The life of a male prostitute (yaoi,shounen ai and normal couples)

[Yaku-chin]

Ifffffff thomne ce ticalors batran ce bine k a murit ufff
Thomne ala nu se poate numi tata sau unchii:(
Ce trist....cand totul putea fi bine si frumos....s-a intamplat o nenorocire:(
Eu sper k kerori sa scape:( cu bine
A fost un capitol foarte interesant si captivant , frumos si trist:(
Ast nexu :) :*

[Alysu]

Waa... :(( Deea m-ai facut sa plang... chiar la sfarsit :(( Nu imi imaginam ca batranul ala pervers va muri :X dar a murit >:) bravo tie Kanon :X si in sfarsit ai postat :X cat am asteptat :X dar n conteaza, fiindca e lung si superb :X Stiu sigur ca ai avut o greseala, n mai stiu pe unde dar n conteaza XD... si nu vreau ca Kerori sa moara O.O si wow... Kanon nepot? wow... asta da surpriza.. Abia astept continuarea, si sper sa nu il faci trist :)) gambate >:D< *chuu*

[Lithium-Angel]

Luminile neonului de la sala de urgenta nu se stinse pana atunci. Toti stateau adunati in fata celor doua usi albe de la chirurgie si asteptau sa auda vesti de la medicul de garda care il luase pe Kerori sub ingrijire. Hiroki si Hideki erau amandoi pe un scaun, movaliul in bratele argintiului, tacuti si in acelasi timp ingrijorati. Kerori primise un glonte in piept, undeva aproape de inima, sangerase ingrozitor pe drumul pana la spital si trecusera deja cateva ore bune de cand a intrat in sala de operatii. Hideki era ingrijorat pentru fratele sau, nu dorea sa se gandeasca ca, acum, cand in sfarsit au facut pace, vor trebui sa isi ia la revedere unul de la celalalt pentru totdeauna. Relatia lor in sfarsit se lamurise si cei doi redevenisera fratii buni de cand erau mici, era ingrozitor sa se gandeasca ca baiatul cu parul multicolor avea sa moara si ca totul avea sa fie in van. Hiroki era ingrijorat si pentru Hideki, dar si pentru Tomo si Roro. Tomo tremura de unul singur, pe un scaun, cu mainile in poale, framantandu-se nerabdator, dornic sa stie ca cel ranit avea sa fie bine, Roro nu se putea opri din a isi rontai unghiile, se gandea mereu la Tomo care suferea pentru Kerori, dar si la Kanon, care il ucise pe tatal lui Hideki si avea sa dea socoteala in fata politiei, mai devreme sau mai tarziu. Kanon, pe de alta parte, nu se putea gandi la nimic altceva decat la faptul ca si-a ucis propriul unchi si ca va trebui sa traiasca cu povara asta pentru restul vietii. Ii pasa cat de cat ca avea sa intre la inchisoare si sa il lase pe Roro singur, insa mai ingrijorat era ca putea deveni intocmai ca unchiul sau, capabil sa isi ucida si sa isi maltrateze membrii familiei fara a simti nici macar cea mai mica durere sufleteasca. Asa era, Kanon nu simtise nici o urma de remuscare pentru fapta sa, era chiar foarte calm si nu ii prea pasa ca a ucis o persoana si, totusi, tocmai acest gand il facea sa se sperie de sine.
Luminita rosie s-a stins in cele din urma si toti cinci s-au ridicat in picioare. Din sala a iesit chirurgul, plin de sange pe maini si pe piept, transpirat si evident epuizat.
- Va fi bine, a rostit in cele din urma, dupa ce a asteptat intrebarile baietilor ce nu si-au facut aparitia. Tacerea continua sa fie prezenta pe hol, toti respirau fericiti, dar niciunul nu indraznea sa intrebe sau sa spuna ceva. Doctorul a zambit compatimator apoi a plecat, lasandu-i pe cei cinci sa se aseze din nou pe scaune si sa se afunde din nou in tacere.
Kerori a fost mutat la terapie intensiva si numai doi dintre prietenii lui au primit permisiunea sa intre. Initial, s-a decis ca Hideki si Kanon sa intre, ei fiind singurele rude ale bolnavului, insa cu exact cateva secunde inainte de a intra in salon, pe coridor si-au facut aparitia cativa politisti ce intrebau de Kanon.
- E in regula. Cunoscut putina lume, dar influenta. Cu putin ajutor voi putea iesi rapid in asta, murmura brunetul, deloc fericit si dornic sa se prefaca orice altceva decat nelinistit.
- Kanon..., susoti Roro cu jumatate de gura, incapabil sa isi priveasca iubitul in ochi.
Gestul a fost interpretat in mod gresit de brunet, Roro dorea sa nu isi arate ingrijorarea si tristetea si decise ca nu il poate privi direct pe iubitul sau, dar Kanon a crezut pentru un moment ca blondului ii este rusine. In cele din urma, brunetul a zambit linistit, reafirmandu-si convingerea ca Roro nu e genul acela de om si ca aceasta va fi mereu alaturi de el.
Hideki a aprobat decizia brunetului de a pleca impreuna cu politistii pentru a lamuri situatia si in locul lui, l-a ales pe Tomo sa intre cu el in camera pentru a il vedea pe Kerori. Barbatul dormea linistit, nimic nu parea sa reflecte conditia critica in care se afla, trupul sau era bandajat, masca respiratorie era pusa pe chipul lui, totul era pregatit pentru ca pacientul sa se poata insanatosi. Hideki s-a apropiat cateva clipe de pat si a zambit usor, era fericit ca fratele sau descoperise ce inseamna sa iubesti si ce anume implica o astfel de afectiune. Tomo continua sa isi framante mainile si sa taca din gura. Chipul sau era palid, arata de parca nu mai dormise de cateva zile bune, tot appeal-ul lui, cum il numea baiatul, disparuse si in locul lui se instaurase nefericirea si oboseala. Baiatul nu indraznea nici macar sa se miste din tocul usii, sa se apropie de patul lui Kerori iesea din orice discutie. Mana ranita inca il mai durea, arsura incepuse sa se infecteze, trebuia sa mearga la un doctor si sa aiba grija de rana, dar lui Tomo parea ca nu ii pasa daca o parte din el murea sau se distrugea.
- Tomo, stai tu cu el? a intrebat Hideki cu un zambet imens pe buzele sale. Argintiul era constient de lupta interioara pe care o ducea adolescentul si a ajuns la concluzia ca numai prezenta lui acolo il poate ajuta pe fratele sau sa se insanatoseasca. Cenusiul aproba si se aseza pe unul din scaunele din jurul patului apoi se sprijini cu ambele maini pe marginea patului si isi lasa capul sa se odihneasca, continuand sa se uite la barbatul ce respira greoi si nu se putea trezi.
- Hideki, reusi sa rosteasca in cele din urma, baiatul. Se va face bine?
- Da, cred ca se va face bine, rosti aproape convins, argintiul. Hideki spera ca fratele sau avea sa se insanatoseasca, totul se afla in mainile lui si ale lui dumnezeu. Cel pentru care era ingrijorat si spera ca nu avea sa intre in probleme, era Kanon.
Nu isi imaginase niciodata ca brunetul ii poate fi ruda, ramase uimit sa il auda spunandu-i tatalui sau, unchi, si, nici pana atunci, nu reusise sa asimileze ideea ca tatal sau a murit din cauza verisorului sau. Kanon era puternic si stia cum sa se salveze dintr-o astfel de situatie. Aflat in masina politiei, brunetul zambea amintindu-si intreaga sa poveste de dragoste, inca din primul moment in care l-a intalnit pe Roro.

