Drugged With Desires l: Hidden Feelings

[Rose ^^]

Ai venit cu nextu si trec si eu cu un mic comentariu.

De ce a fost in stare taica'su O______o" sa dea in propria fiica si mai ales cu cureaua, plus ca neaga adevarul deja scos la iveala. Totusi nu pricep de ce Laya nu vrea sa admita ca Sakura e fata Mirandei, mai exista ceva ce tu ascunzi. Am vazut cateva greseli, mici momente de neatentie. Descrierea e buna, mi-a placut ca nu ai trecut repede peste anumite detalii, ai descris evadarea, fiecare pas facut acompaniat de cate o figura de stil.
Ma bucur ca cei doi s-au regasit, dar nimic nu e vesnic. Apare Sasori in peisaj, abia acum incep problemele. Dar unde e Miranda? sper ca e vie :o3

Pupici:*

::bye:
>Rose<

[Sho-Yo]

Stii ce iubesc eu pe lumea asta, doua lucruri( mai multe, dar doua lucruri, momentan): pe tine si pe acest fic :X

Deci, ca sa nu spui ca nu spun nimic despre performantele tale o sa spun cata ceva: descrierea este, deci n`o problemm, actiunea nu e grabita iar dialogul, draga, nu e sec si nici in cantitati industriale ;)

Mi`e mila de Sakura caci a fost prea mult batuta de propriul ei father dar ce s`ai faci? Sasuke vad ca vrea si ma intreb cand Sakura va fi pregatita.... Vreau prea mult sa citesc o scena hentai asa ca nu ne mai chinuiti si puneti una :D Ece spun? Face`ti voi ce faceti ca totul e o.K . :*

Merci ca mi`ai spus de continuarea :-h

[Miky sweetie :3]

Sorry, I'm late, I know.. Dar partea buna este ca am sosit cu nextul :)



A: Poate ca incepe sa ma doara inima de la un timp. Dar, ca sa fim sinceri, ce rost mai are o noapte atat de perfecta cand alegi sa daruiesti iubirea persoanei nepotrivite? Totul se ruineaza. Iar cand totul se ruineaza, el te pierde Ce premonitie, Sasuke, ce premonitie!

DWD Chapter 10: Someone deserve those feelings I

Sasuke:

Eram tentat ca naiba sa-i musc urechea si sa-i ling usor lobul, dar m-am abtinut cat am putut de mult. In schimb, i-am sarutat-o parca multumit ca a auzit, in sfarsit acele cuvinte. Cand m-am uitat la ea, aceasta zambi cu gura pana la urechi, nemaiputand sa se stapaneasca. Nici eu nu eram mai prejos. Trebuie sa recunosc ca zambeam asa cum nu am mai facut-o niciodata in viata mea. I-am pus una din maini pe obraz si am dat sa o sarut, dar imediat ce am facut contact cu ea, mi-am dat seama ca nu ii gasesc buzele. M-am dezlipit un centimetru de ea si am vazut ca isi pusese mana la buze, insa ranjetul sau gingas inca i se reflecta in ochi. Am privit-o intrebator, dar aceasta nu facea nimic. Ea doar se uita la mine si isi acoperea gura cu o mana. Si-a dat-o jos pentru cateva secunde, timp in care a rostit:

-Intai va trebui sa o dovedesti.
-Asta incerc, i-am replicat.
-Nu asa! Zise ea cand am dat din nou sa o sarut, dupa care isi astupa buzele.

A trebuit sa stau un timp ca sa-mi dau seama ce vroia de fapt. M-am lasat pe spate, cu mainile sub ceafa, privind tavanul. Aceasta isi destupa gura cu incetinitorul privindu-ma, pastrandu-si frumusetea aia de zambet pe chip. Mai trageam cu coada ochiului la ea, pana cand aceasta se apropie de mine. Vru sa-si aseze capul pe pieptul meu, dar am oprit-o soptindu-i sa n-o faca. Aceasta isi ridica o spranceana si-mi detecta cu privirea fata nezambitoare. Cand am observat acest lucru, mi-am intors colturile gurii oferindu-i un suras mic. Se puse in genunchi, pe pat, in fata mea. Isi puse mainile incolacite pegenunchii picioarelor mele indoite, apoi isi lasa capul pe ele. Exact cum ma asteptam, Sakura ranjise in asteptarea ei ca eu sa rostesc ceva.

-Christies sau Moat?
-Hmm... Prefer vinurile frantuzesti. Moat.
-Frisca sau inghetata?
-Frisca, bineinteles.
-Ciocolata sau bomboane de ciocolata?
-Bobo, spuse ea, facand o fata de copilas mic.

Dupa ce m-am conformat in legatura cu preferintele fetei, m-am ridicat in sezut. Am rugat-o frumos sa-si dea mainile la o parte, insa aceasta ma privi confuza si speriata de parca i-as fi comandat acest lucru. Am apucat-o de mijloc, dupa ce m-am ridicat in sezut, si i-am furat un sarut scurt, cat sa-i dau de inteles ca nu e vreun lucru de care sa-si faca griji. In momentul in care am rupt sarutul aceasta imi prinse obrajii calduti intre palmele ei. Eram atat de apropiati, ca ii puuteam simti respiratia. Felul in care ma privea, atat de dulce si inocent, ma facea sa vreau sa o strang in brate intr-atat de tare, incat nici eu, nici ea, sa nu mai putem respira. Imi doream cu ardoare sa-i ling buzele usor rosiatice si sa ma joc cu limbuta i, pana cand acest joc ar fi fost suficient de puternic intru cat sa ii ofer Sakurei o noapte de neuitat. Stiam ce simt pentru ea, stiam cat de mult o iubesc si cat de multe as face pentru ea, dar de asemenea stiam si ce vreau de la ea. O aventura.

