Trandafirul inecat in spini[terminat]

[hiimera]

Nu, să nu spui că dialogul este nu ştiu cum şi prea lung, e bine că-l foloseşti şi chiar îmi place. Adică la tine se vede că este mai lucrat şi bine pus, să spunem.
Problemele la tine sunt urmatoarele:
` Ai greşeli de exprimare.
` Nu dinamizezi îndeajuns de mult ideile
` Nu descri destul de mult şi câteodată foloseşti anumite cuvinte care nu îţi au rostul în text.
Acestea ar fi problemele mai mari. În rest de descurci.

Acum: capitolul a fost scurt şi da, ai avut mult dialog, dar l-ai echilibrat cu descirerea şi asta este foarte bine.
Ce mă deranjează este faptul că: ideile par simple şi totul are un curs normal, trebuie să le mai dinamizezi şi să le combini mai mult. Nu doar asta dar ar fi necesar să dezvolti mai clar frazele, rândurile ca să prindă conturul primar, de bază. Pentru a se întelege mai bine.
Ai câteva greşeli de exprimare şi sunt unele cuvinte în plus şi chiar nu se potrivesc în acele locuri.
Încearcă să fii mai atentă pe viitor. Şi totuşi încearcă să scrii capitolele în timpul în care te simti bine şi chiar ai chef să scrii. Nu te forta.
Ce mă bucură foarte tare este că ne ţii în suspans, dar să nu te sfiiezi să scrii 10 pagini în Word[b], pe noi chiar nu ne deranjează. *laughs*

Ok, pai asta este cam tot. Pe viitor încearcă să-ţi faci timp şi corectează ficul. Încă ceva important: [b]fi atentă la timpuri, că le cam amesteci anapoda şi la fel şi cu semnele de punctuatie!!!
Zby, zby!! *kiss*

[Kimera]

Well , sweathearts multumesc pentru comentarii si jayne bun venit printre cititori. Ca sa fac o marturisire am vrut sa ma opresc cu capitolul la un moment culminant , dar apoi mi-am zis: 'Stii si tu cum e sa astepti dupa un capitol cu sufletul la gura. Nu chinui ma cititorii!' si asa v-ati ales cu o actiune de zile mari...

Capitolul 5 - O altfel de intamplare
Dimineata isi facu simita prezenta , iar eu mi-am desprins pleoapele lenes de parca lumea mergea in reluare. Cat as fi vrut sa fie asa , dar din pacate o data ce m-am trezit de-a binelea mi-am adus aminte de tot: orele , meditatia cu Isamu , cum naiba sa trec de toate?!
Cu chiu cu vai am reusit sa ma pregatesc pentru scoala , apoi sa ies din casa ajungand in curtea cladirii Yumeda. Ca de obicei banda lui Isamu era alaturi de majoretele si fetele usuratice ale liceului sau ale facutatii insirati pe balustrada de la intrare. Grozav! Chiar speram sa-mi incep ziua fara porecla aia afurisita si fara sa-mi puna cineva piedica dar , na! Ghinionul...
M-am indreptat catre usa privind in alta parte dorind sa trec cat mai repede de dobitoci , iar cand am ajuns inaintea usii albe de termopan aud vocea pitigaiata a uneia dintre fete:
-Neata, Akira! Ce mai faci?
Dupa propozitia fetei ceilalti au salutat la randul lorfolosindu-mi numele real si nu porecla enervanta. Mi-am intors capul foarte uimit de comportarea lor , ca sa-i zic asa.. prietenoasa. Se pare ca Isamu nu glumise cand a spus ca-i rezolva. Nedorind sa ma creada necioplit am raspuns la salutul fetei:
-Neata! Bine , multumesc.
Fara sa prelungesc discutia am intratin incinta scolii urcand la etaj pentru a ajunge la laborator , unde aveam prima ora.
In timp ce urcam nu-mi puteam imagina cum de reusise Isamu sa-i puna la punct pe aia - se vede ca reputatia de 'Moarte rosie' nu-i era in zadar. Oricum am intrat in clasa pregatindu-ma pentru ora si asteptand ca ziua de azi sa-si urmeze cursul.



