Fructul interzis [+18] [ shounen-ai / yaoi ]

[Lithium-Angel]

:: Yoko :: imi cam dai planurile peste cap cu iubirea ta pentru Seto. Am decis sa te fac sa il indragesti pe Kai ca sa ii pot face blondului orice imi doresc. Inca ma mai gandesc daca sa renunt la planul initial sau nu.

:: Mousy :: E ciudat ca l-ai ales pe Sanju ca personajul tau preferat din moment ce el simte un oarecare dezgust fata de persoanele de acelasi sex ce sunt intr-o relatie. Atitudinea lui va deveni mai evident in urmatorul capitol. De ziua ta am zis ca iti indeplinesc o dorinta. Nu pot face prea multe...dar pot crea un one shot extra la poveste...daca il consideri un cadou suficient. Pm me daca accepti acest dar pentru a imi spune despre ce ai vrea sa fie acest one shot.

:: Togainu no chi♥Gunzi♥ :: Warning! Aceasta prima misiune duce la un viol.
De aceea am zis ca va fi tulburatoare, plus ca implica urmatoarele pe care le veti citi.

:: nolazy :: Hey, ce mai faci tu? Nu te-am mai vazut pe aici de mult.
Un lucru am de zis: Ma bucur ca te intereseaza, momentan, doar viata sexuala a lui Kai care, apropo, e una foarte activa si nediscriminatoare. Nu te vei plictisi asteptand.