****
Era o zi de primavara destul de frumoasa desi ploile continuau sa se tina lant. De indata ce se lasa seara, cluburile de noapte erau pline de pusti de pana in 19 ani ce doreau sa scape de oboseala din timpul zilei sau de problemele de acasa. Un tanar cu parul brunet, imbracat cu o camasa alba descheiata la primii doi nasturi, o pereche de pantaloni albastri cu lant, o privire rebela si niste zambete ucigatoare, statea rezemat cu ambele coturi de marginea barului si astepta sa gaseasca o noua victima gata de munca.
- Hei, Kanon, iar cauti „voluntari” ? zambi unul dintre tinerii ce s-a apropiat de el si a mai cerut o bautura.
- E locul cel mai potrivit pentru a ii cauta, a raspuns brunetul pe un ton vesel, afisand un suras minunat. Era gata sa isi comanda si el o bautura cand a auzit o adunare de baieti intrand in club. Tineri de aproximativ 18 ani printre care parea sa se afle si un baiat cu parul blond de nu mai mult de 16 ani. Era ingrozitor de vesel pentru ora aceea tarzie desi nu parea nici baut si nici drogat.
Brunetul ridica o sprinceana si apoi se hotara sa inceapa o discutie cu oricare dintre acei tineri pentru ca mai apoi sa poata afla daca tanarul blond ii poate cadea in plasa. O problema ar fi fost daca tanarul avea iubit, barbatii fiind, de multe ori, mai posesivi decat femeile, alta daca era bogat, atunci nu ar fi avut nevoie de o slujba pentru a se intretine.
- Un Bloody Mary, se auzi in cele din urma vocea blondului undeva in apropierea brunetului. Kanon se mira putin, parea ca victima venea singura la agresorul ei.
- Nu esti cam mic pentru Bloody Mary? a intrebat in cele din urma, brunetul, gata sa intre intr-o lunga discutie cu baiatul.
- Nu esti si tu pentru whisky? se auzi raspunsul impunator al baiatului.
- Eu am aproape 20 de ani, a zambit si ras, Kanon.
- La fel si eu. Bine, am 19 si un pic, dar totusi, a ras la randul lui blondul intinzandu-si mana. Roro, s-a prezentat acesta in timp ce a strans mana cu brunetul.
Kanon a ramas putin nemiscat, uimit ca acel baiat ce parea sa nu aiba mai mult de 16, cel mult 17 ani, avea de fapt aproape 20 de ani, deci de aceeasi varsta cu el. Arata ingrozitor de tanar, probabil din cauza unei bune alimentatii si a unei vieti sanatoase, baiatul trebuia sa fie un nou initiat in de-ale petrecerii, gandi brunetul zambind bucuros de noua sa descoperire.
- Kanon,a rostit acesta incet stiind ca astfel blondul avea sa se apropie si mai mult de el pentru a il mai intreba o data cum il cheama.
- Kanon, frumos nume, a zambit blondul luandu-si bautura de pe suprafata barului. Ne mai vedem atunci, Kanon, i-a facut acesta cu ochiul revenind la masa sa.
Brunetul chicoti usor si apoi roti usor din cap, realizand ca tocmai cazuse in propria lui capcana. Spera sa abordeze el victima, victima a venit la el, spera sa il faca sa se apropie de el, in schimb, el s-a apropiat de unul singur de brunet. Cu putin noroc, nu avea nevoie sa ii ceara sa lucreze pentru el ca Roro avea sa ii ceara tocmai asta. Si asa a si fost.
****

Kanon zambi din nou si apoi isi intoarse privirea spre politistul de langa el. Relatia lui cu Roro, pana cand a reusit sa il inteleaga, a decurs intocmai cum nu se astepta. Brunetul credea ceva si astepta ceva de la blond, blondul facea exact contrariu. Exact ca in ziua in care cei doi s-au reintalnit in Okinawa.

****
- Ca sa vezi, a zambit blondul de indata ce il observa pe Kanon. Se pare ca dau de tine oriunde ma duc, a continuat acesta alergand spre brunet. Erau exact pe plaja, amandoi imbracati in pantaloni scurti si nimic mai mult.
- Roro parca, nu? a intrebat brunetul incercand sa isi aminteasca numele corect al aceluiasi baiat pe care l-a remarcat cu cateva luni inainte, intr-un club de noapte.
- Da. Roro.
Timp de cateva minunte intre cei doi s-a lasat o liniste ciudata, niciunul dintre ei nu a mai spus nimic, amandoi se priveau direct in ochi si asteptau ca celalalt sa spuna ceva. Vantul batea destul de puternic si soarele stralucea cu forta, apa oceanului era de un albastru greu de descris, nisipul frigea sub picioarele lor, totul parea scos din filme, mai putin situatia jenanta in care se aflau.
- Deci...ce faci aici? a intrebat in cele din urma brunetul, nestiind ce altceva sa intrebe.
- Munca, mai stam cateva zile aici apoi ne intoarcem in Tokyo la sediu. Tu?
- Ah....la fel..., a glumit Kanon, usor jenat. Blondinul avea deja o slujba deci nu avea de ce sa ii ceara tocmai lui una, motivul pentru care se putea apropia de el disparuse total si totusi, nu se simtea in stare sa renunte atat de usor la apropierea de baiat. Cand termini programul? a intrebat in cele din urma, stiind ca putea fi totusi refuzat si ignorat.
- Hm....mai stam cateva ore cred. De ce?
- Dupa munca, bei ceva cu mine? Fac cinste cu Bloody Mary, a glumit Kanon in timp ce a zambit frumos. Roro a parut sa se inroseasca putin la fata si apoi si-a coborat putin chipul spre pamant incercand sa isi ascunda zambetul de pe buze.
- Sigur, a zambit blondul in timp ce alerga inapoi spre o adunatura de mai multi oameni ce se pregateau sa fotografieze ceva.
Acea zi a trecut atat de repede incat Kanon nici macar nu si-a dat seama ca se apropia ora la care trebuia sa se intalneasca cu baiatul frumos cu parul blond. Era atat de ocupat cu unul dintre noii sai angajati incat nu a observat cand Roro l-a zarit si i-a facut cu mana, s-a apropiat de el si l-a vazut cum un alt baiat ii face un mic „serviciu”. Expresia de pe chipul lui Roro era mai mult una de surprindere decat una de dezgust, dar „oh”-ul pe care l-a lasat din greseala sa ii scape i-a atras atentia brunetului care zambea oarecum plictisit.
- Roro! a strigat acesta imediat impingandu-l pe celalalt baiat la pamant.
- Wow...scuze, vreau sa zic..., scuze...am deranjat, nu? a inceput sa rada oarecum amuzat, blondul punandu-si mana la gura, abtinandu-se sa nu rada atat de tare cat ar fi vrut.
- Sefu? s-a auzit si vocea celuilalt baiat care de abia cateva minute mai tarziu s-a ridicat de jos, dupa ce blondul s-a indepartat si i-a lasat pe cei doi singuri.
- Ce vrei? s-a auzit vocea iritata si suparata a brunetului.
- Cine e frumuselul?
Intrebarea baiatului l-a enervat mai tare pe Kanon, care s-a uitat urat la baiat si apoi a injurat si s-a indreptat spre propria sa camera. Cuvintele „ cine a fost” pe care le-a rostit imediat dupa, incepeau sa il enerveze si mai tare pe brunetul care era sigur ca Roro acum il considera un om dezgustator.
Spre surprinderea lui, l-a revazut in holul mare al hotelului de pe plaja, zambind si amuzandu-se cu ceilalti pe care ii vazuse in preajma lui mai devreme, si cand s-au observat unul pe celalalt, blondul a zambit si l-a salutat pe brunet, apoi si-a luat ramas bun de la prieteni si s-a apropiat de Kanon.
- Hei...scuze. N-am vrut sa va deranjez. Nu mi-am dat seama, a rostit rapid, pe un ton usor scazut, evident jenat de toata intamplarea.
- Nu te deranjeaza? s-a auzit imediat intrebarea plina de suprindere a brunetului.
- De ce m-ar deranja? Suntem liberi sa fim cu cine vrem, nu conteaza cu cine ne culcam, barbat sau femeie, sex putem face cu oricine, cu cine facem dragoste conteaza. Oricum, chiar imi pare rau ca te-am deranjat. Serios.
Kanon a zambit in mod instinctiv si l-a luat in brate pe blond. Era prima oara cand auzea pe cineva spunand lucruri de genul acela, de fapt era chiar prima oara cand cineva nu il condamna pentru ceea ce face. Brunetul a realizat atunci ca putea sa se culce cu oricine ca nu ar fi reusit niciodata sa il dezguste pe blond. Amandoi puteau fi foarte buni prieteni si asa s-a si intamplat. Adevarata problema era ca pe masura ce se imprieteneau mai mult, brunetul dorea din ce in ce mai tare sa se culce cu Roro, si simtea ca nu poate face asta pana cand nu ii marturiseste adevarata sa ocupatie, baiatului.
Lucrurile, insa, nu au iesit intocmai cum si-a dorit Kanon si Roro a aflat in cel mai rau mod posibil .

***

- Hai, coboara, s-a auzit vocea politistului de la volan. Cel de langa brunet l-a ajutat pe Kanon sa coboare din masina si apoi l-a condus pana la intrarea in sectie. Avea mainile prinse la spate cu catuse, intocmai ca un criminal, si era condus inauntru-l sectiei de politiei pentru a fi interogat despre moartea lui Kyoshi.
Acea atmosfera, acele priviri toate intoarse impotriva lui, criticand-ul si ironizand-ul, considerand-ul un infractor demn de nimic, nimic din toata rautatea din acea cladire nu se compara cu sentimentul de vinovatie si durere din inima brunetului din momentul in care Roro a aflat cu ce se ocupa Kanon. Cu toate astea, in acea noapte s-a intamplat si ceva absolut minunat.


