate printr-un hol, la capatul caruia se afla bucataria intr-o parte si usa de la intrare in cealalta.
Camerele celor doi ingeri erau asezate si mobilate in asa fel incat sa reflecte personalitatea lor. Isi pierdusera aproape intreaga zi pentru a aranja apartamentul, nu doreau sa trezeasca suspiciuni eventualilor lor musafiri. La fel ca firea lui Hissori, camera sa era perfect curata, toate lucrurile fiind asezate la locul lor, pe cand camera lui Ikusa era cumplita, se vedea ca el era dezinteresat total de aspectul camerei si interesat de toate datele si informatiile de care dispuneau. El chiar isi pusese un birou cu un calculator pentru a putea sa mai arunce o privire asupra informatiilor inainte sa doarma.
Cand seara a venit , ei terminasera de “personalizat” camerele si cazusera de acord sa se plimbe prin oras. “ Sa cerceteze terenul” asa cum zicea deseori Ikusa, care se simtea in siguranta doar daca stia fiecare coltisor din cartierul in care se stabilisera.
Erau pe o strada plina de oameni grabiti sa ajunga la destinatie, ce pareau a nu observa nimic din ceea ce ii inconjura. Cu privirile in toate directiile, ei mergeau pe trotuar, uimiti de ce vedeau in jurul lor. Din aceasta cauza Ikusa, nevazand pe unde merge, a dat din greseala peste o tanara fata, ce parea a nu avea mai mult de 16-17 ani.
-Oh… scuza-ma domni…. Cuvintele nemaiputandu-i iesi pe gura cand ochii ii cazura pe minunata faptura ce statea pe jos si isi aduna grabita cartile. Aaaaa…. Scuza-ma…. Chiar nu am vrut. Nu stiu unde imi era capul.
“ Cu siguranta nu stiam atunci cand am dat peste ea, dar acum sunt foarte sigur unde imi este capul si odata cu el si gandurile.” Iar la acest gand un zambet nu tocmai cuminte ii aparu in colturile gurii, luminandu-i fata.
-Scuza-l pe fratele meu. Suntem noi in oras si… am fost pur si simplu frapati de tine…. A… de luminile orasului, adica, spuse Hissori inrosindu-se tot.
“Frumoasa foc fata, cred ca am mai vazut-o undeva, dar ca de obicei nu am habar unde”, reflecta Hissori.
Cu acelasi zambet pe buze, Ikusa se gandea: “ Ha, ha, ha! Bine spus Hissori. ` Frapati de tine`. Ha, ha, ha! Chiar suntem frapati de tine, acesta-i adevarul” . Ochii lui cantarind-o pe acea fata in timp ce in minte radea de nu mai putea de situatia in care “ a cazut”.
Neauzind mai nimic din spusele celor doi, ea isi ridica ochii verzi spre ei, ramanand uimita la ceea ce era chiar in fata. Doi oameni cu doua aure total diferite stateau si se uitau la ea si se parea ca sunt prieteni. Da, da chiar sunt prieteni. Se gandi ca nu poate rata o sansa ca aceasta, asa ca se prezenta fara a se gandi ca nu este bine sa stea de vorba cu doi total necunoscuti peste care a dat din gresala.
-Numele meu este Yuri, iar scuzele sunt acceptate, oricum nici eu nu pot spune ca sunt total nevinovata. Eram cu capul in nori si nu v-am observant. Spuneati ca sunteti noi pe aici? Pai, in acest caz, daca doriti as putea sa va arat eu orasul sau cel putin o parte din el…
-Ar fi foarte frumos din partea ta, a… Yuri. Numele meu este Hissori, iar el este fratele meu Ikusa.
-Sunteti frati? intreba total uimita Yuri. Nu semanati deloc. Ba chiar sunteti la fel de diferiti ca ziua si noaptea.
-Da, stim, ni s-a mai spus, raspunse zambind Ikusa. Apropo nu ai putea sa ne spui si un liceu bun? Suntem in penultimul an de liceu amandoi, dar nu stim unde sa ne inscriem.
-Suneti gemeni? Dar nu sunteti c-am mari pentru a mai fii la liceu?
-A, nu, nu. Eu am 18 ani, dar fratele meu are 20 de ani, numai ca i-a placut foarte mult aventura asa ca a c-am fugit de acasa la 17 ani cand a terminat anul doi la liceu… Asa ca a ramas in urma, raspunse Hissori repede.,
-Aha, pai as putea sa va spun numele catorva licee foarte bune de pe aici daca asta doriti, pot si sa vi le arat, sa stiti unde se afla fiecare.
-Hm… dar liceul in care inveti tu? Nu am putea sa ne inscriem acolo? intreba Ikusa facandu-i cu ochiul complice.
-Ba da, cum sa nu. Aceasta chiar ar fi super, se auzi Yuri spunand fara sa vrea.
-Bun, atunci totul este rezolvat. Da-mi mie cartile acestea si te rog frumos pentru cateva ore sa ne bucuri cu compania ta fiind tu ghidul nostru.
-Da sigur, dar daca nu te deranjeaza am vrea sa te conducem acasa dupa, este totusi tarziu si se va face si mai tarziu daca o sa ne mai plimbam prin oras, asa ca nu am vrea sa patesti ceva. Nu este bine ca o fata asa frumoasa ca tine sa mearga singura pe strazile intunecate de pe aici. Nu se stie niciodata cand apare vreun pradator, spunandu-i aceasta Ikusa zambeste seducator, uitandu-se in ochii ei foarte seriosi.
Yuri le arata o mare parte din oras si le prezenta doar locurile cele mai importante ce meritau vazute, neavand timp sa le arate si liceul in care ea invata. In acest timp fiecare afla cate ceva despre noul prieten facut.
Dupa ce turul s-a terminat din cauza orei tarziu care se facuse, Ikusa ii facu semn cu cotul lui Hissori dandu-i de inteles ca ar vrea sa plece, lasandu-l singur cu Yuri. Hissori nu a avut nimic de obiectat. Ikusa se scuza inventand o intalnire foarte importanta a doua zi de dimineata. De fapt el nu mai putea sa stea deoarece nu mai putea sa isi tina aripile invizibile si nu vroia sa se dea de gol. Numai ca inainte sa plece, Yuri l-a pupat pe amandoi obraji, urandu-i: “ Nopate buna” cu o fata foarte copilaroasa. Ikusa ar fi vrut ca in momentul in care ea se indrepta spre obrazul lui , el sa isi intoarca capul si sa o sarute, dar se stapani nestiind cum va reactiona ea la acest act. Disparu in noapte fara sa se mai uite inapoi la cei doi ramasi pe loc.
