[Naruto] Lost hope hidden in the dark ..

[Kyandi.]

De la un timp, ma bantuie o idee. >< Asa ca am venit cu o noua poveste, un nou inceput. ;)

Disclaimer: Nu detin nici un personaj ( inafara de cele create de mine ) din anime-ul/manga-ul Naruto si nu fac profit de pe urma acestor personaje/intamplari.

Varsta : + 12
Gen : Romance, actiune, drama.
Limba : Romana.
Observati in legatura cu continutul : In unele capitole vor avea si limbaj vulgar, dar cu siguranta voi anunta dinainte.
Critica dorita : De care vrea cititorul. N-am pretenti.

Lost hope hidden in the dark

Capitolul 1 - Aici incepe totul ..

Stateam instinsa pe fotoliul de catifea de langa masuta de sticla, razele calduroase si blande ale soarelui, managaind-o cu atingeri usoare. Ma ridic brusc din comodul scaun, ducandu-ma cu pasi lenti spre feresatra. Razele ma invaluiau formand o imbratisare parca de om, nemaivrand sa plec niciodata de acolo. Dar pur si simplu mi-era imposibil. Aveam atata munca de facut, dar azi nu ma simteam tocmai in regula. In biroul meu isi facu aparitia fiul domnului Uzumaki, presedintele firmei si cel mai dragut om.
Desi, fiisu' nu stiu de unde il mosteneste, caci e o pacoste si jumatate intrand mereu in belele care mai de care mai comice. Nu era foarte insensibil, dar dragastos nu era nici macar cu mama sa care i-a dar viata si a avut grija de el ca o servitoare, doamna Lee-See Uzumaki. Fugind spre mine agitat imbratisandu-ma pasional, sarutandu-mi buzele reci, avand si ele un semn de intrebare. Se putea citea pe chipu-mi angelic, curiozitatea, frica, pasiunea si poate chiar si dragostea.
A inceput sa planga ca un copil inocent in bratele unei bune amice. Dar noi nu eram asa. Ne uram, suntem dusmani de moarte, iar acum .. Ce s-a intamplat ? Vechiul el s-a schimbat, sau poate e doar imaginatia mea. Sigur visez. Iar dimineata o sa ma scol trista, dar cu zambetul pe buze caci nu a foat real. M-am piscat dureros de brat. Uf, nu era un vis ! E chiar real, ma simt atat de jenant !
De fapt, starea pe care o aveam nu era atat de buna. Durerile de cap incep sa treaca, corpul meu nu mai era atat de moale si fragil si puteam sa ma tin pe picioare ca un om normal. Era atat de magic. Atat de bine in bratele dusmanului meu. Faceam un sacrifiu calcandu-mi pe orgoliu. Ii raspund sarutului, dandu-i mai mult un pupic prietenos. El afisand un zambet malefic pe fata, neutralizandu-ma intr-un fel sau altul, simtindu-ma si mai rau decar acum cateva minute.

- Lin, salveaza-ma ! aud un strigat din intuneric, parca vrand sa vin la el, era ceva important, vroia sa scape de ceva .. poate mai bine spus, de cineva. Vad un alb imaculat, apoi nimic. Dupa cateva clipa, vedeam decat o casa in flacari, o catel latrandu-ma rautacios si o blondina de la etajul 2, cum incerca sa se salveze. Ma striga din nou, dar nu ma puteam misca. Vroiam sa o ajut, sa o scap de la o posibila moarte, dar mi-era imposibil.
Poate exista o speranta .. ascunsa in intuneric !

M-am trezit usor, intre timp simtindu-ma in bratele lui. Doamne, ce vis urat am vaut, si atat de misterios. Mai bine spus, un cosmar care nu-l mai vreau sa-l am niciodata. M-am speriat atat de tare, incat am si transpirat in somn, ochii caprui plini de lacrimi. Imi stergeam ochii curioasa unde ma aflam. Tipul blondin se sculase, eu vazand mai bine .. era chiar Naruto. Se uita trist la mine, dandu-se pe spate inapoi in pat. Si-a fixat un punct anume pe tavan, parca amintindu-si clipe dezastruoase, caci chipul era inecat in melancolie si toata tristetea posibila.
- Linette, vreau sa-mi cer scuze pentru ieri. Nici nu-mi amintesc bine ce am facut, s-au cum ai ajuns tu aici. Sincer, cred ca mai bine ai pleca. Langa mine nu esti in siguranta. Cred ca m-am imbatat atunci, ca sa uit de griji. Vorbea sincer, chiar si pentru o persoana copilaroasa si imatura precum el, visand doar la distractie si aventuri de-o noapte.
- Uite Naruto. Te cred, dar .. nu vreau sa plec. Gura mea vorbea singura, iar eu nici nu constientizasem ce ziceam, trebuia sa completez vorbele lui, si exact asta a facut. Dar neintentionat.
Amandoi ne uitam unul la altul, vroiam sa zic ceva dar am inchis gura cat de putea de repede, gandimd ca mai bine as tacea decat sa spun o prostie, una mare de tot. Naruto se uita mai mult prin mine, soptind ceva, dar eu nu auzisem ce spuse. Ii spun sa repete, dar imi intoarse vorba spunadu-mi sa vin mai aproape de el. Timida ma apropi de el, gurile noastre mai ca se atingeau. Dandu-mi seama ce vroia defapt, ma intorc cu spatele la el, inrosind. Eram rosie precum un mac abia inflorit.
Am simtit cu ceva ma trage inapoi. Acum stateam pe picioarele lui, zambind amabil. Eu deobicei par dura la exterior, dar in interiorul meu sunt altfel, sunt mult mai timida fata de cei ce nu-i cunosc foarte bine sau chiar daca pret de cateva minute, se uita atent cineva la mine, urasc lucrul asta. Dar baiatul asta, e mult mai diferit de restul pustanilor ce i-am intalnit pana acum. Isi apropria chipul de al meu. Buzele lui reci le atinse pe ale mele, calde. Isi strecurase limba in lacasul meu umed, jucandu-se in voie cu partenera lui.


