Sorry, I'm late, I know.. Dar partea buna este ca am sosit cu nextul :)
A: Poate ca incepe sa ma doara inima de la un timp. Dar, ca sa fim sinceri, ce rost mai are o noapte atat de perfecta cand alegi sa daruiesti iubirea persoanei nepotrivite? Totul se ruineaza. Iar cand totul se ruineaza, el te pierde Ce premonitie, Sasuke, ce premonitie!
DWD Chapter 10: Someone deserve those feelings I
Sasuke:
Eram tentat ca naiba sa-i musc urechea si sa-i ling usor lobul, dar m-am abtinut cat am putut de mult. In schimb, i-am sarutat-o parca multumit ca a auzit, in sfarsit acele cuvinte. Cand m-am uitat la ea, aceasta zambi cu gura pana la urechi, nemaiputand sa se stapaneasca. Nici eu nu eram mai prejos. Trebuie sa recunosc ca zambeam asa cum nu am mai facut-o niciodata in viata mea. I-am pus una din maini pe obraz si am dat sa o sarut, dar imediat ce am facut contact cu ea, mi-am dat seama ca nu ii gasesc buzele. M-am dezlipit un centimetru de ea si am vazut ca isi pusese mana la buze, insa ranjetul sau gingas inca i se reflecta in ochi. Am privit-o intrebator, dar aceasta nu facea nimic. Ea doar se uita la mine si isi acoperea gura cu o mana. Si-a dat-o jos pentru cateva secunde, timp in care a rostit:
-Intai va trebui sa o dovedesti.
-Asta incerc, i-am replicat.
-Nu asa! Zise ea cand am dat din nou sa o sarut, dupa care isi astupa buzele.
A trebuit sa stau un timp ca sa-mi dau seama ce vroia de fapt. M-am lasat pe spate, cu mainile sub ceafa, privind tavanul. Aceasta isi destupa gura cu incetinitorul privindu-ma, pastrandu-si frumusetea aia de zambet pe chip. Mai trageam cu coada ochiului la ea, pana cand aceasta se apropie de mine. Vru sa-si aseze capul pe pieptul meu, dar am oprit-o soptindu-i sa n-o faca. Aceasta isi ridica o spranceana si-mi detecta cu privirea fata nezambitoare. Cand am observat acest lucru, mi-am intors colturile gurii oferindu-i un suras mic. Se puse in genunchi, pe pat, in fata mea. Isi puse mainile incolacite pegenunchii picioarelor mele indoite, apoi isi lasa capul pe ele. Exact cum ma asteptam, Sakura ranjise in asteptarea ei ca eu sa rostesc ceva.
-Christies sau Moat?
-Hmm... Prefer vinurile frantuzesti. Moat.
-Frisca sau inghetata?
-Frisca, bineinteles.
-Ciocolata sau bomboane de ciocolata?
-Bobo, spuse ea, facand o fata de copilas mic.
Dupa ce m-am conformat in legatura cu preferintele fetei, m-am ridicat in sezut. Am rugat-o frumos sa-si dea mainile la o parte, insa aceasta ma privi confuza si speriata de parca i-as fi comandat acest lucru. Am apucat-o de mijloc, dupa ce m-am ridicat in sezut, si i-am furat un sarut scurt, cat sa-i dau de inteles ca nu e vreun lucru de care sa-si faca griji. In momentul in care am rupt sarutul aceasta imi prinse obrajii calduti intre palmele ei. Eram atat de apropiati, ca ii puuteam simti respiratia. Felul in care ma privea, atat de dulce si inocent, ma facea sa vreau sa o strang in brate intr-atat de tare, incat nici eu, nici ea, sa nu mai putem respira. Imi doream cu ardoare sa-i ling buzele usor rosiatice si sa ma joc cu limbuta i, pana cand acest joc ar fi fost suficient de puternic intru cat sa ii ofer Sakurei o noapte de neuitat. Stiam ce simt pentru ea, stiam cat de mult o iubesc si cat de multe as face pentru ea, dar de asemenea stiam si ce vreau de la ea. O aventura.