Singur cu Yuri, Hissori nu avu curajul sa inceapa o conversatie, asa ca Yuri dupa ce se plictisi sa stea in tacere incepu cu un maraton de intrebari nemaiputand sa se abtina.
-Stii Hissori, voi veti fi in avantaj, acum ca stiti unde stau. I-a spune-mi, voi unde locuiti?
-Noi stam putin mai incolo, la vreo 20 de minute, in singurul zgarie-nori cu patruzeci si cinci de etaje.
-Aha. Bun… Stiu unde este. Dar de ce ati venit aici?
-Nu noi am vrut. Parinti nostri au crezut ca ne va face bine clima si oameni de pe aici. Au o parere foarte buna despre japonezi.
-Si eu am o parere foarte buna despre americani. Da, Ikusa de ce a plecat? Nu ii place de mine?
-A, nu!! Doamne freeste! Cine ar putea sa nu te placa? Nu, el are niste afaceri pe care trebuie sa le resolve inainte de a putea urma liceul din nou. Sedinta este la o ora imposibila pentru el. Este la sase jumate dimineata, si el nu este obisnuit cu asemenea ore matinale.
Ajunsesera la destinatie.
-Uite ca am ajuns. Iti multumesc mult ca m-ai condus. Sper ca ne vom mai revedea. La revedere! spuse Yuri, plecand.
Yuri pleca si doar in cateva minute disparu dupa colt. Doar dupa ce a disparut, Hissori isi dadu seama ca nu i-a luat numarul de telefon si ca nici nu stie la ce liceu invata. Oricum era prea tarziu ca sa se mai duca dupa ea. Asa ca lasa totul in seama sortii si se indreapta spre apartamentul lui din zagrie-nori.
Yuri ajunsa acasa se duse spre camera ei, cand vede telefonul de pe hol. Atunci isi aduce si ea aminte ca a tinut sa ii dea numarul de telefon lui Hissori dar a uitat. Ii parea rau ca uitase, dar acum era prea tarziu sa mai faca ceva. Nici ea si nici ei nu stiau cu exactitate unde sta celalalt asa ca ea se hotari sa se lase pe mana sortii, fiind sigura ca nu o sa ii mai revada niciodata. In acel moment nu stia ca soarta iti poate juca de multe ori feste.

[BloodyInnocence]

Chaos, in camera lui Ashi

“ Este frumoasa. Chiar foarte frumoasa dar nu o intrece pe Ayame. Ayame are frumusetea acea pura si stralucitoare ca un soare in miniatura, fata ce tocmai intra pe usa nu este pe langa ea decat o stea ce sta sa se stinga.” Avea un par negru, stralucitor si atat de lung incat daca i-ar fi dat drumul nu ai mai putea vedea nimic din pieptul voluminos ce iesea fara sfiala din decoltecul adanc. Ochii ei de un rosu aprins pareau sa ascunda ganduri ce pana si pe el, Ashi l-ar fi ingrozit, iar buzele putin groase pareau a zambi tot timpul, acel zambet malefic ce il fermecase. Dar nu era ceea ce isi dorea. Vroia ochii verzi si calzi ai lui Ayame, vroia sa ii guste o data gura frumos conturata ce te ispitea de cate ori zambea. Vroia sa ii guste pielea ce intotdeauna cand treceai pe langa ea mirosea a trandafiri, isi dorea sa afle daca intr-adevar avea gustul trandafirilor ce de abia au inflorit, sa simta cat de catifelata este pielea ei, iar parul ei de un rosu inchis si minunat lasa pe oricine cu dorinta de a-l atinge, era magnifica. Ea este ca o rasuflare usoara, o briza de mare pe cand cea ce tocmai intra este uraganul ce aduce numai belele. Facu Ashi o scurta comparatie intre ceea ce isi dorea si fata ce tocmai intra pe usa, pe care de altfel o avea. Dar spre dezamagirea lui isi dadu seama ca nici nu putea sa exista o comparatie intre soarele ce straluceste pe cer si steaua ce o poti vedea doar noaptea dupa ce disparea soarele.
-Hei scumpete, cum iti merge cu vanatoarea tipei aleia, oh ....cum ii zice? A, da, Ayame? spuse sarcastic Akki.
Dar inainte de a termina fraza, Ashi o apuca de mana si o trase spre el, smucind-o atat de tare ca aceasta isi pierdu echilibrul lovindu-se cu capul de o masa.Multumit de pedeapsa pe care i-o daduse, ii dadu drumul la mana uitandu-se cum cade fara de viata langa corpul ei.
Akki se ridica furioasa si isi aranja putin hainele, dupa care radicandu-si capul isi fixa ochii, acum in flacari, in ochii lui.
-Nesuferit mai esti azi, Ashi! exclama ea frecandu-se in locul in care se lovise. Dupa ce ca ai, uite aici, spunand aceasta isi apropie sanii unul de altul si mai mult incat nu mai aveau mult si dadeau pe afara, fata frumoasa si unde mai pui si demonita intaia, te tii dupa fusta unui inger care pe deasupra te-a respins inca de pe vremea cand erai inger. Aceasta te face sa te intrebi, ce sanse crezi tu ca ai acum, cand esti demon. Chiar crezi ca te va accepta, ha?
Ridica mana sa o plesneasca pentru lipsa ei de respect fata de Ayame dar se razgandi si ii spuse:
-Este ultima ta advertizare Akki, un singur cuvant in plus ofensator la adresa lui Ayame si zbori in lumea oamenilor in doua minute!! O ameninta el.
-Bine, bine scumpete, nu trebuie sa te enervezi atat. Dar nu te inteleg, zau daca inteleg. Cand ai asa ceva langa tine si ti se mai si ofera pe tava, tu pleci si o cauti pe Ayame. Iar daca din cand in cand ne mai distram si noi, te comporti dupa aceea de parca i-ai fi aruncat un os cainelui tau favorit. Nu-mi place deloc aceasta situatie sa stii. Nu sunt a doua spita de la roata ta! Ma simt ca un premiu de consolare pentru tine pentru ca nu o poti avea pe ea. Sa stii, iubitule, ca daca eu te parasesc nu vei mai gasi pe nimeni care sa iti accepte mofturile tale! zise suparata Akki intorcandu-se sa iasa din incapere.