Gata si cu ultima ora! Acum e acum. Terminand cea de-a sasea ora trebuie sa merg in sala de meditatie sa-i predau desteptului prima lectie. Am inghitit in sec si am iesit din clasa mea indreptandu-ma cu pasi grei spre sala cu numarul 302.
Ajungand in fata usii mi-am apropiat mana de clasa pentru a deschide si am observat ca tremura. Logic! Doar nu dadeam meditatii ingerasului pazitor , ci la dracul scolii.
Am deschis usa si am intrat in sala. Spre marele meu ghinion el era deja aici. Parca nu se omora cu scoala , asa ca de ce mama lui peste este aici la fix?!
-Buna! Am ajuns ceva mai devreme asa ca am ramas. Cum s-au comportat astazi asa zisii prieteni?
- Buna si tie si spre surprinderea mea nu m-au strigat pe porecla si nici nu mi-au pus piedica.... Multumesc... Cred.
-N-ai pentru ce.
Mi am pus mapa pe una din banci si mi-am scos foaia pe care facusem planul lectiei. L-am luat si am inceput sa scriu pe tabla explicand fiecare lucru cu cat mai multe detalii. De urmarit puteam sa fiu sigur ca o face chiar daca nu-l priveam deoarece simteam privirile sale ca sa zic asa. De un lucru insa nu eram sigur: Ma urmareste pe mine sau lectia? Eu speram ca lectia.
Timp de o ora am explicat in continuu oprindu-ma uneori ca sa ma asugur ca a inteles. In fond nu aveam de gand sa-mi racesc gura de pomana. Cand am terminat mi-am pus foaia la loc in mapa si am vrut sa plec.
-Akira , te superi daca vi pe la mine?
Aceasta replica m-a facut sa ma intorc si sa ma uit la el ca la nave extraterestre. Eu? Acasa la... el?! Ce sa caut eu acolo?
-De ce?
-Poate ma ajutai si la alte teme si sincer nu-mi place decorul scolar ca sa zic asa.
Am oftat lung timp in care cantaream ce decizie sa iau. In final am decis sa merg cu el. Ce putea sa se intample?
-In regula. Mergem la tine.
Lui i-a aparut un zambet putin ciudat pe fata dupa care mi-a cerut sa-l urmez in parcarea scolii. Am ajuns in fata unei masini decapotabile albastre-da normal! Nouasprezece ani asa ca are permis! SI ce mai masina! Am urcat pe scaunul din fata de langa sofer si am asteptat sa urce si el , apoi am pornit spre casa lui.
Pe tot drumul nu am scos niciun sunet si oricum nu prea aveam ce spune. Eu mai mult gandesc decat sa vorbesc.
A oprit masina in fata unor porti gigantice de metal care se deschisera imediat dupa ce isi folosise telecomanda de la chei - ciudat , cum de n-am observat-o pana acum?
Coborand din masina am putut sa observ casa. Era ceva de necrezut. O casa impunatoare , alba cu multe ferestre , avand o gradina superba. Nici nu am crezut ca Isamu era unul din copiii de bani gata. Trebuia sa observ asta dupa masina.
L-am urmat in casa , intrand intr-o sufragerie uriasa , cu doua canapele visinii stand fata in fata , intrele ele aflandu-se o masuta de sticla pe un covor ce parea foarte pufos. Pe pereti erau atarnate diferite picturi , iar intr-un colt am putut observa plasma televizorului alaturi de telecomanda.
-Ai o casa forte frumoasa , sa sti.
-Mersi , pacat e ca in majoritatea timpului sunt doar eu in ea.
-Cum asa?! Si parintii tai?
-Amandoi sunt in strainatate cu afaceri. Ii vad de cateva ori pe an daca am noroc.
-Ah... Scuze ca am adus vorba...
-Nu-ti face griji. Nu ma deranjeaza. Te servesc cu ceva?
-Orice e bine...
-Atunci sa fie suc de visine.
Zise chicotind si disparand pentru moment din camera. Am stat putin pe ganduri ca sa-mi dau seama de ce chicotise apoi mi-am adus aminte ca l-am servit cu acelasi lucru cand venise , nepoftit desigur , la mine.
Considerand ca nu e frumos sa raman in picioare m-am asezat pe una din canapele. Imediat si-a facut aparitia Isamu cu cele doua pahare inmanandu-mi unul mie. Pot sa zic ca sucul de visine este unul din sucurile mele favorite asa ca am fost foarte incantat sa simt gustul acela dulce combinat cu acru. Ridicandu-mi privirea l-am observat pe Isamu care se uita fix la mine de parca as fi fost un exponat la muzeu. Mi-am lasat paharul pe masa de sticla asteptand sa deschida el subiect de discutie.
-Pur si simplu nu mai rezist!
Nu intelesesem ce vroia sa spuna asa ca doream sa ma lamureasca , dar am tacut in spreanta ca va vorbi el continuarea.
S-a ridicat de pe suprafata canapelei din fata mea si s-a apropiat de mine. Asezandu-se alaturi m-a prins cu doua degete de barbie si mi-a intors capul spre el presandu-si buzele ferme de ale mele strecurandu-si limba in lacasul meu umed incepand sa-l exploreze dupa pofta inimii.
Pulsul meu a luat-o rana , ori de frica , ori de uimire , iar eu mi-am pus mainile pe umerii sai incercand sa-l indepartez - Nicio sansa! Are mult mai multa putere ca mine. Am inchis ochii simtind cum incepusem sa tremur din toate incheieturile.
Si-a desprins buzele de ale mele coborand cu sarutarile pe gat , apoi facandu-ma sa scot un sunet infundat cand musca usor de lobul urechii drepte , eu devenind rosu instantaneu.
M-am trezit luat pe sus si imediat cum am realizat ce si cum inima mi-a fost cuprinsa intr-o menghina invizibila , iar corpul a inceput sa-mi tremure mai rau ca o varga.

{flash-bach}
Eram doar eu , un pusti de cincisprezece ani ce urma sa iasa din orfelinat , acum stand pe asfaltul rece al unei parcari subterane , batut pana la sange de catre unul dintre cei mai buni prieteni - Ken.
-Acum ca nu mai poti sa te misti e cazul sa ma distrez umpic.
Se auzi vocea nenorocitului de Ken ce-mi prinse suvitele de par argintii tragand de ele pana ce a reusit sa ma ridice de pe asfalt. Scapase violent de hainele mele , dar s-a oprit si s-a indepartat fulgerator cand un strigat de fata taiase oribila intamplare. Tot ceea ce-am mai putut simti a fost asfaltul rece apoi intuneric.