Ma uitam adanc in ochii ei in care ma reflectam eu, iar ea observand lucrul la care ma uit, zambi. Oare ma jucam cu ea? Asta era ceea ce voiam? In momentul de fata, si mie imi era frica sa ma culc cu ea. Daca dimineata urmatoare nu voi mai simti acelasi lucru? Imi placea prea mult senzatia aceea care mi-o oferea dragostea care i-o port. Nu doream sa ruinez totul printr-un simplu pocnet din degete. Nu imi doream sa o distrug. Nu imi doaream sa
ma distrug. Nu puteam s-o vad suferind doar pentru ca eu, ca un nenorocit ce sunt, m-am jucat cu sentimentele ei doar ca s-o trec prin pantalonii mei. Oare toate sentimentele pe care le gandesc in momentul asta fac parte din iubirea pe care i-am daruit-o Sakurei?
Intr-un final, frumoasa mea rupse tacere dintre noi.
-Ce planuiesti? M-a intrebat ea.
Nu i-am dat niciun raspuns. I-am sarutat fruntea si m-am descotorosit de bratele ei, parasind camera. N-o vedeam, dar eram constient suta la suta ca se uia la mine. Am strabaut holul si am coborat scarile pana la parterul mansardat al vilei. Am pasit incetisor catre un perete plin de frigidee si rafturi, colt la colt cu un mic bufet. M-am intins si am deschis usa fridgiderului. Mi-am strecurat mana si am scos afara un tub de frisca. Stiam ca nu il cumparasem de curand, asa ca m-am uitat la data expirarii, iar cand am vazut ca mai am de asteptat cam sase luni pana ca alimentul sa expire, n-am mai stat pe ganduri. L-am asezat pe bufet, dupa ce am inchis fridgiderul, apoi am cautat printre rafturi cel mai vechi Moat pe care il aveam. Dupa o cautare de vreo doua minute, am dat de unul din 1755, o piesa veritabila a colectiei mele de alcool. Am luat sticla si am pus-o langa tubul de frisca. Am inceput sa ma gadesc profund la cel de-al treilea element care imi lipsea. Bomboane de ciocolata. Probabil n-ar fi trebuit sa o intreb. De unde sa fac ost la o ora atat de tarzie de bomboane? Am inceput sa caut in nestire pin dulapuri. Exact cum ma asteptasem, cele mai multe dintre cutiile de bomboane pe care le aveam erau expirate. Asta, pana cand am dat de o cutie de Pierre Marcolini cu mai multe sortimente de bomboane, cumparata de curand. Am asezat-o langa celelalte doua, apoi m-am intins sa iau niste pahare.
In momentul urmator, am simtit o persoana masandu-ma pe la spate. M-am intors. Floarea mea de cires imi zambea larg, privindu-ma.Acum avea pe ea un halat scurt, pana un pic mai jos de fese, roz, stralucitor, dar tot ii mai puteam distinge sutienul negru. La vederea ei, am ranjit si eu. Fata s-a oprit, treptat, din zambit, luand un pahar din mana mea, insa inca ii mai puteam citi fericirea de pe fata. Se sprijini de marginea bufetului, in timp ce eu luam frisca si cutia de bomboane in mana.
-Dupa dumneavoastra, am zis eu ca un gentalman ce sunt, indicandu-i scarile.
Fata ma apuca de barbie, scuturandu-ma putintel.
-Cand ai sa inveti ca eu nu vreau sa merg in fata ta ci langa tine?
Am simtit cum inima imi bubuia in piept. Nu imi venea sa cred ce ii iesise pe gura. Pana si felul in care o spusese mi se parea acum mai dulce ca mierea. Ma atinsese enorm ceea ce-mi zisese. Cum puteam sa vreausa o distrug? Dintr-o data, sa ma culc cu ea mi s-a parut ceva imposibil. Nu imi doream sa o distrug, nu imi doream ca iubirea pe care i-o purtam sa zboare dupa o noapte impreuna. Chiar nu imi doream asta. Sakuram-a luat de incheietura mainii si am inceput sa mergem pe scari,catre primul etaj. Odata ajunsi in camera, Saku ma ajuta si puse pe masa tubul cu frisca si bomboanele. Imi poruncise sa ma asez pe pat si sa ma las pe spate. Am facut in tocmai, iar ea s-a asezat in fund la marginea patului, langa mine. Si-a pus mana pe pansamentul care imi inconjura abdomenul.