Vazand aceasta, Ashi o apuca din nou de mana tragand-o langa el in pat, dar de data aceasta mai usor. Inca nu era dispus sa o lase sa plece si sa renunte la partidele cu ea, nu acum cel putin. Cand Ayame va fi a lui, ea va ajunge felul doi pentru demoni cu ceva putere.
-Ei, hai Akki, nu mai fi asa de rea. Stii doar ca eu numai pe tine te doresc si te iubesc. Ayame este doar ceva ce imi doresc ca sa o umilesc. Aceasta numai din cauza ca si ea m-a umilit pe mine acum multi ani. Acum este sansa mea sa faca asta. Doar atat. Fi si tu putin intelegatoare scumpa mea, draga mea demonita.
-Daca doar atat vrei, atunci pot sa ma sacrifice si sa mai indur cateva saptamani situatia aceasta, spunand aceasta se ghemui ca o pisica in bratele lui mari uitandu-se la el, cantarindu-l.
“Este perfect, cel putin din punctul meu de vedere daca nu din al altcuiva. A reusit dupa multe chinuri sa le dea ochilor lui rosii, incredibil de duri, o culoare mai normala. Normala pentru demoni si ingeri cel putin, este un fel de albastru ce are cand reflexii violete cand albastru inchis, iar atunci cand se uita la mine cu acei ochi, am impresia ca inregistreaza orice detaliu al corpului si al imbracamintii mele. Gura lui este atat de senzuala ca pana si cea mai pura fata s-ar fi simtit ispitita sa o sarute. Chipul lui este mai tras dar are oasele foarte solide. Are umeri lati, talia supla, maini puternice putin aspre asa cum trebuie sa le aibe un barbat adevarat. Este un bun scrimer deoarece ii da un avantaj constitutia, iar sub manierele lui reci se ascunde un temperament inflamabil. Cat despre hainele si manierele lui sofisticate atunci cand el doreste poate sa exprime o senzualitate debordanta”, se gandea Akki uitandu-se cu dorinta la conducatorul ei.
Deodata Ashi o forta sa se miste. El in cateva minute era peste ea in patul mare si incepu sa o sarute nerabdator. Se descotorosi in trei minute de toate hainele de pe ea, aruncandu-le peste tot prin camera. Apoi instantaneu o puse sa is idea drumul la par, sa se ridice si sa se departeze de el cativa pasi pentru a putea sa o vada mai bine. O cantari bine. La fel de rapid cum a dezbracat-o la fel de rapid a scapat de ea, lasand-o masca.
-Pleaca de aici! Pleaca mai repede!!! Nu mai vreau sa iti vad mutra niciodata!! Ma auzi?!? tipa furios Ashi.
Nici chiar el nu isi dadu seama ce il enervase atat de tare la ea. Nu mai putea sa se multumeasca cu cineva ca ea, trebuia sa o aibe pe EA, vroia din toata inima sa fure soarele si nu mai putea sa se multumeasca cu o amarata de stea.
In timp ce ea se grabea sa isi i-a hainele mai repede si sa plece, isi spunea in minte: “ Las` ca vezi tu scumpule, cum o sa te intorci la mine! In genunchi sa te vad si nici atunci nu o sa te mai primesc inapoi! Las` ca vezi tu! Si lui Ayame, iubitei tale, Ayame , vei vedea tu. Vei ramane fara ea scumpule! Si tu si ingerii aia. Veti ramane toti cu buzele umflate! O s-o caut si o s-o gasesc. Iti promit eu. Va avea soarta muritorilor. Las` ca veti vedea voi toti, tu si toti ceilalti adepti ai frumusetii lui Ayame!!!”. Cu aceste planuri in minte iesi pentru totdeauna din camera lui Ashi si din viata lui, dar intra in viata altcuiva...

Apartamentul celor doi ingeri

In cealalta parte cei doi ingeri ai nostri incercau sa doarma. Erau de cateva zile in Tokyo si aveau o problema destul de mare, nu reuseau sa se adapteze fusului orar al Pamantului. Reusisera sa isi ascunda aripile permanent dar cu fusul orar nu reuseau. Asa ca amandoi s-au decis sa isi continuie cautarile.
-Hei, nici tu nu poti dormi Hissori? intreba Ikusa.
-Nu. Nu imi cade bine orarul acesta. Da, tu?
-Nici mie. Am venit sa mai caut cate ceva despre locatia lui Ayame. Orasul acesta este foarte mare, asa ca m-am gandit ca este mai bine daca as mai reduce din suprafata.
-Mm...da. Acesta era si gandul meu.
-Auzi, dar ce parere ai despre fata aceea peste care am dat in zi in care am ajuns aici, cum o chema oare? A, da. Yuri.
-Ce parere sa am? Intreba Hissori ridicand dintr-o spranceana si asteptand explicatii.
-Pai, stii... totusi seamana asa putin cu Ayame.... Adica ochii verzi, parul rosu, corpul frumos alcatuit. Nu exista nici o asemanare intre ele doua....
-Acum ca spui aceaste lucruri... sunt de accord cu tine ca exista o asemanare, dar nu are nici o urma de aura in jurul capului, acolo una cat de mica...
-Da, stiu, dar daca ea nu are aura?
-Nu. Asta nu se poate, oricine are o aura, ea o are foarte mica si de aceea spun multi ca nu are deloc.
-Daca tu spui. Ne vom mai intalni cu ea?
-Cu care ea?
-Cu Yuri. Auzi, da tu ce ai? Unde iti este capul? Pari distras, spuse Ikusa banuitor.
-Nicaieri. Ma gandeam la fata aceea, Yuri. Avea multe carti cu ea, iar una, careia am apucat sa ii vad titlul, era plina cu tot felul de lucruri despre ingeri. Nu imi pot aminti titlul, dar sunt sigur ca acea carte era legata de ingeri. Este foarte ciudat, ea fiind de origine japoneza, nu ar trebui sa creada in ingeri...
-Da, bine. Dar ce are aceasta de-a face cu Yuri fiind Ayame? intreba el curios.
-Pai... mai nimic. Dar mi s-a parut ciudat felul in care s-a purtat. Ai vazut ca la inceput isi aduna cartile de pe jos fara sa zica nimic, ca mai apoi cand ne-a vazut sa devina deodata foarte prietenoasa. Ai observat?
-Cum sa nu fie prietenoasa cand vede doua specimene asa frumoase ca noi, Hissori? spuse razand Ikusa.