****

Vantul batea cu putere in acea noapte. Norii erau adunati pe cer si totul prevestea o furtuna de proportii uriase. Oamenii erau imbracati cu sacouri lungi, tineau in maini umbrele, alergau cat mai repede spre casele lor pentru a se putea feri de ploaia ce urma sa vina.
- Roro, opreste-te! s-a auzit vocea furioasa a brunetului ce alerga dupa baiatul blond ce plangea.
- Esti fenomenal. Stiai asta? Si nu ma refer la sensul bun al cuvantului! a raspuns pe acelasi ton, blondul oprindu-se in fata unui semafor.
- Eu? Ce sa mai zic de tine? „ Nu conteaza cu cine te culci...suntem liberi sa facem ce vrem...cu cine faci dragoste conteaza” , s-a maimutarit brunetul incercand sa il imite pe blond. Roro a ramas tacut cateva momente apoi si-a ridicat bratul si l-a plesnit pe brunet, cat de tare a putut.
Kanon s-a oprit din vorbit si s-a uitat uimit la blondul ce il privea atat de direct si atat de suparat si hotarat.
- Aici nu e vorba de faptul ca tu de ocupi de prostiturie. Ca aduni baieti pe care ii pui sa se prostitueze. Un lucru vreau sa stiu. Tipul ala a zis adevarul sau nu? a intrebat, usor emotionat, blondul.
- La ce te referi? La slujba mea?
- Motivul, Kanon! Motivul pentru care te-ai apropiat de mine! Noaptea aceea, in clubul ala, ai vorbit cu mine avand in minte scopul de a ma transforma in alt angajat al tau? Sa ma recrutezi?
Kanon a tacut din gura, si-a indepartat privirea de la blond, s-a uitat un moment la asfalt apoi s-a uitat din nou la blond, dorind sa ii spuna ceva, dar nu a reusit sa vorbeasca deloc.
Roro a zambit dezamagit si a trecut strada, lasandu-l pe brunet pe partea cealalta, un pachet de nervi, lovind in stalpul semaforului.
- Roro, nu intelegi!! Roro! a tipat, brunetul, cateva secunde mai tarziu, prea tarziu, dupa ce blondul deja era mult prea departe pentru a fi auzit.
Inima brunetului a inceput sa bata cu putere, respiratia i s-a intretaiat pentru cateva minute, era mult prea nervos pentru a se putea intoarce acasa si sa se culce. Idiotul cu care s-au intalnit cei doi, un prieten din bransa, se trezise sa ii spuna lui Roro cu ce se ocupa Kanon si ca motivul pentru care brunetul s-a apropiat de blond a fost pentru a il convinge sa intre in afacere. Din cauza acelor vorbe, era inevitabil ca Roro sa inteleaga intr-un mod total eronat, fiecare actiune a brunetului, fiecare apropiere si fiecare moment de intimitate.
Dupa cateva minute de neclaritate, Kanon s-a hotarat sa se duca dupa blond, chiar la el acasa daca era nevoie, totul pentru a putea vorbi cu el si a lamuri situatia. De lamurit, nu a reusit sa faca asta cu vorba buna. A ajuns in fata usii apartamentului unde locuia Roro, a batut la usa pana cand blondul a deschis-o.
- Ce faci aici? Pleaca, a vorbit blondul foarte suparat dorind sa inchida usa, dar brunetul a oprit-o cu piciorul, a trantit-o pentru a o deschide si l-a impins pe blond in primul perete pe care l-a gasit si a inceput sa il sarute.
Limba lui Kanon a gasit-o imediat pe a blondului, dar a durat ceva pana cand Roro si-a lasat garda jos si a acceptat sa fie sarutat si a raspuns la sarut. Printre cateva gemete, blondul a reusit sa il roage pe Kanon sa se opreasca, dar asta nu s-a intamplat.
- Vreau sa ma asculti si sa intelegi, a vorbit, in cele din urma, brunetul ridicand mainile blondului sus, pe perete, prinzand-ule pe amandoua, de incheieturi, cu o singura mana.
- Ma doare...., s-a plans blondul incercand sa se elibereze, dar nu a reusit nicidecum sa faca asta.
- Initial, da...asta a fost motivul. Insa nu si acum. Roro...., a rostit brunetul pe un ton gentil in timp ce a atins chipul blondului pentru a il mangaia.
- Acum...acum inteleg. De ce ai refuzat sa ma ajuti cand ti-am cerut de lucru. Nu e de mine... Daca stiam...
- Daca stiai...stateai departe de mine?
- Poate, a soptit blondul.
Chipul sau era rosu, vocea stinsa si jenata, ochii ii lacrimau usor si intregul sau trup tremura. Roro refuza sa il priveasca pe Kanon direct in ochi, incerca din rasputeri sa nu caute buzele brunetului, acelasi buze care i le-a rapit pe ale lui cu doar cateva momente inainte.
Kanon a scrasnit din dinti, mai enervat decat inainte, l-a strans pe Roro de maini si i le-a intors la spate, apoi l-a impins inspre dormitor. Zecile de cutii adunate pe hol i-au atras atentia brunetului, dar Kanon nu a crezut ca pana si dormitorul avea sa fie gol.
- Atat de repede ai reusit sa fugi de mine?
- Nu am reusit sa fug de tine. Esti aici. Si nu fug de tine. Ti-am zis ca stau prost cu banii si ca am nevoie de o slujba. Nu-mi mai permit apartamentul, mormai blondul, incercand din nou sa scape din stransoarea brunetului.
- Roro...iarta-ma.
- Bine...da-mi drumul, rosti calm blondul.
- Nu...nu intelegi, continua brunetul cu un zambet sters si lipsit de fericire.
In clipa urmatoare l-a impins pe Roro la pamant, i-a strans mainile si mai tare si a inceput sa il dezbrace. In camera era o patura intinsa pe jos, probabil locul in care dormea blondul cand ajungea acasa, in rest totul era deja in cutii, pus deoparte, gata sa fie mutate, dar brunetului nu i-a pasat.
- Kanon....Kanon, inceteaza! Da-mi drumul! a strigat, usor speriat, blondul incercand sa se elibereze.
Brunetul l-a intors cu fata spre sine, si-a lipit trupul de al blondului si s-a miscat usor, dar apasat pentru ca Roro sa poata simti ca acesta era excitat si ca il dorea. Trupul baiatului s-a cutremurat usor, ochii lui au inceput sa se uite la brunet cu o oarecare curiozitate si frica, nestiind ce anume dorea celalalt de la el. Cand mana lui Kanon a ajuns sub pantalonul lui, intre picioare, Roro a icnit usor si a tresarit, inrosindu-se cu totul la fata.
- La inceput am crezut ca esti perfect pentru slujba asta. Cu timpul, insa....la naiba, Roro. Nici mort nu as lasa pe altul sa te atinga. Tu...tu esti al meu. Trebuie sa fii al meu, a zambit brunetul, gata sa rada, deodata atat de fericit incat parea ca nimic rau nu se intamplase intre ei.
- Kanon...., a rostit incet blondul, zambind la randul lui. Da-mi drumul la maini, nu am sa plec nicaieri, a soptit Roro foarte rusinat, cu chipul rosu aprins si trupul tremurand. Promit, a incheiat acesta, dupa care a inghitit in sec.
Brunetul i-a eliberat mainile lui Roro si apoi a incercat sa il sarute. Spre suprinderea lui, buzele blondului le-au cautat la randul lor pe ale lui Kanon si le-a primit cu caldura, initiind un sarut pasional. Mana brunetului a reusit sa il dezbrace de tot pe blond, in timp ce acesta isi tragea respiratia si inca se gandea daca sa faca acelasi lucru pentru Kanon. De la saruturi dulci au ajuns la atingeri mult prea indecente si in doar cateva minute, trupul blondului tresarea sub cel al brunetului.


***

Kanon reusea mereu sa isi aminteasca in detaliu acea noapte. Chiar si in timp ce mergea spre camera de interogare, in mintea sa se derulau imagini ale primei sale nopti cu Roro. Felul in care trupul blondului se arcuia in bratele lui, gemetele stinse pe care incerca sa nu le scoata, modul inocent, dar oarecum pervers prin care Roro isi musca buza inferioara, scurtul tipat cand brunetul l-a patruns pentru prima oara si forta cu care l-a strans in brate atunci cand au simtit amandoi o durere in partea de jos a corpului.
Kanon putea jura cu mana pe inima ca Roro se comporta inca si acum, intocmai ca atunci. Trupul tremurand la fiecare atingere, glasul stins scotand gemete si gafaind, unghiile zgaraind-ui pielea, toate au ramas intiparite in memoria lor.
Dupa prima lor noapte impreuna totul s-a schimbat. Kanon a ramas atunci peste noapte, imbratisandu-l pe blondul epuizat ce inca simtea durerea fulgerand-ui trupul. Totul se aranjase intre cei doi pana cand un tip a incercat sa il forteze pe Roro si chiar a reusit. Tipul nu era decat un client al lui Kanon, ce obisnuia sa aleaga numai baietii foarte frumosi si inocenti si sa ii tortureze pentru propria lui placere. In acea noapte, Roro nu s-a intors la club, a ramas afara, tremurand si plangand pana cand Kanon a iesit pe usa pentru a il cauta. Acel idiot l-a confundat cu unul dintre baietii lui Kanon pentru simplu motiv ca locuia acolo impreuna cu brunetul.
Brunetul a reusit sa il consoleze pe blond, i-a sters fiecare amintire cu propriul sau trup, dar de a doua zi au inceput alte cereri pentru a il avea pe blond. Era prea tarziu sa incerce sa il fereasca de un astfel de pericol, cu toata durerea posibila, Roro i-a cerut sa il angajeze si Kanon a acceptat. Primele luni au fost adevarate furtuni. Roro devenea din ce in ce mai trist si se agata din ce in ce mai mult de brunet, cerea mai multa iubire si atentie din partea lui, insa brunetul era din ce in ce mai violent si il obliga pe Roro de fiecare data cand se culcau impreuna.
Cea mai mare cadere nervoasa a brunetului a fost cand deja Roro era cautat de niste tipi pe care ii stia perversi, atunci Kanon a distrus intreg parterul, l-a violat pe blond, a doua zi a anulat toate intalnirile baiatului si l-a inchis in propria lui camera.


