Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

Still Hope [16+ Yaoi Mr. Hangover x Yu Phoenix] by Nya & blueapple

#11
Hmm, I kinda like your fic.Între Shin şi Yu se vede o diferenţă în ceea ce priveşte personalitatea, iar asta e foarte bine căci altfel ar fi ca o poveste de dragoste normală.
În legătură cu greşelile, char n-am stat să vă purichez fiecare propoziţie, că sigur aş fi găsit un verb pus nelalocul lui, dar acţiunea a fost prea captivantă aşa că deocamndată faceţi o trabă foarte bună.
Sincer, sper să nu fie ceva de genul: eu vreau doar să îl am şi o sa-l am, dar apoi mă îndrăgostesc de el ş.a.m.d. Sper că o să veniţi cu o idee mai originală de atât! (Cu toate că ar fi o premieră mondială să se îndrăgostească înainte să facă sex, aşa că nu o să mă aştept la ceva incredibil de original. :)) Oricum, şi o idee neoriginală exploatată la adevăratul ei potenţia e deajuns cât să facă ficul ăsta bun de citit.)Oricum, sincere felicitări pentru că până acum ficul vostru e ok, dar aştept mai multă acţiune şi tensiune în relaţia celor doi.Spor la scris!

~Angelique~
아름다운 미녀를 좋아하면 고생한다
Heart aches when you fall in love with a beauty...

[Imagine: 127954537375290.jpg]





#12
OFF TOPIC: Deoarece Nya a fost ocupată cu one shot-ul pentru duel, am rugat-o să mă lase pe mine să scriu next-ul şi uitaţi cam ce a ieşit.

ON TOPIC: @Angelique: Mulţumim de comentariu şi noi sperăm să îţi placă şi noul capitol *huggies*

Capitolul IV – Too much of a coincidence

Shin`s P.O.V.