Capitolul 6
Prima misiune
Furie

Timp de câteva zile bune am avut senzaţia că trăiesc un vis. Seria de evenimente ce au urmat după acea seară în care ni s-a prezentat prima misiune a reuşit să mă transforme într-un nimic. Dacă nu aş fi găsit puterea mintală de a mă ridica şi merge, atunci aş fi rămas întins în patul meu, acolo unde Kai m-a lăsat.
Mai întâi, eu şi Kai am primit identităţi false şi ne-am strecurat în clădire ca doi poliţişti japonezi şi ne-am furişat în biroul în care ni s-a spus că se află acele coduri. Sanju avusese grijă să afle tot despre fiecare persoană din clădire şi ce posibil pericol putea să reprezinte pentru noi în timp ce Seto se afla la câţiva metri distanţă de ea, într-o maşină de supraveghere, având grijă să monitorizeze tot pentru a ne putea anunţa dacă aveau să apară musafiri nepoftiţi.
Slujba mea era să privesc acel birou şi locul unde se aflau codurile şi apoi să îi spun bărbatului cu păr castaniu cum ar putea fi furate pentru ca el să fie atent şi să împiedice asta. Era destul de greu de explicat când existau atât de multe modalităţi. Din fericire, nu ar fi putut ajunge înauntru pe cale subterană pentru că nu existau tunele recent săpate şi nici altele mai vechi. Principalele puncte de intrare erau ferestrele şi baia. Era clar că nu puteam modifica ce anume se afla acolo aşa că am schiţat în câteva fraze cam cum bănuiam eu că se puteau mişca înauntru pentru a ajunge la seif.
Roşcatul îi oferise lui Kai combinaţia seifului, doar lui şi nimănui altcuiva întocmai cum a spus Riku, făcându-l pe acesta singurul capabil să fure codurile dacă îşi dorea să facă asta.
Aş putea spune că mai mult ne-am plimbat pe acolo până când am stabilit două posibilităţi mai veridice de a pătrunde în acea cameră.
M-am simţit uşor izolat. De îndată ce le-am spus ce îşi doreau să afle, am fost rugat să îl acompaniez pe Seto ci nu să mă întorc acasă, acolo unde se afla Sanju. Era clar că dacă se întâmpla ceva ce nu am prevăzut, trebuia să îmi asum responsabilitatea şi să ofer alte variante.
M-a suprins atitudinea blondului. Atât de serios, mult mai serios decât de obicei, atent la toate în jurul său şi la mine chiar dacă eu nu eram trecut pe lista datoriilor sale.
- S-a întâmplat ceva? m-a întrebat curios, aşezându-se pe scaunul de lângă mine.
Mă privea intrigat, foarte atent ca să nu îmi piardă nici cea mai mică reacţie, însă îmi zâmbea. Văzându-l atât de atent şi de dornic să mă facă să mă simt bine, inima mea a început să bată mai puternic decât înainte deşi nu atât de des pe cât o făcea în preajma lui Kai,
- Nu, nimic, am răspuns scurt, încercând să mă comport normal.
Nu era vina lui Seto că mă comportam oarecum ciudat. Tot drumul şi pe parcursul timpului petrecut în acel birou, niciunul dintre noi nu a spus cine ştie ce. El, Kai, se comporta atât de normal şi de profesional încât am avut senzaţia că făceam un adevărat sacrilegiu dacă pomeneam de orice altceva înafară de muncă. În compania lui mă simţeam pierdut şi vulnerabil. Pe tot parcursul acelei seri, un singur gând a continuat să îmi parcurgă mintea deşi trebuia să mă intereseze cu totul altceva.
Ideea cum că avea să îşi ceară răsplata de îndată ce misiunea ajungea la sfârşit, că avea să mă sărute din nou, să mă facă al lui, chiar şi simplu fapt că avea să mă forţeze, toate mă excitau şi mă făceau să îmi doresc ca el să se ţină de cuvânt. Aveam noroc că mă aflam în prezenţa lui Seto. Mă liniştea şi mă determina să mă destind deşi trebuia să fiu mereu în stare alertă şi gata de acţiune. Blondul reuşea mult prea uşor să mă facă să mă simt comfortabil în preajma lui.
Când s-a lăsat întunericul s-a ivit şi momentul potrivit pentru a acţiona. Oricine ar fi dorit să fure acele coduri în decursul celor 48 de ore, oricine şi oricâţi ar fi fost, acela era momentul cel mai bun pentru a face primul pas. Kai continua să patruleze în secţie pe post de ofiţer, însă de îndată ce a primit un semnal de la „sediu”, cum numisem noi maşina în care stăteam, s-a îndreptat spre birou şi a aşteptat.
Toţi purtam căşti speciale pentru a auzi ce se întâmplă şi a putea vorbi fără să cărăm toate cărămizile după noi. De mărimea unui cip, lipit de partea ascunsă a lobului, invizibilă şi foarte folositoare. Aşa putea fi caracterizat singura modalitate prin care păstram legătura între noi.
Noi, eu şi Seto, nu am observat pe nimeni apropiindu-se de clădire şi totuşi doi indivizi erau atât de aproape de birou încât bărbatul cu părul castaniu a trebuit să se ascundă. Au urmat multe momente de linişte, prea multe pentru a ne putea simţi bine. Un clinchet s-a auzit din interior şi mi-am dat seama că cineva încerca să deschidă unul dintre geamuri. De îndată ce am auzit şi foşnetul covorului, am realizat că era vorba de ultima fereastră de pe peretele drept, cea mai apropiată de locul unde era seiful. Îmi era uşor să spun asta pentru că singura porţiune de podea acoperită era chiar acea zonă.
- E prea linişte..., a murmurat blondul, ducându-şi mâna stângă aproape de buze. Purta nişte căşti ca pentru calculator şi a fost suficient să apese o singură dată pe un butonaş pentru ca vocea roşcatului să se audă de cealaltă parte.
- Ce e? a întrebat Sanju, pornind conexiunea video pentru a ne putea vedea. Noi îl vedeam pe el, dar şi pe Riku, cel ce stătea pe fotoliul lui şi sorbea dintr-o ceaşcă de cafea.
- Din datele tale, toţi ce au ieşit din tură sunt acasă acum, nu?
- Am intrat pe frecventa camerelor din intersecţii şi a magazinelor din zona în care locuiesc. Conform acestor înregistrări, toţi cei care au plecat de la poliţie au ajuns la familiile lor. Ei sunt ok, a rostit scurt, cercetând ceva din apropierea laptop-ului. Totuşi, senzorul din grădină s-a activat.