***

- Kanon, da-mi drumul. Ce s-a intamplat? a intrebat blondul de partea cealalta a usii inchise, in timp ce lovea cu pumnii in usa.
Brunetul se afla la pamant, cu mainile deasupra capului, cu genunchii stransi la piept, plangand pentru a doua oara in viata lui.
- S-a terminat, Roro.
Atat a rostit brunetul si linistea s-a lasat intre cei doi. Roro nu a mai batut in usa, a tacut din gura si s-a asezat in pat. Cateva minute mai tarziu, vocea blondului s-a auzit din nou.
- Sa inteleg ca.... ca nu ma mai iubesti? Asta a fost tot? Te desparti de mine?
Intrebarile blondului l-au trezit pe brunet din propria sa agonia si l-au facut sa deschida usa.
- Roro..ce vrei sa ...Roro! a strigat Kanon cand l-a vazut pe blond strans in pat ca un copil mic, cu lacrimile curgandu-i pe gat, foarte deprimat.
- Ai zis ca s-a terminat....vrei sa....
Kanon a zambit, si-a tras o palma peste ochi, si-a lasat capul sa cada pe marginea patului si a continuat sa planga. Roro s-a intristat mai tare, a inceput sa il mangaie pe cap si si-a lasat propriul sau cap sa se intinda langa cel al brunetului.
- Roro....de maine nu mai faci toate lucrurile astea. Ma enerveza si imi vine sa ii strang de gat. Ma poti ajuta la calcule sau management...orice altceva. Ma enerveaza sa te vad atat de trist, a susotit brunetul in timp ce si-a ridicat capul de pe pat, i-a mangaiat chipul blondului si l-a sarutat usor pe buze.
- Nu e vorba de slujba, Kanon. Ti-am spus...sexul e sex....si facut dragostei e total diferit. In fiecare noapte imi stergi atingerile altora de pe corpul meu si asta conteaza mai mult decat orice altceva. La sfarsitul zilei ma primesti in patul tau si ma iubesti si asta ma face fericit. Sunt ingrijorat pentru ceea ce fac...dar si pentru baiatul ala de care ti-am povestit. Kanon, vreau sa vad ce face Hide. Nu l-am mai vazut de cateva luni de zile.
Brunetul a acceptat dand din cap si a zambit usor, apoi l-a asezat pe blond pe spate si s-a urcat deasupra lui, asaltandu-l cu sarutarile sale pasionale.
A doua zi, Kanon a asteptat afara ca blondul sa se intoarca, dar asta nu s-a intamplat. Cand a inceput sa il caute si l-a gasit sangerand, inima sa s-a oprit in loc si ii venea sa moara. Singurul motiv pentru care l-a adus pe Hideki la club a fost pentru ca acesta a vrut sa intre in afacere si sa aiba clienti. Sigur, rugamintea lui Roro a contat si ea, dar brunetul dorea mai mult sa il stranga de gat pe adolescent decat sa il ocroteasca.

***

Ajuns in fata comisarului, brunetul a zambit in mod involuntar gandindu-se la cat de ironica este viata. Acel baiat s-a dovedit a fi nimeni altul decat verisorul lui, designer-ul ce il maltrata, unchiul sau, acelasi om ce i-a ucis tatal. Pus in fata acuzatiilor de crima, Kanon a inceput sa povesteasca tot, sa marturiseasca chiar si ce afacerea conducea si cum s-a ajuns la acea explozie imensa. Totul, dar absolut totul, a fost inregistrat si predat judecatorilor.
- Vei semna? l-a intrebat comisarul, punand in fata sa mai multe foi, pline de declaratiile brunetului.
- Cu o conditie, a soptit brunetul, afisand un zambet calm si sincer.
- Spune, baiete, l-a indemnat politistul.
- Semnez orice atata timp cat cei despre care v-am spus nu sunt pusi sub acuzatii si sunt lasati in pace.
Kanon era impacat cu ideea de a intra la inchisoare, tot ce conta pentru el era ca restul sa fie in siguranta. Roro putea sa il viziteze si cand avea sa iasa de la inchisoare, daca blondul inca il mai astepta, cei doi aveau sa isi poata continua relatia. Hideki si Hiroki trebuiau sa isi continue povestea de dragoste, argintiul de abia descoperise dragostea, verisorul sau era in sfarsit fericit si cei doi meritau sa fie impreuna, Kerori trebuia sa isi revina in liniste si sa se trezeasca intr-o lume in care prietenii sai ii sunt aproape ci nu la inchisoare, chiar si Tomo avea nevoie de aceasta stabilitate pentru a isi putea clarifica confuzia din mintea si inima sa.
Pentru brunet nu conta propria sa fericire ci a celor din jur. Daca ei erau fericiti, atunci el putea la fel de bine sa moara. Nu conta. Ar fi facut totul pentru ei. Kanon s-a tinut de aceasta promisiune si a semnat declaratia, stiind ce a facut. Era pentru binele celorlalti, gandi el. Totul avea sa fie bine pentru ei.

[I hate maths.]

In sfarsit a venit si continuarea care e superba!Felicitari pentru capitolul asta foarte reusit^_^

Vai Dhoamne prin cate au trecut Kanon si Roro!Si totusi au ramas impreuna.Foarte tare.Dar e nasol rau ca acum kanon va trebui sa mearga la inchisoare:yada:
Greseli de tastare nu am vazut iar in rest e in regula.Singurul lucru care nu imi convine e de ce Kanon trebuie sa mearga la inchisoare!Bietul Roro oare ce va face?

Sa pui repede nextu ca is curioasa cati ani de inchisoare ia Kanon.Mult noroc in continuare.Ja-ne:bye:

[Alysu]

finnally u posted :X cat am asteptat dupa capitolul asta >.< dar important e k l-ai postat :X si lol, nu mi-am imaginat ca asa a fost intalnirea lui kanon si roro XD, iar la prima noapte 8-> as fi vrut mai mult [perv de mn :perv: ] dar mi-e deajuns si atat :)) si kanon face o prostie mare cu inchisoarea... ai avut niste greseli minore de tastare, si cam atat. mai multe nu am ce sa zic... astept next-ul si sa il pui cat mai repede :X

[chrissta]

Buna!
Nu , nu il poti lasa pe Kanon la inchisoare... Legitima aparare, gaseste ceva, dar scoate-l din inchisoare [numai tu poti face asta ]. Nu poti distruge o iubire atat de frumoasa ca cea dintre el si Roro [bine, poti, dar nu ai face-o, nu ? Te roooooooooooooooooog ! ].

Cat despre felul in care ai scris, m-a bucurat mult faptul ca ai intercalat paragrafele acelea cu detaliile din trecut, de cand Kanon si Roro s-au cunoscut. Imi aminteste putin de mine...

Sper sa postezi cat de curand continuarea... M-ai lasat in suspans :D.

P.S. : Te rooooooooooooooooooog sa-l scoti pe Kanon din inchisoare!!!!!!!!!!!