Ma uitam adanc in ochii ei in care ma reflectam eu, iar ea observand lucrul la care ma uit, zambi. Oare ma jucam cu ea? Asta era ceea ce voiam? In momentul de fata, si mie imi era frica sa ma culc cu ea. Daca dimineata urmatoare nu voi mai simti acelasi lucru? Imi placea prea mult senzatia aceea care mi-o oferea dragostea care i-o port. Nu doream sa ruinez totul printr-un simplu pocnet din degete. Nu imi doream sa o distrug. Nu imi doaream sa ma distrug. Nu puteam s-o vad suferind doar pentru ca eu, ca un nenorocit ce sunt, m-am jucat cu sentimentele ei doar ca s-o trec prin pantalonii mei. Oare toate sentimentele pe care le gandesc in momentul asta fac parte din iubirea pe care i-am daruit-o Sakurei?

Intr-un final, frumoasa mea rupse tacere dintre noi.

-Ce planuiesti? M-a intrebat ea.

Nu i-am dat niciun raspuns. I-am sarutat fruntea si m-am descotorosit de bratele ei, parasind camera. N-o vedeam, dar eram constient suta la suta ca se uia la mine. Am strabaut holul si am coborat scarile pana la parterul mansardat al vilei. Am pasit incetisor catre un perete plin de frigidee si rafturi, colt la colt cu un mic bufet. M-am intins si am deschis usa fridgiderului. Mi-am strecurat mana si am scos afara un tub de frisca. Stiam ca nu il cumparasem de curand, asa ca m-am uitat la data expirarii, iar cand am vazut ca mai am de asteptat cam sase luni pana ca alimentul sa expire, n-am mai stat pe ganduri. L-am asezat pe bufet, dupa ce am inchis fridgiderul, apoi am cautat printre rafturi cel mai vechi Moat pe care il aveam. Dupa o cautare de vreo doua minute, am dat de unul din 1755, o piesa veritabila a colectiei mele de alcool. Am luat sticla si am pus-o langa tubul de frisca. Am inceput sa ma gadesc profund la cel de-al treilea element care imi lipsea. Bomboane de ciocolata. Probabil n-ar fi trebuit sa o intreb. De unde sa fac ost la o ora atat de tarzie de bomboane? Am inceput sa caut in nestire pin dulapuri. Exact cum ma asteptasem, cele mai multe dintre cutiile de bomboane pe care le aveam erau expirate. Asta, pana cand am dat de o cutie de Pierre Marcolini cu mai multe sortimente de bomboane, cumparata de curand. Am asezat-o langa celelalte doua, apoi m-am intins sa iau niste pahare.

In momentul urmator, am simtit o persoana masandu-ma pe la spate. M-am intors. Floarea mea de cires imi zambea larg, privindu-ma.Acum avea pe ea un halat scurt, pana un pic mai jos de fese, roz, stralucitor, dar tot ii mai puteam distinge sutienul negru. La vederea ei, am ranjit si eu. Fata s-a oprit, treptat, din zambit, luand un pahar din mana mea, insa inca ii mai puteam citi fericirea de pe fata. Se sprijini de marginea bufetului, in timp ce eu luam frisca si cutia de bomboane in mana.

-Dupa dumneavoastra, am zis eu ca un gentalman ce sunt, indicandu-i scarile.

Fata ma apuca de barbie, scuturandu-ma putintel.

-Cand ai sa inveti ca eu nu vreau sa merg in fata ta ci langa tine?

Am simtit cum inima imi bubuia in piept. Nu imi venea sa cred ce ii iesise pe gura. Pana si felul in care o spusese mi se parea acum mai dulce ca mierea. Ma atinsese enorm ceea ce-mi zisese. Cum puteam sa vreausa o distrug? Dintr-o data, sa ma culc cu ea mi s-a parut ceva imposibil. Nu imi doream sa o distrug, nu imi doream ca iubirea pe care i-o purtam sa zboare dupa o noapte impreuna. Chiar nu imi doream asta. Sakuram-a luat de incheietura mainii si am inceput sa mergem pe scari,catre primul etaj. Odata ajunsi in camera, Saku ma ajuta si puse pe masa tubul cu frisca si bomboanele. Imi poruncise sa ma asez pe pat si sa ma las pe spate. Am facut in tocmai, iar ea s-a asezat in fund la marginea patului, langa mine. Si-a pus mana pe pansamentul care imi inconjura abdomenul.

-Maine mergem la medic sa ti-l dea jos, imi spuse ea. Te mai doare?

Am strambat din nas. Nu era momentul potrivit. Nu vroiam sa fie momentul potrivit. I-am sucit incheietura in asa fel incat ea sa aterizeze peste mine.

-Din moment ce te pot tine in brate, cred ca pot supravietui. Dar stomacelul tau nu. Vrei ceva dulce?

Fata da din cap aprobaor. Am lasat-o sa se dea jos de pe mine. Am luat cutia de bomboane si tubul de frisca si l-am pus intre noi. Am deschis cutia si am pus-o pe Sakura sa aleaga.

-Hmm... Care sunt cele mai bune?

Am indicat spre o bomboana in forma de scoica, alcatuita din ciocolata alba, ascunzand in mijloc un sos de ciocolata extraordinar. Iubirea mea o lua in mana si strecura in gura doar jumaate de bomboana. Se stramba un pic, iar vazand asta primul gand care mi-a trecut prin minte a fost ca nu i-a placut, insa cand am intrebat-o, aceasta mi-a raspuns ca probabil ar fi mai buna cu putina frisca. Din modul jucaus in care a spus-o, mi-am dat seama ca glumea. Rozalia a turnat un varf de frisca pe bomboana muscata, apoi mi-a intins-o catre gura.

-Incearc-o tu primul si zi-mi daca iti place.

Mi-am deschis gura insa fix cand am vrut sa iau bomboana intre dinti, Saku m-a murdarit cu frisca de pe ea pe nas, apoi si-a introdus-o in gura. Ah, chiar crede ca se poate juca cu mine in felul asta? M-am sers rapid la nas, apucand tubul de frisca. Am luat jumatate dintre bomboanele de acelasi sortiment cu cea pe care tocmai il inghitise iubita mea. Le-am dat pe toate cu frisca si am inceput sa bag in gura una cate una.

-Hei, ce faci?! Alea sunt cele mai bune! Nu le manca pe toate! Sasuke! Sasuke, ma asculti?!
-Ai zis ceva? spun eu luand intre dinti o alta bomboana.