-Maine mergem la medic sa ti-l dea jos, imi spuse ea. Te mai doare?
Am strambat din nas. Nu era momentul potrivit. Nu
vroiam sa fie momentul potrivit. I-am sucit incheietura in asa fel incat ea sa aterizeze peste mine.
-Din moment ce te pot tine in brate, cred ca pot supravietui. Dar stomacelul tau nu. Vrei ceva dulce?
Fata da din cap aprobaor. Am lasat-o sa se dea jos de pe mine. Am luat cutia de bomboane si tubul de frisca si l-am pus intre noi. Am deschis cutia si am pus-o pe Sakura sa aleaga.
-Hmm... Care sunt cele mai bune?
Am indicat spre o bomboana in forma de scoica, alcatuita din ciocolata alba, ascunzand in mijloc un sos de ciocolata extraordinar. Iubirea mea o lua in mana si strecura in gura doar jumaate de bomboana. Se stramba un pic, iar vazand asta primul gand care mi-a trecut prin minte a fost ca nu i-a placut, insa cand am intrebat-o, aceasta mi-a raspuns ca probabil ar fi mai buna cu putina frisca. Din modul jucaus in care a spus-o, mi-am dat seama ca glumea. Rozalia a turnat un varf de frisca pe bomboana muscata, apoi mi-a intins-o catre gura.
-Incearc-o tu primul si zi-mi daca iti place.
Mi-am deschis gura insa fix cand am vrut sa iau bomboana intre dinti, Saku m-a murdarit cu frisca de pe ea pe nas, apoi si-a introdus-o in gura. Ah, chiar crede ca se poate juca cu mine in felul asta? M-am sers rapid la nas, apucand tubul de frisca. Am luat jumatate dintre bomboanele de acelasi sortiment cu cea pe care tocmai il inghitise iubita mea. Le-am dat pe toate cu frisca si am inceput sa bag in gura una cate una.
-Hei, ce faci?! Alea sunt cele mai bune! Nu le manca pe toate! Sasuke! Sasuke, ma asculti?!
-Ai zis ceva? spun eu luand intre dinti o alta bomboana.
Fata s-a intins sa mi-o zmulga, insa am fost mai rapid ca ea. Am apucat-o de mana pana cand a aterizat cu gura peste a mea. Am vrut sa o sarut cum trebuie, dar bomboana ne cam incurca. Intr-un moment de-al meu de neatentie, Sakura imi smulse bomboana si isi indeparta buzele. O mesteca, apoi o inghiti. M-am ridicat, sprijinindu-ma de o mana. Am ridicat o spranceana, tintuind-o cu privirea in timp ce chicotea.
-Esti cam smechera, stiai asta?
Incepuse sa-mi traseze conturul buzelor cu ajutorul unui deget, in timp ce ma privea. A rostit un "Iarta-ma" jucaus, apoi m-a sarutat dulce si suav, un sarut tandru si scurt, cam de zece secunde. Am recuperat paharele de pe noptiera si i-am oferit rozaliei unul. Am luat sticla de vin si am turnat cate un pic in fiecare pahar. Nu aveam de gand sa ma clatin pe picioare de beat, insa aveam de gand sa degust impreuna cu Sakura un pic din placerea gustului oferita de Moat. Am ciocnit paharele, apoi, ca totul sa fie si mai romantic, ne-am incrucisat bratele si am inceput sa sorbim din lichidul ce se prelingea lin pe gaturile noastre. Cand am terminat, i-am luat paharul din mana si l-am pus inapoi pe noptiera.
Rozalia s-a tras mai inspre mine. Isi puse mainile pe pieptul meu si-si rezema capul, facandu-si cuibusorul acolo. Am inceput sa o mangai pe par si sa-i adulmec mirosul di liliac in timp ce ea imi adulmeca mirosul de mere verzi.
Sakura:
Stateam la pieptul sau, ganditoare in timp ce el isi baga nasul in parul meu. Nu mai aveam zambetul pe faa, adevarat, dar in sinea mea eram fericita. Si, cu toate astea, nu ii puteam intelege gestul Ar fi trebuit sa fie suparat, asa ca orice barbat in momentul in care i-am spus ca nu sunt pregatita. Oare se simtise prost?... Poate ca era mai bin sa il intreb pe el, chiar daca raspunsul s-ar putea sa nu ma incante atat de tare.