- Ankio, ai putea te rog sa-mi pregatesti baia. Sti doar cum imi place mi-e, nu ? o intreb ridicand o spranceana, curioasa sa vad ce va raspunde.
- Desigur, domnisoara. Uleiul dumneavoastra cu miros de lavanda, petale rosi, albe de trandafiri si cinci lumanari in jurul cazi ! spuse fata cu ceea mai mare superioritate, iar eu ii transmitam zambete dulci, desi cu ochi ucigatori.
Fata isi cara mai mult picioarele. Isi scapa carpa de sters praful pe podeaua abia lustruita si se apleca sa o ia. Acel material era in dreptul canapelei, unde bunul meu iubit citea linistit ziarul. Fata cand se aplecasera, fusta ei mini neagra de catifea se ridica, iar Naruto putea observa cu usurinta peisajul ce i s-a pus in fata. Mai ca saliva. I-am dat in cap cu primul obiect gasit in jur, telecomanda si injurand la el ca de ce ma inseala. De la nervozitate numai judec prea bine, si nu ma calmez atat de repede. Acesta se uita nervos la mine. Ups, asta-i nu-i de bine.

DARIA: ok, fontul ingrozitor de mare a fost sters si readus la normal o.O'.

[Erina Ozaki]

Buna :3 Prima data 2 mici greseli ce mi-au sarit in ochi :
<<<- Ankio, ai putea te rog sa-mi pregatesti baia. Sti doar cum imi place ''mi-e,'' nu ?>>> -> mie impreunat ^_^"
<<<- Desigur, domnisoara. Uleiul dumneavoastra cu miros de lavanda, petale rosi, albe de trandafiri si cinci lumanari in jurul ''cazi ''! >>> -> cazii cu doi ''i'' :)
Mi-a fost prea lene sa dau quote pentru 2 propozitii .
Primul capitol imi place , are descriere, dialogul nu este sec, iar actiunea nu mi se pare fugarita de gaste =)). Ai si un titlul atractiv :3 E cel ce m-a adus aici. In rest n-am nimic de comentat. Chiar mi-a placut, atentia inainte de a posta, corecteaza micile greseli de ortografie :* Succes cu nextul ! :* >:d<

[Kyandi.]

@Denissu [: : Oo, mersi ca ai trecut pe la fic-ul meu. Nu ma asteptam sa fie chiar un capitol foarte bun, dar ma bucur ca ti-a placut ;).

Capitolul 2 - Amintire dezastruoasa.

Naruto se apropria de mine, cu un zambet pervers, dar stiam ca asta nu este de joaca. M-a luat de mana si m-a dus cu forta in camera noastra. Ma tranti brusc pe pat, punandu-se pe mine si simtind cum se lasa cu toata greutatea. Gura lui duhnea a alcool si stim ca nu e prea placut mirosul. Isi scotea cureaua de la pantaloni, lovindu-ma tare peste maini si picioare. Lacrimile abea se mai tineau in frau. Si in momente ca astea incercam sa dovedesc ca sunt tare si nu ma dau batuta usor. Dar nu mai rezistam. Intr-un final dau libertate micilor cristale ce incepu sa danseze pe fetisoara mea nevinovata, plina de vanatai si zgarieturi. Imi dadu hainele jos, sau mai bine spus, mi le rupsese. Obiectul imi atinsese aproape orice particica a corpului, lasand urme de care nu voi scapa prea usor. Sunt cu el de cand am clarificat lucrurile de atunci, de cand se sarutasem. Ne-am cunoscut mai bine prin intalniri si mesaje de dragoste, si am inceput sa credem, cel putin eu ca suntem predestinati. Acum, el singur cu mana lui si-a sters prima si ultima parere buna ce o aveam pentru el. Am inceput sa cred ca a fost o greseala pe care o s-o regret mereu.
Dupa ce si-a terminat " treaba ", s-a dus in sufragerie trantind usa dupa el. Trebuia sa-mi ascult parinti cand m-au avertizat in legatura cu el. Ca nu e bun pentru mine, ca nu ma merita .. caci, e doar un nenorocit care profita de fete, doar un betivan pervers. Nu i-am ascultat, crezand ca nu au nici un pic de dreptate, dar s-a dovedit total ca adevarate au fost vorbele lor.
M-am ghemuit intr-un coltisor de camera, adormind cu lacrimi in ochi gandindu-ma ce sa mai fac pe viitor, sa-i mai dau o sansa sau sa pun punct relatiei ? Aceasta erea singura intrebare ce imi domina orice coltisor al minti. Dar stiam ca trebuie sa ma odihnesc. Stiam ca maine va fi o zi lunga ..