-Da, ai dreptate. Pentru ea suntem din cale afara de frumosi. Eh, cateodata cred ca sunt prea suspicios, toata aceasta munca si orarul de aici mi-a ajuns la cap. Devin paranoic.
-Pai, atunci hai la culcare! Maine avem o zi plina in fata noastra. Ne vom duce la liceu sa ne depunem cica, foaia matricola, parca asa se numeste. A… isi aduce aminte el ceva foarte vital… dar noi nu avem nici macar un numar ca sa o sunam pe Yuri sa aflam unde este liceul unde ea invata… Nu putem sa aparem asa pe nepusa masa la ea la usa si nici nu stim unde este acea usa.
-O sa dam noi de ea, stai fara grija si oricum o sa aflam noi unde invata.
-Hai sa ii facem o vizita maine, o cautam si aparem asa din senin.
-Stai calm, fratioare! Oricum este doar o muritoare. Tine minte ca singura relatie pe care o vom avea cu ea este de prietenie si nimic altceva. Ai inteles? Aceasta este valabil pentru amandoi.
-Da, stiu.
Iar in gandul lui: “ Ce pacat ca nu este inger, ar fi facut un inger foarte frumos.”
-Hai, ar trebui sa iti urmam sfatul si la culcare cu noi. Noapte buna!
-Noapte buna, Hissori, desi nu stia cat de buna ar putea sa fie aceasta noapte.

[BloodyInnocence]

astept criticile voastre desi sunt constienta ca multi dintre voi ati citit deja partea asta...
dar asta este...
In camera de lucru a celor doi protejati

Era noapte in Eden, orasul ingerilor si desi era noapte si era o ora foarte tarzie, o camera lasa sa iasa pe hol o lumina puternica de la lustra.
Aoshy si Ranpu lucreaza pana tarziu ca sa mai afle un amanunt, un indiciu, ceva oricat de mic, nu conta atata timp cat era ceva ce putea aduce la lumina toata aceasta situatie in care se aflau de ceva timp.
Din cauza ca erau prea absorbiti de munca lor nu au auzit podeaua ce scartiia sub picioarele unui necunoscut. Nu se vedea decat o umbra ce statea cu urechea lipita de usa camerei, unde Ranpu si Aoshy lucrau. Era de cateva ore pe acolo si astepta ca cei doi sa cada obositi cu capetele in cartile pe care le citeau, numai ca aceasta nu se mai intampla. Nu vroia sa foloseasca acel gaz pentru adormit dar daca situatia aceasta va mai dura mult timp nu avea alta cale. Maine la prima ora trebuia sa duca scrisoarea cu orice informatii ar fi gasit in locul stabilit data trecuta cand se intalnise cu superiorul sau. Daca nu putea gasi ceva mai bun pana atunci era ca si mort. Mai esuase o data atunci cand marile consilii s-au intalnit si pentru ca el a intarziat nu s-a mai putut strecura inauntru sa asculte ce discutau. Fusese iertat pentru aceasta scapare, dar era sigur ca daca dadea gres a doua oara era mort. Asa cum era transpirat din cauza fricii, incepu sa sopteasca o incantatie si aruncand o pana de-a lui in incapere astepta ca aceasta sa isi faca efectul. Cei doi ingeri nici nu au stiu ce i-a lovit, au adormit imediat ce pana se asezase pe podea.
In zece minute luase informatiile si o lua la fuga printre holurile castelului pana la camera in care statea. Compuse scrisoarea in fuga. Cand auzi orologiul cel vechi anuntand ora intalnirii tocmai terminase si o lua din nou la fuga spre locul de intalnire stabilit.
Cel caruia trebuia sa ii dea scrisoarea era deja acolo asteptandu-l. Se vedea dupa felul cum se invartea in cerc ca era foarte nerabdator.
-Sper ca mi-ai adus ceva de data aceasta, Uragiri, altfel ai incurcat-o.
-Da, da. Sigur alteta. V-am adus niste informatii destul de importante, se pare ca cei doi tineri protejati ai lui Tetsujin si Hageshi, pe numele lor Aoshy si Ranpu, lucreaza la o metoda de a deschide camera din prima domnie a conducatoarei.
-Cum adica, a o deschide? Intreba curioasa si nedumerita umbra.
-Pai, domnia voastra nu are de unde sa stie deoarece pe vremea acea era de mult plecata, dar cand au gasit-o pe conducatoarea lor omorita, au sigilat camera si au distrus tot ce putea fi de vreun folos pentru a o deschide. Acum cei doi, Ranpu si Aoshy, sunt convinsi ca daca reusesc sa patrunda in acea camera vor putea afla ce s-a intamplat, in acea vreme. Ei de fapt cauta informatii despre cei doi Fallen Angel legendari.
-Cum?!?! Trebuie neaparat sa ii opresti! Nu trebuie sa afle nimic despre cei doi Fallen Angel. Ai auzit? Nimic. Absolut nimic. Daca afla ceva despre ei, planul nostru se destrama, se duce pe apa sambetei. Pleaca mai repede! Ce mai pierzi timpul pe aici? Lenesule, pleaca am ordonat! Tipa umbra, riscand sa se compromita. Si sa faci rost de ceea ce ei au vorbit la consiliu.
-Da, am inteles, excelenta. Acum am plecat excelenta, spuse Uragiri facand plecaciuni.
Dupa ce Uragiri pleca, Ashi, el era demonul din umbra, parasi locul intunecat sprea a se intoarce inapoi in palatul sau.
“ Este o incurcatura data naibii. Este bine totusi ca acea camera a fost sigilata iar modalitatea de a o deschide distrusa. Daca reusesc sa intre in acea camera este foarte posibil ca tot ceea ce am planuit eu sa fie distrus, iar acest lucru nu se poate intampla! Nu voi lasa sa se intample. Cei doi Fallen Angel legendari vor sta legendari asa cum ar trebui si nu vor veni pe Pamant. Voi avea eu grija de acest lucru.”

Prin liceele din Tokyo

Este deja ora zece dimineata si ei de abia s-au hotarit asupra liceului unde se vor inscrie. Erau in intarziere asa ca au fost nevoiti sa plece in graba si si-au uitat asa numitele foi matricole acasa.
Nu le lua mult sa ajunga la liceu, mai mult le lua sa gaseasca liceul decat sa ajunga la el. Odata ajunsi in incinta liceu, se dusera direct la cabinetul directorului. Acesta ii primi cu bratele deschise.