Fata s-a intins sa mi-o zmulga, insa am fost mai rapid ca ea. Am apucat-o de mana pana cand a aterizat cu gura peste a mea. Am vrut sa o sarut cum trebuie, dar bomboana ne cam incurca. Intr-un moment de-al meu de neatentie, Sakura imi smulse bomboana si isi indeparta buzele. O mesteca, apoi o inghiti. M-am ridicat, sprijinindu-ma de o mana. Am ridicat o spranceana, tintuind-o cu privirea in timp ce chicotea.

-Esti cam smechera, stiai asta?

Incepuse sa-mi traseze conturul buzelor cu ajutorul unui deget, in timp ce ma privea. A rostit un "Iarta-ma" jucaus, apoi m-a sarutat dulce si suav, un sarut tandru si scurt, cam de zece secunde. Am recuperat paharele de pe noptiera si i-am oferit rozaliei unul. Am luat sticla de vin si am turnat cate un pic in fiecare pahar. Nu aveam de gand sa ma clatin pe picioare de beat, insa aveam de gand sa degust impreuna cu Sakura un pic din placerea gustului oferita de Moat. Am ciocnit paharele, apoi, ca totul sa fie si mai romantic, ne-am incrucisat bratele si am inceput sa sorbim din lichidul ce se prelingea lin pe gaturile noastre. Cand am terminat, i-am luat paharul din mana si l-am pus inapoi pe noptiera.

Rozalia s-a tras mai inspre mine. Isi puse mainile pe pieptul meu si-si rezema capul, facandu-si cuibusorul acolo. Am inceput sa o mangai pe par si sa-i adulmec mirosul di liliac in timp ce ea imi adulmeca mirosul de mere verzi.

Sakura:

Stateam la pieptul sau, ganditoare in timp ce el isi baga nasul in parul meu. Nu mai aveam zambetul pe faa, adevarat, dar in sinea mea eram fericita. Si, cu toate astea, nu ii puteam intelege gestul Ar fi trebuit sa fie suparat, asa ca orice barbat in momentul in care i-am spus ca nu sunt pregatita. Oare se simtise prost?... Poate ca era mai bin sa il intreb pe el, chiar daca raspunsul s-ar putea sa nu ma incante atat de tare.

-Sasuke. Am facut o pauza in care el a rostit un Hm? putin adormit. De ce ai facut toate astea? Sti tu. Bomboanele, vinul, frisca... Acesta ofta apasat, facandu-ma sa ma simt putin jenata ca am intrebat. Am incercat sa ma resemnez: Vreau sa spun... Nu esti suparat? Nici macar un pic?

Nu i-am vazut fata, dar mi-am imaginat un suras pe chipul sau. Am simtit cum mana pe care o tinuse pana acum pe soldul meu si-a strecurat-o prin firele rozalii ale parului meu. M-am strans un pic mai are langa el cand am simtit buzele sale coborand putin cate putin, de pe frunte pe nasuc. Intr-un final, si-a unit fruntea cu a mea si mi-a soptit:

-Nu vreau sa te ranesc, ingerasule. Iar daca tu esti ranita, eu sunt neferit. Iar daca eu sunt nefericit totul in jurul meu se va ruina. Iar daca totul in jurul meu se va ruina, am sa te pierd si pe tine. Nu vreau sa te pierd.

Am simtit cum inima mi-o lua la galop cu fiecare expresie care o arcuia pe buzele-i netede si carnoase. Ne-am intredeschis ochii tinuti inchisi pana acum si am putut sa ii observ pupilele negre care ma priveau intens. Nu stiam ce sa fac. Nu stiam cum s-o fac. Un sarut parea prea putin pentru ceea ce simt ca vreau sa fac. Poate pentru ca i-l pot darui mereu si mereu. Si stiu ca el il accepta bucuros. Dar vroiam sa fac ceva care sa-i salte si lui in sus inima de bucurie, asa cum mi-a facut-o el. Am incercat sa spun ceva, dar tot ce mi-a iesit a fost o alta intrebare stupida.

-Si celelalte? Bomboanele si restul?
-Am vrut sa fie o seara speciala, a raspuns el imediat. Ce ti-am soptit in seara asta am timp sa-ti spun in fiecare zi. Dar nimic nu suna mai dulce decat prima oara cand o rostesti celei drage. A ranjit. Sper sa n-o uiti prea curand.

Si in momentul acela, mi-am dat seama ce ar fi trebuit sa spun de fapt.

-Sasuke? Te iubesc...

M-am ghemuit in bratele sale, pastrandu-mi fruntea unita cu a lui. Am suras in momentul in care brunetul m-a imbratisat cu putere. Si atunci am bagat de seama ca un singur "Te iubesc" nu e de ajuns. Am continuat sa soptesc cele doua cuvinte, in timp ce ne cufundam in plapuma moale si in somnul dulce, pana cand nici eu, nici el nu am mai spus nimic.

***

Tocmai ieseam de la dus cand am auzit un telefon bipaind din camera noastra a mea si a brunetului. M-am repezit pe usa si am luat BlackBerry-ul lui Sasuke de pe noptiera, ca sa ma asigur ca sunetul nu il va trezi, si am raspuns. Am iesit din camera ca vocea mea sa nu-l deranjeze pe iubitul meu, si am raspuns.

-Alo? Raspunse o voce tremurata. Alo? E cineva acolo? Oricine ar fi acolo, va rog, va rog sa ma ajutati, spuse persoana izbucnind in lacrimi.
-Cum?
-Sakura? Sakura, tu esti?

Am inlemnit. Prima oara cand i-am auzit vocea ragusita nu am recunoscut-o. Dar modul in care imi spusese numele, atat de limpede si atat de plin de speranta. Am zis ca mor pe loc. N-am rezistat. Inima bubuia in mine iar camera deja se invartea. Am crezut ca pic jos din picioare si chiar asta s-a intamplat. Lacrimile au inceput sa-mi zvagneasca din ochi precum apa dintr-un izvor. Persoana aceea... Vocea aceea... Am crezut ca lesin. Era... tatal meu. Tatal meu care plangea amarnic la celalalt capat al firului, tatal meu cel care incercase sa ma ucida in bataie si totusi tatal meu.