[ThorthKa]

am revenit....of,am pierdut atat:nh: :study:,sincer mi-a placut combinatia dintre trecut si prezent,este cam greu si majoritatea se incurca,dar tu nu ai facut asat,asa ca felicitari!!!!:bv:
Sunt xtrem de ingrijorata pentru Tomo si curcubeul(nu-mi mai amintesc cum il cheama):ha:,dar si pentru Canon,nu vreau sa ajunga la inchisoare!!!:yada:
In rest un fic ultra,excelent de grozav si pervers,sper ca nu te-ai suparat ca n-am mai postat :pls:,daca nu spun un gigantic imi pare raaaaaaaaaaaaaaaaaau,sper sa ma ierti:pfiu::stress:
Astept cu nerabdare urmatorul capitol :perv:
SULY SULY
:bye:

[Lithium-Angel]

imi cer scuze ptr greseli. legat de cealalta poveste...mi-a pierit inspiratia..insa tocmai mi-a tresarit o super poveste despre doi verisori care sunt sigura ca o sa va placa....dupa ce o scriu..bineinteles..:D





Kanon a avut destul timp sa se gandeasca cum sa se salveze pe sine, insa, indiferent cat de mult ar fi incercat sa se gandeasca la propria sa situatie, gandurile ii zburau la blondul ce era cu siguranta un pachet de nervi si ingrijorat pentru toti din jurul lui. Brunetul realiza ca , declarand si semnand acele foi pe care se aflau intregul adevar, sansele sale de a gasi o portita de salvare erau destul de minime. Exista si posibilitatea ca nimeni sa nu il creada, cine ar crede un peste care racola baieti pentru a ii prostitua, ba mai mult, pe cineva care avea toate motivele sa vrea sa il ucida pe acel barbat? Chiar daca era el cel condamnat, principala lui grija era ca ceilalti sa nu fie arestati si acuzati, pentru ca altfel ar fi intrat si el la inchisoare.
Politistii nu l-au trimis pe Kanon direct la inchisoare, l-au lasat singur intr-o incapere destul de intunecata si i-au dat ceva de mancat si de baut. Brunetul era destul de suparat, nici macar pana atunci nu reusise sa se elibereze de toata frustrarea din inima lui, se simtea inca capabil sa il omoare in bataie pe Kyoshi daca avea sa il vada din nou. Tateyama Kyoshi nu era nimeni altul decat Hitotsubashi Kyoshi, unchiul sau si cel ce i-a ucis tatal. La asta se adauga toate relele ce le-a facut lui Kerori si Hideki. In ochii politiei, probabil avea toate motivele de pe lume sa il ucida pe barbat.
- Kanon Hitotsubashi? se auzi o voce suava de barbat, in timp ce usa de la incapere s-a deschis larg si un barbat de, nu mai mult de, poate 35 sau 36 de ani, a pasit inauntru.
Brunetul s-a ridicat de pe scaun uimit, era ultima persoana pe care se astepta sa o gaseasca acolo, ultimul om pe care credea sa il mai vada vreodata.
- Shinchiro-san...., a murmurat brunetul pe un ton scazut, dar si usor vesel. Un zambet involuntar i-a aparut pe buze, era constient ca nu era momentul sa se bucure de regasirea barbatului, se gandea ca asta afecta cu mult relatia sa cu Roro si, totusi, se bucura sa il vada pentru ca stia ca el era singurul ce il putea salva si pe el.

Roro se ridica brusc in picioare si se uita de jur imprejurul camerei parca cautand ceea ce l-a facut sa tresara. Avea o alta presimtire proasta si spera sa nu fie legata de Kerori sau Kanon. Aflandu-se inca la spital, blondul a inceput sa mearga inspre salonul unde se afla fratele argintiului. S-a oprit in tocul usii, nu avea inima sa intre mai ales cand il vedea pe Tomo atat de loial iubitului sau. Adolescentul statea cu capul pe marginea patului, se uita in directia barbatului, ii strangea degetele de la mana drepta in propria sa mana in timp ce manecile de la camasa erau intinse cat se putea de mult. Ochii sai erau mult prea obositi, se chinuiau sa ramana intredeschisi cand de fapt tot ce doreau era sa se inchida si sa numai vada nimic.
Roro ofta adanc si inchise usa de la camera. S-a intors inapoi pe scaunul lui si s-a fastacit de cateva ori inainte de a ajunge la concluzia ca nu era de nici un folos acolo. Nu putea sa plece din spital, dar putea sa coboare pana la cantina pentru a manca ceva. Hideki l-a asigurat pe blond ca va avea grija de club si ca va incerca sa continue afacerea lui Kanon, dar nu ii placea absolut deloc. Hiroki se plimba mereu prin preajma lui, incerca sa se faca util cum putea mai bine, dar solutia cea mai inteleapta era sa inchida clubul pentru o vreme, cel putin pana cand lucrurile se calmau. De abia seara tarziu, cei doi s-au reintors la spital si l-au indemnat pe Roro sa se duca acasa pentru a dormi putin. Blondul nu a cedat deloc usor, amandoi au trebuit sa se roage de el pentru ca acesta sa accepte, dar in cele din urma niciunul nu a mai plecat de la spital.
Doi barbati inalti si in varsta, in haine de civil, ii cautau pe cei trei, chiar si pe Tomo, dar nu pentru a ii aresta.
- Voi sunteti prietenii lui Kanon Hitotsubashi? a intrebat unul dintre ei, pe un ton amical si lipsit de rele intentii.
- Da. Eu sunt Roro iar ei Hideki si Hiroki, a raspuns blondului nestiind ce anume vor cei doi barbati de la ei.
Unul dintre ei a scos un carnetel de notite, a cautat ceva si apoi a dat din cap aprobator.
- Hideki Tateyama.... am dori sa vorbim cu tine, a rostit celalalt afisand un zambet calduros.
- Aici.
Asta a fost tot ce a spus argintiul inainte de a il lua de mana pe Hiroki si a se indrepta spre cafeteria spitalului. Cei doi straini au ridicat din umeri si i-au urmat pe baieti pana la una din mesele din apropierea intrarii in sala.
- Tatal tau e Kyoshi Tateyama....sau mai exact, Kyoshi Hitotsubashi?
- Da, a raspuns neincrezator Hideki in timp ce s-a asezat pe unul din scaunele din jurul mesei.
- Vrem doar sa raspunzi la cateva intrebari si atat. Tatal tau te-a maltratat vreodata? A dat dovada de violenta in decursul anilor in care ati locuit impreuna? Stii ceva despre afacerile lui? Si ultima: moartea lui a fost un accident sau intentionata?
- Cam multe, nu crezi? s-a auzit vocea baiatului pe un ton mult prea familial, de parca l-ar fi cunoscut pe acel barbat de foarte mult timp. Tatal meu m-a violat aproape toata viata mea, a fost violent si cu mine si cu fratele meu. Despre afacerile lui...sa spunem doar ca obtinea contracte prin alte metode. Cat despre ultima intrebare....Tata aproape l-a ucis pe Kerori, fratele meu e in coma din cauza glontelui ce aproape i-a strapuns inima, dupa ce tata l-a impuscat, in ceea ce ma priveste... Kanon avea tot dreptul sa il impuste. Explozia, insa, nu a fost provocata de niciunul dintre noi.
Unul dintre politisti s-a uitat imediat la baiatul cu parul movaliu de langa Hideki si a zambit destul de calm, parca dorind sa il intrebe si pe el ceva. Argintiul si-a dat seama imediat de intentia necunoscutului si i-a facut semn cu mana barbatului pentru a ii atrage atentia.
- Daca mai aveti intrebari...astept..daca nu....noi avem treaba, s-a rastit Hideki de indata ce s-a ridicat de la masa. Mana sa a cautat-o pe a movaliului si de indata ce a gasit-o, a strans-o cu putere si l-a obligat pe Hiro sa il urmeze chiar daca acesta nu dorea sa fuga de cei doi, pentru ca avea senzatia ca se comporta ca un infractor.
- Kanon Hitotsubashi nu e acuzat de moartea lui Kyoshi Tateyama, a rostit in cele din urma acelasi barbat ce i-a pus o multime de intrebari argintiul.
Cei doi baieti s-au intors si s-au uitat la straini apoi si-au zambit reciproc.
- Grozav. Atunci cand se intoarce?
- Nu e acuzat de crima ci de fortare a minorilor si implicarea lor in prostitutie. Proxenetii si pestii nu sunt la moda, daca intra la inchisoare nu ii va fi bine. Vorbiti cu el. Spune-i ca mai bine accepta ajutorul domnului Shinichiro altfel va avea probleme mari.
- Stai asa! Cine te crezi? s-a auzit in cele din urma si vocea lui Hiroki. Nu sunteti apti sa judecati pe nimeni, nu aveti dreptul. Vedeti-va de ale voastre!
Cei doi barbati au chicotit apoi s-au indreptat spre lift si au coborat, pentru a putea parasi spitalul. Hideki s-a uitat pe ascuns la iubitul sau si apoi a zambit, multumit de reactia pe care baiatul a avut-o. De indata ce amandoi au ajuns in lift pentru a urca inapoi, la etajul unde se afla Kerori, argintiul l-a impins pe Hiro in perete si a inceput sa il sarute. Movaliul s-a impotrivit putin, nu era locul cel mai bun pentru asta, dar nu se putea abtine din a raspunse fiecarei atingeri.
Cei doi s-au oprit exact la timp, cu doar cateva secunde inainte ca usile liftului sa se deschida din nou. Hiroki s-a grabit sa ajunga langa Roro si l-a imbratisat cu putere dupa care i-a povestit ce au spus cei doi barbati. Ambii se asteptau la o reactie de veselie, de relaxare, dar chipul blondului s-a albit brusc si o lacrima si-a facut aparitia pe obrazul lui. S-a asezat pe scaun si a inspirat adanc, dar incepuse deja sa se gandeasca ca avea sa il piarda pe brunet.
- Roro...dar asta e o veste buna, nu? Kanon va fi eliberat..., nu? a intrebat usor confuz, movaliul.
- Sunt un egoist, a marturisit blondul. Daca singura sansa a lui Kanon de a fi eliberat e acel barbat...atunci nu. Nu vreau ca asta sa se intample...., a murmurat blondul cu o expresie faciala greu de ignorat. Parea si mai ingrijorat decat inainte, nefericit, ca si cum tocmai fusese abandonat de singurul sau sprijin in viata, de unica sa iubire.
Hideki gasea situatia oarecum ciudata. Isi amintea numele de Shinichiro desi nu putea sa isi dea seama exact unde si cu ce ocazia l-a auzit.