-Bine ati venit! Bine ati venit! Ma bucur nespus de mult ca ati ales liceul nostru pentru a va continua studiile. Nu o sa va plictisesc prea mult cu enumerarea facilitatilor pe care le aveti aici. Am primit cererea dumneavoastra si a fratelui dumneavoastra de a va inscrie la liceul nostru. V-am facut deja fisele cu orele pe care le veti avea saptamana aceasta si care daca va convin vor fi lasate asa, daca nu va plac anumite ore veti putea sa le schimbati. Dar aceasta doar in primele zile de scoala. Apropo sper ca v-ati adus foile matricole, nu? intreba directorul.
Ikusa se uita la Hissori, iar Hissori se uita la Ikusa dandu-si amandoi seama ca au uitat foile matricole acasa pe masuta din hol.
-Le-am uitat acasa, din pacate. Dar putem participa la ore? Va promitem ca maine va vom aduce foile matricole. Deja am pierdut o groaza de timp cu mutatul si cautarea unui liceu adecvat, spuse Hissori sperand ca directorul sa ii inteleaga.
-Da, da, sigur. Nu este nimic. Poftiti orarul si cred ca ar trebui ca acum sa va duceti la ore, doar nu vreti sa intarziati. Spor la invatatura!
Pe coridor cei doi se uitau la cele doua orare si spusera:
-Eu am prima ora limba japoneza, aceasta va fi destul de interesant, zise Ikusa razand cu subinteles.
-Hm, spuse Hissori banuitor. Sper ca nu o sa faci pe desteptul, nu? Esti elev American, se presupune ca nu prea le ai cu limba japoneza, deci poartate ca atare. Se pare ca eu am prima ora matematica. Va fi interesant.
-Norocosule! Deci se pare ca o sa ne vedem peste o ora, nu fratioare?
-Asa se pare , “ fratioare”! Pe mai tarziu! Ai grija nu face nimic iesit din comun, esti om acum.
-Da, da, am inteles.
Il vom parasi pe Hissori putin, pentru a il urmari pe Ikusa.
Ikusa intra in clasa 412 de la etajul al doilea al liceului. Asa cum se astepta, clasele umane nu erau deloc diferite de cele ale ingerilor, aceleasi banci, aceleasi table facut din sticla, aceasi catedra cu acelasi vechi scaun care se presupunea ca este confortabil. Se pare ca a intarziat deoarece profesoara era deja in sala si se apucase sa predea lectia, prin urmare toti elevi din clasa se intoarsera sa vada cine putea fi cel ce a indraznit sa intarzie.
Imediat a vazut-o, la fel cum si ea la vazut exact cand a intrat in clasa. Au ramas amandoi ca trazniti, uitandu-se unul in ochii celuilalt dorind sa spuna ceva dar neputinciosi sa scoata un singur cuvand din cauza profesoarei. Nici unul dintrei ei nu se astepta sa dea peste celalalt atat de repede, chiar renuntasera la a se mai gandi la aceasta. Se uitau unul in ochii ceiluilalt citindu-si reciproc gandurile. Yuri banuia ca daca el este aici nici fratele lui nu era departe. Amadoi s-au trezit atunci cand profesoara s-a apropiat de Ikusa.
-Hey, intri sau nu? Esti nou pe aici dupa cat se pare, dar esti putin c-am mare pentru liceu… Ce ora ai baiete?
Uitandu-se la profesoara o cantari din cap pana in picioare. Acea privire pe care si Yuri o observase o facu pe sa fie putin geloasa, iar pe profesoara o magulise. Era constienta ca ea pe langa el sau profesoara ei nu era decat o copila dar spera ca poate Ikusa o va observa si pe ea asa, ca un om mare, matur. Alunga acel gand din minte spunandu-si ca nu ii pasa ce face el sau ce crede el, nu era decat un amic si atat.
Sa revenim la profesoara. Profesoara este simpatica si avea putin peste treizeci de ani. Are parul lung negru, ingrijit, ochi migdalati, caprui, gura cu buze subtiri si micuta, nasul mic, carn. Era mica de inaltime si slabuta ca un fotomodel. Era frumusica dar nu avea o frumusete iesita din comun. Se vedea ca ii placea ce facea si deasemene ii placeau foarte mult copiii. Probabil avea si ea vreo doi, dar era deasemenea posibil ca neavand nici un copil de-al ei sa isi reverse toata dragostea asupra elevilor ei.
-Pai, eu cred ca am nimerit bine. Aceasta nu este clasa 412, unde se tine ora de limba japoneza? Intreba Ikusa nevenindu-I sa creada ca ar fi putut gresi.
-Ba da, dar nu mi s-a spus ca voi avea un elev nou la ora.
-Am venit chiar inainte de inceperea orelor, cred ca directorul nu a avut timp sa va anunte.
-Bine, bine. Te rog, in lipsa fisei cu date despre tine, sa te prezinti. De unde esti? Cum te numesti? Ce varsta ai?
-Din America, New York, ma numesc Ikusa si am douazeci de ani.
-Douazeci de ani!?! exclamase uimita profesoara.
- Da. Am renuntat la liceu cand aveam saptesprezece ani si acum m-am gandit sa ma apuc din nou.
-Aha. Nume de familie nu ai?
-Acesta e numele meu de familie, Ikusa. Nu se astepta la aceasta intrebare si nu stia ce nume avea scris pe foaia matricola asa ca incepu sa faca pe prostul sperand ca va reusi sa treaca peste aceasta intrebare cu brio.
-Atunci prenumele care este?
-Ikusa.
Auzind raspunsul lui elevii izbucnira in ras.
-Liniste! Faceti liniste, amaratilor. Destul de ciudat. Oricum sa trecem peste. De ce ai venit la noi in Tokyo, Ikusa? Pot sa iti spun Ikusa, nu?
-Da, desigur. Chiar mi-ar face mare placere si oricum nu aveti cum altcumva sa imi spuneti… Am venit aici deoarece parinti au crezut ca acest climat imi va face bine mie si fratelui meu. Au zis ca nici nu vom mai putea dezonora fete asa usor, cica ne-o taie daca facem ceva dezonorant fetelor de pe aici, spuse el cu o fata atat de inocenta si serioasa incat ai fi crezut ca ceea ce spune el este cel mai normal lucru din lume.