-Sakura, te rog, salveaza-ma. Te rog. Spune-i lui Sasuke sau cuiva de incredere. Te implor, fetita mea, te implor!

In secunda urmatoare am auzit o serie de lovituri ca de bici si cum sunetul apelativ cum ca cealalta persoana a inchis vuvuindu-mi in urechi. Mi-am lasat mana sa cada pe langa corp, cu tot cu telefonul pe care abea il mai puteam tine. Am auzit o usa deschizandu-se si pe cineva strigandu-ma. Stiam ca e Sasuke, stiam ca el imi striga disperat numele, stiam ca el ma zdruncina si incearca sa ma faca sa raspund gesturilor sale. Dar nu puteam. Il auzeam si totusi parca nu il auzeam. Il simteam, dar nu-l simteam. Totul in jurul meu era ilogic, pana cand am simtit cum buzele imi sunt presate de o cantitate gustoasa de carne pe care intotdeauna m-as fi simtit bucuroasa sa o sarut. Isi strecura limba in gura mea, probabil intentionat, ca sa ma faca sa reactionez. Si am reactionat. Mi-am strans mainile in parul sau si l-am fortat sa ma mai sarute asa inca un pic. Dar el era prea incapatanat casa accepte provocarea mea si rupsesarutul, tinandu-ma in brate.

-Ce s-a intamplat? Esti bine? Mi-a mangaiat obrazul si a incercat sa vorbeasca, pe cat posibil, cu mine. Spune ceva, te rog. Cine ti-a facut asta?

Tremuram in bratele lui si el simtea asta. Stiam ca o simte. Inca aveam lacrimi in ochi si il priveam pierduta in ochii sai ingrijorati. Mi-am mutat mainile pe fata sa si am incercat sa vorbesc, cu vocea tremuranda, dar lizibila.

-A sunat tata. Tatal meu. Laya Haruno. M-a implorat sa-l ajut, Sasuke. Sa-ti spun tie sa-l ajuti. Are probleme grave. Te rog, ajuta-l.

Ultima propozitie am soptit-o. Nu mai aveam putere sa vorbesc. Eram devastata, insa stiam ca trebuie sa vorbesc ca sa-mi salvez tatal. Brunetul ma privea incruntat apoi ma saruta pe frunte, ca sa-mi alunge gandurile rele. Cand se uita la mine avea aceasi expresie incruntata si ma temeam, in singura mea parte logica ramasa, ca o sa ma refuze. Nu. Nu stiam ce aveam sa fac.

-Ce ne pasa noua, iubire? El nu merita ajutorul nostru. N-a fost in stare sa te ajute si a incercat sa te omoare in bataie. Primeste ce merita.

I-am cuprins mainile intr-ale mele cu ochii inca inlacrimati incercand sa-l conving, dar nu am reusit decat sa-l scot din sarite. Si-a tras mainile dintr-ale mele si m-a privit profund. Mi-a apucat o mana si mi-a intins-o. Era plina de vanatai in curs de vindecare, ramase de la bataia cu tatal meu. Stiam asta. Dar, in ciuda tuturor lucrurilor, eu il iubeam. Ca pe un tata. Dar ce ii puteam spune lui Sasuke? El nu m-ar fi inteles. Mi-am irosit gura de pomana. Ceva se intampla, si inca foarte rau. Ceva legat de Gaara sau fratele lui geaman, eram supraconstienta de lucrul asta. Stiam eu ca nemernicii aceia doar se foloseau de tata, iar dintr-un moment in altul aveau sa-l distruga. Poate ca asta ii furase mintile intr-atat de rau incat ma batuse.Dar ce puteam sa fac? Il iubeam.

-Vezi astea, Sakura? Zise Sasuke nervos. Le vezi? Persoana pe care tu o iubesti atat de mult, persoana care nu merita sa fie iubita atat de mult ti-a facut asta. Si tu vrei sa-l salvezi? Trezeste-te!
-Dar e tatal meu! M-am rastit la el. Si daca tu nu ai de gand sa ma ajuti, am sa plec singura.

M-am ridicat in picioare si am inceput sa merg spre usa de la iesire. Mintea mea imi vuvuia. Sasuke avea dreptate, insa eu continuam sa merg. Asta ma doare.

[Piersicuta]

Asa deci, merci mult ca mai anuntat cand a sosit nextul picant, asteptat de muuult timp si pe care tocmai lai postat, aseara cred, deci...
In primul rand Sasuke e un porc dulce=)) Nu stiu cum suna asta dar asta il resprezinta. Daca femeia zice sa faci un lucru il faci fara doar si poate, nu stai cu dulcegarii, blah blah blah, dovada masculina:)). Ca deobicei :-j Sakura o buna de nimic, o pisicuta neajutorata in mana cui nu trebuie, nu o suport, pur si simplu nu o inghit >.<. Insa, mie mila de tatal ei, capturat acolo de cine stie ce nemernici si batut, mai ca imi vine sa plang, dute odata Sasuke si salveaza-l!! Nu sta sa bei vinuri decand era mamaia fata mare!!

In fine, a fost un next excelent, lung ca deobicei, plin de suspans si drama, iubire si romantism, Sakura si Sasuke:)). Asteptam nextul cu nerabdare, cel putin eu una astept care speram sa vina cat mai repede. Nu uita sa ma anunti! See'ya!

[Rose ^^]

Mersi ca mi-ai spus. A trebuit sa citesc finalul capitolului 9 ca sa stiu unde ai ramas :)). Inceputul a fost asa dulce si romantic ca eu deja visam, dar la final mi-ai dat cu o piatra in cap. Eu as zice ca Laya o pacaleste pe Sakura pentru a se intoarce si cine stie ce ii va face daca ea se va duce inapoi acasa :-s. Inteleg scopul Sakurei de a-si salva tatal, dar pe ea cine a salvat-o? A batut-o, nu prea merita sa fie salvat, dar nici sa moara. Ma bine o salvare de la distanta si dupa "pa", dar nu poate fi asa de bine.