Kanon statea pe scaunul din incapere si se uita la podea. Langa el se afla acelasi barbat de inainte, cel ce l-a salutat cu blandete si apoi a inchis usa in urma sa. Shinichiro era neschimbat, cei patru ani in care nu s-au revazut parea ca nici macar nu au trecut. Parul saten inca isi pastra stralucirea, acei ochi mari si negri inca aveau puterea de a citi pana in adancul inimii brunetului, pana si buzele barbatului se miscau cu aceeasi inocenta pe care intreaga postura a satenului o afisa.
Brunetul nu indraznea sa isi ridice privirea din podea, stia ca daca face asta avea sa intalneasca ochii barbatului si apoi trebuia sa infrunte noua realitate ce se asternea in fata lui. Shinichiro nu facea nimic pe gratis, cu siguranta astepta ceva de la brunet, si tocmai asta il speria putin pe Kanon.
- Kana-chan...e in regula. Nu am sa te musc, a chicotit usor barbatul intinzandu-si mana dreapta pentru a atinge chipul brunetului. I-a ridicat barbia si, in cele din urma, privirile celor doi s-au intalnit. Satenul a zambit usor si apoi, din simpla obisnuinta, si-a coborat buzele spre brunet si i le-a sarutat usor. Kanon a tresarit si s-a dat inapoi putin apoi a evitat din nou privirea barbatului.
- Shinichiro-san..., a soptit brunetul pe un ton lipsit de viata.
- Ah, am uitat. Acum esti pustiului ala. Cum il chema? Roro parca, nu? Am uitat ca nu mai esti al meu.
Brunetul a scrasnit din dinti si si-a inclestat pumnii. Se comporta din nou ca un copil rasfatat si rebel, parca retraia primele momente in care cei doi s-au cunoscut. Acel prim moment in care s-au intalnit avuse loc tot intr-o camera intunecoasa.

***
Vantul adia usor afara, soarele stralucea cu putere pe cer, zeci de copii se jucau afara si profitau de temperaturile ridicate ale verii, dar in toata agitatia aceea exista si un loc scufundat in tacere, in care lumina nu patrundea mai deloc si nu exista pic de veselie.
Un baiat de opt ani statea in fund, cu genunchii adunati la piept si se uita la tavan. Ochii sai mari si negrii priveau goi intreaga suprafata a materialului din care era construita cladirea. Zgomotele ce pareau ca se apropie din ce in ce mai mult de el, nu pareau sa il deranjeze. Adevarul era ca nu ii pasa absolut deloc. Pierduse deja tot. Mama lui a murit cand i-a dat nastere, tatal i-a fost ucis de propriul unchi, nu mai avea nici casa si nici bani, devenise un adevarat copil al strazii ce trebuia sa infrunte realitatea.
Continuand sa se uite in gol, baiatul tresari numai atunci cand simti o caldura ciudata strabatandu-i obrazul. Isi cobora ochii si , pentru prima oara, primi cu adevarat ce se afla in jurul lui si l-a vazut. Era un adolescent inalt si frumos, cu un par saten ce parea sa straluceasca chiar si in intunericul camerei, ochii mari si negri ii aminteau de proprii sai ochi, insa nu aveau nimic din suferinta baiatului.
Trupul celui ce se afla in genunchi in fata lui, era subtire si elegant, semana mult cu cel a unei femei, doar pieptul ce se zarea printre camasa alba ce era deschisa la primii doi nasturi, dovedeau ca in fata lui se afla de fapt un baiat, ci nu o fata.
- Hei, pustiule. Esti bine? s-a auzit vocea calda si plina de ingrijorare a necunoscutului.
Brunetul si-a misca capul usor, intocmai ca personajele din desenele animate pe care le vazuse, si a continuat sa se holbeze la tanarul din fata lui.
Strainul a gangurit ceva, a zambit usor, si-a intins mana inspre obrazul copilului si l-a mangaiat pentru a doua oara, permitandu-i brunetului sa simta din nou aceea caldura linistitoare, apoi se apleca usor si isi lasa buzele sa le atinga cu blandete pe cele ale baietelului.
De abia atunci, brunetul a tresarit si s-a ridicat repede in picioare, a dat sa alerge pana la usa de la cladire si a incercat sa o deschida. S-a razgandit in ultimul moment cand si-a dat seama ca necunoscutul nu il urmareste si nici nu vrea sa ii faca rau. Satenul se afla la o distanta considerabila de el si ii zambea foarte calm.
- E in regula. Voi avea eu grija de tine.

****

Situatia in care se afla Kanon ii amintea oarecum de prima lor intalnire. Acel tanar de atunci chiar s-a tinut de promisiune si a avut grija de baietel. Totul parea sa se repete din nou, Shinichiro aflandu-se acolo dintr-un motiv evident, acela de a il ajuta pe brunet. Inima lui Kanon i se facea ghemotoc de fiecare data cand isi amintea cum a decurs relatia lor, brunetul spera ca nu va fi nevoie sa o reinvie pentru a putea iesi cu brio din asta. Nu ar fi putut sa ii faca asta lui Roro. Nu lui.


****

- Uite, vezi? Asta e o carte. Stii sa citesti? a intrebat satenul pe un ton calm si lipsit de rautate. Copilul ce se afla in bratele lui a dat din cap in semn ca da si a atins usor coperta cartii dupa care a zambit usor. In regula...., continua tanarul. Imi spui si cum te cheama? a intrebat acesta in timp ce a lasat cartea jos si l-a ridicat pe copil cu ambele maini pentru a il intoarce cu fata spre el.
- Kanon, a murmurat incet brunetul reveland o voce scumpa de copil mic. Tanarul a zambit imediat, ca si cum ar fi descoperit un obiect pretios.
- Kanon. Eu sunt Shinichiro. Shin daca nu poti sa il pronunti Shinchiro. Cati ani ai, Kana-chan? a intrebat pe acelasi ton, baiatul afisand o blandete si o caldura cutremuratoare.
- Opt.
Raspunsul clar si la subiect al copilului l-a uimit pe tanar, dar l-a si bucurat in acelasi timp.
- Kana-chan...asta inseamna ca esti cu zece ani mai mic decat mine. Ce zici, vrei sa locuiesti aici cu mine?
Un zambet fericit a aparut pe chipul baietelului cu par negru. Acelasi necunoscut care l-a ridicat din acea cladire, in urma cu o saptamana, care l-a spalat si i-a dat de mancare, l-a imbracat, ii oferea acum sa ramana alaturi de el pentru a putea locui impreuna. Ochii negri ai baiatului s-au luminat brusc, cateva clipe mai tarziu, copilul s-a ridicat din bratele tanarul, a incercat sa coboare de pe scaun si de indata ce a ajuns la sol, s-a indepartat putin, si-a apropiat mainile de corp si a facut o adevarata plecaciune in semn de respect, multumindu-i necunoscutului.
O servitoare a intrat in incapere si l-a luat pe baiat de mana si l-a condus afara, lasandu-l pe saten singur. O urma de roseata a aparut pe chipul lui, ii placea de acel copil chiar daca intre ei era o diferenta de zece ani, si, culmea, prin simplu fapt ca i-a atins barbatia cand a incercat sa coboare din scaun, a reusit sa il faca se excite.


***
Aflat in fata singurului om care i-a pasat de el cand era mic, Kanon a inceput sa isi aminteasca momentele petrecute impreuna cu el. Shinichiro il ajuta mereu sa se pregateasca pentru scoala, facea mereu lectiile impreuna cu el, uneori chiar facea baie cu baiatul si il spala cu atentie, iar, noaptea, ii oferea un sarut scurt pe buze apooi ii mangaia obrazul, il mangaia pentru a il incalzi si ii ura noapte buna. Kanon nu a banuit ca toate acele atingeri aveau alt subinteles, nu pana cand l-a vazut pe Shinichiro atingand o femeie in acelasi mult, dar sarutand-o ceva mai diferit decat il saruta pe el. Kanon a zambit usor, amintindu-si ca atunci a fost gelos pentru prima oara.