M-am trezit in camera lui Hitomi cu ea la capatai asteptand sa-mi revin.
-Ce bine ca te-ai trezit , Aki-kun!
Bratele calde ale fetei blondine ma cuprinsera vrand parca sa se asigure ca eram real.
-Ce... S-a intamplat?
Se indepartase de mine avand un chip ingrozit.
-Dupa ce te-a batut in halul asta nu a fost suficient ci dorea sa te faca sa suferi mult mai mult.
-Cum anume?
-Vroia sa te violeze , Aki! Noroc ca am ajuns la timp.
In acel moment am fost ingrozit si foarte bucuros ca urma sa parasesc acel loc odata pentru totdeauna deoarece cineva ma adopta in acea zi.
{end flash-back}
Contactul cu suprafata moale a patului m-a facut sa ma trezesc din visare. Isamu imi descheiase camasa scapand de materialul alb , facand acelasi lucru si cu camasa lui , incepand sa se joace cu limba pe sfarcurile mele si lingandu-le lasciv , avand grija ca atunci cand termina sa fie intarite -nu ca mi-ar fi placut ce-mi face! In niciun caz n-am sa-i permit lui Isamu sa-si bata joc de mine in halul ala! Am inceput sa-l lovesc cu toata forta , dar de... Am si eu prostia mea deoarece m-am ales cu manile legate la spate cu materialul camasii. Tot ce mai puteam sa fac era sa vorbesc...
-O... Opreste-te! Te rog , lasa-ma!
Chipul sau aparu la nivelui alui meu , iar ochii sai de un albastru intens ma priveau fix in ai mei in timp ce raspunse pe un ton bland de care nu credeam ca ar putea da dovada:
-Nu te teme. Doar lasa totul in seama mea.
Si asa mi-a inchis gura. S-a intors la 'treaba' lui sarutandu-mi abdomenul si descheindu-mi pantalonii de care scapa fulgerator , prinzand apoi de banda neagra a boxerilor mei coborand cu sarutarile pe pielea ce se descoperea ajungand sa scape de boxeri complet , lasand in urma organul meu ce-i simtise fiecare atingere , iar eu nu stiam cum sa ascund de fapt ca acel loc devenise incomod inca de la primele sale saruturi.
Am scos un geamat atunci cand prinse de organul meu incepand sa-l linga si sa-l suga ca pe o acadea. Multe alte gemete mi-au umplut gura , fara sa pot sa le opresc , eu fiind mai rosu ca si culoarea in sine. A continuat asa pana cand cu un geamat lung m-am eliberat de lanturile placerii trupesti.
Am observat cum roscatul isi ridicase chipul satisfacut in timp ce lingea ultima parte a acelei substante albe si lipicioase de pe propriile-i degete - un gest atat de pervers! Am observat cum scapase la randul sau de pantaloni si de boxeri , iar eu mi-am intors privirea neavand curajul sa privesc inspre el. Tot ceea ce incercam sa fac era sa scap , dar imi era imposibil.
M-a ridicat de pe suprafata moale punandu-mi capul in scobitura dintre capul si umarul sau stang.
-Incearca sa te relaxezi.
Mi-am scos capul din micul lacas neantelegand la ce se referea dorind sa-i raspund , dar apoi am scancit lung cand o presiune uriasa isi facuse aparitia asupra acelui loc stramt dintre fesele mele , transformandu-se intr-o durere a o mie de cutite si sabii ce taie in carne vie , intensificandu-se cu cat se adancea mai mult in mine. Lacrimi sarate au inceput sa-mi coboare pe obraji gasindu-si sfarsitul drumului pe buzele lui Isamu.
Mi-a dezlegat mainile pe care le-am asezat pe umeri sai infigandu-mi unghiile scurte in ei din cauza durerii.
Prima miscare ma facu sa scancesc si sa gafai , apoi fiece miscare de du-te-vino ma facea sa scot scancete ce incetul cu incetul au devenit gemete , eu fiind prea obosit ca sa pot sa incerc sa opresc vreun sunet.
Incepuse sa se miste din ce in ce mai repede adancindu-se de doua ori mai mult , facandu-ma sa tip scurt , inainte de a se elibera si el de acea substanta in interiorul meu. Am icnit usor cand l-am simtit iesind afara lasand in urma un loc ce pulseaza de durere.
Tot ce stiu e ca apoi m-a asezat pe perna moale ce avea un parfum placut si mi-am inchis ochii lasandu-ma invelit si de cearceaful cu acelasi parfum , dar si de lumea viselor.


Note:
Casa lui Isamu [idee reprezentativa]: http://propertymodern.com/wp-content/upl...operty.jpg
Masina: http://allmen.md/wp-content/uploads/2011...38x300.jpg

[Zyklon]

Noi glumit cu yaoiul e pe drum XD Era la cea mai apropiata statie. Ok sa sti ca mi-ai inveselit mai tare ziua si acum am un zambete pe buze :)) Mi-a palcut mult capitolul asta. Mai recitesc de cateva ori capitolul :)) Deci de asta il ura pe Ken. Ma gandeam ca e ceva de genul :-? Mi-a palcut de Isamu ca de obicei. Nerabdator baoat. Si nerabdatoare scriitoare :)) asemeni cititor :-> Asa ca sa nu mai pierd timpul, mi-a palcut mult capitolul si sper sa vina repede urmatorul, ca sa vad reactia micutului Shiro, adica Akira XD Nu il inteelg, mie plake Shiro XD

Psycho XD

[hiimera]

Aloha! :3 Vin cu întârziere, pentru prima dată la tine... cred. xD
Scumpa mea îmi cer scuze că am venit aşa de târziu, la început când mi-ai spus de next chiar nu am reuşit să citesc, da chiar nimic. Am mai încercat odată şi acelaşi rezultat dezastros şi ieri seară am început să citesc totul, doar că nu am lasat com.

Ce vreau să-ţi spun este că te felicit, ai ţinut cont de critica mea dură, imbecilă şi rece... cum îmi permit să fiu aşa o zgribturoaică cu voi? ;A; Aşa şi chiar se vad mici îmbunatăţiri, cum ar fi:
* Capitolul este mai lung şi mai voluminos, se vede că ai descris şi ai combinat multe idei cum trebuie. Şi sper că aşa va fi şi pe viitor.
Un mic sfat: scrie doar atunci când ştii că ai inspiratie şi este liniştită, nu stresată sau atunci când ai mai mult timp şi nimeni nu te presează cu şcoala. Fiindcă este şi normal ca să nu faci mare lucru, când ai şcoală, cel mai indicat în weekend.
Asta mi se mai întâmplă şi mie, nu eşti singura. -.-"
Mi-am dat seama de ceva: ai câteva rânduri în care modul de scriere al frazelor ţi-a ieşit bine li s-a conturat foarte bine faptul că ai ceva aparte şi dacă te ţii de scris şi pui pasiune în ceea ce faci, te implici vei reuşit să spargi gheata, serios acum.
Un alt sfat: lasă flashback-ul şi cel mai bine doar pui un spatiu între text şi acel fragment din trecut, pe care trebuie să-l pui în ghilimele şi cu italics.
Admir că ai folosit italics. Şi asmir mai multe fiindcă acest capitol le-a întrecut pe restul, doar undeva ai avut probleme, acolo la hentai.
Într-un fel mai trebuia descris, fiecare mişcare cât de maruntă a fost trebuia mai mult dezvoltată, fiindcă şcenele de genul pot să facă pe cititor să se implice şi mai mult în poveste, dar asta şi depine de modul în care autorul descrie. Nu spun că nu mi-a placut, ba da, chiar ai scris bine, însă trebuie să mai adaugi volum de substanţă. Într-un fel a fost grabit, dar ok pe de altă parte.
Sper că întelegi unde bat...poate că nu prea... Uite am să-ţi dau eu un exemplu şi am să ţi-l desfăşor în amanunt, bucăţică cu ,bucăţică.
--> "I-am simtit bratele cum mă înconjoară, iar eu fermecat de a lui vrajă din privire mi-am rotit întreg trunchiul, până ce ochii mei i-au întalnit pe ai lui. Mâinile mi le-am aşezat pe lângă gâtul lui şi încet, cu putinul curaj pe care îl aveam, încercam să-i sarut buzele carnoase şi apetisante, ce mă chemau într-un ritm alert spre ele.
Brusc m-am oprit, trezit parcă din visare şi mintea mi s-a limpezit, aveam să fac ceva aşa de ruşinos, iar el continua să mă privească şiret şi multumit.
Mi-am închis ochii şi atunci am putut să-i simt buzele pe ale mele, mângâindu-le, gustândule încet şi blând, mă înebunea senzatia pe care o creia şi eu de abia de mă abtineam să nu scot vre-un sunet pe gură. Şi atunci când credeam că aveam să scapt, s-a napustit asupra mea, începând să mă sarute cu foc, cu pasiune... parea o iuluzie dar pute-am să-i simt întreg trupul lipit de al meu..." Şi tot aşa mai departe, fiindcă m-am lungit prea mult.
Am lasat mai simplu... ca să spun aşa, poate ţie ţi se pare mai greu.
Uite, dacă citeşti cu atentie fiecare cuvânt pe care ţi l-am spus eu acolo, vei putea privii întreg şirul filmului. Acum nu şiu dacă te-au cuprins cuvintele mele, însă ideea este urmatoarea: scrie în moment ce te gândeşti tu, intens la şcene. Fiindcă doar aşa poti transmite acele trairi, sentimente la scriitor. Încearcă să te simti ca personajul.