Dupa ce scoase aceasta afirmatie din capul lui plin de soti ii facu cu ochiul lui Yuri, care se facu ca nu observa si ca nu crede nimic din ceea ce spune.
-Nu fi nesimtit, Ikusa. Acum treci intr-o banca si fi atent. Ai la dispozitie trei saptamani sa iti pui caitul in ordine si sa iti iei toate lectiile. Sa stii ca voi verifica! Apropo sa stii ca data viitoare vei da un test sa vad si eu care este nivelul cunostintelor tale, il ameninta profesoara.
Ikusa se aseza exact in spatele lui Yuri. Era bucuros ca a gasit un loc langa ea. De acolo din spate putea sa vada cat de matasos ii este parul si parca ceva il impingea de la spate sa il atinga dar se abtinu. Nu ii era permis sa faca ceea ce tocmai ii trecuse prin cap. Nu, trebuia sa se abtina de la orice, dar daca nu ii era permis sa aibe o relatie cu ea aceasta nu insemna ca nu putea sa vorbeasca cu ea. Cine stie poate ii era de ajutor. Asa ca i-a facut semn sa se intoarca.
-Hey, fetito! Ce mai faci? Iti vine sa crezi aceasta mica, mare coincidenta? Adica au trecut noua zile de la acel mic incident, nu credeam ca te voi mai revedea.
-Nu-mi zice mie fetito. Nu, nu-mi prea vine sa cred, dar faptul ca tu esti aici si imi sufli in ureche inseamna ca este adevarat. Sincer nu ma asteptam sa te mai vad vreodata, nici pe tine, nici pe fratiorul tau iubit.
-Faceti liniste acolo in spate! Spuse profesoara cu spatele la elevi si cu fata la tabla scriind niste verbe in limba japoneza.
-Uite numarul meu de telefon si ora pe care o am dupa aceasta, spuse Yuri dandu-i un biletel.
Ezita putin sa ii dea biletelul dar se gandi ca nu putea sa fie atat de rau pe cat vroia el sa para.
-Nu ma asteptam sa iti obtin numarul de telefon atat de usor… Cat despre ora de dupa aceasta, coincide. Se pare ca amandoi avem limba franceza in camera 319. Vrei sa te intalnesti in pauza cu mine si cu Hissori? Intreba el zambind smechereste.
Uitandu-se la el, Yuri avea impresia ca el chiar arata ca un bad-boy si ca ar trebui sa se tina departe de el. Mai ales de acel zambet care parca te invita la ganduri necurate si care era in stare sa dezghete o inima de mult inghetata.
-Ti-am dat numarul meu ca sa pastram legatura, nu il lua ca un semn de cedare a intimitatii mele si a timpului meu liber! Spuse ea cu un ton intepator studiat in oglinda de multe ori.
-Da, da stiu. Era o gluma, tepoas-o. Nu trebuie sa ridici garda atat de repede. Nu o sa iti fac nimic, nici macar nu o sa te ating. Apropo esti simpatica cu garda jos, stiai?
-Nu si nici nu imi pasa. Daca nu iti tii mainile acasa sau cuvintele pe limba vei avea probleme. Sa stii ca iti accept propunerea de a ne vedea in pauza numai pentru ca vreau sa il vad pe Hissori. Din cate am vazut este diferit de tine, as vrea sa ma conving ca nu l-ai corupt deja si ca nici nu il vei corupe.
-Aici vei avea o mare surpriza, surioara. El este deja de mult timp corupt. He, he, he, rase el diabolic.
Profesoara se intoarse spre clasa si se uita necrutatoare sa vada cine vorbeste dar pe niciuna dintre fetele elevilor ei nu se citea nelinistea vinovatului cand a fost prins, asa ca se intoarse reluand de unde a ramas cu scrisul.
Pe la jumatatea orei Ikusa se plictisi. Uitase cat de plictisitoare sunt orele la scoala, nu stia ce cauta aici, dar merita daca putea sa o gaseasca pe Ayame. Intre timp se ridica pentru a o deranjeza pe Yuri dar vazu ca scrie ceva pe o foaie. Era altceva decat ce dicta profesoara, asa ca se mai ridica putin pentru a vedea ce scrie pe foaie si citi:
“ I looked for the sun,
But it`s raining today
Raining… I`m going outside
I don`t believe my eyes…
You are there…
An angel in the street
Suddenly it`s not raining anymore
I`m screaming but..
What`s happening?
I`m falling
And then I see the angel`s face
No way! It can`t be you.
Not you!
I wake up; something`s so strange
I have wings… but why are they red?
I touch them and I understand
They are made from blood
The blood of the people I hurt
And from the darkest corner of my mind
I see your face and remember
You were crying..
Crying for my sake?
With sorrow in my heart
I try to fly up
To find you
To ask you
Why were you crying?
What have I done to make you sad?
My sweet angel
Why were you crying?
I didn`t understand then
But I do now
And I`ll try to fix what I`ve done
I`ll try to wipe your tears from your eyes
I can`t be at peace when I know you`re crying
I accept my faith as a Fallen Angel
But I can`t accept the tears from your eyes!”
Nu o mai deranja, se pare ca ajunsese intr-un impas. Ramase uitat in zare gandindu-se la ce a scris ea. Un vers i se parea cunoscut si anume: “ I wake up; something`s so strange\ I have wings, but why are they red.\ I touch them and understand.\ They`re made from blood.” Recitand din nou aceste versuri avu un moment de visare. Se vedea pe el cu aripi rosii, era ca si cum s-ar fi uitat intr-o oglinda, numai ca nu era nici o oglinda cel pe care il vedea era cat se poate de real si incerca sa ii spuna disperat ceva iar el nu intelegea ce vroia sa ii spuna. Tocmai cand acel inger ciudat intinse mana spre el sa il intoarca, probabil, cu fata spre ceva ce se afla in spatele lui, se trezi brusc. Aprope ca daramase banca cand se ridica speriat de ceea ce tocmai visase.
In tot acest timp cineva a urmarit tot ce s-a intamplat de cand a intrat Ikusa in clasa pana in momentul cand el s-a uitat in foaia lui Yuri potolindu-se pe neasteptate. Acum ca se sunase de iesire era momentul ca ea sa actioneze.