****

Soarele batea cu putere si ilumina camera baiatului de 11 ani care isi nota ceva intr-unul din caietele de pe pat. Usa de la camera lui s-a deschis, in tocul ei si-a facut aparitia Shinichiro care i-a zambit cald.
- Am auzit ca ma cauti, a zambit satenul de indata ce a inchis usa si s-a apropiat de patul baiatului.
- Da..., a raspuns oarecum jenat brunetul, facand ordine in patul sau. Si-a eliberat biroul, si-a aranjat lucrurile pentru scoala apoi s-a asezat pe pat, afisand o expresie nedumerita.
- Ce e, Kana-chan?
- Shinichiro-san, obisnuiai sa ma saruti inainte de culcare, dar nu mai faci asta de aproximativ doua saptamani, in schimb, tot ce imi ofereai mie, le dai altor femei si... Shinichiro-san, te-am suparat cu ceva?
Satenul s-a ridicat de pe marginea patului si a inceput sa se inroseasca usor la fata.
- Kana-chan, stii care e diferenta dintre iubirea dintre doi parinti si cea dintre doi prieteni? Brunetul a aprobat dand din cap si a asteptat continuarea. Foarte curand, iti vei da seama ca nu e bine sa te sarut asa.
Chipul indurerat al baiatului l-a facut pe saten sa il imbratiseze pe brunet si sa ii sopteasca la ureche: Kana-chan, nu te pot saruta asa, daca o fac, va trebui sa merg mai departe si nu vom mai putea fi prieteni.
- Poftim?! s-a speriat baiatul si l-a strans cu putere pe saten, cuibarindu-si capul la pieptul lui.
- Daca continuui sa te sarut, vom dezvolta o altfel de relatie decat cea de prietenie, vom face sex.
Chipul lui Kanon s-a inrosit tot, era clar ca baiatul stie ce inseamna sexul si ce anume implica. Mana lui a strans-o cu putere pe a satenului, apoi a prins materialul bluzei tanarului si a refuzat sa ii dea drumul.
- Dar eu nu vreau ca Shinichiro-san sa nu ma mai sarute.

****

Kanon s-a inrosit putin la fata numai amintindu-si ca acea noapte a dus la dezvoltarea relatiilor dintre ei doi. Din acea noapte, Shinichiro-san l-a tratat mult mai afectuos, a inceput sa il sarute diferit, atat de pasional, folosindu-si limba, sa il atinga din ce in ce mai mult, intre picioare si pe fund, pana cand, trei ani mai tarziu, cei doi s-au culcat impreuna. Brunetul si-a dat seama atunci ca, de fapt, lui nu ii plac femeile sau barbatii in mod special.

***

- Shinichiro-san, de cand ai preluat afacerea tatalui tau....., tonul scazut si ingrijorat al baiatului cu par brunet l-a facut pe saten sa se opreasca din scris si sa inchida laptopul. Majoritatea noptilor si se le petrecea la calculator, ziua era mai mereu plecat, intr-un an de 365 de zile, satenul nu petrecuse nici macar o treime alaturi de brunet.
- Adevarul e ca sunt usor ocupat..., marturisi Shinichiro.
- Pot sa te ajut? Mi-e dor de tine.... a rostit baiatul pe un ton scazut, cu o roseata intensa in obraji.
- Si mie mi-a fost dor de tine, Kana-chan. Nu am mai vorbit de mult, a rostit incet in timp ce l-a imbrasat pe baiat. Mainile lui au inceput sa pipaie fundul baiatului, buzele lui le sarutau cu pasiune pe cele ale brunetului. Degetele satenului si-au facut loc printre pantalonii lui si s-au cuibarit in gaura mica din fundul baiatului. Kanon a tresarit si l-a imbratisat cu putere pe saten apoi a murmurat ceva pe un ton scazut: Majoritatea prietenilor mei au iubite si unii chiar fac...sex...
- Vrei sa ma culc cu tine? a intrebat calm si sigur pe sine, satenul.
- Uhum..., a murmurat brunetul inainte de a fi ridicat in brate de catre barbat.
Acel murmur a fost suficient pentru al il face pe Shinichiro sa reactioneze. L-a urcat pe Kanon in pat, l-a dezbracat imediat si apoi l-a patruns cu forta. Nu l-a sarutat, nu l-a mangaiat, nu l-a luat usor, pur si simplu l-a patruns complet si l-a facut al lui.

***

- ..a-chan...Kana-chan! s-a auzit vocea satenului apropiindu-se din ce in ce mai mult de brunet.
- Shinichiro-san, a trecut mult timp de...de cand...
- Aproape cinci ani, Kana-chan, mi-a fost dor de tine.
Marturisirea barbatului nu l-a facut pe Kanon sa se imbujoreze sau sa se simta fericit ci doar sa se ingrijoreze mai mult.
- Nu ma asteptam sa te vad aici, a recunoscut brunetul pe un ton politicos, incercand sa nu devina prea intim cu barbatul.
- Vestile circula repde,a zambit satenul. Ma simt responsabil, doar eu te-am pregatit pentru lumea asta. iti amintesti, Kana-chan? Te-am invatat tot ceea ce stiu legat de sex, ti-am initiat in tainele sexului si te-am facut ceea ce esti azi. Felul in care te misti in pat, saruti, atingi...toate te-am invatat eu, nu?
Kanon a inghitit in sec si a inspirat profund. Stia exact unde vrea sa ajunga satenul, la ce anume se referea, dar nu era momentul potrivit pentru a isi aminti si, totusi, isi amintea.

****

Trupul brunetului se arcuia sub atingerea celor doua maini puternice, dar fine ce se plimbau pe piept si coborau ceva mai jos. Buzele satenului au parasit sfarcurile baiatului si si-au gasit refugiu in sarutarea obiectului dintre picioarele lui Kanon.
- Kana-chan, vreau sa uiti ce ai auzit azi, a rostit pe un ton poruncitor barbatul.
- Shinichiro-san, chiar....ah.....chiar te ocupi de prostit...uhm..tutie? a silabisit Kanon incercand sa nu scoata prea multe sunete.
- Tata are un club in centru, m-a lasat pe mine sa am grija de el. Noi, yakuza ne ocupam cu asta. Ar trebui sa stii, doar ai 15 ani. Brunetul a gemut usor cand degetele satenului l-au patruns apoi a incercat sa se ridice in fund.
- Nu e cinstit, nu poti face dragoste cu altii....petreci din ce in ce mai putin timp cu mine, ma plictisesc de unul singur, m-am saturat sa trimit mesaje pe telefon pentru a putea vorbi cu tie. Ei de ce pot fi atat de aproape de tine?! a strigat Kanon usor suparat si imbujorat.
- Hm...atunci am sa te invat. Am sa te invat cum sa fii cel mai bun in pat, dar nu pentru a deveni unul dintre ei ci pentru a prelua conducerea clubului. Atunci nu ma voi mai culca cu ei.
- Huh?! s-a auzit vocea derutata si satisfacuta a baiatului ce continua sa fie atins de barbat.
- Kana-chan, tu vei ramane doar al meu indiferent pe cati alti barbati ii faci ai tai. Nimeni nu va mai patrunde in interiorul tau, deci vei fi al meu. Eu ma culc cu altii, dar am puterea sa decid cu cine vreau sa fiu. Cand vei prelua afacerea, le vei face altora ce iti fac eu tie, deci vei ramane tot al meu. Eu nu am de ce sa fiu gelos pe tine si nici tu pe mine. Poti fi gelos doar atunci cand cineva care este al tau, e furat de altul si reposedat. Acum...ce ar fi sa te invat cum sa iti folosesc gura? a zambit satenul afisand un suras si o privire nicidecum decenta.
Kanon nu l-a crezut niciodata pe Shinichiro, nu pana la cunoscut pe Roro. Ceea ce dorea sa spuna satenul atunci era ca, intr-o relatie intre doi tipi, unul il patrunde pe celalalt in timp ce celalalt devine un fel de femeie. Barbatul are dreptul sa devina gelos cand iubitul lui este furat si patruns de altul. Sentimentul de gelozie este mult mai infiorator pentru cel ce conduce, si isi vede amantul in bratele altuia, devenind al altuia, decat pentru cel al carui iubit imbratiseaza pe altul si il face al lui. Oricat de complicat ar suna, cu timpul Kanon nu s-a mai simtit iritat ca Shinichiro se culca cu altii. De indata ce a inceput sa se culce, la randul lui, cu alte persoane, a asteptat sa vada daca va fi invadat de acest sentiment al geloziei , dar asta nu s-a intamplat pana cand l-a cunoscut pe Roro.