Abia astept nextu. Te pup dulce nepotico :*
:bye:

[^Ciresica^]

So let's begin:>

Ma bucur ca in sfarsit ai revenit, mai ales ca eu imi faceam aici griji ca disperata, dar acuma m-am linistit, m-ai ales ca ai adus si nextu`. Mersi ca mi-ai spus in primu` rand ca sigur nu ajungeam aici prea curand. Inceputul a fost foarte romantic si Sasuke chiar tine la Sakura a lui si nu vrea sa o piarda sau sa o raneasca. Cat despre tatal Sakurei nu stiu ce sa zic. Pe de o parte cred ca e o capcana, pe de alta parte parca, totusi tatal Sakurei chiar e in pericol. Se vede ca fata chiar tine la tatal ei dupa tot ce ia facut, dar se vedem acuma daca o sa il induplece pe Sasu sa o ajute.

Asa deci si prin urmare, astept nextu` si spor la scris!:bye: Pupici!:*

[Miky sweetie :3]

A: Nu putem sti niciodata daca "Te iubesc" este acelasi lucru cu "Simt ceva pentru tine". Asta se intampla cand alegerile sunt gresite! Asta se intampla cand urmarile acestor alegeri sunt gresite! Asta se intampla cand vrei sa iubesti si nu sti cum sau pe cine.

DWD Chapter 11: Someone deserve those feelings II

Sakura:

Mergeam si mergeam nestiind unde sa ma duc. Unde era tatal meu? Unde era mama mea? Cum puteam sa ii salvez de unde singura? Era atat de greu sa traiesc fara Sasuke. Ca am vrut, ca nu am vrut, el a fost sprijinul meu cand tata m-a batut si m-a facut sa sufar si m-a desmostenit din drepturile de a fi fiica lui. Poate ca il uram pe interior, undeva adanc in mine, dar era tatal meu iar sangele apa nu se face.

Imi aruncam ochii in toate partile, incercand sa gasesc un punct de plecare. Atatea strazi si atatea intersectii mi se invaluiau in fata ochilor. Eu pe care ar trebui sa o iau? M-am oprit pentru un moment in loc, inca uitandu-ma dupa un semn cat de mic. Strazile erau goale. Nicio masina nicaieri, nimeni nicaieri. Eram singura, doar eu si fiorii mei reci care imi spuneau ca nimic din ce s-a intamplat in viata mea nu a fost in regula. M-am asezat pe o banca, fara sa ma uit la ea, si am inceput sa rememorez toate scenele din viata mea.

De ce ma invatase mama sa ma rog pentru femeia care m-a rapit? De ce a acceptat atat de usor sa o numesc "servitoarea casei"? Miranda, mama mea, iubita mea mama care m-a nascut si a avut grija de mine, acum era in ghiarele unor nemernici. Mi-am strans picioarele la piept pe acea banca si mi le-am imbratisar cu mainile. Mi-am asternut capsorul pe pielea fina si am privit in gol. Dar tatal meu? De ce s-a despartit de mama daca o iubea atat de mult? De ce nu a incercat sa imi explice ca Dawn nu era persoana care m-a facut? Si toate aceste ganduri ma duceau la Sasuke, persoana care m-a scos din lumea mea mincinoasa in care traiam si m-a facut sa vad cu ochii mei fricosi realitatea. Dar de ce Sasuke ocupase dintr-odata un loc atat de important in viata mea? Cine era el de fapt? Am inchis ochii gata sa plang, dar as putea sa jur ca pentru o fractiune de secunda, m-am revazut pe mine fiind copil.

~~~Flashback~~~
-Imi promiti?
-Iti promit!
~~~End Flashback~~~

Am deschis brusc ochii si m-am cutremurat vazand acelasi peisaj in fata mea. O rafala de vant s-a strecurat printre brizele linistite, fluturandu-mi putin parul odata cu frunzele moarte de pe jos. De ce mi se parea atat de cunoscut acest inceput de octombrie pe cat de cald, pe atat de rece? Oare are legatura cu ceea ce am simtit mai devreme? Am inchis ochii lejer, apoi mai strans, sperand ca acea amntire va reveni. Dar nu a revenit. Vedeam la fel de negru in fata ochilor si nicio raza de lumina nu se intrevedea. Ce vazusem eu de fapt?

Pentru o clipa, toate acele amintiri s-au suprapus una peste alta si tot ceea ce am reusit sa vad a fost o eu, in miniatura: Cu parul roz, mediu, pana un pic mai jos de umeri, cu ochii verzi, cu zambetul larg. Exact asa cum aratam cand eram mica. Atatea soapte se auzeau pe fundal, atatea cuvinte rostite, atatea voci aproape neauzite, diferite, care misunau in capul meu si totusi doar doua rasunau la momentul respectiv intr-atat de tare incat sa le pot auzi. Ce vroia sa insemna acel "Imi promiti?". Am inspirat, tinand aerul putin in mine, apoi am expirat . Nu ma saturasem oare sa ma gandesc la lucruri banale? Tatal meu era chinuit iar eu stateam aici incercand sa deslusesc niste chestii absolut idioate.

M-am ridicat de pe banca, indiferent de cat de amortite imi erau picioarele si am ascultat primul gand care mi-a venit in minte: fugi. Am luat-o la goana pe strazile care mi s-au parut cunoscute, dar care imi erau total straine. Am alergat, nestiind unde, in speranta ca voi ajunge undeva. Mi-a luat ceva timp pana sa-mi dau seama ca vocea care imi spusese sa fug nu fusese subconstientul meu, dar deja era prea tarziu. In fata mea erau asezate trei persoane solide, trei barbati bine facuti, iar in spatele lor se aflau doua masini masive si scumpe.