-Sasuke. Am facut o pauza in care el a rostit un
Hm? putin adormit. De ce ai facut toate astea? Sti tu. Bomboanele, vinul, frisca... Acesta ofta apasat, facandu-ma sa ma simt putin jenata ca am intrebat. Am incercat sa ma resemnez: Vreau sa spun... Nu esti suparat? Nici macar un pic?
Nu i-am vazut fata, dar mi-am imaginat un suras pe chipul sau. Am simtit cum mana pe care o tinuse pana acum pe soldul meu si-a strecurat-o prin firele rozalii ale parului meu. M-am strans un pic mai are langa el cand am simtit buzele sale coborand putin cate putin, de pe frunte pe nasuc. Intr-un final, si-a unit fruntea cu a mea si mi-a soptit:
-Nu vreau sa te ranesc, ingerasule. Iar daca tu esti ranita, eu sunt neferit. Iar daca eu sunt nefericit totul in jurul meu se va ruina. Iar daca totul in jurul meu se va ruina, am sa te pierd si pe tine. Nu vreau sa te pierd.
Am simtit cum inima mi-o lua la galop cu fiecare expresie care o arcuia pe buzele-i netede si carnoase. Ne-am intredeschis ochii tinuti inchisi pana acum si am putut sa ii observ pupilele negre care ma priveau intens. Nu stiam ce sa fac. Nu stiam
cum s-o fac. Un sarut parea prea putin pentru ceea ce simt ca vreau sa fac. Poate pentru ca i-l pot darui mereu si mereu. Si stiu ca el il accepta bucuros. Dar vroiam sa fac ceva care sa-i salte si lui in sus inima de bucurie, asa cum mi-a facut-o el. Am incercat sa spun ceva, dar tot ce mi-a iesit a fost o alta intrebare stupida.
-Si celelalte? Bomboanele si restul?
-Am vrut sa fie o seara speciala, a raspuns el imediat. Ce ti-am soptit in seara asta am timp sa-ti spun in fiecare zi. Dar nimic nu suna mai dulce decat prima oara cand o rostesti celei drage. A ranjit. Sper sa n-o uiti prea curand.
Si in momentul acela, mi-am dat seama ce ar fi trebuit sa spun de fapt.
-Sasuke? Te iubesc...
M-am ghemuit in bratele sale, pastrandu-mi fruntea unita cu a lui. Am suras in momentul in care brunetul m-a imbratisat cu putere. Si atunci am bagat de seama ca un singur "Te iubesc" nu e de ajuns. Am continuat sa soptesc cele doua cuvinte, in timp ce ne cufundam in plapuma moale si in somnul dulce, pana cand nici eu, nici el nu am mai spus nimic.
***
Tocmai ieseam de la dus cand am auzit un telefon bipaind din camera noastra a mea si a brunetului. M-am repezit pe usa si am luat BlackBerry-ul lui Sasuke de pe noptiera, ca sa ma asigur ca sunetul nu il va trezi, si am raspuns. Am iesit din camera ca vocea mea sa nu-l deranjeze pe iubitul meu, si am raspuns.
-Alo? Raspunse o voce tremurata. Alo? E cineva acolo? Oricine ar fi acolo, va rog, va rog sa ma ajutati, spuse persoana izbucnind in lacrimi.
-Cum?
-Sakura? Sakura, tu esti?
Am inlemnit. Prima oara cand i-am auzit vocea ragusita nu am recunoscut-o. Dar modul in care imi spusese numele, atat de limpede si atat de plin de speranta. Am zis ca mor pe loc. N-am rezistat. Inima bubuia in mine iar camera deja se invartea. Am crezut ca pic jos din picioare si chiar asta s-a intamplat. Lacrimile au inceput sa-mi zvagneasca din ochi precum apa dintr-un izvor. Persoana aceea... Vocea aceea... Am crezut ca lesin. Era... tatal meu. Tatal meu care plangea amarnic la celalalt capat al firului, tatal meu cel care incercase sa ma ucida in bataie si totusi tatal meu.