Atât pentru acum. E mare comul meu... din nou. xD Oricum te-am laudat fiindcă ai meritat. Şi mi-a placut capitolul. Aştept nextul. Succes!! :3

[Kimera]

Asa.. In caz ca nu mai stiti cum arata personajele si va e lene sa dati pagina inapoi:
Akira Chiyo: http://i1117.photobucket.com/albums/k590.../51959.jpg
Isamu Kazuko: http://i1117.photobucket.com/albums/k590...561928.jpg
Hitomi Evans[cand avea 17 ani]: http://i1117.photobucket.com/albums/k590...1983-1.jpg

Capitolul 6- Vesti noi

Mi-am desprins pleoapele usor una de alta privind in jur. Ma aflam in aceeasi camera pe care acum puteam sa o privesc mai bine. Peretii erau portocalii oferind o caldura neobijnuita, dimensiunile camerei fiind gigantice. Langa pat sa afla o noptiera de culoarea mahonului, iar in fata un birou si un scaun de aceasi culoare, pe birou aflandu-se un laptop visiniu.
Revenindu-mi din starea de somnolenta mi-au venit in minte imaginile a ce s-a petrecut cu ceva timp in urma. M-am ridicat fulgerator in capul oaselor simtind cum patrea de jos a trupului meu este taiata de mii de cutite facandu-ma sa scancesc si sa ma ghemuiesc cu capul pe genunghii indoiti.
Ma simteam oribil si nu era doar durerea trupului cea care ma facea sa sufar ci faptul ca simteam ca sunt un nimeni. Parca am fost aruncat intr-un abis negru al carui sfarsit nu o sa-l gasesti vreodata sperand ca viata ta in acel negru se va termina si vei muri. Ce pacat ca abisul sufenitei mele nu se va incheia aici, ci tocmai am cazut in el cu totul.
Lacrimi amare au inceput sa curga din ochii caprui-deschis, brazdandu-mi obrajii si sfarsind pe suprafata materialului alb ce-mi acoperea goliciunea. Simteam ca nu mai pot, ca lumea ma omoara, respiratul aerului devenind o actiune ce parca ma ineca, in loc sa-mi ofere oxigen.
Usa camerei se deschise cu un scartait, sunetul facandu-ma sa tresar si sa-mi sterg ochii de micutele boabe sarate lasandu-i usor rosii, din cauza frecari.
Privirea mea, indreptata spre directia usii, trada cu siguranta sentimentul de ura pentru persoana ce intrase, dar tremurul usor al trupului meu arata si frica ce mi-o trezise vederea lui.
Roscatul parea foarte fericit de parca toata lumea ii apartinea si uitase ca in urma cu putin timp profitase efectiv de mine.
-Ma bucur ca esti treaz.
Zambetul larg nu-i disparuse de pe fata si nici de tonul vesel nu ducea lipsa.
Uitandu-se mai atent la mine ingrijorarea isi facu simtita prezenta pe chipul lui, iar tonul folosit in vorbire aratand-o pe fata:
-Shiro, ce e cu tine? Ai plans?!
‘Shiro’, din nou acea porecla oribila pe care acum o uram mai mult decat pe Ken, asa cum de fapt il uram si pe cel care o inventase, era din nou rostita de el. Chiar atat de mult ii placea sa ma chinuie?
Am vazut ca dorea sa se apropie de pat, dar nici ca puteam accepta sa o faca. Cu cat mai la distanta cu atat mai bine.
-Ramai unde esti!
Cel putin stiam cum sa-mi ascund teama din voce, caci chipul si tremurul meu oricum ma tradau.
Spre marea mea usurare nu a continuat sa se apropie, in schimb a vorbit:
-Ingeras, ce e cu tine? De ce nu ma lasi sa ma apropii?
Ce e cu mine? De ce nu-l las? Pe deasupra imi mai spune si ingeras? Mai are si tupeul si seninatatea sa intrebe. Ori e baut, ori e drogat ca sigur una este.
-Oare de ce nu te las? Si oare ce am patit? Tu esti ala care intreaba dupa ce ca ti-ai batut joc de mine in ultimul hal?!
Tremurul corpului meu devenise mult mai puternic, iar lacrimile isi facura din noua aparitia, eu neputand sa le opresc.
Incalcandu-mi vointa, Isamu s-a apropiat de pat, asezandu-se langa mine si cuprinzandu-ma in brate, eu ajungand cu capul in scobitura dintre capul si umarul sau drept.
-Nu mi-am batut joc de tine…
Pe naiba! Cine ar mai fi dorit sa-l asculte pe acest nemernic prefacut si fara scrupule? Am inceput sa-l imping deoarece nici sa-l stiu in aceeasi camera cu mine nu-mi facea placere, dar sa ma mai si tina in brate?
-Da-mi drumul odata!
L-am auzit cum a oftat lung eliberandu-ma din stransoarea bratelor sale, fixandu-si ochii albastrii, ce parca nu mai aveau viata, in ai mei.
-Te rog sa ramai pana cand iti vei reveni. Nu vei putea sa mergi in starea in care esti. Te voi duce eu cu masina, dar…
-Si din vina cui, ma rog, sunt asa?! Nici sa nu aud! Am sa iau un taxi si voi face si imposibilul lucru de ‘a merge’ caci nu mai stau aici nici de-ar fi sa-mi taie careva gatul daca plec!
Observandu-mi incapatanarea s-a oferit sa ma ajute sa ma ridic si sa ma imbrac, dar i-am taiat-o scurt spunandu-i ca mi-ar fi mai de folos daca ar pleca deoarece stiam si singur pe unde e iesirea.
Am fost bucuros sa-l vad iesind pe usa, dar intr-un fel eram si abatut… De ce naiba?! Il urasc! Nimic mai mult! Acum e acum…
Trebuia sa ma ridic si sa-mi imbrac hainele ce fusesera aranjate pe scaun.
M-am apropiat de marginea patului incercand sa ma las cu greutatea pe picioare, insa durerea nu-mi dadea pace. Si sa fi fost calcat de o masina si tot cred ca ma durea mai putin. Usor-usor am reusit sa ma ridic strangand puternic din dinti din cauza durerii. Am reusit sa ma imbrac, apoi mi-am cautat prin buzunare telefonul si banii, gasindu-i imediat. Cheile trebuiau sa fie la intrare, acolo unde imi lasasem mapa, daca imi aduc bine aminte.
Am iesit incet din acel dormitor mergand ca un melc spre usa. Dupa cum credeam, mapa imi era langa incaltamine.M-am aplecat pentru a ma incalta, muscandu-mi buza pe interior de durere pana ce am dat de gustul metalic al lichidului rosiatic.
Efortul pentru a reusi sa ma incalt a fost enorm, dar dupa cum spusesem: as fi facut imposibilul doar sa stiu ca am plecat din casa groazei!
Apasand clanta usii am realizat ca aceasta era deschisa, spre marea mea uimire si bucurie.
Odata iesit din curtea casei roscatului, cam mare dupa parerea mea, am citit pe o placuta adresa si am comandat un taxi.
Norocul meu a fost ca soferul nu a bagat de seama scancetele scurte pe care le-am scos din cauza durerii atunci cand m-am urcat si am coborat din taxi, dupa ce i-am platit.
M-am trantit pe asternutul moale al patului meu cu laptopul albastru langa mine. Era clar ca din pozitia asta n-o sa ma misc prea curand asa ca trebuia sa-mi gasesc o activitate – un forum despre o materie de exemplu. Totusi altceva ma framanta - cine era Isamu? Bine in afara de faptul ca era spaima gimnaziului, liceului si facultatii Yumeda, cunoscut sub porecla de Akashi adica Moartea rosie, iar acum aflasem ca-i plac baietii, mai exact sa-i batjocoreasca; doream sa aflu mai multe. Cum? Era usor. Scoala primea informatii despre el si avea suficiente detalii cat sa-mi dau seama ce si cum. Arhivele scolii erau bine pastrate pe un site de rezerva, acesta fiind usor de spart la nivelul meu de cunostinte. Este bine sa fi ‘protejatul profesorilor’ asa aflii lucruri foarte utile.
Accesand baza de date am cautat informatii despre Isamu Kazuko afland cine-i erau parintii, mediile anterioare si mai multe informatii generale. Din tot ceea ce-am gasit puteam spune ca Isamu era fiul unui patron al unei firme de masini, iar maica-sa patroana unor magazine de moda, bineinteles ambii parinti castigand bani de sa te dea afara din casa. Nu se omora cu scoala, stiam asta, si se pare ca a fost transferat din liceu, iar la fostul lui liceu a provocat un incendiu in laboratorul de chimie - ce dobitoc.
-Mai, mai! Tot cu nasul in computere, Aki-kun?
Glasul feminin din camera mi se parea familiar asa ca mi-am intors capul descoperind ca aveam cea mai neasteptata si placuta surpriza - Hitomi venise in vizita! Era aceeasi fata blondina, acum avand douazeci de ani, cu parul mai lung decat il stiam eu, usor carliontat si cu un zambet pe fata de toate zilele.
-Hitomi?!Cum?!
-Da, chiar eu! Nu-s fantasma, te asigur. Doamna Chiyo a fost la fel de mirata ca tine, dar si foarte fericita sa ma vada.
M-am ridicat in capul oaselor incercand sa ascund durerea.
-Credeam ca erai in Anglia.
-Asta asa e. Acolo studiez, dar nu-mi uit originile nipone, nici pe fratiorul meu de suflet.
-Ma bucur asa tare sa te vad!
Zambetul meu era cam stramb din cauza durerii, dar eram nespus de fericit sa stiu ca Hitomi era cu mine. Din pacate nu reusisem s-o mint pe blondina niciodata, asa ca s-a prins usor ca nu eram in apele mele.
-Aki-kun, ce e cu tine?
-N-am nimic, sincer! Nu e…
-Akira Chiyo sa nu indraznesti sa ma minti!
Cand rostea tot numele insemna un singur lucru - belele. Era mai rau ca o mama si mereu afla tot ce dorea de la mine.
Vrand-nevrand am inceput sa-i povestesc despre cum era in ultimul an de liceu, sa-i spun de Isamu, de meditatii, de mersul la el, terminand cu bataia lui de joc si cum plecasem de acolo.
Din pacate nu putusem sa-mi tin lacrimile in frau, spre marea mea disperare. Plangeam a treia oara pe ziua de azi si eram sigur ca nu era ultima.
Bratele calde ale fetei ma cuprinsera, parfumul ei de trandafiri inundandu-mi narile. Nu stiu de ce, dar am realizat ca parfumul roscatului era mult mai placut – la ce naiba imi sta mie capul?!
Cand ochii au incetat sa verse bobite sarate se asternu o liniste de mormant asupra camerei, parca eram atunci cu Isamu in bucatarie – si eu de ce ma gandesc la momente petrecute cu nemernicul ala?
-Aki, ceea ce o sa-ti spun s-ar putea sa te cutremure, dar e mai bine sa sti.
M-am desprins usor din bratele ei, acum privind-o in ochii lila.
-Ce este asa de important?
-Ken a venit din America in Tokyo cu o treaba de familie si sunt sigura ca iti va face o vizita neplacuta. De asta sunt eu aici. Ca sa evit lucrul asta.
Am simtit ca tavanul imi pica in cap, ca nu mai pot sa misc, iar aerul din camera incepuse sa ma stranga de gat.
-Hitomi… Asta e o gluma, nu? Trebuie sa fie!
-As vrea eu, dar spre marele nostru ghinion este cat se poate de real.
Alt lucru ingrozitor din cauza caruia sa-mi fie frica. Cel putin roscatul o luase inaintea lui Ken… Ce alinare stupida de doi bani! Tot bataie de joc se numeste!
-Nu mai vreau…
Si aici am spus tot. Probabil Hitomi nu m-a inteles, dar nu a pus intrebari. Ce nu mai doream? Sa simt durere, sa sufar, sa plang sau sa ma tem. Eram satul, mi-era de ajuns.