Ma trezisem. Oare cat era ceasul ? Ma uit somnoroasa la obiectul fara viata, observand ca deja este noua. Durerile de burta ma navaleau, facandu-ma sa ma zbat si sa tip. L-am vazut pe cel ce se presupunea ca trebuie sa aiba grija de mine, dormind ca un ingeras pe patul moale. M-am hotarat sa-l iert, si sa nu-i povestesc de seara trecuta. Sunt singura ca nu-si mai amintea nimic. Ca doar era in stare de marmureala, corect ? Nu stia ce face sau ce zice. Ma imbracrasem repede inainte sa se trezeasca, cu o bluza cu maneca lunga si niste pantaloni sport, tot lungi. M-am dat cu machiaj pe fata, sa nu mi se observe loviturile. Nu cred ca dadeam nimic de banuit.
M-am dus grabita in bucatarie si incepusem sa pregatesc micul dejun, fara sa dau impresia ca am plans cam toata noaptea mai mult in somn si sa mi se citeasca pe buze ca nu eram la fel de fericita cum o aratasem prin zambetul meu fals. Simteam cum doua brate ma iau in primire, dandu-mi iubire si caldura de care aveam nevoie. Am scancit din dintii mei de un alb imaculat. Se uita la mine cu un semn de intrebare. Dau din cap indiferenta, insemnand ca nu este nimic important.
- Line, de ce porti haine asa de groase, cand afara e vreo 40 de grade ? se auzi glasul lui cristalin plin de ingrijorare.
- Nu-i nimic. Adica, de ceva timp ma ia cu friguri si trebuie sa ma imbrac gros, altfel nu pot sta, chiar si cu caldura de afara. Uf, am uitat sa calc rufele pentru serviciu ! Ce uituca sunt ! Trebuie sa plec.
Ma indepartez rapid de camera, ca sa nu mai dau nimic de banuit. Stiu ca si-a facut multe griji, si poate .. si-a dat seama ? Dupa fata lui, chair nu stiu ce sa zic. Pregatesc masa si il chem. El se face ca nu ma aude, iar limba lui patrunse cu usurinta in gura mea, fanadu-ma sa gem dupa ce imi muscase buza inferioara. Clipele de aseara ma bantuiau oriunde as fi, provocandu-mi fiori ce imi lua corpul in posesia lor.
Rup sarutul regretand acest fapt. Era prea dulce. Cu pasi lenti ajung intr-un sfarsit in camera, gandindu-ma cu ce sa ma mai imbrac. O multime de haine erau in masina de spalat, si singurele haine care imi mai ramasese erau o camasa bleu fara maneci si blugi negri taiati in unele parti. Ma pregatesc rapid, luandu-mi hainele pe mine si incaltandu-ma cu niste sandale de non-culoarea alb. Un alb prea stralucitor ce-ti iau ochii parca ar fi noi, dar defapt nu sunt. Erau cadoul special de la Lia, o buna amica ce mereu imi ia apararea chair daca s-ar trezi cu o palma grea peste fata, lasandu-i o urma rosie foarte urata. Il anunt pe Naruto de plecarea mea, iar el da din mana plictisit manacand in continuare un sendwich care arata atat de apetisant, facut de mine, normal. Nu am mai mancat caci nu mi-a fost prea foame, in plus am luat kilograme in plus si sigur in ritmul meu, as deveni o batoza si nu vrem asta. Iau masina din parcare si o pornesc cu mare grija. Ce aglomeratie prin oras ! Ajung la firma, dandu-ma jos din masina.
Verdena ma opri anuntandu-ma ca cineva vrea sa ma vada. Impresionant.
Urc in lift asteptand sa ajung la etajul doisprezece.
Cand intru in birou dau de ..

Ps; necorecat.

[Erina Ozaki]

Bau ! Am revenit :) Deci dak tu spui ca acest capitol este necorecat, ei bine la asta ai acordat mai multa atentie la ortografie. Eu cat lam puricat nam gasit decat o singura greselutsa ;)
Bun, structura aia ca '' se auzi glasul lui cristalin plin de ingrijorare '' , foarte expresiva asta, mi-a sarit in ochi.
Capitolul mi sa parut putin trist, putin ''animalic'', animalica fiind scena cu bataia :( . Descriere fizica ai avut, si te-ai axat si pe sentimentele fetei, dar parca trebuia sa descrii un pic si sentimentele lui Naruto vazute prin ochii fetei.
In fine, acesta este un detaliu minor. :-j Trec cu vederea. Dialog, hmm nu prea este, dar... cel care este , este bun. Acele cateva replici ii arata ce simt personajele.
Actiunea este calma. Mi-a placut si acest cap desi a fost trist :( Cam atat din partea mea Bafta cu nextul ! :* >:D<



Denissu was here

[Kyandi.]

Capitolul 3 - Reintalnire.
- Naruto -

Cat de ciudat s-a comportat Linette azi. A facut totul in graba, si sa-mi zica si mie careva ce-i cu hainele alea groase ? Oi fi eu diferit si nebun, dar nu sunt nici chiar asa.
Imi iau geanta de serviciu, si observ ca telefonul Linei este deschis. Un bibait ciudat m-a facut din ce in ce mai curios. Iau telefonul in mana, ca sa ma asigur ca totul este in regula si ca nu are probleme cu cineva. Observ un numar necunoscut si un mesaj la fel de cutremurator, ce ma facu sa scap obiectul fara viata pe podeaua rece si umeda, faramandu-l in bucati.

" Draga iubita,

Nu ne-am revazut de o caruta de timp .. si sti ? Acum am putin timp liber si pentru tine, stiu ca iti e dor de mine si nu mai poti trai in halul asta cu acel blond de nimic, ce iti ofera .. nimic. Deci, am sa vin la firma ta NSJF, daca nu te supara, uff, cum sa te supere cand dragul tau nu te-a mai vazut si oricum, imi e un dor atat de mare de tine .. Te iubesc, Linette Humiko !

Ma uit mai bine in telefon, si vad cam vreo o suta de mesaje de genul, de la acelasi numar strain. A incurcat-o tipa asta blestemata, care m-a facut s-o iubesc din suflet ! Va plati scump pentru ca ma inseala cu un tip, atat de josnica poate fi ? O stiam mult mai dulce si mult mai de incredere, dar vechea Humi s-a schimbat. Acu' nu mai este simpla pustoaica ce am cunoscut-o inca de la gradinita, fetita din ultima banca din generala ce ii era frica sa si vorbeasca. Ma grabesc sa ajung la masina. O pornesc grabit, chiar daca nu aratam foarte bine in hainele ce le-am ales tot in agitatie. Traficul asta ! De ce oare mi-ai facut asta, Line a mea ? De ce ? Cu ce ti-am gresit, ce nu ti-am oferit ? Imi opresc masina cand ajung si o iau la fuga pe scari. De data asta nu mai merg cu liftul, fiindca stau prea mult sa vina el, in plus mai fac si eu putina miscare ca n-ar strica, nu ? Ma opresc in fata biroului Linettei si vad un baiat cu par negru ca abisul ochilor lui, cu o frizura de gaina. Statea linistit pe canpea. Era imbracat cu niste blugi taiati albi, un tricou cu graniu gri si tenisi albastri. Avea atatea bratari la mana, de nu puteam sa le numar. Nu, pe bune acum. Humiko m-a lasat pentru un tip ca asta, pentru un pusti care pe deasupra nu cred ca are nici opt clase, la cat de mic pare fizic. Dar ma rog. Se duse la Linette si ii sopti ceva. Sa mor de curiozitate ce i-o fi spus asta, nu alta. O lua in bratele sale si incepu sa planga ca un copil pentru o acadea amarata. Lin il linisti cu vorbele sale dulci. Mai aveam putin si incepam sa plang si eu, de gelozie si nervozitatea maxima pe care o aveam. trebuia sa stau calm, fiindca daca nu .. as putea sa fa ceva ce voi regreta pentru totdeauna. Nu vreau sa fac o scena in firma, o sa discutam acasa si o sa rezolvam cu o vroba calma, dar o s-o mustrez pentru faptele ei.
Ma duc in biroul meu destul de nervos. Am stat cateva clipe pe fotoliu de culoarea bej-deschis si pe o pernuta de aceasi culoare, desi un pic mai inchisa. De la prea mult stres, incep sa-mi vars nervi pe lucrurile din birou, trantind tot din jur pe jos. Mai aveam un pic si spargeam si geamul daca nu venea Risa si ma oprea. As fi eu cineva important pentru cineva ? Eu cred ca nu.