Atunci am realizat că tăcerea din partea lui Kai putea fi cauzată de aceleaşi persoane ce doreau să fure codurile. Seto s-a ridicat în picioare şi a scos, dintr-o valiză, un pistol, pregătit să meargă în ajutor, însă vocea brunetului ne-a făcut pe amândoi să ne uităm rapid la ecran.
„ Dacă va avea nevoie de ajutorul vostru, Kai îl va cere..”, atât ne-a spus, sorbind din ceaşca lui. Blondul s-a înroşit puţin, nu ştiam atunci de ce, şi s-a aşezat la loc, păstrând arma destul de aproape, pentru orice eventualitate.
Nu sunt sigur cum s-a întâmplat, dar nimeni din secţie nu a reacţionat când au început să se audă câteva zgomote din biroul respectiv. Erau multe, dese şi suprapuse, încât mă făceau să mă simt ca un ghem. Îmi era frică, speram din toată inima ca el să nu fi păţit nimic, mă tot întrebam de ce restul se fac că plouă, dar mi-a fost explicat curând.
„ Chiar dacă poliţia nu ne ajută, se face că nu ne vede..”, a explicat Riku, zâmbind mulţumit.
Blondul a înghiţit în sec, a încercat să vorbească cu cel din birou, însă nu a aşteptat mult pentru un răspuns.
- Te rog să stai aici, mi-a spus rapid, înainte de a ridica pistolul şi de a deschide portiera din spate.
Am rămas de unul singur, speriat, temându-mă ca nu cumva Kai să fie rănit ca şi cum, dacă asta s-ar fi întâmplat, eu aveam să mor, să fiu abandonat sau schilodit pe viaţă. Aşteptam să aud ceva. Orice. Vocea lui Kai sau cea a lui Seto, însă nici după ce zgomotele s-au oprit nu s-a auzit nimic. Spre fericirea mea, arma blondului nu s-a descărcat. Era din nou linişte, prea multă tăcere pentru a putea sta potolit aşa că am abandonat maşina şi am alergat înauntru. Riku avea dreptate, se făceau că nu suntem acolo deşi şi eu treceam pe lângă ei şi mă duceam ţintă în birou.
De cum am deschis uşa, am rămas stupefiat. Un trup stătea inert, în zona mesei, cu un braţ întors la spate şi gâtul rupt în timp ce sângera pe gură, nas şi dintr-o rană din zona abdomenului. Un alt corp, unul mult mai grav rănit, se afla sub trupul castaniului. Ditamai tăietura de pe frunte sângera îngrozitor, câţiva dintre dinţii persoanei respective lipseau, mâna îi era ruptă şi unul dintre picioare întors. M-am uitat înspre suprafaţa de lemn a biroului şi am văzut câteva urme de sânge şi acolo aşa că am dedus imediat ce s-a întâmplat.
Kai l-a lovit pe individ cu capul de birou, i-a întors mâna la spate şi i-a rupt-o, apoi l-a lovit cu pumnul şi l-a ţintuit la pământ. Celălalt părea să fi suferit mai puţin pentru că bănuiam că fusese lovit doar cu genunchiul în faţă înainte de a i se întoarce capul şi a fi ucis. Da, oricum te uitat la situaţie, cei doi bărbaţi necunoscuţi erau morţi, însă Kai încă stătea pregătit să îl lovească pe unul dintre ei.
Era aşezat într-un genunchi, cu pumnul întins spre faţa celui cu tăietura de pe frunte, îl privea furios şi părea gata să continue. Uşurinţa cu care i-a omorât pe cei doi m-a uimit, dar m-a şi speriat. Amândoi indivizii aveau pistoale, amândoi erau mai corpolenţi, dar cineva atât de firav şi de tânăr ca şi Kai reuşise să îi ucidă în mai puţin de două minute.
Am tresărit de îndată ce l-am observat pe Seto, ţintind spre castaniu, de parcă el era inamicul ci nu tipii ăia întinşi la pământ.
- Kai, ridică-te şi lasă-l în pace. E mort deja..., a rostit blondul, puţin cam pierdut şi uşor roşiatic la faţă.
- Păcat..., a mârâit celălalt, îndreptându-şi spatele şi ridicându-se în picioare.
Mâinile îi erau pline de sânge deşi nu era al lui, însă ochii îi străluceau puternic din cauza furiei ce încă clocotea în interiorul lui. Am dorit să îi spun ceva, dar a trecut pe lângă mine, ordonându-mi să mă mişc din calea lui.
Dacă credeam că felul în care acesta se comportase în timpul sexului cu mine era dur, atunci mă înşelam enorm. Situaţia prezentă mi-a fost suficientă pentru a ajunge la concluzia că încă nu cunoşteam partea întunecată a lui Kai, că încă nu îl văzusem cu adevărat enervat şi că trebuia să am grijă ce fac sau spun. Seto a expirat uşurat, fericit că acesta a renunţat uşor la dorinţa lui de a îi transforma pe inamici în saci de sânge, apoi s-a întors spre mine şi mi-a făcut semn că e timpul să plecăm.
- Cum a decurs misiunea? ne-a întrebat brunetul de îndată ce am ajuns acasă.
- Superb! a mârâit cel ce încă nu se spălase.
A trecut pe lângă Riku, salutându-l uşor din cap, apoi a deschis uşa la camera lui şi a trânti-o pentru a o închide. Roşcatul a privit urât în urma bărbatului, apoi a oftat adânc.
- Se pare că avem rapoarte de făcut. Uh...ce problemă..., a rostit supărat, ştiind că el şi Seto aveau să pună pe hârtie tot ceea ce se întâmplase în sediul poliţiei japoneze.
Dis de dimineaţă, am tresărit când am auzit uşa de la camera lui deschizându-se. Am vrut să îi vorbesc aşa că am ieşit din propria mea încăpere şi l-am strigat. S-a oprit aproape de canapea şi s-a întors înspre mine, privindu-mă la fel de furios cum o făcuse şi cu acei indivizi. Încă era enervat deşi nu ştiam de ce. Aveam să aflu curând.
Cert era că mi-am ales momentul nepotrivit. Riku trebuise să plece să aranjeze lucrurile cu poliţia şi să vorbească cu Tanaka, Seto şi Sanju predau un raport şi au plecat să răspundă la întrebările şefului în timp ce Kai era singurul lăsat acasă deşi ar fi fost primul ce trebuia să dea explicaţii. „Mai întâi să se calmeze...”, spusese brunetul când a explicat de ce acesta era singurul care nu mergea cu ei. Eu nu aveam de ce pentru că nu văzusem mare lucru.
Privirea bărbatului cu părul castaniu devenise mult mai furioasă şi i-am văzut trupul încordându-se. Eram un complet idiot ce şi-o făcea cu propria lui mână. La cât de enervat era Kai, eu mă trezisem să mă bag în seamă şi să îi amintesc anumite lucruri doar prin simpla mea prezenţă. Aveam să regret că l-am strigat şi oprit. Aveam să regret cumplit de mult.