Ajuns în interiorul apartamentului, am rămas lipit de uşă, acoperindu-mi gura cu o mână pentru a-mi ascunde scâncetele de plâns în timp ce lacrimi amare se scurgeau pentru a nu ştiu câta oară pe obrajii mei în acea săptămână.
Imediat ce i-am auzit paşii îndepărtându-se de apartamentul meu mi-am lăsat corpul să cadă pe podeaua rece şi mi-am acoperit faţa cu mâinile oftând. De ce trebuie să fie pretutindeni pe urmele mele? Tot ce îmi doresc este o şansă de la viaţă ca să îl pot uita însă ştiu prea bine că mă mint pe mine însumi deoarece fără el, mintea şi inima mea ar fii atât de goale...
Am deschis o fereastră pentru a lăsa aerul să pătrundă în camera în care începusem să îmi despachetez lucrurile. După câteva minute aud un mieunat timid şi observ cum Pandora mă priveşte curioasă fiind căţărată pe unul dintre dulapurile din încăpere.
-Cum ai ajuns aici? Of, Doamne! Yu chiar nu ştie să aibă grijă de tine? i-am spus, iar ea mă privi nedumerită.
O fixez cu privirea o clipă şi abia apoi realizez că am înnebunit: de când mă adresez unei pisici precum o mamă unei fiice atunci când tatăl ei nu are grijă de ea cum trebuie?
După ce am terminat de despachetat bagajele m-am aşezat pe canapea şi micuţa felină se ghemuii în poala mea. I-am mângâiat creştetul capului şi ultimul lucru pe care l-am auzit înainte să adorm a fost mâţa ce torcea liniştită folosindu-mă pe post de pernă.
Când m-am trezit, o briză uşoară adia din dreptul geamului deschis în timp ce soarele apunea. Pandora se întorsese probabil de mult timp la stăpânul ei deoarece nu am mai găsit-o în apartamentul meu.
Privesc ceasul aflat pe unul dintre peretii încăperii şi realizez că dacă nu mă grăbesc sunt pe cale să întârzi la serviciu. Intru repede în duş şi apoi îmi găsesc nişte haine curate pe care le voi purta în acea seară la bar.
Alerg ca un apucat pe străzile Berlinului deşi aş fii putut lua un taxi pentru a evita asta iar, când ajung în bar mă abţin să nu chicotesc atunci când Yu mă fixează cu privirea, cercetându-mă din cap până în picioare. Mă priveşte în ochi în timp ce limba lui începe involuntar să se joace cu piercing-urile ce le purta în buze. Era atât de preocupat de micul nostru schimb de priviri în acel moment încât nici nu cred că era atent la ce îi povestea blondina lui companionă ce chicotea agăţată de braţul brunetului.
Trec pe lângă ei cu gândul de a merge în camera din spatele barului să pregătesc băuturile pentru acea seară dar aud paşii cuiva urmându-mă şi mă opresc, spunând pe un ton calm:
-Ai de gând să mă urmăreşti toată seara, Yu?
Brunetul se apropie de mine şi îmi şopti pe un ton ce îmi trimite fiori pe şira spinării:
-Nu chiar toată seara deoarece nu vom mai avea timp de... dar nu continuă propoziţia, ci îşi apropie buzele de gâtul meu şi trasă o dâră de săruturi scurte pe care o parcurse apoi cu limba.
Ştiam că nu merită să mă opun atâta timp cât jocul stupid al lui Yu nu ajungea prea departe aşa că l-am lăsat să continue, simţindu-i buzele cum pun stăpânire pe ale mele şi senzaţia creată de amestecul răcelii din piercing-urile purtate de Yu în buze şi focul pe care îl conţineau buzele lui. A intensificat sărutul şi m-a lipit de uşa camerei frigorifice, iar eu am scâncit involuntar la contactul spatelui meu cu clanţa uşii.
Pierduţi în micul nostru „joc”, nici unul din noi nu a auzit paşli ce veneau din cealaltă parte a uşii, iar atunci când uşa fu deschisă priveliştea pe care a descoperit-o persoana ce se afla de partea cealaltă a acesteia era una cât se poate de interesantă: Yu aşezat de-asupra mea, una din mâinile lui fiind aflată pe talia mea şi cealaltă sub tricoul meu, iar eu trântit pe podea sub corpul greoi al chitaristului datorită faptului că în acel moment uşa era singurul lucru de care mă sprijineam. Din colţul gurii chitaristul se prelingea o dâră de salivă în timp ce expresia lui era una total uimită, iar eu eram roşu în obraji cu gura şi ochii larg deschişi de uimire.
Privind persoana care a intrerupt din greşeală micul nostru moment intim, eu şi Yu exclamăm în acelaşi timp:
-Strify?!
Fostul solist ne privi curios şi rosti la rândul lui pe un ton întrebător:
-Shin?! Yu?!
Nu am apucat să răspundem deoarece la auzul unor tocuri ce se apropiau de cameră alături de posesoarea lor, Yu se ridică de pe mine, trăgându-mă în picioare exact atunci când Chelsea îşi făcu apariţia în cameră cu obişnuitul „Yu, dragule” pe buze ce a fost imediat înlocuit de roşeaţa din obrajii ei şi de:
-Oh Doamne! Strify? Viaţa mea nu poate fii mai bună!
Eu şi Yu ne-am privit cu subînţeles şi am chicotit amândoi, plecând neobservaţi pe uşa din spate a barului în timp ce blondina avea o criză de fan înrăit la vederea bietului solist. Drumul spre casă a fost liniştit, nici unul dintre noi vorbind deoarece eu eram prea ocupat să mă gândesc la el în timp ce priveam stelele ce luminau cupola nocturnă de de-asupra Berlinului, iar Yu... ei bine el privea toate fetele ce treceau pe lângă noi pe stradă, făcându-le ocazional cu ochiul celor care erau pe gustul lui sau doar incredibil de frumoase.
Ajunşi în scara blocului nostru, am încercat să sparg tăcerea:
-Crezi că şeful va fii supărat că am chiulit amândoi de la serviciu astăzi?
-Mă îndoiesc, dar ca să fim siguri o voi ruga pe Chelsea să ne scutească de vreo problemă.
-Perfect. Noapte bună! I-am spus timid când am ajuns în faţa apartamentului meu.
El îmi dădu un sărut scurt pe gât apoi îşi linse buzele şi înainte să intre pe uşa apartamentului său aflat alături rosti cu un zâmbet:
-Noapte bună, zăhărel! după care îmi făcu cu ochiul intrând în apartament.