Cand narile mele au detectat acel parfum playboy, m-am dat cu doi pasi inapoi. Sper doar ca instinctul meu sa ma insele, iarcea de-a patra persoana care era aici, desi nu o vedeam, sa nu aiba ganduri prea indecente asemeni marcii sale de parfum. Am simtit cum o mana ma inconjoara de brau si cum un cutit imi atinge cu lama pielea gatului. Am vrut sa tip, dar n-am reusit sa scot decat un oftat printre corzile vocale. Deja creierul meu o luase razna. Inima imi bubuia atat de tare incat pieptul mai avea putin si o lasa sa iasa afara. Incepusem sa tremur din toate incheieturile si ma zbateam cu toate fortele sa nu tremur brutal. Ochii mei refuzau sa clipeasca intr-un dezastru lacrimogen ce urma sa inceapa.

-Mai, mai. Ia uite pe cine am prins in gherute. Nu este asa ca e un trofeu minunat, Saso?

Am inghitit in sec, incercand sa ma stapanesc. Acea voce feminina imi suna atat de cunoscuta, din ce in ce mai cunoscuta, pana cand am realizat cine este. Mikaila. Am stat cateva momente sa-mi revin din soc. Scorpia aia nenorocita care m-a facut sa am incredere in ea ma prinsese in jocul ei! Am vrut sa ma zbat, dar amintindu-mi de cutit, am lasat-o balta.

~~~Flashback~~~

-Hai, unchiule, lasa-l sa alerge putin!
-Nu, Sakura. Este obosit. Maine ne intoarcem si ne jucam.
-De ce mereu idiotul asta strica totul? marai brunetul.
~~~End Flashback~~~

Am strans ochii ca sa sterg acea amintire. Trebuia sa ma concentrez. Nu stiam ce avea sa mi se intample deci trebuia sa ma gandesc la o idee cat mai rapid. Inca nu puteam sa`mi revin, inca ma gandeam ca acea persoana din spatele meu era acea Mikaila care ma ajutase. Dar, pana la urma, despre ce e vorba in mafie daca nu despre tradatare si ilegalitate? Mi-am muscat buza de jos si am incercat sa par curajoasa:

-Spune ce ai de spus mai repede. Ma grabesc.

Din spatele nostru s-a auzit un ras isteric care mi-a inundat urechile. Nu era oare de ajuns cat de speriata eram? Trebuia sa fac eu totul. Sa par curajoasa, sa am grija sa nu ii enervez si sa scap cu viata. Nu rescunosteam acel ras, dar puteam banui ca persoana era fratele geaman al lui Gaara. Cine altcineva putea sa fie? Plus ca nu il vedeam nicaieri, desi stiam ca el era aici. Doar nu vorbea blondina asta singura folosind "Saso" cu atata superficialitate, nu e asa?

Exact asa cum am spus, el era. Pasi in fata mea si ma apuca de barbie, tintuindu-ma cu privirea.Eram infricosata de chipul sau care semana leit cu cel al lui Gaara. Eram infricosata de persoana sa. Nu stiam cine este cu adevarat, tot ceea ce auzisem despre el fiind faptul ca el era umbra fratelui sau, dar stiam ce poate face si cat de periculos este.

-N-ai sa pleci nicaieri, iubire. Imi place prea mult nuanta de verde pe care o au ochii tai.
-Pe bune, si tu si frac-tu aveti acelasi defect psihic. Vedeti totul in verde. Esti sigur ca maica-ta nu a fost martiana?

Auzindu-mi cuvintele a inceput din nou sa rada in modul acele, demobilizandu-ma total. Eram o leguma pe langa el, desi incercam sa par puternica. Dar, pe langa acest fapt, am mai realizat un lucru: unde ajung daca ma las condusa de ei? La mama? La tata? Undeva acolo! Am inghitit in sec ca sa-mi innec, in mod ciudat, un zambet. M-am prefacut speriata si abandonata de orice forta, cu toate ca ma mobilizasem. Trebuia sa fiu cat mai credibila. Trebuia sa ajung la parintii mei si sa-i salvez.

Sasuke:

Era deja seara si Mickey Mouse inca nu ma sunase. Am pus-o sa o urmareasca pe Saku si sa ma tina la curent cu tot ceea ce face, iar nenorocita asta nu mi-a mai dat niciun telefon inca de dimineata! Tot ce primesc de la ea sunt mesaje idioate si codate. Nu ca nu as reusi sa le descifrez. Codul Alpha inventat de clanul Runno il cunostea ori si care mafiot. Ma deranja faptul ca inca nu ma sunase. Nu ma lasase sa ii aud vocea Sakurei. Daca iubita mea patise ceva?! Daca Mikaila incearca sa ma minta?!

Cu acest gand in minte, mi-am luat geaca pe mine si m-am incaltat in viteza. Am controlat cateva masute si birouri in cautarea cheii masinii sau mai bine zis, a unei masini. Aveam garajul plin de masini luxoase si chiar nu gaseam cheia niciuneia?! Incepusem sa rastorn dosare si obiecte contondente din calea mea cautand disperat un set de chei. Deja palmele incepusera sa-mi transpire. Simteam un nod in gand si cred ca mai aveam putin si cedam nervos. Oftam ca un tampit in incercarea de a-si lega sireturile de la adidasi inainte sa le gaseasca.

Pentru un moment am spus sa o las balta si sa plec pe jos, dar chiar si in fuga as fi intarziat. Cu siguranta Sakura patise ceva, asta sau Mikaila nu apucase un moment liber sa se retraga si sa ma sune cum ca totul e bine si e sub supravegherea ei. De fapt, nici n-ar fi trebuit sa o implic pe Mikaila in asa ceva! Sakura trebuia sa-si poarte singura de grija! Il alesese pe taicasu in loc sa ma aleaga pe mine. L-a ales pe cel care a ranit-o cel mai mult decat pe cel caruia i-a spus ca il iubeste. M-a mintit si m-a facut sa sufar si in acelasi timp sa o iubesc.