- Flash back -

Am stat o clipa, privind " magicele " scene din fata mea. Iubita mea calare pe un baiat. Ma uit stupefiat la ei cum se saruta, se ating peste tot si chiar in fata mea. Ma duc in fata lor, iar movalia se sperie de comportametul meu. Ii dau un pumn frumos in fata, trantindu-l la podea si scotandu-i cred ca si vreo doi dinti. O iau frumusel de mana pe Risu si o pun mai mult fortat pe bancheta din fata, langa mine. Era atat de dulce, atat de perfecta tipa asta .. dar s-a dovedit a fi o nemernica, nu alta. Jigodia. Precum in filmele de dragoste, cand barbati sunt inselati de o femeie, reactioneaza mult mai rau de cum am facut-o eu. Injura, se bate, si intr-un sfarsit ajung grav raniti la spital. Tot drumul nu am scos vreun cuvintel. Si nici nu am de gand s-o fac. Consumam aer degeaba sa-i tin vreo morala ei, si din partea mea poate sa se duca si dracu' caci ma doare fix in paispe' de ea. Acum, ma intereseaza doar eu si viata mea. Am de gand s-o refac alaturi de cineva care mai va iubi cu adevarat, sa vedem daca voi gasi si acea persoana. Usor de spus, greu de facut.
Ajungem in cartierul nostru singuratic, unde ne petrecem fiecare moment tinandu-ne in brate, acolo pe vecie. S-a dovedit a fi acum doar niste clipe pierdute in valul celorlate amintiri frumoase.
Urcam in bloc, tinand-o strans de incheietura maini. Ii dau drumul si ii " comand " sa intre in apartament. Ma duc in camera noastra, de-acum fiind doar a mea. Deschid dulapul si arunc in graba hainele si restul lucrurilo, fardurilor intr-o geanta destul de incapatoare. O arunc in bratele tipei, si ii spun sa plece. Ea statu nemiscata, oftand. Iau telecomanda in mana, si o arunc in capul acesteia. Ea sperata ca de bombe, se fereste stergand-o de aici. Nu vreau sa o mai vad venind pe aici, daca indrazneste diva cu tupeu, se va trezi acum cu o matura in cap, sau cu un ciocan daca ma va mai enerva mult. Deja ma simt obosit, si plin de lacrimi in ochi. Ma intind pe patul nostru cu cearsaf albastru si perne in forma de stelute si inimi, si adorm foarte rapid, ducandu-ma in lumea viselor unde imi petrec timpul foarte frumos, uitand parca de toate grijile si responsabilitatile pe acre le aveam fata de mine si de casa.

- End flash back -

Risa pleaca imediat vazand privirea de gheata pe care o aveam, si transitandu-i in intimitatea gandurilor mele, numai cuvinte " frumoase ". Totusi, imi era dor de ea, sa ma ia in brate si sa simt toata dragostea si pasiunea intensa dintre noi. Sa-i simt buzele reci si carnoase. Parul ei matasos cu miros de mar. Sa-i vad chipul angelic cand ma trezesc dimineata, ea fugind timida pregatindu-mi micul dejun, iar eu sarutand-o. Acum, va ramane vagi amintiri intiparite si tinute secret intr-un coltisor de suflet, pierdute pe vecie.

*

- Uita ce a fost intre noi ! Mai are vreun scop venirea mea aici ? Nu se va mai putea repara nimic ; sti bine ca am vazut mesajele alea de la Sasuke, sau cum dracu' il cheama.
- Pai, trebuie sa-ti explic. Ai inteles totul gresit. El este defapt ..
- Nu, nu vreau sa mai aud nimic de la tine. Vreau doar sa ma lasi in pace, trebuie sa-mi refac viata, sa uit de tine si de tot ce-a fost intre noi doi, clar ? Stiu ca imi va fi foarte greu sa te uit, dar trebuie s-o fac ca sa fiu fericit. Se uita trist la mine, vroind sa spuna ceva. Sa o iert si chesti din astea poate. Nu mai vreau sa aud, desi eram curios pana peste cap sa vad ce ar avea sa imi mai zica, dar daca stateam si ii mai auzeam glasul acela minunat, imi va face mai rau decat bine. Ma prinsese de mana, saruntandu-ma pasional si rugandu-ma sa o ascult. In mintea mea rasuna decat o intrebare fireasca, ce fiecare om si-o pune : De ce ?

[Kyandi.]