#13
Hmm... kinda nice :D

Trebuie să recunosc, te-ai cam certat cu virgulele, în sensul că în câteva pasaje virgulele lipsesc cu desăvârşire şi îţi ia ceva vreme să îţi dai seama ce vrei să spui prin propoziţia x.
Exemplu:
Citat:mi-am acoperit faţa cu mâinile (,) oftând
Dacă ne-am lua după scumpa noastră gramatică, mai că ai zice că mâinile oftează, am dreptate? Bine, aici se subînţelege oarecum prin incapacitatea modului gerunziu de alcătui un predicat că Shin oftează, dar data viitoare pune virgula unde trebuie.

Mda, în rest, merge. Încă regret că Strify a intrat peste ei, căci chiar am vrut să văd ceva yaoi, dar I guess I should wait for it. Oricum, Strify se pare că şi-a găsit pedeapsa când a venit Chelsea. :-" So, everybody is happy, except Angelique who deserves more and more yaoi. Got the idea, right? ;)

So, spor la scris!
~Angelique~

[edit later: am incurcat fazele :)) Scuze inca o data si mersi ca mi-ai explicat, Apple :D]
아름다운 미녀를 좋아하면 고생한다
Heart aches when you fall in love with a beauty...

[Imagine: 127954537375290.jpg]





#14
Hello, kids ! ^^ Scuzaţi întârzierea, dar am fost puţin cam ocupată săptămâna asta şi acum sunt în Austria, deci de abia acum postez. xD So, I hope you`ll like it !

Capitolul V – Live your life as much as you can
Yu`s P.O.V.