[Zyklon]

Uite, ca dupa ce mai intaratat atata ai adus next0ul :)) Poor Shiro. Are atatea pe cap. Ti-ai mai redus din greseli si ai mai evoluat, desi poate mai sunt cateva existente, dar sti ca mie nu la asta imi sta capul :)) Well se pare ca apare si Ken prin peisaj cat de curand, ceea ce il cam tulbura pe Shiro, nu? Cum am mentionat mereu, imi place ideea ficului si asta e primul lucru ce ma atras. Asta si bunaciunile de poze :)) Well... succes in continuare cu acest fic XD

Psycho XD

[hiimera]

Scumpo mersii că m-ai anuntat. Aşteptam cu nerabdare nextul. : )
Mă bucur că ai început să faci capitole lungi, voluminoase şi pline de idei... ca să spun aşa.
Se vede mica ta evolutie şi mergi spre bine, gata putem vorbi de mai multe acum.
Sincer, sunt foarte bucuroasă să vad cât de repede ai evoluat, nu mă aşteptam. Şi wow, ai evoluat foarte frumos, să o ţi tot aşa şi să nu te culci pe o ureche, chit că te laudă lumea şi restul.
Mai ai multe de învăţat aşa că să fi atentă.
Dap... pai cu toate că a fost lung, parcă mai mergea să dezvolti ideile, fiindcă ele la fel de scurte au cam ramas.
Isamu pare putin nesigur pe ceea ce simte... mi aşa mi se pare, după cum îl descri şi după reactiile sale, hmm, mp pune pe gânduri.
Normal ar trebui să cam sară după Akira când îl vede aşa, deci uite un detaliu interesant. Foarte fain.
Akira, saracul de el suferă mult şi OMG! vine Ken. Sunt extrem de curioasă să vad cum vor decurge toate în urmatorul capitol.
Încă o chestie: încearcă să descri mai mult sentimentele, agaţăte de ele şi ramificale mai mult, asta ar cam trebui să faci. Ca să se poată contura mai amplu emotiile lui Akira.

Te asigur că voi mai lasa comuri de genul cu mai putină critică, de ce? Fiindcă evoluezi bine şi deja unele chestii neplacute din stilul tau de începatoare s-au şters. Pe scurt creşti şi stilul tau se dezvoltă.

[Kimera]

Thx for coments girls! Stai linistita Kt.Kat [iti folosesc vechiul ut ca dupa asta te stiu] nu o sa ma las pe tanjala deoarece chiar daca ajungi expert [nicio sansa sa ajung] mai ai ceva de invatat.
Pictures:
Akira Chiyo:
http://i1117.photobucket.com/albums/k590.../51959.jpg
Isamu Kazuko:
http://i1117.photobucket.com/albums/k590...561928.jpg
Hitomi Evans: http://i1117.photobucket.com/albums/k590.../51983.jpg
And.. [drums please]:
Ken Shao: http://i1117.photobucket.com/albums/k590...315296.jpg
PS: Rog un moderator sa adauge la titlu [yaoi+16]