Capitolul 7: Prima misiune
Dezamăgire

[Yoko]

Ok ok ok sa ma calmez si sa incep cu inceputul. :D Scuze ca ti-am dat planurile peste cap cu Seto; chiar aveai de gand sa-l omori? :(( Sau... ai de gand?... :(( Ufff n-am voie sa intreb asta, dar nici nu pot sa ma abtin. N-am ce sa fac daca de el si Kai imi place cel mai mult! :D La Seto imi place la nebunie felul lui de a fi, calmul, starea aia de degajare pe care o poate transmite altora. N-ar putea sa-mi placa mai putin de el orice l-ai pune sa faca! :D Singurul lucru grav ar fi daca ar pati ceva... Cat despre Kai, evident ador perversitatea lui si temperamentul vulcanic. Cei doi au exact personalitatile care-mi plac mie. :D Tocmai de-aia nici nu pot sa aleg doar unul.

Capitolul? Superb!! I-am vazut si in actiune si am descoperit si o noua latura a lui Kai. :D A zis el bine: el face treaba murdara. Acum... sunt super curioasa ce o sa urmeze intre el si Shuichi in capitolul urmator!! Mai ales ca au ramas si singurei... :D

Spor la scris si cat mai repede next!! :)

[I hate maths.]

Hey in sfarsit ajung si eu:d

Pei....eu am o minte mai diabolica.Abia astept sa vad ce ii va face Kai lui Shuichi.Dar te rog fii blanda:(
Dar, de ce s-a enervat Kai in halu ala?Si mai ales de ce sa se razbune pe bietul Shu-chan?Nu vreau sa ma gandesc la ce va urma....prin mintea mea circula un gand cum ca Sho va sta in spital o vreme dupa experienta ce va urma, iar Kai va invata sa nu se mai poarte in felul asta.Da, asta mi-ar placea sa vad:-p Totusi te las pe tine sa decizi.
Cat despre cadou, ma miscat gestul tau.Iti multumesc iar daca tu vrei poti sa il pui in aplicare.Si sa stii ca nu am pretentii:))
Cat despre Sanju...ura asta pentru Kai imi place.Nu suporta relatiile intre persoane de acelasi sex?Ce n-as da sa il vad indragostit de Seto!
Apropo de blondin:-? mi se pare mie sau e indragostit de Riku?
Greseli...nu ai:-p Adica io nu am vazut.

Ne, cam atat.Sper sa vii repede cu nextu.Mult noroc la scris si multumesc pentru cadou.Ja-ne!:bye:
Cu Dan aceeasi poveste, e inca la mare.

[nolazy]

Mai intai : fac bine, multumesc de intrebare :)
Apoi...acest capitol a fost extrem de interesant si captivant, cu toate ca nu a continut yaoi.M-a facut sa-mi creez o parere mai clara despre personaje, in special despre Kai.Acea parte intunecata a lui, brutalitatea si sangele rece de care da dovada atunci cand se comporta ca un criminal, m-au facut sa-mi dau seama ca e mai perfect decat credeam :))
Niciodata nu am fost prea atrasa de chestiile siropoase si dragalase, preferand mai degraba un viol sau ceva in genu :-"
Scena mea preferata a fost atunci cand ii omora pe tipii aia..he he, cat de sadic poate suna >:).Iar finalul...promite multe.Va regreta?Ei bine eu nu prea,atat timp cat se va intampla ceva care nu ma va face sa-mi para rau :-".
Eu nu sunt de acord cu Mousy, in legatura cu Kai si invatatul sa nu se mai poarte urat.Ba din contra, eu il vreau cat mai rau si nemilos >:)
Spor la scris si dne mai vedem :)
bye

[akira-chan]

buna felicitari pentru fic in primul rand imi cer scuze ca nu am comentat pana acum dar sa sti ca am citit
imi plac foarte mult personajele in principal ii ador pe kei si shu
as vrea sa existe o relatie intre ei sau cel putin ke sa-si schimbe comportamentul fata de shu imi pare rau pentru el
astept capitolul urmator care sper sa vine cat mai curand
papa

[Lithium-Angel]

:: Yoko :: Yoko, oarecum ma intriga faptul ca iti place personalitatea lui Kai, insa, repet, aparentele inseala. Oamenii au mai multe fete si asta se aplica si in cazul lui. Seto..hm.....mi-ati cam stricat planurile cu Seto. Again, aparentele inseala. Va trebui sa mai introduc un personaj in fic pentru a nu il omora. Continuarea scenei are loc in capitolul urmator. I like the way you think!!!