Cum am ajuns în casă m-am aruncat în pat. Fusese o zi . . . drăguță. Da, cred că acesta era cuvântul pe care îl căutam. Pandora se fâțâia prin fața mea, parfumul lui Shin încă fiind impregnat în blana ei. Mi-am apropiat nasul de ea, inspirând adânc și închizându-mi ochii. Ce-mi venea să mă urc pe pisică și să mi-o trag cu ea. Numai faptul că blondul o atinsese, mă făcea să doresc ca acea pisică să fie a mea, fizic. M-am oprit la timp, înainte să devin un micuț zoofil. Eram încă normal. Cel puțin ca fire, dacă nu și ca orientare. În apartament era foarte cald, aproape că mă sufocam, doream să scap din acest loc înghesuit. Dar era totuși prea târziu de plecat. Mă întrebam ce făcea domnișorul Zăhărel. Probabil dormea, visându-mă pe mine. Acest gând îmi făcea tare bine, știam că e aproape. M-am dus în camera alăturată, unde îmi țineam chitara. Am început să cânt, destul de plictisit, la ea, încercând să mă mai anim. Când eram în trupa mea ( trebuie să recunoaștem, eu eram cea mai bună parte de acolo, deci era trupa mea ), acest lucru mă calma mereu. Dar acum, culmea, mă enerva. Am aruncat chitara, nervos, de perete, luându-mi telefonul din buzunar. Am apelat-o pe Chelsea.
- Bună, bombonică ! S-a supărat taică-tu că n-am fost azi la servici ? am întâmpinat-o eu, aparent calm.
- Mersi că m-ai trezit din somn, bombăni ea. Nu, nu s-a supărat. Adică ți-am luat eu apărarea, că altfel cine știe. Ce primesc în schimb ? Poate o vizită la Strify . . .
- Mai lasă-mă naibii cu Strify !
Am închis, întinzându-mă. Poate trebuia să mă culc și eu. Cam era cazul. Ceasul indica o oră destul de târzie, 12 P.M. Mi-am aruncat hainele pe unde am nimerit, rămânând doar în boxeri. M-am băgat în patul alb și pufos, închizând ochii. Shin . . . Dracu ! De ce mă gândeam la el ? Era doar un băiat neimportant, superb, cu un corp de milioane, pe care îl iubeam . . . Am oftat. Îmi aduceam aminte de clipele din turneu în care stăteam în aceeași cameră de hotel și vorbeam până noaptea târziu despre o grămadă de lucruri mărunte. Oare de ce acele clipe s-au sfârșit ? Dintr-o ceartă puerilă dintre mine, Romeo și Strify, trupa s-a despărțit. Oare mai era speranță pentru noi ? Sau măcar pentru mine și Shin ? Îmi lipsise să îi simt corpul plăpând sub degetele mele puternice. Deși înainte erau doar îmbrățișări nevinovate, tot mă simțeam bine când îl atingeam. Am auzit-o pe Pandora torcând și după o secundă se băgase sub pătură, ghemuindu-se la pieptul meu. Era ca un semn că trebuia și eu să mă culc. M-am lăsat pradă viselor, cu o mână pe capul pisicii.
Soarele dimineții era îngrozitor de enervant. M-am ridicat ușor din pat, având grijă să n-o trezesc pe Pandora. Dar micuța pisică nu era în pat. Ciudat, deobicei se trezea după mine. Am mers calm spre bucătărie, uitându-mă mai întâi la calendar. Azi era sâmbătă, deci fără muncă azi. Am răsuflat ușurat. Mi-am scos din frigider niște chestii pentru a-mi face un sendviș, dar nu m-am mai obosit să le pun între două felii de pâine. Le-am îndesat pe toate în gură, mestecând repede. Am aruncat farfuria în chiuvetă ; mi-era prea lene s-o spăl eu. M-am grăbit înapoi în dormitor, de unde mi-am luat un tricou negru și niște blugi, apoi m-am dus la baie. Am intrat în duș, lăsând picăturile de apă să-mi cuprindă corpul perfect. Arătam ca un zeu. Căldură apei îmi făcea foarte bine, mă calma. Am ieșit, îmbrăcându-mă. Mă tenta ideea de a sta toată ziua dezbrăcat, dar dacă aveam musafiri, nu știu când de comfortabil s-ar fi simțit dacă m-ar fi văzut gol. Mi-am auzit telefonul sunând și m-am dus după el, în dormitor.
- Yu, dragule, azi împlinim o lună de când suntem împreună. Nu-i așa că-i minunat ? mă întâmpină glasul mâțâit al lui Chelsea.
- Da, un motiv de sărbătoare, i-am răspuns un pic absent. Ce-ar fi dacă am ieși în seara asta ? Poate la restaurantul SoHo ?
- Este minunat, iubitule ! Ne vedem acolo la șapte. Te iubesc !
Am închis telefonul, zâmbind. Era plăcut să știu că această copilă mă iubea, deși eu nu mă simțeam decât atras de ea. Cu Shin era altă poveste. Pe el îl plăceam . . . îl iubeam. Deși nu aveam de gând să i-o spun vreodată. Nu eram fraier. Eram exact opusul. Totuși, aș fi vrut ca Shin să fie al meu și doar al meu. Și va fi ! mi-am promis.
Acum, un lucru greu era, ce cadou să-i fac lui Chelsea ? Nu eram bun la cadouri s-au chestii de genul acesta. Poate Shin avea aptitudini din astea. M-am hotărât să merg să-l întreb. Am ieșit din apartamentul meu, mergând și bătând la ușa lui Shin, care răspunse imediat. M-a poftit în casă, ușor uimit de vizita mea. Ne-am așezat pe canapeaua crem din sufragerie și l-am privit atent.
- Shin, cum să-ți spun . . . Eu am un prieten foarte bun care împlinește o lună de când e cu iubita lui. Și nu știe ce cadou să-i ia. Vreo idee ? l-am întrebat, rânjind patetic.
- Păi, să ne gândim. Flori ? Nu, prea comune. Ciocolată ? Nu, o să aibă impresia că e prea slabă. Un inel de logodnă ? Fetele adoră chestiile astea.
- Un inel de logodnă ?! Și dacă nu vrea să se căsătorească cu ea ?
- Tipul îi dă oricum inelul și la nuntă face cum face să scape de ea. Simplu !
Părea o idee bună. Deși nu suna a Shin. L-am întins pe blond pe canapea, lipindu-mi buzele de ale lui. Mi-am strecurat limba printre ele, explorându-i toată gura. Simțeam gust de mentă. Însemna că se spălase pe dinți. Și eu făcusem asta, dar el probabil o făcuse cu mai multă meticulozitate. Shin mereu era mai atent la detalii. Am rupt ușor sărutul, privindu-l. I-am făcut cu ochiul, m-am ridicat de pe canapea și am plecat.
- Pa, zăhărel ! i-am aruncat, înainte de a trânti ușa.
Am ieșit din bloc, căutând un magazin de bijuterii. Am presupus că trebuia să fie unul prin apropiere. Am cotit la dreapta, pentru a ieși pe bulevardul principal. Cum mă așteptam, chiar la doi metri în fața mea, era un astfel de magazin. Am intrat, aparent calm, și i-am spus vânzătorului cerințele mele. Acesta a zâmbit și mi-a arătat mai multe modele. L-am ales pe unul din argint cu un diamant, de opt carate. Exact genul lui Chelsea. Era cazul să merg acasă, să mă schimb pentru ieșirea cu păpușica Barbie. Speram să pot scăpa de ea în ziua nunții. Te rog, Doamne !
Intunecand intunericul,
iata
portile luminii.

#15
Ce pot să zic? A fost mai mult decât bine!
Nya, ador cum l-ai făcut pe Yu! E aşa de... altfel... cred... Oricum, e foarte bine că Yu e mai... pot să-i spun neglijent? Eh, ceva de genul.Greşeli nu am prea văzut. Poate dacă puricam puţin ( şi dacă te mai uitai şi tu peste capitol) vedeam nişte semne de exclamare care lipsesc şi în locul lor este pus punct, nişte mici greşeluţe de exprimare şi alte chichiţe pe care habar nu am de ce ţi le spun, fiindcă nu sunt deloc sesizabile. E puţin cam prea scurt pentru gustul meu, dar oricum, o aştept pe Mira să mă surprindă pozitiv, aşa cum ai făcut-o tu, şi bineînţeles, aştept yaoi!
spor la scris!
~Angelique~
아름다운 미녀를 좋아하면 고생한다
Heart aches when you fall in love with a beauty...

[Imagine: 127954537375290.jpg]





#16
OFF TOPIC: Surpriză de... 11 iulie! xD V-a fost dor de noi? Well, nu îmi pasă :)) but here is *drums* a new chapter. ENJOY~!

ON TOPIC:
[P.S. Even if I suck at yaoi scenes, avertizare: Explicit content]

Capitolul VI – Something More

Shin`s P.O.V.

Soarele anunţă o nouă zi în oraşul Berlin. Lumina puternică pătrunde în dormitorul meu chiar şi prin perdelele de culoare grena, deranjându-mi somnul. Îmi afund capul în pernă şi oftez. Este adevărat, eram treaz de ceva vreme însă voiam să mai lenevesc deoarece era duminică şi măcar azi mă mai puteam odihnii.
În timp ce stăteam întins, cu ochii închişi, imaginea lui Yu îmi invada gândurile dar curând fu bruiată de fragmente din discuţia mea cu Strify ce avusese loc în ziua precedentă.

Flashback

-Spune-mi Shin... ce făceaţi tu şi Yu ieri seară în bar, mai exact? Întrebă solistul gânditor.
Nu ştiam ce să îi răspund. Nici măcar nu ştiam de ce acceptasem oferta lui de a ne întâlni „la o cafea”. Dar acum era prea târziu şi deja mă aflam alături de el, într-una din cele mai scumpe cafenele din Berlin, cu o cană mare de Cappucino din care ieşeau aburi în faţa mea.
Am început să lovesc nervos cu unghiile suprafaţa cănii de porţelan cu lichid fierbinte în ea şi am oftat deoarece ştiam că Strify avea o idee despre ce se întâmplase însă voia să audă din gura mea cum eu şi Yu ne-am fi tras-o chiar acolo dacă nu ne deranja el. Cunoscându-l pe solist, dacă îi spuneam adevărul, el urma să vorbească mult pe aceea temă şi să mă sâcâie cu întrebările lui, aşa că, am încercat să ocolesc subiectul:
-Ei bine, noi lucrăm în bar. Dar tu ce căutai acolo? Nu eşti genul care ar accepta o slujbă într-un asemenea loc.
-După destrămarea Cinema Bizarre, am preluat afacerea părinţilor mei. Firma lor se ocupă cu transporturi de marfă pentru aprovizionări. Eu eram în camera frigorifică deoarece tocmai semnasem un contract cu patronul vostru şi trebuia să văd cât spaţiu este alocat depozitării lucrurilor pe care firma mea urma să le livreze.
Mi-am stăpânit râsul atunci când Strify îşi termină monologul. Vorbea la fel de mult ca întotdeauna, însă cine ar fii crezut că o minte ca a lui îşi poate canaliza neuronii pe o slujbă oarecum... normală?

End of flashback

Probabil mi-aş fi petrecut restul zilei în pat dacă nu auzeam o bătaie în uşa apartamentului meu. M-am dat jos din pat, mai nervos decât de obicei, cu înjurături la adresa persoanei ce mă deranja pe buze, iar în drumul spre uşă am îmbrăcat o pereche de pantaloni, deoarece nu mă puteam arăta în boxerii ce îmi serviseră drept pijama în noaptea precedentă.
-`Neaţa, Zăhărel! Îmi spuse Yu entuziasmat, în timp ce mă îmbrăţişă sufocant.
L-am împins de pe mine înainte să îi vină şi alte idei şi am căscat puternic, întrebându-l ce vrea.
-Oh, haide! E aşa rău că vreau să îmi petrec ziua cu Zăhărelul meu? Întrebă Yu privindu-mă cu o faţă de căţeluş.
-Nu îmi amintesc să fi devenit posesiunea ta, aşa că termină cu teatrul şi spune ce Dumnezeu mai vrei de la mine! Am răgnit la el, în timp ce brunetul mă privea blând, dar oarecum uimit de reacţia mea... Chiar se aştepta să îl primesc cu braţele deschise?
-Uite, ştiu că am fost cam nesimţit cu tine dar tu eşti unul dintre cei mai buni prieteni ai mei şi... Urăsc monologul pe care mi l-a făcut Strify, dar asta tot nu rezolvă problemele noastre, însă... adică...
-Las-o baltă. Ştiu că nu eşti bun la cerut scuze.
Yu mă privea fără să ştie ce să spună. De obicei, într-o ceartă, nu şi-ar fi cerut scuze deoarece susţinea că el are mereu dreptate. Îmi amintesc că nu suferea niciodată după despărţirile de diverse iubite deoarece el avea dreptate... nu ar fi recunoscut niciodată cât le-a făcut să sufere.
Probabil este normal ca o astfel de persoană să nu ştie să îşi ceară scuze, dar nu păream un prost îndrăgostit dacă îl iertam?
-Deci... Mă ierţi? Întrebă el serios.
-Fie... i-am răspuns cu jumătate de gură.
Brunetul îmi sărută scurt buzele şi apoi se îndreptă spre uşă spunându-mi:
-Ne vedem peste douăzeci de minute, Zăhărel!
Ieşi apoi din apartament în timp ce eu am privit lung uşa, cam uimit de gestul lui Yu. Ce mai avea de gând nebunul ăla?
M-am îndreptat apoi leneş spre baie şi am făcut un duş scurt apoi m-am îmbrăcat cu primele haine ce mi-erau la îndemână (un maieu gri şi nişte blugi strâmţi negri) şi mi-am făcut machiajul zilnic: eyeliner, rimel negru, eyeshadow deschis la culoare şi sclipicios. Am făcut o cursă de alergare sprint până în hol deoarece ştiam că Yu va veni curând înapoi. Am încălţat tenişii negri cu şirete albe şi mi-am pus jacheta neagră apoi m-am privit în oglinda din hol (mulţumesc Domnului că există una şi acolo!) şi am observat cât de ciufulit era părul meu. Am trecut repede pieptănul prin el şi tocmai când am terminat, aud o bătaie în uşă.
Deschid uşa şi îl văd pe Yu rânjind la mine. Îl privesc fără tragere de inimă, iar el începe să vorbească:
-Mă gândeam că am putea merge să vedem un film împreună azi. Ce zici?
-Contează dacă mă opun? L-am întrebat plictisit.
-Şti bine că dacă faci asta te voi bate la cap până vei merge. Deci... nu prea. Replică brunetul destul de mândru de sine.
-ÃŽn fine. Am oftat.
Yu zâmbi triumfător şi mă luă de mână, trăgându-mă după el, iar eu înroşindu-mă la contactul dintre mâinile noastre.
Filmul ales de chitarist a fost oarecum plictisitor: un obişnuit film de acţiune cu o idilă imposibilă şi pasională pe plan secundar. Am petrecut acele două ore bând din paharul meu de suc sau mestecând absent paiul. La un momentdat am simţit mâna lui Yu pe piciorul meu, iar tehnica lui ieftină de agăţat fete a fost plătită cu un şut în gleznă ce l-a făcut să scape pe jos cutia de pop corn pe care o ţinea în braţe.
Drumul spre casă nu a fost prea interesant, deşi Yu nu m-a lăsat în pace nici o secundă, încercând într-una să îsi pună unul din braţe pe talia mea sau după gâtul meu.
-Tu chiar nu poţi să îţi ţi mâinile acasă? L-am întrebat în timp ce urcam în fugă scările blocului nostru.
-Nici o şansă! Strigă Yu care venea, alergând în urma mea, încercând să mă prindă.
M-am grăbit să intru în apartamentul meu, dar tocmai când să fac asta, Yu intră la rândul lui, căzând peste mine deoarece se împiedicase de prag.
-Ţi-am spus că nu e nici o şansă să scapi de mine. Spuse el, în timp ce îmi cuprinse buzele într-un sărut pasional.