Dar acum o uram la nebunie si undeva in sinea mea imi doream ca cineva sa o violeze si sa o invete ce e durerea. Sau macar sa ii dea o bataie sora cu moartea. Cre a crezut? Ca se poate juca cu mine in halul asta si sa se astepte mai apoi sa o salvez? Si, in ciuda tuturor acestor lucruri, inca imi cautam cheile si inca ma rugam ca ea sa nu fi patit nimic. De ce? Pentru cine? A fost prima si ultima pe care am iubit-o. Si ea m-a ranit. O uram din tot sufletul si totusi inca o iubeam atat de mult ca nu mai suportam. Acum chiar regretam noaptea in care nu am convins-o sa si-o traga cu mine ca a doua dimineata sa uit tot ceea ce s-a intamplat intre noi.

De ce tocmai ea? Aveam atatea curve cu experienta care ma doreau mai mult decat o noapte, poate mai frumoase si mai sexy decat fata care am ales-o eu. Oare ce m-a impresionat la ea? Poate ca imi placea inocenta ei si felul in care ma punea la punct in acelasi timp respectandu-mi dorinta incontrolabila de a o atinge, de a o saruta, de a o simti langa mine. Pentru mine Sakura nu era frumoasa. Sakura era un inger. Dar de ce tocmai Sakura?!

M-am oprit in fata oglinzii privindu-ma incruntat. Ea m-a facut sa simt asta! Totul nu mai in favoasrea ei! M-a jucat pe degete ca pe o jucarie de plush! Am ridicat pumnul si l-am aruncat cu putere catre oglinda din fata mea. N-am apucat sa lovesc. Pumnul meu se opri la jumatatea drumului cand o melodie asurzitoare se auzi pe fundal. Am desfacut pumnul si l-am lasat sa cada peste Galaxy S II-ul meu. L-am luat in mana repejor si m-am uitat la cel care ma apela, in speranta ca acea persoana ar fi Mikaila. Si chiar asa a si fost. Am raspuns la repezeala, foarte entuziast:

-Da! Spune!
-S-s-sasuke? imi raspunse o voce extrem de cunoscuta de la celalalt fir.

Am ramas pur si simplu cu gura cascata la jumatate, speriat, incercand sa-mi dau seama daca e adevarat. Sa-nteleg ca Sakura era in grija Mikailei? Am oftat. Se pare ca papusa e bine, nu? Atat am avut nevoie sa stiu. In rest, nu ma mai intereseaza de ea si de viata ei, poate pleca oricunde doreste. Vreau sa o uit. Am inchis gura si am strans ochii. Am vrut sa spun ceva dar imediat rozalia mi-o luase inainte.

-Sasuke! Sasuke, asculta-ma! Zise ea pe un ton plangacios.
-Nu ma intereseaza... am murmurat eu, asteptand totusi sa ascult ceea ce avea de spus. Pe cine pacaleam? Chiar vroiam sa aud ce are de spus.
-Sasuke, orice s-ar intampla, sa nu vii dupa mine, da?

Apoi s-a auzit un tipat ascutit al tinerei. M-am speriat si am tresarit, ascultand vocea de pe fundal.

-A cata oara trebuie sa-ti spun ca daca vrei sa traiesti trebuie sa-l atragi pe idiotu` ala in cursa? Spune-mi, a cata oara?!
-Nu vreau! Tipa fata inapoi. Mai bine mor eu decat Sasuke!
-Atunci mori! Se auzi vocea barbatului apoi o bubuitura si un alt tipat.

Am inchis imediat telefonul, cu mainile transpirate de-a dreptul; la dracu`! Unde pana mea am pus cheile alea?! Am inceput sa devin tot mai distructiv in cautarea cheilor. In tot acest timp ma gandeam ce naiba face Mickey Mouse de nu isi baga coada sa o salveze pe Saku, fiind acolo. Doar apelul fusese dat de pe telefonul ei, nu? Am incetat sa mai caut cheile si am iesit pe usa afara punand in practica primul gand pe care l-am avut in minte. Nu puteam sta pe loc cand iubita mea avea nevoie de mine, pentru ca si daca vreau si daca nu vreau, ea este totusi cea pe care o iubesc... am iubit-o cu adevarat.

Am inceput sa cutreier strazile, in ciuda faptului ca deja anumite parti ale corpului incepusera sa ma doara la nebunie. Si totusi, unde erau cheile mele? Am incercat sa-mi dau seama dar nu am putut. Sakura nu le-a luat. A plecat pur si simplu din casa fara sa isi ia nici macar o haina in plus. Eu imi ascundeam cheile in trei locuri, locuri in care cautasem si locuri pe care nu am lasat-o decat pe Mikaila sa le stie. Iar Mikai... Mikaila a fost la mine in casa, chiar inainte sa plece, ca sa stabilim planul de recuperare a Sakurei in caz ca este nevoie. Dar mai exact in cate locuri din casa ne plimbasem pana sa punem totul la punct?