-Sakura, te rog, salveaza-ma. Te rog. Spune-i lui Sasuke sau cuiva de incredere. Te implor, fetita mea, te implor!
In secunda urmatoare am auzit o serie de lovituri ca de bici si cum sunetul apelativ cum ca cealalta persoana a inchis vuvuindu-mi in urechi. Mi-am lasat mana sa cada pe langa corp, cu tot cu telefonul pe care abea il mai puteam tine. Am auzit o usa deschizandu-se si pe cineva strigandu-ma. Stiam ca e Sasuke, stiam ca el imi striga disperat numele, stiam ca el ma zdruncina si incearca sa ma faca sa raspund gesturilor sale. Dar nu puteam. Il auzeam si totusi parca nu il auzeam. Il simteam, dar nu-l simteam. Totul in jurul meu era ilogic, pana cand am simtit cum buzele imi sunt presate de o cantitate gustoasa de carne pe care intotdeauna m-as fi simtit bucuroasa sa o sarut. Isi strecura limba in gura mea, probabil intentionat, ca sa ma faca sa reactionez. Si am reactionat. Mi-am strans mainile in parul sau si l-am fortat sa ma mai sarute asa inca un pic. Dar el era prea incapatanat casa accepte provocarea mea si rupsesarutul, tinandu-ma in brate.
-Ce s-a intamplat? Esti bine? Mi-a mangaiat obrazul si a incercat sa vorbeasca, pe cat posibil, cu mine. Spune ceva, te rog. Cine ti-a facut asta?
Tremuram in bratele lui si el simtea asta. Stiam ca o simte. Inca aveam lacrimi in ochi si il priveam pierduta in ochii sai ingrijorati. Mi-am mutat mainile pe fata sa si am incercat sa vorbesc, cu vocea tremuranda, dar lizibila.
-A sunat tata. Tatal meu. Laya Haruno. M-a implorat sa-l ajut, Sasuke. Sa-ti spun tie sa-l ajuti. Are probleme grave. Te rog, ajuta-l.
Ultima propozitie am soptit-o. Nu mai aveam putere sa vorbesc. Eram devastata, insa stiam ca trebuie sa vorbesc ca sa-mi salvez tatal. Brunetul ma privea incruntat apoi ma saruta pe frunte, ca sa-mi alunge gandurile rele. Cand se uita la mine avea aceasi expresie incruntata si ma temeam, in singura mea parte logica ramasa, ca o sa ma refuze. Nu. Nu stiam ce aveam sa fac.
-Ce ne pasa noua, iubire? El nu merita ajutorul nostru. N-a fost in stare sa te ajute si a incercat sa te omoare in bataie. Primeste ce merita.
I-am cuprins mainile intr-ale mele cu ochii inca inlacrimati incercand sa-l conving, dar nu am reusit decat sa-l scot din sarite. Si-a tras mainile dintr-ale mele si m-a privit profund. Mi-a apucat o mana si mi-a intins-o. Era plina de vanatai in curs de vindecare, ramase de la bataia cu tatal meu. Stiam asta. Dar, in ciuda tuturor lucrurilor, eu il iubeam. Ca pe un tata. Dar ce ii puteam spune lui Sasuke? El nu m-ar fi inteles. Mi-am irosit gura de pomana. Ceva se intampla, si inca foarte rau. Ceva legat de Gaara sau fratele lui geaman, eram supraconstienta de lucrul asta. Stiam eu ca nemernicii aceia doar se foloseau de tata, iar dintr-un moment in altul aveau sa-l distruga. Poate ca asta ii furase mintile intr-atat de rau incat ma batuse.Dar ce puteam sa fac? Il iubeam.
-Vezi astea, Sakura? Zise Sasuke nervos. Le vezi? Persoana pe care tu o iubesti atat de mult, persoana care nu merita sa fie iubita atat de mult ti-a facut asta. Si tu vrei sa-l salvezi? Trezeste-te!
-Dar e tatal meu! M-am rastit la el. Si daca tu nu ai de gand sa ma ajuti, am sa plec singura.
M-am ridicat in picioare si am inceput sa merg spre usa de la iesire. Mintea mea imi vuvuia. Sasuke avea dreptate, insa eu continuam sa merg. Asta ma doare.