Mi-am încolăcit degetele în părul lui în timp ce brunetul intensifică sărutul. I-am simţit limba strecurându-se printre buzele mele şi am râs în sinea mea de uimirea chitaristului la contactul cu piercing-ul pe care limba mea îl purta mândră de câteva zile.
Yu rupse încet sărutul, apoi muşcă uşor zona dintre obrazul şi gâtul meu. În continuare, îmi parcurse gâtul cu săruturi şi îşi înfipse dinţii in pielea sensibilă, firicelul subţire de sânge ce mi se scurgea pe gât amintindu-mi de poveştile cu vampiri pe care le auzeam de la Kiro în vremea când era obsedat de Twilight Saga.
Mi-am muşcat buzele când mâinile reci ale chitaristului începură să parcurgă curioase pielea de sub maieul pe care îl purtam. La rândul meu, am început să desfac nasturii cămăşii purtate de Yu şi să îmi trec vârfurile degetelor peste pieptul lui muscular, provocându-l să scoată un sunet ce amintea de torsul unei pisici.
Curând, singurele fragmente de îmbrăcăminte ce ne acopereau corpurile erau boxerii (negri în cazul meu şi albi în cazul lui Yu). Brunetul îmi sărută umerii, în timp ce eu am tras uşor de banda elastică a lenjeriei sale intime. Yu se ridică în genunchi şi mă privi în ochi, spunând apoi:
-Eşti sigur că vrei asta?
Am dat din cap în semn afirmativ în timp ce chitaristul se întinse după perechea de pantaloni pe care o purtase şi scoase o sticluţă mică ce părea a fi lubrifiant si un prezervativ. L-am privit întrebător, iar acesta răspunse rânjind:
-Pentru cazuri extreme... Ca şi acesta. Adăugă apoi.
L-am tras aproape de mine şi l-am sărutat, limbile noastre duelându-se pentru dominare.
Mâinile mele explorau în voie zona lui intimă, masându-i-o. I-am simţit erecţia pulsând la atingerea mea, chiar şi prin materialul ce o acoperea, acest lucru făcându-l pe Yu să scâncească şi să îşi muşte buzele de plăcere. Ştiam că nu va mai rezista mult, cum nici eu nu mai puteam să rezist, aşa că i-am tras boxerii în jos cu totul, ca mai apoi să fac la fel cu ai mei.
Yu deschise sticluţa de lubrifiant şi îşi turnă o cantitate nu foarte mare de substanţă în palmă pe care şi-o întinse pe degete. Îmi făcu apoi semn să mă întorc cu faţa în jos. Nu era prima mea experienţă cu un băiat dar era ceva vreme de când am mai avut o asemenea experienţă şi am fost oarecum uşurat că Yu avea de gând să mă pregătească.
Introduse întâi un deget în interiorul meu, mişcându-l, iar eu am scos un geamăt scurt de plăcere. Brunetul ştia însă că este nevoie de mai mult ca să mă aducă la limita plăcerii, aşa că introduse si un al doilea deget, forfecându-şi degetele în interiorul meu până lovi acel punct care m-ar fi făcut să scot un ţipăt dacă nu îmi acopeream gura cu mâinile.
Yu chicoti şi desfăcu prezervativul pe care şi-l puse apoi. Mă cuprinse de talie şi mă ridică în genunchi, pentru a putea fi la aceaşi înălţime cu el.
-Eşti gata, Zăhărel? Îmi şopti, mângâindu-mi umeri şi dându-mi o senzaţie ce mă făcea să tremur.
Mă pătrunse încet, având grijă să îmi sărute umerii, gâtul sau obrajii de câte ori scoteam câte un scâncet sau vreun geamăt mai puternic. Începu apoi să facă mişcări de dute-vino şi gemetele mele de durere se transformară într-unele de plăcere, acompaniate de cele ale lui Yu.
I-am simţit unghiile ascuţite zgâriind pielea de pe braţele mele şi apoi am ştiut că momentul final sosise când chitaristul scoase un geamăt ce părea mai mult un ţipăt şi se eliberă puternic, restrăgându-se uşor din mine. Am simţit o senzaţie ciudată în stomac, ca mai apoi să mă eliberez şi eu şi să cad obosit lângă brunet.
Yu, ce încă avea unul dintre braţe pe talia mea, mă trase mai aproape de el într-o îmbrăţişare. Mi-am lăsat capul pe pieptul lui, respiraţiile noastre calde îmbinându-se şi am adormit curând, simţind mângâierea protectoare a chitaristului pe spatele meu.



Subiecte de discuție similare...
Subiect: Autor Răspunsuri: Vizite: Ultimul răspuns
  [Naruto] Lost hope hidden in the dark .. Kyandi. 10 5.753 29-08-2012, 09:26 PM
Ultimul răspuns: Erina Ozaki
  Hope for a dream [ +16] sickness 5 3.622 12-03-2011, 06:11 PM
Ultimul răspuns: hiimera


Utilizatori care citesc acest subiect:
2 Vizitator(i)