***

- Shinichiro-san, a murmurat brunetul. Iti sunt intradevar recunoscator. M-ai invatat multe, nu numai despre sex ci si despre viata, in general. Datorita tie, mi-am dat seama ca sunt indragostit.
Kanon nu il mai suna pe saten atat de des ca inainte. De indata ce l-a cunoscut pe blond, a disparut cu totul, nevoia de a fi aproape de saten. I se facea uneori dor de el, doar petrecusera ani buni impreuna, dar nerabdarea lui era strans legata de absenta blondului si doar atat. Cand erau impreuna, spera ca timpul sa treaca din ce in ce mai greu, pentru ca cei doi sa petreaca mai mult timp impreuna, cand Roro nu se afla langa el , devenea agitat si cauta cu indarjire motive sa il intalneasca, obisnuia sa ia telefonul in mana , sa ii formeze numarul pentru ca in ultima clipa sa se razgandeasca. Era furios cand altul venea sa vorbeasca cu blondul si numai gandul ca se putea culca cu altcineva, il ingrozea. Cand Roro a venit intr-o zi si i-a povestit ca o fata i s-a declarat, brunetul a inceput imediat sa gaseasca motive pentru ca cei doi sa nu fie impreuna.
Brunetul si-a dat seama ca il iubeste pe Roro atunci cand „ Celalalt” era de fapt o femeie. Teoria lui Shinichiro nu functiona. Roro nu avea sa fie al altuia ci avea sa faca pe altcineva a lui, deci Kanon nu ar fi avut motive sa fie gelos, si totusi simtea ca blondul trebuie sa fie numai si numai al lui. Adevarata gelozie apare atunci cand cel de care te-ai indragostit poate iubi pe altcineva. Iubirea si gelozia nu avea nici o legatura cu sexul. Asta si-a amintit Kanon cand Shinichiro i-a spus ca el e responsabil pentru viata brunetului.

****
Sala de mese era plina de oameni imbracati la patru ace. Blondul continua sa se foiasca pentru ca nu ii placea sa poarte costum, dar rezista de dragul intalnirii. Kanon zambea foarte fericit, se amuza ingrozitor de tare impreuna cu Roro, si nu baga in seama pe nimeni din jurul lui. Singurul moment in care s-a oprit din vorbt a fost atunci cand un barbat si-a pus mana pe umarul lui.
- Shinichiro-san! s-a mirat brunetul, ridicandu-se de pe scaun. Satenul s-a uitat la blond, a recunoscut in gandul sau ca arata superb, apoi s-a prezentat. Inainte de a pleca , i-a cerut brunetului sa mearga la baie dupa cinci minute si sa il astepte si Kanon a facut intocmai cum i s-a spus.
- Frumos baiat. Unde l-ai gasit? a intrebat barbatul in timp ce deschidea fermoarul de la pantalonii brunetului.
- L-am cunoscut intr-un...club..., a gemut usor brunetul cand mana satenului i-a coborat in pantaloni si i-a strans barbatia.
- Ai gusturi bune. Te-ai culcat deja cu el?
Kanon a dat din cap in semna ca nu si si-a lasat trupul sa fie imbratisat de Shinichiro.
- Kana-chan, vrei sa ma culc cu tine? a intrebat barbatul intocmai cum facea de fiecare data. Satenul se astepta ca brunetul sa murmure un „da” ca intotdeauna, dar Kanon a spus clar si hotarat: „Nu pot...Roro ma asteapta.”
***

- Hm..nu stiu cand ti-ai dat seama tu, dar eu banuiam de mai mult timp ca ceva s-a schimbat. Mi-a devenit foarte clar cand mi-ai refuzat atingerea si te-ai dus la blond. A fost ultima oara cand am fost intimi, a rostit satenul, oarecum vesel si prietenos. Brunetul a zambit apoi s-a asezat pe scaun, nu se mai simtea nervos ci in siguranta desi isi amintea perfect ca avea motive sa fie si suparat pe Shinichiro.

***

- Shinichi... , s-a oprit brunetul cand a intrat in biroul satenului si l-a vazut pe Roro cu ambele maini prinse la spate, camasa ridicata pana la gat, cu pieptul gol si pantaloni descheiati. Satenul ii blocase mainile blondului si il mangaia pe Roro atingandu-l intre picioare. Oricine ar fi intrat si si-ar fi vazut asa ar fi crezut ca cei doi au o aventura, dar zgarieturile de pe chipul si bratele satenului demonstrau ca blondul se opuse atingerilor.
- Kanon..., s-a auzit si vocea speriata a blondului care mai avea un pic si plangea. Shinichiro i-a dat drumul blondului, Roro s-a oprit in fata brunetului, s-a uitat la saten, apoi a fugit rapid si i-a lasat pe cei doi singuri.
- Ce...ce s-a intamplat? a intrebat brunetul usor confuz, inca nestiind de ce cel pe care il iubea se aflase in bratele protectorului sau.
- Baiatul e incapatanat. Ti-ai ales un angajat fidel.
- Poftim?! s-a auzit glasul plin de mirare a brunetului, apoi, pe chipul lui, a aparut cea mai confuza expresie posibila.
- I-am spus ca iar ai gasit pe cineva foarte frumos si ca trebuie sa te fi chinuit mult sa il prinzi. Ciudat totusi, cand i-am cerut sa imi spuna ce tarif cred ca ar merita sa se puna pentru prestatiile lui, m-a pleznit.
- Shinichiro-san! Roro nu e angajatul meu ci un prieten bun. El nu e una din c*****e de la club.
Satenul s-a oprit din orice facea, s-a asezat pe scaun si a dat din cap, total nedumerit si evident regretand cele intamplate. Kanon a lasat mapele din mana, pe masa, si a iesit in graba din birou. Vantul batea cu putere in acea noapte. Norii erau adunati pe cer si totul prevestea o furtuna de proportii uriase. Oamenii erau imbracati cu sacouri lungi, tineau in maini umbrele, alergau cat mai repede spre casele lor pentru a se putea feri de ploaia ce urma sa vina.
- Roro, opreste-te! s-a auzit vocea furioasa a brunetului ce alerga dupa baiatul blond ce plangea.
- Esti fenomenal. Stiai asta? Si nu ma refer la sensul bun al cuvantului! a raspuns pe acelasi ton, blondul oprindu-se in fata unui semafor.


****

Kanon s-a uitat direct la Shinichiro si a zambit.
- Shinichiro-san, cum ma poti ajuta? a intrebat brunetul, foarte clar si calm.
- Te pot scoate de aici. Cat despre ei, nu vor fi acuzati de nimic. O conditie totusi.
Chipul brunetului s-a facut alb ca varul, mainile au inceput sa ii tremure, inima sa ii bata cu putere, insa gandul i-a zburat imediat la Roro.
- Ce...ce conditie? a intrebat usor speriat.
- Calmeaza-te. Conditia e ca toti sa va gasiti alta slujba. Nu mai puteti lucra aici. Nu e bine pentru afacerea mea, daca ma intelegi, a zambit satenul oarecum trist ca asta trebuie sa fie conditia.
- Ah, e in regula. Asteptam de mult ocazia asta.
- Kana-chan...faci ca slujba asta sa sune a lucru rau si pe mine a bau-bau. Deci....sa inteleg ca accepti?
Kanon a zambit larg si s-a ridicat de pe scaun. De abia astepta sa iasa din acea incapere, din sala de interogare in care se afla, sa numai vada acel geam prin care oricine se putea uita la el, dar el nu putea vedea pe nimeni. Acum putea merge la Roro si sa il imbratiseze, sa il sarute si sa ii simta caldura trupului.
Vocile celor doi se auzeau cat de cat de afara, butonul de la microfon nu era apasat. Cateva minute mai tarziu, cand usa de la incapere s-a deschis, un barbat blond s-a oprit in fata geamului prin care i-a vazut pe cei doi.
Blondul era destul de nervos fara a mai trebui sa il vada pe Kanon impreuna cu Shinichiro. Cand l-a observat pe brunet jenandu-se usor si fastacindu-se in timp ce se apropia de saten, cand s-au imbratisat, intreaga discutie pe care Roro a avut-o cu acel barbat, dupa ce Kanon si-a declarat dragostea pentru blond in fata lui Shoichiro, expresia de superioritate de pe chipul lui si vorbele sale i-au revenit in minte.
Nu ii venea sa creada ca satenul a avut dreptate mereu cand a spus: Chiar daca il las in pace, e suficient sa ma intorc pentru a il face din nou al meu. Mereu va fi al meu si el stie asta. Cand Roro l-a vazut pe Kanon sarutandu-l pe saten, blondul l-a lasat la pamant si a inceput sa planga.

[Alysu]

wow :X de data asta ai fost rapida :X si alt fic? genial :X stii k o sa citesc ;;) si capitolul asta e fenomenal [in sensul bun al cuvantului XD] :X il ador... asta da capitol, si nu mi-am imaginat cum a fost copilaria lui Kanon 0.0 shock total :)) dar, mi-a placut 8-> si descrierea 8-> cam atat, k imi iau lumea in cap :)) si ai avut niste greseli de tastare, altceva nu stiu sa fi avut... gambate la urmatorul capitol si la noul fic ;;)

[chrissta]

In sfarsit , continuarea...

Incredibila viata lui Kanon, nici prin cap nu mi-ar fi trecut ca a avut o asemenea copilarie.
Toate bune si frumoase, dar chiar trebuia sa-i vada Roro la inchisoare ? Nu stiu de ce, dar presimt ca chestia asta va atrage ceva probleme :( .Tocmai cand lucrurile incepeau sa se indrepte.

Sper sa postezi cat mai repede..