~~Flashback~~~
-Sti ceva, Sasuke? Hai in bucatarie. Iti fac un suc sa te calmezi.
~~~
-Haide sus, in camera voastra. Am sa-ti desenez o harta catre sediul lor.
~~~
-Vin imediat. Am nevoie la baie. Sti doar cum sunt fetele.
~~~End Flashback~~~

Enumerand toate aceste locuri in gandul meu mi-am dat seama cine imi luase cheile. Mikaila. Primul loc, in blender, in paharutul principal, al doilea loc in camera mea si a Sakurei, in ultimul sertar al biroului si ultimul loc sub un patratel de gresie camuflat. Si pe langa toate astea, era singura care stia toate aceste locuri. Nu imi vine sa cred! Avusesem o incredere mai mare in Mikaila decat in propria mea iubire si totusi blonda aia nu e chiar atat de proasta: m-a fentat.

Cu cat gandurile mai negative prindeau contur in capul meu cu atat ma simteam mai nervos si gata de atac si cu atat mai mult mi se accentua in minte harta catre sediul lu` Sabaku. Smechera aia mica ma fraierise! Iar eu nu pot accepta asa ceva. In minte imi rasunau cuvintele Sakurei de pe fundal care imi dadeau forta asta inimaginabila de a alerga fara oprire, pana cand aveam sa ajung la sediu.

Nu stiu cat de mult a durat. Nici nu m-a interesant. Important era ca eram aici, inauntru, si ca urma sa o gasesc pe Saku. M-am deplasat precaut, sigur pe fiecare pas. Am deconectat camerele pe care le-am intalnit si am incercat sa tin pasul cu gravitatea situatiei. M-am ascuns dupa diferite obiecte si am asteptat. Nu dupa mult timp, un individ solid se arata de dupa colt. M-am repezit si m-am impins atat de tare incat a cazut, dand cu capul de perete. M-am asigurat ca e imobilizat si i-am scos pistolul de la cureaua blugilor si mi-am continuat drumul.

Nu imi puteam lua gandul de la Saku si de la pericolul in care se afla. Tot ce vroiam era sa o stiu in siguranta. Apoi nu m-ar mai fi interesat. Dar de ce ma durea pieptul atat de tare? Mai ales cand ma gandesc la cuvintele de pe fundal pe care le spuse? Dar nu conta. Trebuia sa o gasesc cat mai curand, sa imi programez o data in care sa ma culc cu ea chiar si fortat, o data cat mai apropiata, si sa scap odata si pentru totdeauna de ceea ce simt pentru ea. Eu sunt un mafiot. Eu nu ma indragostesc. Eu nu sufar. Si am sa continui sa fiu un mafiot.

Am controlat mai mult de jumatate de sediu intr-o tensiune maxima dar nu am putut sa gasesc decat o grupare de prostituate care nu erau in timpul "misiunii" desi erau goale pusca. Am mai controlat si tot controlat si chiar cand imi pierdusem speranta, am dat peste aceasta usa. O usa din lemn, vopsita in rosu, din spatele careia se auzeau strigate de fata si tonuri de barbat. Am recunoscut imediat tipetele acelea. Erau exact aceleasi tipete cu cel care il auzisem la telefon.

Mi-am lipit fruntea de usa si am rememorat in cap toate momentele frumoase petrecute intre mine si Sakura. M-am gandit ca Sasori avea sa fie inarmat, sau macar sa aiba o garda. Aveam o singura sansa de a trage ca s-o salvez pe Sakura, iar daca nu il nimeream pe geamanul familiei Sabaku riscam in proportie de 90% sa o impusc pe iubita mea. Am inceput sa rememorez cum ea statea in bratele mele, cum ma saruta si cel mai important am rememorat fiecare moment, fiecare clipa, fiecare secunda din noaptea in care i-am spus prima oara ca o iubesc. Pentru un moment mi-a venit sa trantesc pistolul, sa o las balta si sa ma arunc de gatul lui Sasori pana l-as fi sugrumat si pe el. Dar nu am putut. Imaginea aceea a Sakurei imi placea atat de mult... si stiam ca era un singur mod prin care o puteam scapa.

~~~Flashback~~~
-Imi promiti?
-Iti promit!
~~~~End flashback~~~

Capul ma durea atat de tare si la cati draci aveam in mine am reactionat. Am deschis brutal usa, dintr-un impuls nervos si am tras. Nu stiu unde. Mi-am asternut bratul la ochi si, dintr-o data, am auzit un tipat de fata, apoi o senzatie usturatoare ma patrunse si am cazut la pamant. Capul meu era plin de niste imagini pe care nu le intelegeam, niste imagini pline unele de altele, atat de amestecate ca abea ma puteam concentra pe ceea ce mi se intampla cu adevarat. Apoi am simtit din nou o usturime, dar de data aceasta la maini. Am deschis ochii mai mult fortat si mi-am dat seama ce mi se intampla. Fusesem aruncat la podea cu forta bruta iar acum eram legat. Priveam mut lanturile ce-mi inconjurau bratele si simteam cum venele parca se inghesuie intre ele. M-am zbatut, dar nu am reusit sa scap. Ei erau patru, patru tipi solizi si armati pana in dinti iar el, seful lot, ma lega.

Stai, nu! Daca Sasori e aici... In cine am tras?...


Una din amintirile Sakurei: http://i1131.photobucket.com/albums/m556...7497h6.jpg
Soundtrack: http://www.youtube.com/watch?v=9n85vK5Ozns

[Sho-Yo]

HELlyyaa

Ce faci gheisha? Capitolul a fost frumos si fascinant si am si eu o singura intrbare care are un raspuns dar nu prea minunat: in cine a tras Sasuke-> Sakura. Sper daca e adevarat sa nu fi tras intr-un punct vital...sau poate a tras in c**va de Mikaila >:) Oricum descrierea, dialogul, actiunea sunt bune. Dar acel flashback pe mine m-a pus putin pe ganduri. O pata de mister...Frumos si bine gandit;)
Merci de anunt si poate poate va veni mai repede capitolul ca morrrr...rrr...r

Sho-Yo

[^Ciresica^]

Hellaaau tu. Mersi ca m-ai anuntat de next:D
A fost frumos. Mi-a placut mult cum Sasuke tot incerca sa faca fata sentimentelor pentru Sakura dar esua lamentabil. Sunt curioasa sa aflu in cine a nimerit brunetul, si sper ca nu in cine credem noi nup? Si flashback-urile m-au dus in eroare, adica mai mult m-au pus pe ganduri. Se cunosc de mici sau care e faza? Bine gata cu intrebarile, astept nextu`
Gambate si spor la scris!:bye:

[Rose ^^]

Buna, in primul rand mersi ca mi-ai spus si in al doilea imi cer scuze ca am intarziat.

Deci acele flashbackuri cu "imi promiti" sunt putin ciudate. Cum se face ca amandoi au avut aceasta amintire? Ceva e ciudat :]] Imi place mult cum iti aranjezi ideile si faptul ca incerci sa le dezvolti rezultand un capitol mai mare. Descrierea a fost frumoasa, mai ales la Sasuke. Ba vrea una, ba alta. Schimbator ca vremea. Sa o salveze, dupa sa se culce cu ea si la final sa uite tot, pai asa mai bine o lasa in mana lui Sasori. Mikaila de partea ce rea? O.o, sper doar ca e o gluma si deasemenea sper ca Sasuke sa nu fi impuscat pe cine cred eu >.<

Abia astept urmatorul capitol si sa vedem ce surprize ne aduci.
:byE: