Still Hope [16+ Yaoi Mr. Hangover x Yu Phoenix] by Nya & blueapple

[aoixtenshi]

OFF TOPIC: So... this is something made by me and Nya, o sa postam cat de des putem... cel putin la mine ar fii o problema din cauza net-ului [not really allowed to use it] dar sper sa ne descurcam.

ON TOPIC:
Titlu: Still Hope
Autori: Nya and blueapple
Gen: [Mainly] Yaoi
Rating: 16+ [Yaoi fik with mild bad language]
[Main] Pairing: Mr. Hangover [ex baterist Cinema Bizarre, commonly known as Shin] and Yu Phoenix [ex chitarist Cinema Bizarre, actual chitarist Rouge Morgue]

Disclaimer: Nu detinem nici unul dintre personajele reale ce vor aparea in fik si nu facem profit de pe urma lor.

Capitolul I – Goodbye to dreaming
Shin’s P.O.V.

Ce înseamnă un an? Fiecare percepe timpul în felul lui, dar pentru mine un an a însemnat un loc de muncă, un acoperiş deasupra capului şi mulţi prieteni, dar am pierdut tot ce am asimilat în această perioadă de timp din cauza unui faliment. Siguranţa mi-a fost zdruncinată, liniştea mi s-a năruit si aşa am decis să plec lăsându-mi în urmă prietenii şi barul în care am lucrat în tot acest timp. Nu pot trăi în trecut chiar dacă acesta influenţează prezentul şi viitorul, dar sunt tânăr şi trebuie să-mi fac un rost în viaţă.
Ştiu că mă aşteaptă un drum anevoios, dar vreau ca într-o zi să posed destui bani şi să pot ajuta oameni de genul acestor cerşetori care împânzesc drumul până la gară, vreau să fiu respectat pentru toate clipele în care am fost luat în bătaie de joc din cauza caracterului meu timid, iar eu sunt mai mult decât ambiţionat să reuşesc. Şi iată-mă aici, urcând într-un tren ce e menit să mă aducă înapoi în oraşul meu natal, cel de care îmi e teamă, măreţul Berlin, capitala Germaniei.
Ajuns în compartimentul meu, îmi pun valiza în locul pentru bagaje şi mă aşez, sprijinindu-mi capul de geam şi închizand ochii. Prin minte încep să mi se deruleze imagini din copilărie, din adolescenţă, din concertele pe care le aveam alături de fosta mea formaţie, iar gândindu-mă la ei, ca prin vis, totul se estompează în mintea mea şi apare imaginea lui: chipul parcă ireal încadrat de şuviţe de păr negru, ochii verzi ce au o sclipirea aparte şi buzele perfecte arcuite într-un zâmbet ce numai el îl putea avea. El, îngerul meu din vise, un înger în sufletul căruia şi-au făcut loc scântei din focul demonilor. Pe el l-am iubit şi îl voi iubi mereu. Vocea lui îmi va bântuii mintea pentru totdeauna. Adorm acum, într-un vagon de tren, cu gândul la el şi la ultima dată când l-am văzut, vis ce îl am în fiecare noapte, din care mă hrănesc cu speranţă.
Peste ceva timp, simt o zdruncinătură şi mă trezesc. Privesc pe geam şi nu am cum să nu recunosc gara din Berlin. Îmi iau bagajul şi pornesc prin oraş. Inhalez vântul de toamnă şi simt mirosul special al aerului din acest oraş. Miroase a scrum; scrumul viselor mele, al speranţelor mele, al iubirilor mele trecătoare ce au ars atâţia ani cât am stat aici. Când am părăsit Berlinul acum un an, mă sufocam în fumul acestor lucruri dar acum sunt înconjurat de cenuşă.
După ceva vreme, realizez că merg fără o ţintă anume şi îmi îndrept paşii spre cea mai apropiată staţie de metrou. Am nevoie de un acoperiş şi cum nu am prea mulţi bani aşa că hotărăsc să mă îndrept spre un hotel ieftin dar pe care îl ştiam încă de când aici era casa mea. Îmi iau o cameră la etajul doi al hotelului şi prins de febra despachetatului abia realizez când se face seara. Ies pe balconul camerei şi privesc împrejurimile apoi, eliberându-mi toată frustrarea, strig: “M-am întors!” şi stomacul meu mă dezaprobă sonor deoarece nu mai mâncasem din-ainte să plec spre Berlin.
Am râs în sinea mea şi am părăsit hotelul pentru o scurtă perioadă, doar pentru a îmi cumpăra ceva de mâncare. Plimbându-mă pe străzi, văzând atât de mulţi oameni… speram să îl întâlnesc şi pe el, pe acel prinţ al fanteziilor mele, deşi mă minţeam că nu doresc acest lucru. Mintea şi inima mea au fost de altfel, mereu opuse în preferinţe, iar eu sclavul lor timid şi nehotărât.
Mergeam din nou fără vreo destinaţie deosebită cum mi se întâmpla mereu atunci când mă pierd în gânduri. Uitasem de ce am plecat din camera caldă de hotel pentru a înfrunta aerul rece al nopţii de toamnă şi se părea că pierdusem orice contact cu realitatea până când m-am izbit de ceva. Îmi scutur uşor capul şi observ că lucrul de care mă izbisem nu era nici mai mult şi nici mai puţin decât un stâlp de beton pe care erau lipite diverse reclame şi afişe. Din acea multitudine de publicitate inutilă, un singur afiş mi-a reţinut privirea, unul în care era vorba de un post vacant de barman. Mă obişnuisem cu această slujbă şi m-am gândit să încerc să câştig acel post pentru a face rost de nişte bani aşa că a doua zi am fost prezent la interviu şi nu mare mi-a fost mirarea să primesc slujba deoarece nu ai nevoie de multa experienţă pentru a te descurca cu aşa ceva.
Peste câteva zile de la primirea postului mă aflam deja in bar. Mai erau doar vreo două ore până când lumea începea să se adune şi deja aveam emoţii deoarece speram să nu îmi meargă rău din prima zi. Despachetam cu grijă fiecare sticlă pentru a nu sparge nimic şi atunci, când am vrut să duc în spate o cutie plină de lucruri nefolositoare, s-a produs inevitabilul. M-am ciocnit de cineva şi am căzut amândoi… măcar de nu aş fii avut cutia aia idioată in faţa ochilor ca să îmi blocheze vederea şi măcar de nu s-ar fii vărsat!
Dar revenindu-mi în simţiri îmi observ victima şi rămân înmărmurit: era chiar el, cel pe care l-am iubit mereu, prima mea dragoste adevărată şi mă privea la fel de uimit cum îl priveam şi eu pe el. Îmi rostii apoi numele, iar eu pe al lui cu acelaşi glas întrebător:
- Yu?
Dar înainte sa îmi mai poată spune altceva, vocea celui ce deţinea clubul îl chemă pe acesta, din biroul său, iar Yu mă privii încă o dată şi plecă grăbit. Să fie acesta un vis sau un adevărat coşmar al realităţii mele?