:: Mousy :: Ca si present pentru tine..cand ajung la finalul acestui fic, te las sa decizi despre ce ar putea fi urmatorul. Va fi sugestia ta si eu o voi dezvolta dupa placul inimii mele ca sa fie ceva si hot, dar si bun. Mai exact, vom decide impreuna ce am sa scriu in continuare


:: nolazy :: gusturile noastre sunt asemanatoare. desigur, i hate rough stuff atunci cand imi place un personaj si cred ca merita sa fie cu unul anume si se baga nush care si se culca sau il violeaza...atunci il injur de mama focului. insa personajele mele preferate pot face orice, absolut orice. Drept urmare, nu te ingrijora, Kai's fun time nu se termina aici ci continua si in urmatorul capitol.

:: yukierilove :: Well... sa zicem ca Shu are mult de suferit. De fapt, suferinta lui de abia acum incepe. gomen. ma bucur ca iti place povestea. Voi incerca sa il mai "imblanzesc putin" pe Kai

enjoy readin'.

Capitolul 7
Prima misiune
Dezamăgire

M-a mâncat în cur. Asta ca să explic cât mai eficient şi uşor situaţia în care mă aflam. Făcusem o mare greşeală în a încerca să vorbesc cu el, mai ales când el era un pachet de nervi. Alesesem şi momentul cel mai inoportun, când eram doar noi doi acasă şi nimeni altcineva. Simpla mea băgare în seamă nu era suficientă pentru a îl călca pe nervi, dar asta nu m-a oprit din a îi vorbi.
- Kai, legat de ieri....eşti bine? l-am întrebat oarecum timid, apropiindu-mă de el.
- De ce nu aş fi? mi-a răspuns scurt, dorind să se îndepărteze de mine şi să între în bucătărie.
Era rece şi indiferent, clar pornit împotriva cuiva, nu conta cine. Începeam să mă întreb cum poate purta cămăşi sau tricouri pe căldura aia pentru că de fiecare dată când îl vedeam, chiar şi în acea noapte, spatele îi era mereu acoperit. Iniţial, am presupus că are o cicatrice urâtă pe care nu vrea să o arate nimănui. -Păi, nu prea păreai în apele tale...adică nu erai tu şi...., asta am spus.
Inima a început să îmi bată mult prea puternic în acel moment. Declanşasem ceva în interiorul lui pentru că se uita la mine atât curios cât şi enervat. Era atât de frumos încât toată acea răutate din ochii lui nu ar fi reuşit niciodată să îi stirpească strălucirea, ba din contra, fiecare gest al lui îl făcea mult mai atractiv.
Câteva firicele de păr îi acopereau ochii, spatele îi era încordat, prin cămaşă i se vedea pieptul bine făcut şi abdomenul lucrat, pantalonii îi scoteau în evidenţă bărbăţia şi cu siguranţă şi fundul. Tenul oarecum albicios sclipea în bătaia razelor soarelui în timp ce acea pereche de ochi căprui păreau două pietre preţioase.
A păşit încet, atât de încet încât am crezut că nimic rău nu avea să se întâmple. S-a oprit chiar în faţa mea şi, preţ de un moment, mi-a zâmbit dulceag. Picioarele mi s-au înmuiat imediat. Kai era fioros, dacă se poate spune asta, şi reuşea să submineze pe oricine prin simpla sa prezenţă, însă acel zâmbet... Dacă ar fi continuat să îmi zâmbească aşa, probabil aş fi fost eu ce aveam să îl roage să mă facă al lui, să îi cad în genunchi şi să împlor. Nimeni nu m-ar crede dacă le-aş spune că ceva atât de frumos şi de inocent ca surâsul lui ar putea stârni dorinţe ascunse, gânduri perverse şi nevoia de a fi iubit. Nici nu a trebuit să explic cât de captivant era acest bărbat cu părul castaniu pentru că şi alţi i-au căzut în braţe. Chiar şi din echipa noastră.
Privind acea expresie relaxată a lui, am zâmbit şi eu şi m-am pregătit să continuui să vorbesc, fericit că el acceptase să poarte o discuţie normală. Am fost un idiot. Nu ştiam nimic despre Kai, dar aveam să aflu treptat şi să mă afund mai mult în groapa pe care mi-o săpam de unul singur.
În secunda următoare, pe chipul lui a apărut un rânjet meschin ce a reuşit să mă ţinească de podea şi să mă facă să încremenesc. Mâna lui s-a întins spre mine şi mi-a prins părul, apoi am fost împins în perete din spate în timp ce trupul lui s-a lipit de al meu.
I-am simţit tot corpul mulându-se peste al meu şi am icnit, mai mult din cauza forţei cu care o făcuse decât a faptului în sine. Genunchiul lui drept s-a aşezat exact între picioarele mele şi a împins în sus, lovindu-mi şi prinzându-mi bărbăţia sub greutatea lui. Ambele mele încheieturi stăteau încleştate în doar una dintre mâinile lui. Atât de puternic era. Suficient de abil încât să mă imobilizeze, folosind cât mai puţină forţă şi nici foarte multe accesorii.