Capitolul 4 - Despartirea crunta a lasat urme.
- Naruto -

- Si .. ? Ce ai de gand sa faci incontinuare ? Sau inca te mai gandesti la ea ? aud deodata vocea lui Neji, bunul meu prieten, ce ma facu sa tremur in tot corpul. Ma gandeam si acum la ea, desi a trecut doua luni de la despartire, nu mai puteam rezista. Vroiam s-o vad, s-o simt in bratele mele, nu in ale alcuiva. Oare acum si ea se gandeste la mine, sau oare se gandeste la Sasuke ? Nici acum nu-mi pot explica de ce mi-a facut asta. Nu am iubit-o suficient de mult ? Las gandurile mele deoparte, uitandu-ma cu o privire rece ce transmiteau sageti dure pline de venin spre posesorul de cuvintele acelea. Tacu imdiat ce ma vazu. A inteles ca nu mai trebuie sa scoata vreun cuvant legat de viitorul, trecutul meu sau mai rau, despre fosta mea iubita.
- Baieti, eu trebuie sa plec ! Am destula treaba pe acasa. In plus, mama vine din Franta, si trebuie sa o primesc cumsecade, intr-un loc curat, caci la ce zarva e la mine .. Nu mai continui, si plec luandu-mi ramas bun de la prietenii mei. Vreau sa ajung la masina, dar vad o silueta cunoscuta. Ma uit mai bine, si e chiar ea. Cumse poate sa fi ajuns in halul asta, sa stai pe strada ? Seful mi-a spus ca nu mai vine la munca, caci a demisionat. Dar din cate vad .. Oftez. Ma apropri mai mult, iar ea afiseaza un zambet copilaros, incocent. In ochii ei frumosi, apar lacrimile ce aluneca cu o viteza uriasa. Si, cu ce Doamne iarta-ma este imbracata ? Atat de jegoase.
- Domnule, aveti sa-mi dati si mi-e de-o paine ? ma intreaba aceasta cu glas rugator. Se pare ca nu ma recunoaste. Ii iau in mana palma murdara, strangand-o cu putere. Se uita uimita si in acelasi timp speriata ca de bombe. Ii soptesc numele, iar asta a pus capac pentru ea. Isi stranse ochii mai mult, si se apropria de mine. Buzele noastre erau la cativa centimetri. Ma privea intens, cred ca si-a dat seama cine sunt.
Imi sopti numele incontinua nemaioprindu-se, iar apoi de indeparta mai mult de mine. Cat doream sa-i aud glasul ei. Atat de superb, dar plin de durere. Isi puse palmele la ochi, plangand din ce in ce mai tare. Imi era mila de ea, de soarta ei.
- Am atatea intrebari sa-ti pun, atatea .. Vino cu mine. Ii spun, tragand-o dupa mine. Ea ma ajungea din urma, nescotand niciun cuvant. Nu mai avea ce sa-mi zica. Intra in masina, parca fara sa o mai rog eu. Stia ce o sa-i spun. Dar vreau atat de mult raspunsurile la intrebarile mele. Nu mai stiam nimic in momentul de fata, eram total confuz. Ea atat de neajutorata, iar eu imi petreceam atat de bine viata. Sunt un nemernic si jumatate. Coboram din masina, si o iau in bratele mele, urcand-o sus la etaj. Am observat niste rani foarte adanci de care nu a mai scapat, daca aflu cine i-a facut asta, jur ca-l omor cu mana mea. Deschid usa si o pun pe canapea cat mai confortabil. Se uita la mine confuza, asa cum eram si eu in momentul de fata.
- De ce m-ai adus aici ? spuse cu glas tremurat, uitandu-se in jur. Toate amntirile se delurau precum un film de dragoste.
- Vreau sa-mi raspunzi la toate intrebarile, si te asigur de pe acum, ca nu sunt putine. Oftez lung si incep " interogatoriul ". Ce s-a intamplat cu tine, de ce ai ajuns asa ? Sasuke, iubitul tau, unde este sa te ajute, nu-mi spune ca te-a parasit si de ce ai demisionat ?
- Vrei niste raspunsuri la intrebarile tale, nu? Dau afirmativ din cap, asteptand sa mi le dea. Poate as intelege si eu mai mult, toata povestea asta. Bine, cum am ajuns asa ? Ce intrebare mai e si asta ? Am ajuns, fiindca eu nu am o casa. Nu am nimic si nimeni pe care ma pot baza. Sasuke, defapt .. nu e iubitul meu si nici nu va fi vreodata fiindca el este fratele meu, iar inainte ca noi doi sa ne despartim, el a plecat in Londra. Si nu i-am spus de despartirea nostra, sau ca am ajuns in strada, ca daca i-as fi spus s-ar fi intors, si stiu cat de mult insemna plecarea lui acolo, ii se oferise o sansa uriasa, un loc de munca si nu am vrut s-o rateze. Si din cauza ca arat asa am demisionat. Fiindca daca aratam asa in fiecare zi, sigur ma dadeau afara imediat. Si sti ca niciunul din firma ta, chiar si tatal tau, nu m-ar fi ajutat cu nimic. Nu mai stiam ce sa fac, crede-ma. In fiecare zi, mi-o petrec cersind si de o paine. Iar oameni trec indiferenti pe langa mine, ca si cand as fi un gunoi. Nu sti cat de dureroase sunt ranile pe care mi le-ai provoat, moral si fizic.
Am incetat parca sa si mai respir. Acum, inteleg totul .. dar, adevarul e asa crunt. Din cauza mea s-a intamplat asta ? Eu sunt vinovatul, care a provocat atata durere si mie, si ei ? Nu se poate. Trebuie sa fie vreo greseala. Ma simt atat de rau, nu mai stiu cum sa reactionez. As fi vrut sa-mi cer iertare, dar la ce mai sunt bune acum ? As fi vrut .. atat de multe. Sunt un asa egoist, plin de sine. Nu i-am dar nicio importanta ei, nu am vrut sa ascult niciun cuvant de la ea, nicio explicatie. Am facut dupa cum m-a taiat capul, fara macar sa constientizez nimic. Deodata, ochii mi se impaiejenesc. Nu mai vad nimic decat intuneric, atat. O lumina puternica mi se abate in fata. Dar oare voi putea ajunge la ea ?

[Erina Ozaki]

Multumesc ca mai anuntat ! :* Un mic detaliu am de zis, ai pus din greseala acelasi capitol de doua ori, se intampla , chiar si eu am patito. Oricum prin micuta ta greseala miai oferita sansa sa-ti citesc de 2x capitolul :)) . Revin , descrierea este foarte buna, sunt multumita de detalii, nici prea mult nici prea putin, actiunea nu este fugarita de gaste :)) mai puteai agauga dialog un pic, dar de, trecem peste fiindca a fost un capitol bun.
Tin sa te felicit pentru estetica, ai o ordine deosebita in asezarea in pagina si respectii ortografia in general. Bravo ! Astept nextul cu nerabdare ! :* Bafta >:d<



Denissu was here XD

[Kyandi.]