[love_anime]

Nu-mi prea place formatia si membrii ei dar imi plac autoarele.
Ce mult mi-a placut partea cu cenusa si scrumul, prea profund si trist si sincer ma bucur ca s-au intalnit repede m-as fi plictisit sa astept trei capitole pana sa se regaseasca.
Imi place mult cum descrii si stomacul lui Shin a fost dragut nu e prea placut sa se intample asta, dar a fost dragut.
Sunt curioasa ce vrea patronul clubului cu Yu e angajat sau altceva?
O sa citesc in continuare ca sa aflu, spor la scris!:*
Ce bine ca Shin e determinat sa reuseasca si acest lucru ma determina sa citesc in continuare chiar nu as fi avut chef de un personaj nehotarat, iar faptul ca e timid il face dulce. Abia astept continuarea.

[adyna_45]

Ok, ok, ok. Neatza catre pranz sau mai catre noapte! Ma bucur sa mai vad un fic Cinema Bizarre aici. Voi comenta mai in stlul meu, deci voi critica. Sa incepem:

decis să plec lăsându-mi - am decis sa plec, lasandu-mi
bântuii - eu bantuii maica pi strazi ca trebuii sa ma duc undiva, nu? Singurele verbe care se scriu cu doi "i" sunt la persoana a II-a si sunt: tu vii, tu stii, tu scrii, tu fii, tu tii si toate cuvintele derivate de la ele, cum ar fi "tu devii". Forma pe care, aparent, ai folosit-o este de perfect simplu, persoana I si nu e tocmai cea mai estetica.
acestor lucruri dar acum - acestor lucruri, dar acum. Inainte de "dar", "iar", "insa" si altele se pune mereu vigula, daca scrii in ordinea fireasca a cuvintelor.
Am nevoie de un acoperiş şi cum nu am prea mulţi bani aşa că hotărăsc să mă îndrept spre un hotel ieftin dar pe care îl ştiam încă de când aici era casa mea. - "Am nevoie de un acoperis si cum nu am prea multi bani, ma hotarasc sa...". Daca voiai sa folosesti "asa ca", trebuia sa formulezi astfel: "Am nevoi de un acoperis si nu am prea multi bani, asa ca..."
Mintea şi inima mea au fost de altfel, mereu opuse în preferinţe, iar eu sclavul lor timid şi nehotărât - "Mintea si inima mea au fost, de altfel, mereu opuse in preferinte,..."
rostii - vezi "bantuii"
privii - vezi "bantuii"

Cam atat am avut de zis. Astept cu nerabdare continuarea si va urez numai succes si inspiratie!
Ja ne!

P.S. Daca v-a deranjat ceva din postul meu, PM si sterg.

[Kripterya]

Cum se poate asa ceva?Sunt un fan Cinema Bizarre de cea mai joasa speta...inainte sa citesc ficul tau habar nu am avut ca trupa mea favorita s-a despartit...sunt jalnica... Anyway, nu de asta pun commuri ca sa ma plang, nu?
Deci imi place la nebunie ficul si personajele pur si simplu super. Niciodata nu m-am gandit la o combinatie intre Shin si Yu, dar de indata ce am citit capitolul mi s-a aprins beculetul , e chiar o idee foarte buna si simt foarte curioasa sa vad cum se va dezvolta. Cred ca va avea foarte mare succes, tinand cont ca Cinema Bizarre este una dintre trupele cele mai iubite de useri alaturi de Tokio Hotel, normal.Astept cu nerabdare continuarea...so please Nya, hurry up .Kissez

[Me�al.]

Deci... metal a aterizat. Am dat clik pe ficul vostru din două motive: îmi place cum scrie Nya şi eram curios cu scrie blueapple şi m-a atras Mr. Hangover... eu mă gândeam la altceva, nu la Shin .
Toţi se îndrăgostesc de Yu . Kiro, Strify, Shin... Chine ştie...curând va apărea şi un fic cu Yu şi Romeo, nu? :))
Revenind, ideea este interesantă. Se axează pe realitate [ adică ce se întâmplă după ce trupa s-a despărţit ]. Nu cred că Shin "nu are prea mulţi bani" pentru că presupun că a făcut ceva money cât timp a fost în Cinema Bizarre. Whatevăr ... Mă întreb ce o căuta Yu în clubul ăla şi... de ce lucrează acolo? Nu putea să intre într-o altă trupă ca chitarist?Descrierea a fost bunicică, dar tot timpul există loc de mai bine. Dialog...Nu prea e... Adică e doar o singură replică, deci n-am ce reproşa. Greşeli de tastare n-am văzut, dar nici nu am căutat. Aşa...ştiţi că aştept continuarea, nu? Nu-i aşa că şti asta, Nya? Good Luck!

[Nya.]

@ love_anime : Ne bucurăm că`ți place fic`ul. :] Te așteptăm și la următoarele capitole. ^^

@ adyna_45 : Te crezi și tu, ca toate ' marile genii ', critică? Ei bine, scumpo, lasă`mă să`ți spun că numai critică nu ești tu. Profesoara mea de română a zis că și perfectul simplu poate fi folosit, dar nu în exces. Dacă vei mai comenta și la celelalte capitole, abține`te să mai ' critici ' niște lucruri pe care nimeni altcineva nu deranjează . . . ok? ^^

@ Kripterya : Ne bucurăm că ți`ai plăcut primul capitol. ^^ Sperăm că ne vei comenta și următoarele capitole. :3

@ Live And Die For Metal : Mulțumim de comm ! Dacă vrei fac eu un fic cu YuxRomeo, dar nu va fi Romeo de la CB ci Romeo Fantastik. :> Așa ca să fie un fic tru. Plus că e normal ca toți să se îndrăgostească de Yu. E cel mai smexy. Oke, să revin la chestii serioase. Te așteptăm și la următoarele capitole. ^_________^

Înainte să postez continuarea, aș vrea șă știți că mie nu mi`a plăcut, nu`mi place și nici nu`mi va plăcea vreodată Cinema Bizarre. Mie îmi place doar Yu. :>

Capitolul II – Nightmare, but a sweet nightmare
Yu`s P.O.V.

Îmi urmam șeful pe coridoarele strâmte ale clubului. Nu eram atent la drum, îl cunoșteam deja prea bine. Mintea îmi era la chipul lui Shin. Prima reacție pe care am avut-o când l-am văzut a fost una tipică mie: mi-a venit să mi-o trag cu el chiar în acea secundă. Totuși, încă puteam să-mi controlez poftele trupești. Deși cu Shin niciodată nu a fost așa simplu. Arăta bine . . . Cred că de fapt era puțin spus. Nu-mi păsa de personalitatea lui, îmi păsa de corpul lui. La naiba, chiar îl voiam sub mine. Am intrat în biroul, aglomerat de lucruri puerile, șefului și m-am așezat pe un scaun. Bărbatul se uită la mine și îmi arăta o poză cu o tipă blondă cu ochii albaștri. Arăta destul de drăguț, poate un pic prea inocent. Am ridicat ochii spre șef, întrebător.
- Ea este Chelsea, fiica mea, de nouăsprezece ani. Era un mare fan Cinema Bizarre și mă întrebam dacă nu ai vrea să ieși cu ea.
Glasul cu care îmi vorbise era rugător. Nu prea voiam să ies cu o asemenea fetiță, dar dacă asta îmi aducea ceva verzișori în buzunar, nu mă deranja. Salariul meu nu era unul acceptabil, așa că aveam nevoie de un bonus generos. Am aprobat spusele bărbatului cu o mișcare a capului. El mi-a zâmbit ușurat. L-am întrebat când o voi vedea, iar el mi-a făcut semn cu capul spre ușă. Deci era deja aici? Ca la comandă, puștoaica intră în încăpere. Am rămas cu gura ușor deschisă. Fata arăta chiar mai bine decât în poză. Era îmbrăcată cu o rochie bleo, puțin deasupra genunchilor, care îi scotea în evidență toate lucrurile ce mă interesau. Mi-am închis gura, înainte să arăt ca un tâmpit, și m-am ridicat în picioare, mergând spre ea. Chelsea mă privea, aproape la fel de doritoare, cum o priveam și eu pe ea.
- Bună, Chelsea! Ești foarte frumoasă, am spus, privind-o în ochii de un albastru intens.
- Și tu arăți foarte bine, Yu! a zis ea, chicotind.
Nu eram obișnuit să aud persoane chicotind, așa că nu mare mi-a fost mirarea când am tresărit, involuntar, desigur. Am luat-o de mâna firavă, ieșind pe ușă. Îi puteam auzi inima bătând cu putere, când pielea mea a făcut contact cu mâna ei. Când am fost sigur că șeful nu mă mai vedea, am tras-o pe Chelsea în brațele mele, și mi-am lipit buzele de ale ei. Mi-am strecurat limba printre buzele ei și i-am explorat fiecare părticică din gură. Respirația ei avea gust de căpșuni, iar acest lucru mă făcu să o vreau . . . chiar în acel moment. Îi simțeam corpul tremurând, în timp ce eu o duceam cu spatele spre camera unde erau depozitate băuturile. Am lipit-o de un perete și mi-am pus mâinile deasupra capului ei. Am privit-o cu atenție, înainte să o mai sărut o dată. Chiar când voiam să trec mai departe, la etapa următoare, ușa se deschise de perete. Ne-am despărțit automat. Pe ușă intrase Shin, care mă privea șocat. Dar mai era un sentiment în ochii lui . . . dar nu-mi puteam da seama ce. A mormăit un ‘ scuze ‘ chinuit, apoi a ieșit din încăpere.
- Yu, eu mă duc acasă. Aștept să mă suni, da? a spus blonda, privind în pământ.
După ce a zis acestea, păpușica Barbie a plecat. Am părăsit camera la puțin timp după aceasta. Știam că probabil îl rănisem pe Shin. Aş fi vrut să i-o trag şi lui, dar el era mult prea sensibil. Eu nu voiam o relație pe termen lung. Blondul, probabil, voia. Nu voiam să-l văd că suferă, dar nici nu voiam să-l mint. Ar fi fost doar o noapte și apoi indiferență, din partea mea, desigur. Am încercat să respir normal când am ajuns la bar și l-am rugat pe Shin să-mi dea o tequilla. Aveam nevoie să mă înec în alcool . . . nevoi firești pentru mine. I-am urmărit mișcările, în timp ce îmi turna băutura în pahar. Era atât de lent, încât cu greu m-am putut abține să nu-i zic să-și miște fundu’ mai repede, că n-am toată ziua la dispoziție pentru el. Mi-a pus paharul în față, iar eu l-am dat aproape imediat pe gât. I-am făcut semn să mai îmi pună unul, dar s-a uitat nemulțumit la mine și mi-a vorbit:
- Știi, nu sunt chelner.
- Ești barman. Același lucru, am zis plictisit.
- Și tu ce faci aici în bar? Ești aici doar pentru a ți-o trage?
Glasul cu care îmi vorbise era unul nervos. Nu era stilul lui Shin. Blondul s-a înroșit repede și și-a făcut de lucru cu sticla de tequilla. În trecut, la o asemenea întrebare aș fi răspuns un ’ da ’ tupeist, dar acum mi-am înghițit cuvintele. Cu greu, ce-i drept. Mi-am încleștat pumnul, pentru a avea grijă să nu îi sparg fața lui Shin. Nu că mi-ar fi păsat de el, dar fața lui era prea frumoasă pentru a o compromite. Plus că n-aveam nevoie să văd sânge. Am băut și al doilea pahar de tequilla, lingându-mi buzele când alcoolul mi le atinse. Mii de gânduri mi-au invadat mintea, majoritatea legate de perioada în care eram în fosta mea trupă. Am numărat în minte cu câte fane m-am culcat . . . Am pierdut numărătoarea la șaptezeci și șase. Trebuia să-mi iau gândul de la astfel de porcării acum. M-am hotărât să-i arăt lui Shin ce făceam eu aici. M-am îndreptat pe scenă, unde era aparatul de mixat. Am pus mai multe plăci de la diverși artiști rock și mi-am pus căștile pe urechi. Aveam de gând să-l uimesc. Măcar eu eram singurul care încă lucra în muzică . . .

[Kripterya]

Deeci, despre scriere nu am ce comenta. Nu am vazut greseli(sau poate nu am fost eu atenta), dar despre poveste da. L-ai facut pe Yu sa para un nesimtit, o curva masculina. Eu inteleg ca pare dur, dar nici asa, sa striveasca fata oricui ii sta in cale sau sa se culce cu orice fata/baiat vede. Asta deja e prea mult. Nu-ti place Cinema Bizarre, ok, inteleg. Si mie imi place Yu foarte mult, si e adevarat ca pare afemeatul ex-trupei, dar asta a cam sarit calul, cum s-ar zice. Mai sunt doua ficuri pe site (eu de astea stiu, daca sunt mai multe sorry, dar nu am auzit)cu Cinema Bizarre, si ciudata treaba, acolo Yu este pervers si dur, dar nu e o masina de sex din cinci in cinci minute. Scuza-ma, dar asta chiar nu mi-a placut. Primul capitol a fost foarte frumos, dar acum ai lansat bomba. Ma rog, eu o sa citesc in continuare, dar cand simt ca ceva e depasit o sa comentez, asa ca sper sa nu mai fie nevoie.
Kissez:bye:

[Denny]

Kripterya, asta e ficul lui Nya si Apple nu ? Well, ele au dreptul sa-si modeleze personajele cum vreu ele. Adica daca Nya il vrea pe Yu sa fie asa, nu ai de ce sa ... 'te bagi'. Mai sunt doua ficuri pe site, da, dar asta nu inseamna neaparat ca si acesta trebuie sa fie la fel si sa aiba aceeasi personalitate. Invata sa te obisnuiesti cu toate :], la anime fics cu Sasuke cum e ? :))) Bad Boy, ba detinut, ba afacerit, ba mafiot pe cand in anime el e un biet ninja :)).

[Kripterya]

Sorry. De fapt acum ca citesc mi se pare destul de deplasat ceea ce am scris, am fost prea dura, si-mi pare rau. Nu sunt obisnuita cu personajele care intr-un fic au o personalitate, iar in altul sunt total opuse(dupa cum a dat Denny exemplul cu Sasuke, din pacate eu nu am citit niciun fic de la Anime fics, deci la asta nu ma pricep),dar o sa incerc sa o fac. Pana la urma poate trasatura asta a lui Yu o sa faca ficul foarte deosebit, cine stie? Astept sa vad cum o sa evolueze tot, si pana atunci o sa-mi fac gura mai mica. Sorry inca o data.

[aoixtenshi]

Capitolul III- New Goal

Shin`s P.O.V.

A fost ca o dorinţă uitată în sufletul meu. Dorinţă ce nu credeam că va mai fi dezgropată după destrămarea trupei ce a fost pentru mine o familie, un imperiu. L-am văzut şi inima mi s-a oprit, am uitat să respir şi nu am mai simţit pământul de sub mine. Zburam, iar gravitaţia nu avea cum să mă aducă înapoi pe pământ şi totuşi am căzut din euforia mea pe cea mai dură stâncă. Întotdeauna am ştiut că-i pac flirturile si one-night-stand-urile fierbinţi, dar acum l-am găsit total schimbat. Bunul meu prieten, confidentul meu, iubirea mea secretă ce mi-a oferit întotdeauna un umăr pe care să plâng, m-a privit acum cu acea privire animalică, atât de brutală şi strălucitoare ce seamănă cu un vulcan nimicitor. Mi-e dor de vechiul Yu ce ştia să fie un prieten adevărat, de cel cu privire caldă, nu sălbatică, de cel pe care îl iubeam, nu cel ce îmi inspiră teamă.