- Nu....eram eu? m-a întrebat ironic, scoţându-şi limba afară.
Am tresărit şi mi-am închis ochii când aceasta a coborât pe gâtul meu şi a dat să continue. Chiar dacă nu îl vedeam, îl simţeam. Palma lui s-a coborât pe tricoul meu, apoi s-a strecurat pe dinauntru şi mi-a atins pielea ce, fără voia mea, începea să se încălzească enorm de mult.
- În...încetează...., am şoptit mai mult, simţindu-mă mult prea istovit pentru a ţipa sau a îl lovi.
A râs din nou şi a trasat o linie cu degetul pănâ aproape de gulerul bluzei şi a tras de el, reuşind să îl rupă. S-a aplecat puţin şi a lins unul dintre sfârcuri, apoi a împins genunchiul său mai adânc între picioarele mele. Scânceam şi tremuram, eram roşu la faţă şi corpul probabil îmi ardea, însă viteza şi indiferenţa cu care făcea toate aceste lucruri mă demoralizau şi aproape mă determinau să plâng.
- Obligă-mă, mi-a spus imediat, întorcându-mi, dintr-o singură mişcare, ambele braţe la spate.
Începeam să mă obişnuiesc cu felul lui de a fi în ceea ce privea strângerea părului. Devenea plăcut. Degetele lui stăteau încâlcite în părul meu, pline de forţă pentru a nu mă putea elibera fără a rămâne fără câteva fire bune. Am fost îndepărtat de perete, întors cu spatele şi lovit din nou de zid, obrazul meu frecându-se de suprafaţa dură a acestuia. Pentru o a doua oară, m-a ridicat şi m-a împins înspre uşa propriei mele camere, deschizând-o cu piciorul, apoi trântind-o puternic pentru a o închide.
Am fost practic azvârlit în propriul meu pat. Mi-a luat câteva secunde să mă ridic în coate şi să îmi întorc privirea spre el, dar nu mi-a folosit la nimic.
Se apropia de mine, ţinând una dintre cravatele mele în mâna, apoi mi-a prins încheieturile din nou şi le-a ridicat deasupra capului meu. Am fost lipit de pat de trupul lui ce s-a aşezat peste al meu, apoi am început să gem. Îmi era imposibil să nu o fac când bărbăţia lui se freca de a mea, picioarele lui îmi înconjurau trupul, pieptul lui stătea lipit de al meu şi îi simţeam respiraţia în ceafă.
- Ţi-am zis să încetezi! am strigat într-un final, simţindu-mi mâinile strânse de ceva puternic. Mi-am dat capul pe spate, altfel nu aveam cum să privesc în sus, şi m-am văzut legat de pat.
Tremuram, dar de ce? Iniţial am zis că mi-era frică. De atitudinea lui, de felul în care se mişca, de lucrurile pe care mi le făcea. Imediat apoi, am gândit că poate eram nerăbdător şi mult prea curios să văd şi să simt ce avea să facă în continuare. Am ajuns la concluzia că îmi era frică tocmai pentru că speram că avea să mă facă al lui. Nu îmi cunoşteam partea sadică şi masochistă, dar se părea că aveam şi aşa ceva. Îmi plăcea comportamentul lui, furia lui când făcea sex şi le interpretam ca pe o pasiune nestăvilită.
La doar câteva momente după ce am ţipat la el, mâna lui a zburat prin faţa mea, lovindu-mă în trecere. Atât de puternic şi de usturător încât am lăcrimat puţin. Buza inferioară a început să mă doară, dar nu prea îmi dădeam seama de ce. A urmat un sărut pasional în care limba lui a coborât cât de adânc era posibil în gura mea şi a lins tot în calea sa. Cele două minute cât a făcut asta au fost suficiente pentru a mă distruge pe dinauntru.
Am descoperit ceva ce m-a cutremurat profund. Gândul că el avea să mă facă al lui cu forţa, că avea să mă bruscheze, să mă rănească şi să mă trateze ca pe un sclav...totul mă făcea să mă excit.
Nu am rezistat prea mult în a îi răspunde la sărut. Ca şi cum mă transformasem complet, am început eu să ling acel organ atât de flexibil, făcându-mă să salivez şi să vreau mai mult. Cu acea ocazie am aflat şi de ce mă ustura buza. În momentul în care m-a lovit peste faţă, mâna lui a trecut peste ele şi mi-a tăiat buza inferioară ce probabil sângera puţin chiar şi după.
- De ce....aşa de furios? am întrebat rapid, printre expirări adânci. Respiraţia îmi era întretăiată, simţeam cum saliva îmi alunecă pe gât şi se prelinge pe bărbia mea, bărbăţia deja mi se întărise în timp ce inima îmi bătea foarte rapid şi haotic.
- De ce aşa de stupid? m-a întrebat retoric, muşcându-mi buza înainte de a îmi ofere un alt doilea sărut pasional în care limbile noastre s-au unit şi s-au lins reciproc. Mâna lui dreaptă mi-a prins maxilarul şi l-a strâns chiar dacă continua să mă sărute şi să îşi ţină corpul lipit de al meu.