Capitolul 7- Trecutul in prezent

Linistea din camera a fost indepartata de vorbele blondinei, ce dorea sa ma inveseleasca schimband subiectul:
-Aki-kun, nu ai vrea sa afli cum e prin Anglia?
-Desigur. Presupun ca ai ce povesti.
-Am fost adoptata dupa ce ai plecat tu de sotii Evans. Nu am crezut ca o sa insemn cine stie ce pentru ei, dar m-am inselat. Sunt ca o comoara pretioasa de care se ingrijesc non-stop. Conditia lor financiara este excelenta si au avut cea mai mare grija de mine din prima zi. Norocul meu a fost ca m-au adoptat inainte de majorat si asa la implinirea celor optsprezece ani am avut parte de cea mai tare petrecere posibila existenta.
A continuat sa vorbeasca spunandu-mi despre masinile pe care le are, de casa pe care parintii adoptivi i-au trecut-o pe nume si despre multe altele. Hitomi imi era ca o sora si credeam ca o cunosc, dar se schimbase - era materialista, ingamfata, laudaroasa si din istorisirile ei se pare ca nu o ducea rau cu mintitul, profitatul sau furtul ocazional. Ma ingrozea! Unde era acea Hitomi blanda, buna, sincera, silitoare si modesta? Cred ca disparuse de indata ce sotii Evans au adoptat-o, descoperind o noua Hitomi - cea prezenta.
-Si pot sa zic ca daca fac vreo tampenie de care sa afle aia doi tot ce trebuie sa fac este o fata de caine prost si sa zic: 'mami, tati, imi pare nespus de rau' si au cazut in plasa.
Vorbele ei au fost ca un dus rece. Cum sa poti folosi cuvantul 'mama' sau 'tata' in scopul de a obtine ceva? Cele doua sunt cuvinte sacre pe care le poti rosti doar persoanelor care ti-au dat viata. A continuat sa povesteasca, dar totul devenise un zumzait enervant pentru urechile mele asa ca i-am propus sa mergem in sufragerie ca sa vina si domamna Chiyo - cum am mai spus nu-i puteam atribui numele de 'mama - si sa discutam acolo restul.
S-a ridicat de pe pat urmata fiind de mine. Spre bucuria mea durerea era extrem de diminuata asa ca puteam merge normal.
Mama mea vitrega a servit fursecuri cu cirese si suc din acelasi fructe.
Cele doua incepusera o discutie total paralela cu mine asa ca incercam sa par interesat, asta din bun simt.
-Akira, am uitat sa-i duc sefului meu cateva documente. Te superi daca ai sa mergi tu sa i le dai?
-Chiar deloc. Hitomi, poti sa ramai sa...
-Am sa te insotesc. Chiar trebuia sa ajung undeva si daca se poate as vrea sa mergi cu mine.
-Sigur, nicio problema.
Am urcat in camera mea alegandu-mi din dulap un tricou albastru si o pereche de blugi la care am luat o curea neagra cu catarama simpla. Coborand am realizat ca Hitomi avea deja geaca pe ea asteptandu-ma in prag. Mi-am luat geaca neagra si m-am incaltat cu tenesii albastri. Luand documentele am plecat impreuna cu Hitomi.
-Unde trebuie sa duci documentele?
-Biroul mamei mele adoptive este peste strada de mallul Kori. De ce?
-Tot acolo aveam eu treaba, adica la mall. Ma insotesti nu-i asa?
Cum putea cineva sa o refuze cand afisa fata de catel bleg? Oricum as fi ajutat-o cu orice deoarece toata increderea mi-o puneam in persoana ei si stiam ca merita.
-Desigur, ti-am mai zis ca te insotesc.
-Vroiam sa fiu sigura.
Tot drumul pana la birou nu a mai scos un sunet, ci a butonat in continuu un telefon. Sincer sa fiu eram extrem de curios sa vad ce gaseste asa de interesant la un mobil, dar era necioplit sa trag cu ochiul asa ca mi-am gasit ocupatie privind orasul in timp ce mergeam.
Am ajuns in fata unei cladiri aproape de dimensiunile unui zgarie-nori cu pereti din geamuri. Era ceva foarte interesant la aceasta cladire si anume oricine de afara nu era capabil sa vada nimic in interior, dar cel din interior vedea totul afara.
Hitomi a decis sa ma astepte cat timp urcam sa duc documentele. Am intrat in cladire si nu mi-a luat mai mult de cinci minute sa dau de seful mamei mele adoptive, care tocmai se pregatea sa plece.
-Akira, da ce-ai mai crescut de cand te-am vazut ultima data! Cum de am onoarea vizitei?
-Multumesc, domnule Yuzuki. Am adus documentele pe care doamna Chiyo trebuia sa...
-Da?! Ce bine! Chiar aveam nevoie urgent de ele!
I-am inmanat actele dupa care l-am insotit afara din cladire unde i-am facut cunostinta cu Hitomi. Bineinteles el s-a indreptat spre parcare unde il astepta soferul, iar eu cu Hitomi am luat-o catre mall.
Pe drum devenea din ce in ce mai agitata, iar asta mi s-a parut ciudat.
-Aki-kun, va trebui sa ma intalnesc cu cineva in parcarea subterana.
Asta ma cam nelinistise. Avusesem o experienta neplacuta cu o anumita parcare si nu prea mai doream sa calc in vreuna, dar eram cu Hitomi asa ca nu mi se putea intampla nimic.
-Bine, mergem?
Am urmat-o indeaproape la intrarea in mall, apoi in liftul cu geamuri care coborand dadea impresia ca treci pe langa o banda neagra interminabila.
Liftul se opri cu un zgaltait specific si vesnicul sunet ce anunta deschiderea usilor. In timp ce inaintam prin parcare eram curios sa vad cu cine se intalneste Hitomi.
-Si cu cine ai treaba pe aici?
Niciun raspuns. Tot ce am auzit a fost liftul care isi inchidea usile si urca. Mi-am indreptat privirea in spate observand ca Hitomi plecase odata cu liftul. De ce?
-Se pare ca asa-zisa ta surioara de suflet te lasa cand da de greu.
Timbrul vocal, accentul si ironia din glas duceau catre o singura persoana pe care speram sa nu o mai vad. Intorcandu-ma cu privirea inspre locul de unde venise vocea, l-am vazut - Ken Shao. Un baiat de varsta lui Isamu, saten-roscat, inalt si bine facut, imbracat cu o pereche de blugi si o camasa rosie descheiata la toti nasturii astfel incat sa observi muschii lucrati la sala. Ochii aurii, asemeni unui vanator, ma priveau fix spunandu-mi ca nu mai am sanse de scapare. Cu un ton secatuit de vlaga am reusit sa articulez cateva cuvinte:
-Cu tine trebuia sa se vada Hitomi?
Rasul sau zgomotos se facu auzit in toata parcarea fiind amplificat de dimensiunile acesteia.
-Tarfa aia era in stare sa faca orice pentru mine. Din cauza drogurilor a intrat in datorii mult prea mari asa ca ajutorul meu financiar a fost bine-venit ca sa-i salveze pielea. Altfel spus parasuta imi este datoare vanduta, asa ca plateste facand ce vreau eu. Initial am pus-o sa se tavaleasca cu mai multi pentru bani, dar apoi mi-am amintit ca era foarte utila in alt lucru si anume in a te aduce pe tine la mine.
Povestea lui Ken nu a facut altceva decat sa ma distruga. Sufletul meu era bucati deoarece cea in care imi pusesem increderea timp de atatia ani fusese capabila sa ma tradeze in halul asta aruncandu-ma in fata celui mai nemernic om posibil existent.
-Stii, am fost putin trist sa aflu ca acel Isamu mi-a cam luat-o inainte. Nu pot sa zic ca nu-l inteleg. Ti-ai pastrat moaca aia de inocent si fac pariu ca tot tocilar esti.
Deci asta facuse Hitomi pe drum. Vorbea prin mesaje cu Ken relatandu-i tot ce-i spusesem. Cu fiecare cuvant pe care-l zicea mie imi venea tot mai greu sa vorbesc, sa ma misc sau sa gandesc. Nu puteam concepe ca am fost tradat de Hitomi si nici faptul ca ea colaborase cu Ken. Crezusem, sperasem ca exista o persoana in care sa-mi pun increderea, cineva care sa tina la mine, dar ma inselasem amar.
Ken s-a apropiat de mine si cu cat o facea cu atat mai mult faceam pasi in spate pana ce suprafata tare si oribil de rece a zidului a facut contact cu spatele meu.
Mi-a prins mainile, asezandu-si genunchiul drept intre picioarele mele si s-a apropiat de urechea mea stanga vorbind:
-Jigodie, daca tu crezi ca-mi scapi si a doua oara te inseli amarnic. Atunci cretina aia de Hitomi s-a bagat ca o bovina si nimic mai mult, iar acum isi ispaseste pedeapsa, dar tu n-ai sanse.
M-a muscat de gat facandu-ma sa scot un scancet scurt, lasandu-mi un semn ce va deveni vinetiu, pe care nu voi fi in stare sa-l ascund cu gulerul vreunei camasi.
Am inceput sa ma zbat, sa-i urlu sa ma lase, sa ma smucesc in speranta ca ma voi elibera, dar nu aveam nicio sansa. M-a pleznit peste obrazul drept lasandu-l rosu ca focul, facandu-ma sa simt o usturime groaznica.
Mi-a deschis geaca scapand usor de ea. Partea proasta era cu genunchiul pe care nu si-l cara dintre picioarele mele, astfel eu nu puteam fugi.
Sa-mi dea jos tricoul i s-a parut o actiune mult prea complicata asa ca-l facu franjuri cu mainile goale, dezvelind trupul ce tremura incontrolabil din cauza fricii. Inima deja era mai mica decat un purice si cu siguranta eram alb ca varul.
Cand am realizat ca vrea sa scape si de pantaloni am prins de acestia nedorind sa-l las sa obtina ce vrea. M-a dat cu capul de zid apoi mi-a smuls mainile de pe blugi legandu-mi-le la spate cu propria-mi curea pe care o desprinse de la pantaloni dintr-o miscare a mainii.
Isi dadu jos camasa pe care o arunca cat-colo, iar eu incercam din rasputeri sa scap caci stiam ca durerea de dupa ar fi fost mai intensa decat orice lovitura primita pentru faptul ca incercam sa scap.
Si-a luat genunchiul dintre picioarele mele, eu crezand ca am sa pot fugi, dar m-a aruncat pe ciment, contactul cu suprafata rece fiind foarte dureros. A prins de pantalonii si boxerii mei tragandu-i de pe mine in acelasi timp. Am incercat inca o data sa fug, dar am avut neplacutul cliseu sa fiu aruncat cu aceeasi forta pe asfalt.
A scapat de pantalonii si boxerii sai cu miscari fulgeratoare, prinzandu-mi picioarele si asezandu-le desfacute pe langa corpul sau. Am incercat sa ma dau in spate, dar m-a prins de ele strangand pulpele pana ce le-a invinetit. Ma patrunse violent facandu-ma sa urlu cu toata forta deoarece durerea era mult mai puternica decat orice puteam suporta, simtind-o parca pe creier. Acum relizasem, desi era tarziu. Isamu, chiar daca o facuse fara voia mea, tinuse cont de mine, de ce simteam si chiar daca o considerasem o bataie de joc nu ma simtisem atat de murdar si injosit ca acum. Un pistol sa fi avut si eram in stare sa-mi dau glontul.
Lacrimi si tipete ce ajunsesera sa izvorasca fara oprire, erau date ca raspuns la fiecare miscare de du-te-vino ce amplifica dezastruosul chin care ma facea sa vreau sa mor.
Mi-am inchis ochii nedorind sa mai stiu nimic din tot ce se intampla. Brusc un sunet de pasi urmat de ecoul unei lovituri rasuna in incapere, iar trupul meu a scapat de patrunderile animalice luand contact cu cimentul. Ma temeam sa deschid ochii asa ca am continuat sa-i tin strans inchisi ascultand ce se petrece in jur.
Am auzit doua persoane ce puteam ghici ca se luasera la bataie, apoi vocabularul foarte colorat al uneia dintre ele m-a facut sa deschid ochii deoarece cunosteam perfect vocea. Avusesem dreptate - Isamu. Era acolo, carandu-i lui Ken, ce era deja ghemuit pe jos, picioare fara sa se uite unde il loveste. Il izbea cu toata ura pe care o putea avea si se vedea asta din tonul cu care ii adresa toate acele vorbe 'de dulce'.
Se opri si isi deschise geaca, apropiindu-se de mine si infofolindu-ma cu aceasta, dupa care ma lua in brate ca pe o mireasa, iar eu mi-am pus capul pe pieptul sau lasandu-mi ochii sa verse lacrimi pana ce am fost cuprins de abisul somnului in bratele roscatului.