[BloodyInnocence]

In pauza

Yuri se ridica din banca indreptandu-se spre Ikusa fara prea mare tragere de inima. Ii placea foarte mult cum arata la corp, era si imposibil sa nu il gasesti frumos dar caracterul lui pana acum, cel putin, lasa mult de dorit. Se intreba cu uimire ce o fi fost in capul ei cand l-a considerat de treaba in noapte cand l-a cunoscut. Cu siguranta nu era atenta la ceea ce ii iesea pe gura atunci in acea seara, altfel nu ar fi facut pe ghidul pentru el si pentru fratele lui.
-Ce norocoasa esti! Se auzi o voce din spatele ei, care ii apartinea prietenei ei Steph, ce ii zambea complice.
-Despre ce vorbesti?
-Pai… poate imi spui tu… Cine este baiatul acela super frumos, din cate stiam eu, tu nu ai prieten sau ai facut lucruri de una singura in ultimul timp? Unde l-ai gasit? Cum l-ai intalnit? Cum de te cunoaste?
Yuri se inrosi si o trase de brat pe Steph, langa banca acesteia ca sa nu mai auda nimeni ce debita. Incerca sa o faca sa termine cu toate intrebarile dar vazand ca nu poate o lasa sa isi epuizeze stocul de oxigen si apoi sa vorbeasca.
-Nu este prietenul meu… suntem doar amici.. M-am intalnit cu el din intamplare acum cateva zile. Am intrat in el din greseala, stii cum sunt, nu ma uitam pe unde merg si buf! Apoi in urmatoarea clipa ma trezesc ca ii prezint orasul. La ce te gandesti si tu…. Numai telenovele ai in capul acela in ultimul timp….
-Pai atunci, daca asa sta treaba, nu imi faci si mie cunostinta cu el. Niciodata nu se stie ce o sa iasa. Daca tu nu il vrei, nu il tine doar pentru tine, nu este prea frumos din partea ta…
La auzul acelor cuvinte, Yuri se supara. Nu stia de ce, dar simplul fapt ca Steph il vroia pe Ikusa o deranja. Nu vroia ca ea sa il acapareze pe Ikusa, mai ales ca prietena ei, cand isi punea ceva in minte ducea acea idée pana la capat. Nu, nu putea sa gandeasca asa, ar fi fost foarte egoist din partea ei. Ikusa nu era al ei, nici nu il cunoastea de mult timp si nici nu il placea macar. Asa ca de ce ar fi interest-o ce facea el? Se uita la prietena ei, care astepta cu nerabdare un raspuns. Cateva secunde mai tarziu, simti o rasuflare calda in ceafa. Se intoarse pentru a vedea fata alba a lui Ikusa foarte aproape de fata ei. Daca s-ar fi aplecat inca putin aproape ca i-ar fi atins buzele. Inca putin daca s-ar mai fi inclinat ar fi putut sa o sarute. Deja il vedea cum se apleaca spre ea pentru a o saruta si ii pune mana pe mijloc lipind corpul ei de corpul lui pentru a putea sa o innebuneasca. Nu, nu avea voie sa se gandeasca la asa ceva se admonesta ea in gand. Apoi se trezi ca el o apuca de mana si o trage soptindu-I misterios sa mearga cu el, lasand-o astfel in urma pe Steph care ramase cu gura cascata la disparitia colegei ei.
“ Il voi avea pe acest Ikusa fie ca vrea el, fie ca nu. Stiu de ce au nevoie tipi ca el si in mod sigur acel lucru nu este o tipa timida ca Yuri. Este prea inocenta, prea copila pentru el, plus nici macar nu este la fel de frumoasa ca mine. Nu are nici o sansa in aceasta lupta pentru inima lui Ikusa. O sa fie o victorie extrem de usor de obtinut.” Spunandu-si aceasta ii aparu in coltul gurii un zambet de satisfactie. Nu stia cat de mult se insela in privinta lui, dar va afla destul de curand.
Yuri se trezi tinuta de mana pentru a putea tine pasul cu Ikusa care aproape ca alerga pe holurile liceului.
Mana lui era calda, dar nu era doar atat. Mai simtea ceva. Nu putea sa isi dea seama ce este, dar ii placea foarte mult si atunci ii pica fisa. Era siguranta. Siguranta oferita de caldura degetelor puternice ale persoanei din fata ei. Era la cativa pasi in spatele lui si ramase uimita de spatele lui lat, puternic. Camasa lui neagra ascundea muschii dezvoltati ce se jucau pe sub materialul fin. Aceasi camasa flutura pe langa ea, lasand un miros placut de parfum barbatesc in urma lui. Parul lui lung de un negru incredibil de inchis ce in prezenta razelor de soare parea a avea reflexii rosiatice, il faceau diferit de restul persoanelor pe care le cunostea. Nu putea sa creada ca nu vazuse toate aceste lucruri si inainte.
Tocmai cand vroia sa puna mana pe o suvita de-a lui de par, razleata, el se intoarse si ii zambi. Simti cum se topeste. Acel zambet al lui, orice ar fi exprimat: intentii rele, bucurie, tristete, fericire parea a fi intotdeauna de o senzualitate debordanta. Era foarte greu pentru cineva, oricine ar fi fost acel cineva, sa ii reziste. De altfel mai era ceva in legatura cu el. Ii lasa impresia ca nu conta de cat timp il cunostea si ca se cunosc de ani de zile nu ca s-ar fi intalnit de doua ori si acelea din intamplare. Era ceva ciudat in siguranta pe care o dadeau cuvintele, faptele si chiar si prezenta lui. Oferea prea multa siguranta unei persoane necunoscute. Acea siguranta o facea pe ea sa i se incredinteze cu totul, sa se lase pe mainile lui fiind sigura ca absolut totul va fi bine.
Apoi deodata se trezi din starea aceea de plutire, de vis si se gandi:
“ Nu. Nu. Nu. Nu este bine ceea ce fac. Nu trebui sa ma las purtata de singuranta aceasta falsa pe care o emana tot ce tine de el. Nu trebuie sa ma gandeasc la el in felul acestaa. Trebuie sa ma gandeasc la el ca la un prieten, amic.”
Din pacate nimic nu o ajuta. Parca totul vroia ca ea sa il bage in seama, sa il atinga, sa se lase tinuta in bratele lui puternice. Dar nu trebuia sa ii dea atentie, sa il atinga. Nu il placea si punct. Incerca sa ignore toate lucrurile ce o indeamna sa il vada ca pe un iubit. Trecea prin toate starile in timp ce era trasa prin holurile liceului.
Dupa ce aproape ca traversasera jumatate din liceu el incetini pasul si si-l potrivi dupa pasul ei, dar nu ii dadu drumul la mana. El incetini pentru a putea sa vorbeasca cu ea.