- Lasă..., am început să spun din nou, dar am gemut în schimb. Nu mai... ieri a trecut, am icnit imediat apoi, încercând să îi spun că nu trebuia să se mai simtă furios din cauza acelor indivizi ce doreau să fure acele coduri.
- Ce vrei să spui? m-a întrebat rapid, afişând pentru prima oară o expresie uimită, dar şi oarecum răutăcioasă.
Îşi încordase spatele şi stătea drept în fund, cu o mână pe pieptul meu şi cealaltă aproape de gât. Eu stăteam întins, mai mult lungit decât aşezat la nimereală, gâfâiam puternic şi respiram rar, îmi umezeam des buzele şi tremuram până la oase numai gândindu-mă că zonele noastre intime stăteau atât de lipite una de cealaltă.
- Eşti enervat, nu? am vorbit rapid, temându-mă că aveam să rămân fără aer înainte să pot să termin de spus tot ceea ce imi doream să spun. Te-ai înfuriat şi i-ai ucis pe cei doi şi încă mai resimţi furia din acel moment. E normal, ea nu dispare atât de uşor. O să te simţi mai bine după ce elimini toată ura şi dorinţa de a îi distruge.
Parcă eram un robot dat pe fast play. Nu mă oprisem nici măcar o secundă, dar începeam să sun oarecum disperat. Chipul îmi era roşu, ştiam asta pentru că îl simţeam arzând. Câteva momente nu a spus şi nici nu a făcut nimic. Eu încercasem să îi spun că oricine reacţionează atât de agresiv şi că e nevoie să consume toată acea energie negativă pentru a se simţi mai bine, dorind să îl fac să se calmeze, însă el mă privea nepăsător.
Acelaşi zâmbet meschin a apărut pe chipul lui, urmat de o expresie aproape diabolică şi încleştarea dinţilor. I-am simţit întreg trupul încordându-se, apoi am început să tresar când a început să se mişte din nou. Cu o viteză nebună, a reuşit să îmi scoată pantalonii şi să îşi lase în jos boxerii negri pe care îi purta. Mâna lui dreaptă mi-a strâns gâtul în timp ce cealaltă mi-a îndepărtat picioarele atât de mult încât putea să vadă perfect în interiorul meu dacă îşi apropia chipul de acel loc.
- Kai...ştiu că eşti furios..dar..., am vorbit pe un ton grav, mai mult ţipând, reuşind doar să încep fraza, dar nu să o şi termin.
Buzele lui le-au prins pe ale mele, limba lui a început să o lingă şi să o sugă pe a mea iar eu, din pură dorinţă pentru el, i-am răspuns la fel. Trupul mi s-a arcuit complet şi am dat să mă ridic, însă am fost oprit de materialul cravatei ce se strângea în jurul încheieturilor mele şi mă obliga să stau nemişcat dacă nu îmi doream să mă rănesc.
În primul moment, bărbăţia lui a intrat cu forţă în interiorul meu, adânc şi violent, apoi s-a oprit.
Am fost din nou strâns de bărbie şi împins în jos, de parcă puteam intra prin pat şi să ajung la pământ. Cicatricile rămse de atunci, orice rană provocată, eventualele mici coji formate în urma zgârieturilor lui, toate au fost redeschise.
Mă pătrundea cu forţă, fără pic de milă, deşi eu încercam să mă ridic şi mă autorăneam. Încheieturile mă dureau enorm de tare, spatele la fel din cauza continuelor arcuiri şi încercări de a îl îndepărta, interiorul îmi era răvăşit de o durere mult mai acută decât cea de dinainte în timp ce el se adâncea în interiorul meu şi distrugea tot ce îi apărea în cale. Instinctiv, muşchii mi s-au încordat, strângându-l în inauntrul meu, doar pentru a îl determina să fie şi mai violent în mişcări.
Eram extenuat deşi eu nu făceam nimic. Nu mai puteam respira, trupul mă durea şi ardea puternic, gura îmi era uscată şi tăietura de pe buză continua să mă usture la fel de mult. Între picioarele mele, simţeam cum cineva mă înjunghie şi învârte cuţitul în rană. Durerea mă făcea să mă simt obosit, dar bine. Kai mă excita prin modul violent în care mă făcea al lui şi, deşi îmi simţeam trupul mai greu ca plumbul şi puteam jura că sângeram din nou, eu am fost primul care s-a eliberat. Cel ce a gemut încontinuu şi încă o făcea. L-am observat lingându-şi buzele, parcă anunţându-mă că se pregătea pentru mai mult. „Ciudat..”, am gândit, văzându-i ochii sclipind. Ceea ce se afla acolo nu era furie cum crezusem eu ci altceva.Clasificasem privirea aceea a lui ca una enervată şi dornică de distrugere, însă alt sentiment era exprimat prin ochii săi căprui. Nu furie, ură, enervare sau nerăbdare. Doar dezamăgire. Oricât de mult mi-aş fi dorit să spun că ceea ce mi-a făcut el a fost brutal, acea nouă descoperire a mea m-a făcut să lăcrimez şi să îl doresc mai mult.


Capitolul 8:
Unele lucruri mai bine raman ascunse

[akira-chan]

felicitari pentru noul capitol chiar imi place este destul de frumos
imi retrag cerinta de al imblanzi pe kei daca shu e excitat cand kei e nervos si o face cu el atunci de ce sa-i furam placerea?
destul de interesant dar un singur lucru nu mi-a placut faptul ca la lovit dar e ficul tau tu decizi ce faci
se pare ca shu nu e atat de inocent pe cat ar vrea sa para el singur a zis ca-l mai vrea o data
bafta si un nou capitol sper sa vina cat de curand

[Yoko]

Waaaiiiiii! [:drool] Am citit capitolul asta pe nerasuflate zau asa! :))
Cum sa nu-mi placa personalitatea lui Kai? Adica de fapt "imi place" e muuult prea putin spus! Acum... eu nu pot sa spun decat pe baza a ceea ce stiu pana acum. Nu-i stiu inca povestea, nu stiu care e (probabil) adevarata lui fata, dar pana in momentul asta, ador personalitatea lui!! Acelasi lucru e valabil si pentru Seto! Deci... chiar aveai de gand sa-l omori! :(( Nu se poate sa omori un personaj ca el si zau ca rasuflu usurata stiind ca iei in calcul posibilitatea de a omori pe altcineva in locul lui. :)) Dupa cum spuneam, nici despre Seto nu pot sa spun decat ceea ce stiu pana acum si ceea ce stiu pana acum ma face sa-l ador! :D
Capitolul a fost pur si simplu genial! Daca dupa fiecare misiune o sa avem parte de o astfel de surpriza atunci ar trebui sa faci un capitol care sa cuprinda vreo 3 misiuni pentru ca urmatoarele 3 capitole sa fie de genul celui postat acum. :)) Asadar inocentul Shuichi nu e atat de inocent pe cat pare. Ii face o si mai mare placere sa aiba parte de scene de sex presarate cu masochism. Buuuuuun pentru ca si noua ne face placere sa citim astfel de scene. :D
Ma intriga totusi finalul... De ce este Kai dezamagit?...

Ei bine, superb capitol, spor la scris si cat mai repede next! :)

[Yaku-chin]

Nu stiu de ce dar Kai asta pare doar sa isi bata joc de Shuichi..s-au poate il place sau poate nu deci nu stiu ce sa cred...apoi ma intriga acest seto de ce am vaga impresie k si el il place pe Kai ? e doar in imaginatia mea tembela cred.......apoi care e traba de kai se comporta asa? dezamagire ? de ce? off..prea multe intrebari ...hmm si riku cu kai ? si asta ma intruga=)))
Scuze k nu am comentat pana acum..nu stiu unde imi era capu=))) Oricum imi place desii as vrea sa fi un pic mai blanda cu saracu Shuichi:(
Kissuu si ast nou cap:*

[nolazy]

Ahhh cat de draguuuut :X. Aproape ca nici nu mai respiram pe masura ce continuam sa citesc.A fost perfect de sus pana jos.Ai tu un mod de a descrie scenele de sex, astfel incat nu ma plictisesc niciodata..mereu e ceva diferit care ma tine cu sufletul la gura si ma face sa nu mai satur de citit.Se vede faptul ca ai o minte perversa :X. Cred ca ai fi perfecta pentru o scriitoare de romane erotice :D
Despre personaje n-am nimic de comentat.S-au purtat foarte bine (exemplar as putea zice) in acest capitol asa ca n-am ce sa le reprosez.Si se pare ca nu numai eu ma bucur de brutalitatea lui Kai ci si personajul tau principal.Stiam eu ca e ceva bun si in treaba asta :))
Cam asta e..sunt prea obosita ca sa o mai lalaiesc :))
Spor la scris si...noapte buna >:D<