[Zyklon]

He he. Ai vazut pe mass ca am stiut exact ce se va intampla? Si ce fel de tipa e aia si ca ea l-a adus pe Ken, ce a facut Ken. Mi-a placut mult capitolul, mai ales ca iar mi-ai zis ca il scrii si iar m-am simtit ca un leu in cusca, ce avea friptura chiar in fata lui. Mi-a placut cum te-ai exprimat in capitol, descriere, personaje tot. Cum am zis, alegi mereu poze cu bunaciuni de baieti. Ma bucur ca la final a venit Isamu sa il invete minte pe ala. Si acum, ard de nerabdare pentru urmatorul capitol, din cauza conversatiei care am avut-o. Well... nu prea ami am nimic de zis. Mi-a palcut tot, cred (se putea ca Isamu ala sa vina mai repede). Succes in continuare cu acest fic si nu uita sa vi repde cu urmatorul :P

Psycho XD

[hiimera]

Ok... întarziata de mine apare cam pe la final, când toti cititori deja vin cu comurile lor lunguete şi falnice. xD
Dear, îţi multumesc că m-ai anuntat --> Un capitol formidabil de îndrazneţ şi extrem de vioi, aş putea spune, cu pulpă. Întelegi tu.

"Povestea lui Ken nu a facut altceva decat sa ma distruga. Sufletul meu era bucati deoarece..." - mergea mai bine aşa: "Sufletul meu se sparsese în mii de bucăţi..."
Şi alte greşeli de exprimare... nu foarte grave. Sunt fericită că ai folosit nişte cuvinte ce au înfrumusezatfoarte fain propozitiile. Bravo! Evolutia se observă, mai este şi faptul că încetul, cu încetul capitolele se maresc la lungime.
Şi revenim la actiune - mi-a placut extraordinar de mult... sunt şi eu la rândul meu dezamagită de blondină, cum de a putut fi aşa, iar Ken ăla să nu îţi pună labele murdare pe Akita. :- w
Owww şi vine Isamu, my hero... adică a lui Akita. xD Oricum mi-a placut şcena violentă de hentai, super, ai facut-o perfectă. Ai conturat bine fiecare mişcare şi sincer m-am simtit în locul lui.

Gata, deci observi că: am început să diminuez critica, nu mai sunt aşa de multe greşeli dacă eşti atentă şi scrii când ai timp şi inspiratie. : ) Sunt mândră.
Aştept nextul cu nerabdare, să nu mă ţii prea mult în suspans.