Eram atât de pierdut în tristeţea mea încat abia atunci când două braţe puternice îmi apucă talia revin la realitate. Îmi înotrc uşor capul şi privesc uimit cum motivul frustrării mele interioare mă ridică în braţele sale şi protestez zbătându-mă:
-Yu, dă-mi drumul!
Dar el nu răspunse, ci pur şi simplu făcu ce i-am cerut, lăsându-mă jos pe ringul de dans al barului. Privirea mea rămase aţintită asupra lui în timp ce se îndrepta spre scenă, mai exact, spre aparatura de DJ. Îşi puse căştile şi începu să mixeze mai multe piese rock. Schimbă apoi ritmul într-o melodie dance şi se apropie din nou de mine, mişcându-şi corpul în ritmul cântecului.
M-am lăsat pierdut în ochii lui Yu ce pentru o secundă parcă îşi recăpătaseră vechea lor sclipire magică şi mi-am dezlipit privirea de a lui doar când am observat distanţa mică dintre chipurile noastre, însă înainte să pot face ceva, buzele lui erau lipite de ale mele. Trăiam acel sărut pe care îl dorisem mereu doar că nu era deloc ceea ce voiam.
Gura lui Yu mirosind a alcool îmi făcea silă. Probabil nici nu era conştient de ce face sau probabil nu i se părea ceva ieşit din comun la cum se comportă de când ne-am revăzut. Simt cum limba lui încearcă să îşi facă loc printre buzele mele şi oftez în sinea mea. Îl împing cu uşurinţă pe Yu care mă priveşte din nou în acel fel demn de dispreţ. Mâna mea acţionează prima la gândul că vreau să îi şterg acea expresie de pe chip şi curând, sunetul palmei primite de Yu se face auzit în cameră. El se uită la mine nedumerit, atingându-şi obrazul cu vârfurile degetelor, iar eu îi arăt o ultimă grimasă dezamăgită, după care părăsesc barul, fără să privesc înapoi.
Ignorând ploaia de toamnă ce vărsa lacrimi peste întreg Berlinul, merg cu capul plecat, parcă vrând să îmi ascund lacrimile ce nu se observau oricum din cauza ploii. Mă îndrept spre hotelul în care eram cazat şi ajungând în cameră intru rapid la duş.
Nu suportam faptul că mâinile acelui Yu s-au atins de mine, uram personalitatea ce a omorât sufletul îngerului meu şi gândind astfel, noi picături apoase se arată în colţurile ochilor mei. Ies din duş şi fără să mă-mbrac, mă bag în pat, trăgându-mi pătura peste cap, exact cum făceam în adolescenţă de câte ori sufeream din dragoste.
Nu ştiu exact când am adormit, însă ştiu sigur că după ore de plâns am rămas fără puteri şi am fost aruncat cu forţa în lumea viselor. Ca de obicei, l-am visat pe el doar că de data asta, chipul blând ce mi se arăta în fiecare noapte alinându-mi dorul, era altfel. Căpatase acea expresie sălbatică, simplă, pierzându-şi astfel strălucirea angelică de care mă îndrăgostisem. Nu am mai dormit după acel vis şi am stat treaz toată noaptea, ascultând sunetul ploii şi fixând cu privirea tavanul alb. Mi-am luat timpul necesar pentru a procesa toate informaţiile şi apoi am încercat să găsesc o soluţie, iar până la răsăritul primelor raze de soare, eram hotărât într-o singură privinţă: aveam de gând să îl fac pe Yu să revină la vechea lui personalitate şi nu îmi păsa dacă acest lucru era greu de realizat. Aveam să risc orice pentru îngerul meu întunecat.
Când am hotărât că era timpul să mă dau jos din pat pentru a începe o nouă zi, mi-am stabilit programul . Astfel, după ce am acoperit cu fard urmele vinete ale lipsei mele de odihnă din noaptea trecută ce îmi înconjurau ochii, am părăsit hotelul pentru a îmi găsi un apartament unde urma să locuiesc, deoarece mă săturasem să stau într-o cameră de hotel.
Am găsit după câteva căutări un apartament în care m-am mutat la sfârşitul acelei săptămâni, iar momentul mutării mele poate fii catalogat ca unul memorabil şi nu numai pentru mine.
Am păşit cu încredere şi încărcat de bagaje pe coridorul ce duce spre apartamentul meu cel nou. Eram atât de preocupat încât parcă îmi uitasem complet celelalte probleme ale mele.
Ajuns în faţa uşii noii mele case, las bagajele jos şi tocmai când să intru, simt cum ceva pufos îmi atinge gleznele. Privesc în jos şi nu am cum să nu recunosc micuţa felină ce miaună inocent privindu-mă. Mă aplec şi îi mângâi creştetul capului în timp ce ea toarce. O ridic în braţe şi îi observ zgarda neagră de care este legat pandantivul sub forma literei „P”, aceasta fiind iniţiala numelui ei: Pandora. O îndrăgeam mult deoarece a stat în grija mea cât timp stăpânul ei locuia în Los Angeles.
Eram atât de fericit din cauza revederii cu animăluţul pufos, încât nu m-am întrebat ce căuta acolo, dar fericirea mi-a fost curând curmată de glasul stăpânlui pisicii ce o striga îngrijorat:
-Pandora! Unde eşti? Vino a... a... dar strigătul îi înţepenii când privirele noastre se întâlniră.
Felina sări din braţele mele, îndreptându-se spre stăpânul ei, iar eu am intrat repede în apartament, trântind uşa în urma mea.

De ce nu îl pot uita? De ce imaginea lui mă urmăreşte pretutindeni? De ce acei ochi verzi nu îmi vor da pace niciodată? Vreau să îl dăruiesc trecutului dar speranţele de a-l păstra în inima mea cresc zilnic.