-Scuza-ma ca te-am luat, asa de repede, dar trebuia sa mergem undeva. In caz ca ai uitat trebuie sa ne intalnim cu fratele meu.
-Nu-i nici o problema, dar mai exact unde mergem?
-La vestiarul meu, sa ii explic ca mai exista coincidente in lumea aceasta.
-Poftim? Coincidente?
-Da, o sa intelegi in curand.
-Daca tu spui…. Eu trebuie sa te cred nu?
-Normal. Ce motive ai avea sa nu ma crezi?
-Ce motive as avea sa te cred?
-Nu stiu. Ce motive ai sa nu ma crezi?
-Momentan niciunul, dar aceasta nu implica sa te cred.
-Bine, bine crezi ce vrei, o sa vezi ca totul se va lamuri cand ne vom intalni cu mult iubitul meu frate.
Yuri nu intelese despre ce vorbea sau unde mai exact vroia sa ajunga, dar il vazu pe Hissori in fata lor stand linistit, rezemat de vestiar. Amadoi se apropiara de el. Ikusa vorbi primul.
-Uite pe cine am gasit eu!
Nu ii venea sa creada. Hissori se uita la Yuri, care ii zambea calduros.
“ Ce coincidenta. Se pare ca lumea este plina de mister.”, gandea el.
La randul ei, Yuri se uita uimita cand la Hissori, cand la Ikusa. Amadoi erau extraordianar de frumosi, parca ar fi fost de pe alta planeta, dar erau total diferiti. Parul argintiu si scurt al lui Hissori avea stralucirea aurului in razele soarelui, parca ar fi furat culoarea soarelui, iar imbracamintea de un alb imaculat il facea un adevarat inger. Culoarea alba a camasii ii lumina ochii albastrii, un albastru luat din ocean atat de intensa era culoarea, ce pareau si mai misteriosi datorita bretonului in forma de triunghi ce ii acoperea fruntea si putin din ochiul drept. Erau foarte diferiti de culoarea inchisa a ochilor lui Ikusa. In timp ce ochii lui Hissori ofereau linistea oceanului, ochii fratelui sau promiteau aventuri si intamplari misterioase intr-o noapte neagra fara luna. Ii venea greu sa creada ca cei doi barbati din fata ei sunt frati. Daca de Ikusa se forta sa nu se apropie din cauza alurii lui de bad-boy atunci de Hissori, care era exact opusul lui, se putea apropia linistita. El spre deosebire de Ikusa nu arata ca cineva pus pe rele tot timpul. Era sigura ca in prezenta lui nu avea de ce sa se teama in privinta inocentei ei, pe cand cu Ikusa povestea statea cu totul altfel. Daca ar fi ramas singura intr-o camera cu el, trebuia sa se astepte la absolute orice din partea frumosului Don Juan imprevizibil. Ikusa era mustangul naravas de abia capturat din salbaticie, intotdeauna fiind gata sa il arunce pe cel ce ar fi indraznit sa il calareasca, iar daca el era mustangul naravas, Hissori era calul pur-sange cu multe trofee castigate la diferite concursuri. De un lucru putea sa fie sigura si acela era ca oricat de frumosi ar fi ei doi, oricat de atragatori nu putea sa fie cu niciunul dintre ei doi, nu era de teapa ei. Ei erau caii superbi, in timp ce ea era pur si simplu un cal de bataie. Nu o deranja acest fapt deoarece nu vroia sa isi faca un iubit, vroia doar sa aiba cativa prieteni care sa o inteleaga si sa isi continuie cautarea ingerilor ei mult iubiti. Simtea ca ei puteau sa ii inteleaga pasiunea pe care o avea.
-Se pare ca exista si coincidente… Nu stiam ca inveti in acest liceu… spuse Hissori.
Yuri vroia sa raspunda la acea afirmatie dar tocmai cand deschise gura, o voce cunoscuta se auzi din spate.
-Te-am cautat prin tot liceul, spuse Steph. Unde ai disparut asa in fuga? Oricum nu conteaza. Presedintele clasei, Seya, a trimis dupa tine. Vrea sa vorbeasca cu tine, dar vad ca esti ocupata… spunand aceasta ii zambi complice. Nu imi faci si mie cunostinta cu cei doi noi prieteni ai tai?
“ Ce scorpie esti cateodata! Vrei sa te bagi in seama asa neinvitata. Oare ce vrei cu adevarat?” se intreba curioasa Yuri in timp ce facea prezentarile.
Desi Steph se prefacea ca este cea mai buna prietena a lui Yuri, ea o invidia de fapt pe Yuri din cauza frumusetii ei si isi pusese in gand sa ii fure toti baietii care se aratau interesati de ea sau de care ea era interesata. Yuri stia ca Steph nu ii este prietena cu adevarat, dar cateodata inchidea ochii la ceea ce facea ea si nu spunea nimic.
-Sigur. Ikusa, Hissori aceasta este Steph, colega mea si una dintre prietenele mele.
Steph nu baga de seama ca Yuri o prezenta ca simpla prietena nu ca prietena cea mai buna, din cauza ca era atenta la orice miscare a celor doi frati.
-Incantat de cunostinta, raspunse Hissori politicos.
-Sal`tare, scumpete! Spuse Ikusa facandu-i cu ochiul.
La acest salut Yuri mai ca nu il plesni pe Ikusa, iar cat despre prietena ei era invidioasa pe ea pentru ca era asa de libertina. Oricum ei doi puteau sa faca ce vroiau ei din cate ii pasa ei, dar problema ei era ca ii pasa desi nu vroia sa o arate si nici sa recunoasca.
Clopotelul anunta terminarea pauzei. Fiecare se indreapta spre clasele lor, dar nu inainte ca Steph si Ikusa sa faca schimb de numere de telefon. Ceea ce o scoase pe Yuri din sarite, dar tace si nu spune nimic. Ikusa vazu cum Yuri trece de la o stare la alta dar nu ii dadu atentie. Cu ea nu avea voie sa se implice pentru ca el cu Hissori dedusera ca ea avea un potential mare de a devein inger, iar daca cineva se amesteca in viata ei nu putea sa stie ce efect ar putea avea aceasta pe viitor. Iar el unul chiar vroia sa ii dea sansa sa devina inger, in afara de aceasta daca s-ar indragosti de el atunci o sa ii franga inima cand va trebui sa plece inapoi in “ America”.