Stiu ca capitolul 4 a fost cam scurt, dar o sa ma revansez. ;)

Capitolul 5 - Greseala nu se va mai repeta .. Promit !
- Linette -

As putea spune, ca pentru mine nu a fost asa de usoara viata. Am avut o copilarie urata, un viitor la fel de agitat, plin de durere si de ingrijoare, incat am cazut si la intrebarea : De ce m-am mai nascut ? Stateam pe canapea cu fostul meu iubit, uitandu-ne unul la altul. Deodata, il vad picand in bratele mele cu ochii intre-deschisi, respirand greu. Nu prea mai avea puls. Repede fug in camera sa caut telefonul sa sun la salvare. Nu-l gaseam. Daca as fi un telefon, unde as fi ? Il mai caut, si il gasesc in geanta lui de serviciu. Rasuflu zgomotos si formez numarul. Haide, Naruto, mai rezista putin !

*

- Va fi bine ? intreb doctorul ingrijorata. Se uita la mine cu o privire " wtf ? " cand ma vazu cum arat, si cat de jegoasa sunt. Stiu, stiu. Acum sa trecem la partea importanta. Cum se simte el. Doctorul isi scutura capul, si imi spuse pe un ton grav, dar destul de bland.
- Domnisoara, va fi bine. Nu avem motive de ingrijorare. Decat, ca a facut un infart de la prea mult stres. De acum inainte, sa aveti grija sa nu i se faca multa agitatie, mereu sa fie calm, si asa nu va exista mai multe probleme. Puteti intra sa-l vedeti, dar nu-l deranjati, are nevoie de multa odihna sa-si revina complet. Maine, il puteti externa. Dau din cap intelegand gravitatea problemei. Am sa am grija de el, si nu vreau sa mai risc inca un infart, sau si mai rau. Nici nu vreau sa ma gandesc ce i s-ar putea intampla daca .. Imi scutur capul, lasand gandurile sa zboara in alta parte, intrand in sala unde el doarme atat de dulce precum odinioara. Ma asez langa el, mangaindu-l pe cap, pupandu-l incet pe obraz ca sa nu-l trezesc. Isi ridica mana in sus, vrand parca sa ma mangaie, de parca eu as fi cea bolnava. Dau din cap negativ, cu un zambet mare pe fata, lasandu-i manuta jos. Era precum un copilas ce are de suferit. Ii iau mana intr-a mea si i-o strang cu putere. O lacrima i se prelingea pe fata. I-o sterg rapid, spunandu-i ca acum e bine, si totul se va rezolva. Alte surate micului cristal isi facu aparitia.
- Gata, gata ! Acum totul e in rgeula. Nu mai ai motiv sa-ti faci griji, sau sa plangi ! Am uitat de tot ce se intamplase inainte, si asa sper sa faci si tu ! Uita totul. Hai s-o luam de la zero, vrei ? Zambesc marinimos, stand la pieptul lui. Acesta ma stranse si cu o voce groasa si ragusita, imi spuse :
- Te iubesc ..
Am inceput sa plang, dar fara sa observe cel ce ma tinea strans la piptul lui, parca nemaivroind sa-mi dea drumul vreodata. Vroiam amandoi, sa stam acolo, imbratisati pentru vecie, dar stiam ca este imposibil. Am adormit cu usurinta, ducandu-ma intr-un vis ce mi-a provocat o mare eroare, chiar mare.

Vedeam cum femeia aceea ardea in flacari, tipand dupa ajutor. Un barbat imbracat la patru ace, se duse in casa printre fierbintele flacari. Amandoi plangeau, iar ea era micuta, ascunsa dupa copacei .. plangand incontinu. Ambulanta si pompieri au ajuns prea tarziu, au stins focul .. dar nu si cel din inima ei. Era doar o copila mica, uitandu-se cum parinti i-au fost omorati sub propri ochii. Iar ea, nu avea cum sa-i salveze. Desi, un baietel mai mare se apropria de ea, atingand-o peste cap prieteneste, spunandu-i ca totul o a fie bine. Ea nu credea nimic in spusele acestuia, dar merse cu el pana la o casa uriasa, zugravita intr-o culoarea rosu-inchis foarte aprins, cu geamuri multe, si o usa mare din lemn. Acesta a sunat, iar fetita se puse in spatele baietelului tremurand toata. Blondinul a luat-o in fata, si i-a spus sa intre in casa. Ea a facut intocmai si a dat peste doi batranei, destul de prietenosi, cu zambete largi pana la urechi. Fetita s-a speriat vazand ca in sufrageria destul de spatioasa, era un intuneric de abea vedeai in jur. Batrana a aprins lumina, chicotind. Batranelul a luat-o pe picioare, dandu-i o bombonica roz. Aceasta s-a bucurat enorm, si l-a imbratisat pe bunic, spunandu-i " tata ". S-a rusinat de propria fapta, inrosind toata, iar cei doi radeau cu pofta de micuta printesica. Desi, nu stiau cine sunt cu adevarat, parca ii cunosteau, glasurile i se pareau foarte familiare. Chiar nu-si dadea seama. Pana la urma, aceasta s-a atasat cu timpul de ei, reusind sa-si dea seama ca sunt chiar ..

Ma trezisem intr-o incapere foarte spatioasa, pereti avand o culoare blue, si mi-am putut da seama ca era camera lui Naruto. Eu stiam doar o parte a visului. Pana in momentul in care cei doi parinti ai mei au murit in casa aceea, restul nu-mi aduc aminte de cei doi batranei, sau de tipul blondin care m-a ajutat. In momentul culminant al scenei, eu m-am trezit. Stiu doar ca l-a varsta de zece ani, am fost in spital si era si fratele meu cu mine, iar eu cu el locuiam pana la douzeci de ani. Mi-am intalnit marea iubire, si m-am mutat cu el. Fratele meu inca locuia in apartamentul acela, pana cand a zis ca se muta sau ma rog, pleaca un timp din tara, si l-a vandut. Cum eu m-am despartit de Naruto, nu am mai avut unde sa stau. Nemai stiind ce sa fac sau unde sa ma duc, am ramas in strada, gasind cu greu un loc linistit unde sa dorm.
Acum cred ca iar o sa ma reintorc la vechea mea canapea din parc, patul meu care a fost mereu ocupat de cineva, numai seara nemai fiind nimeni care sa-mi deranjeze " casa ". Nu stiu cum, dar am reusit sa rezist doua luni pe strada. Si cred ca asta o sa o fac incontinuare. Doar fiindca Naruto mi-a zis " Te iubesc .. ! " la spital, nu inseamna ca o sa ma ia si inapoi, sau poate gresesc eu ? Off, de ce este asa de grea viata ? Nu o pot trai si eu frumos ? Trebuie mereu sa ma bantuie anumite lucruri, clipe din trecut. Iar noapte sa visez trecutul, neintelegand mai nimic ? Sper ca totul sa fie bine.
Ma duc tiptil in sufrageria bine luminata, nu e nimeni. Se aud zgomote din alta parte. Din bucatarie. Fug agitata sa vad ce se intampla. Blondul meu pregatea mancare, iar o femeie cred ca in jur de vreo patruzeci si cinci de ani, statea pe un scaun. Era chiar mama lui Naruto, doamna Lee-See Uzumaki. Arata mai bine ca niciodata. Cand ma vazu, imi zambise dulce, dar oricum puteam sa-mi dau seama ca era speriata, din priviri. Probabil la cat de urata si murdara puteam fi acum. Barbatelul ma intoarse cu spatele si ma impinse frumusel pana la baie. Am inteles pana unde vrea sa ajunga.
- Uite, vreau sa faci o baie rapid si sa te pregatesti, ok ? Imi facu dragastos cu ochiul, si pleca inapoi la treaba lui.
Stau vreo cincisprezece minute sa fac o baie calduroasa, sa ma pregatesc vreo zece minute. Imi invart prosopul in jurul corpului. Ies din baie si ii comunic " iubitului " daca are sa-mi dea niste haine, nu conteaza de care, comode. El exagerand la maxim, imi dadu o rochita neagra destul de atragatoare, si niste sosete pana sub genunchi, superbe. Le imbrac si ma uit in oglinda. Sincer, pentru prima data ma simt frumoasa. Aratam chiar bine. Ma simteam bine. Imi pieptan parul, imi dau cu putin gloss si cu un parfum de trandafiri foarte intens. Amandoi ramasese uimiti, de parca as fi fost nu stiu eu ce frumusete. Naruto zambea fericit, iar mama sa era destul de multumita de cum aratam. Pentru prima data, afisam pe buze un zambet cu adevarat fericit.

[Erina Ozaki]

Heyyy ! :3 M-am intors.. Mi-ai dat ce citit nu gluma. Pai sincera sa fiu nu prea am mult de comentat, pentru ca tu in ambele capitole,ai indeplinit sfatul meu : ai echilibru intre toate. Ai descriere frumoasa, actiunea se pretrece lent si dialog echilibrat si nu sec.
Imi place ca deja povestea incepe sa capete contur :x imi place ca incepe in sfarsit sa devina captivanta, adica ajungi la miez cum se zice :x.
Abia asptept nextul si stau cu suspans ! Succes :* >:d<



Denissu was here

[Kyandi.]

Atention : Limbaj vulgar.

Capitolul 6 - Imi reamintesc trecutul tragic.
- Linette -

Uh, se apropria timpul in care trebuie sa mergem la mare, singura vacanta care cica va fi " de neuitat ". Sper sa fie totul ok si sa ne distram, doar atat. Oricum, o prietena foarte buna de a mea locuieste acolo. Bine .. suntem prietene cam de la varsta de cinci ani. Pe la zece ani, ea s-a mutat si nu am putut s-o mai revad de atunci. Sper ca o s-o recunosc, am mai vorbit pe mess si a spus ca este incantata si vrea neaparat sa ma vada. Sper sa nu se fi schimbat foarte mult moral, caci imi placea de mica Zuze.
Incepeam sa-mi fac bagajele usor cu usor, terminasem. Trebuia sa ma odihnesc putin. Am pus capul pe ursuletul maro, Puffu. Era atat de pufos si confortabil. Aprind televizorul uitandu-ma la stiri. Plictiseala. Nimic interesant. Pana cand am auzit ceva ce ma facu sa tremur si sa plang groaznic ..

- Buna ziua, dragilor ! Sunt Denisa Hento, iar acum am sa va prezint stirile de la ora 5. Un criminal bine cunoscut, Josh Denisen a scapat din inchisoare acum o saptamana, este cautat peste tot .. dar nu este de gasit ! .. Acum, dau trasmisia dragei noastre, Kati Uheno. Buna, Kat ! Ce mai ..

Opresc televizorul, uitandu-ma inca la el, foarte stupefiata. Cred ca eram alba la fata, ma simt asa rau. Josh a scapat din inchisoare ? Oh, nu se poate ! Nu, este doar o gluma. Cat as vrea ca acum sa nu fi auzit cuvintele astea, televizor tampit, canal de nimic .. de ce dau vina pe ei ? Nu-s ei vinovati. Mai bine ca au anuntat asta, ca sa pot avea mare grija. Mi-e asa teama, si pot spune ca nu m-am mai simtit niciodata asa. Doar teama, frica, intuneric ..
Nu trebuie sa-mi fac griji, este o mica vacanta de cinci zile, ce se poate intampla rau cand sunt cu cei doi ? Trag aer in piept rasufland si oftand zgomotos. Imi schimb hainele cele murdare de inghetata si sirop, punandu-le in cosul de haine full. Ma duc in dulap, cautand in graba ceva de imbracat. Luasem ce-mi atrase si incantand privirea cel mai mult, un maieu cu craniu sangerand cu o funda rosie si niste pantaloni trening de aceeasi culoare desi mai deschisi. Ma incaltasem cu niste bacheti rosi si luand pe mine un trening de non-culoarea negru. Imi prinsem parul, lasand bretonul intr-o parte. Aratam destul de bine. Iau o geanta neagra cu un trandafir urias in mijloc. Deschid usa vrand sa plec, dar nu inainte sa anunt de plecarea mea. Au fluturat din mana, in semn de " Da, da .. cum zici tu. ". N-am mai asteptasem nimic si am tulit-o rapid din casa. De ce sa mai iau masina, cand pot sa ma plimb si sa admir peisajele mai bine ? Pe drum dau de matusa mea, Elizabeth. Deci arata .. wow. Era atat de superba, naturala. Nu-mi vine sa cred ca la varsta ei de patruzeci si opt de ani, arata ca la douazezi. Vreau sa incerc si eu produsele ei. Glumeam.
- Line, tu esti draga mea ? Doamne, daca nu ma opreai tu, eu sigur nici acum nu te recunosteam. Puteam sa jur ca esti sora mea .. adica ..
S-a oprit un moment, observand tristetea de pe chipul meu. A tacut, luandu-si la revedere. Sigur, nu mai avea ce sa-mi zica, sau cine stie, n-o interesa de ce faceam eu. Nu eram foarte atasata de ea nici cand eram mica, si p-atunci nu judecam si eram un simplu copil. Dar imi dadeam seama ca nu-mi vroia binele.
Sper ca tu sa ma mostenesti pe mine. Frumoasa, inteligenta si ambitioasa. Sa nu fi ca mama ta, o curva. Nu sti ceea ce stiu eu. Ca daca ai fi stiut .. probabil nu ai mai fi numit-o " mama " !
N-o sa uit cuvintele astea niciodata, scoase din gura aia seaca a matusimi. Ce sa stiu ? Ca o uraste de cand era mica, desi mama se purta frumos si ii dadea jucariile ei, iar ea biata de ea se juca cu lingura de lemn si niste rochii jupuite. Stiu asta de la insusi Elizabeth Kenton. Nu e proasta, dar e o pipita si vicleana chiar si la varsta asta inaintata. Incerc sa nu-mi mai ma gandesc la toate astea, si imi continui drumul. Trec pe langa un cartier ciudat, sinistru. Vroiam sa ma intorc pe unde am venit, dar doi barbati ma oprise din drum. Erau amandoi inalti si foarte bine facuti, cam de aceasi varsta ca a mea. Imi lungesc ochii mai bine, si imi dau seama ca sunt chiar prietenii mei apropriati din trecut, Deidara si Kido. Ce mari si frumosi s-au facut. Dar imi schimb la fel de rapid impresia dupa ce aud cuvintele :
- Iauite-te, Kido-kun ! Peste ce am dat noi aici, peste o curva atat de frumoasa si inocenta. De la mare departare se uita fete, femei, domni si varstnici cum incepea lupta mea. Deidara continua pe un ton bland. Ah, cat as vrea sa fi a mea. Dar, ce tot vorbesc ? Chiar vei fi.
Se uita cu o privire perversa la mine, vroind sa-mi puna mana pe fund. Ii dau una intre picioare.
- Shut up, motherfucker ! tip la el, iar cei stransi in jur, dar la o distanta destul de mare, incepe sa rad foarte impresionati de vocabularul si reactia mea. Ce ?! Ei doi au cerut-o. Ai provocat fiara din mine. Amandoi se uita la mine speriati. Probabil nu a mai vazut o asa fata care sa nu cedeze in fata lor. Hei, pot spune ca am o personalitate mai ciudata si un orgoliu care nu o sa fie calcat de nimeni in picioar, mai ales de niste tipi idioti, afemeiati. Nu mai sunt baieti cuminti, prieteni mei de-o viata. Of, totul s-a schimbat asa mult ..
Vroia sa-mi dea o palma peste fata, dar ii prind mana punand-o la spatele lui. Deidara vroia sa ma atace. Ii dau drumul lui Kido, dandu-i un sut in cur. Piciorul meu ajunge pe fata celuilalt, facandu-i o imprimanta destul de sic, se poarta .. e la moda pentru ei, pentru niste alcoolici, caci era un miros in jur de bere si tigari. Cei doi veneau din parti diferite. Profitasem de asta, si fac o saritura de spagat in sus, iar cei doi se ciocnesc cap in cap. Auchi, asta a durut. Si cu asta, am terminat lovitura finala. Pornesc pe drum, restu facandu-mi cale libera. Cred ca nu vroiau sa au o soarta precum cei doi facuti lati pe jos, de catre o fata. Simt cum cineva ma ia de gat, stragandu-ma puternic. Nimeni nu reactiona, nimeni nu incerca sa-mi dea o mana de ajutor. Ca si un fulger, vad un baiat care se apropria incet de noi. Apoi se pregati .. si alerga intr-o viteza uriasa spre noi. Ii dadu un sut grozav aceluia, iar eu pic pe pamant. Nu aveam aer. Respir adanc, iar totul revine la normal. Vad o mana intinsa spre mine, iar eu numai ezitasem si imi las aproapre toata greutatea pe ea, incercand sa ma ridic. Imi dadusem mana din a sa, rusinata. Ii multumisem cu jumatate de gura, iar el nu reactiona. Pleca lent, observand marele zambet de pe fata lui. Vroind sa fac un pas, ma dezichilibrez si daca nu ma prinse acesta cadeam. Fetele noastre erau doar la cativa centimetri, iar buzele mai ca se uneau. Nu stiam cum sa mai fac sau ce sa mai zic. Ma luase in brate, soptindu-mi o intreabre, aceea fiind unde locuiesc. Uh, trebuia sa-i spun daca vroiam sa ajung acasa in siguranta.
- Langa farmacia de peste drum .. Rapund sec uitandu-ma la chipul lui. Era atat de frumos de aproape. Ochii de un albastru intens ma priveau rugatori, plini de mila. Avea un breton intr-o parte, ce ii acopera o jumatate din fata. Il dau la o parte, si ma uit la el. Puteam sa observ ca era rosu, cat incerca el sa ascunda asta. Facea pe durul, dar era la fel ca mine .. timid fata de straini. Era blond, si de aceea ma fermecase mai mult. Mi se paru cunoscut. Oh my God ! Sa nu spui ca e tocmai baiatul din visul meu. Doamne .. doar fiindca arata asa, nu inseamna ca poate fi chiar el, desi o sa verific sa fiu sigura de asta.
- Cumva, te cheama Wen ? intreb serioasa, dar el uitandu-se la mine cu o fata gen " poker - face ".
- Cum .. cum de sti numele meu ? spuse mai mult soptit, de parca e un secret parlamental sau ceva de genu si nu avea nimeni voie sa-l auda ..
- Eu sunt .. sti .. Bine. Trag aer in piept pentru doua minute. Eu sunt Linette Humiko. Am expirat vorbele, precum zicea o mare poeta .. Zuze a mea.