Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

Razbunare de argint

#1
'Ello there ^^ What's up, friends? Bun, sa nu o mai lungesc. Am inceput recent [azi, mai exact] un nou fic cu IngerulCuAripiFrante si ne gandeam sa-l postam aici, sperand sa avem cativa cititori care sa ne dea comenturi in care sa'si exprime parerea.

Despre fic: E cu vampiri, povestit din doua perspective, a fetei si a baiatului. Fata [care este Ingerul] este vanator de vampiri, iar baiatul [care voi fi eu, aici prezenta] este aceea creatura fantastica. Mai multe nu spunem, ci va lasam sa cititi. Speram sa va placa. Lectura placuta ^^

~ Prolog ~

Era iarna. Luna rasarise deja pe cerul cenusiu, iar din nori incepea sa se prelinga lin fulgii cristalini de nea. Era un frig ingrozitor, iar majoritatea oamenilor se aflau in casele lor, la caldura. Doar o familie de vanatori de vampiri cutreierau strazile micutului oras din Rusia in cautarea unei astfel de creaturi intunecate. Frigul nu ii afecta deloc, insa gandul la cele doua fetite gemene ii alarmasera ca ceva nu este in ordine. Luna capatase o nuanta rosiatica deloc de bun augur. S-au grabit spre casa doar pentru a vedea cum una din fiicele lor este ucisa de un baiat aparent inofensiv. Doar coltii te faceau sa realizezi ce anume era : o creatura fantastica, un copil al intunericului. Ochii lui de un negru abisal priveau trupul neinsufletit al fetei de langa el, iar in jurul gurii avea urme de sange. Nevazand-o pe cealalta dintre fiicele lor, vanatori au presupus ce era mai rau si s-au napustit asupra tanarului vampir cu gandul de a se razbuna. Proasta idee. Cateva clipe mai tarziu se auzi un tipat puternic. Cealalta geamana il surprinse pe baiat tocmai cand termina de baut din sangele femeii. Zapada din jurul lor a capatat o nuanta care se oglindea cu roseala lunii. Baiatul face pasi inspre ea, insa un alt trup se interpune in fata fetei pentru a o apara. Soarta face ca acel baiat sa fie geamanul vampirului insetat de sange. Urmeaza o lupta intre cei doi frati, desi era clar cine iesise invingator : primul. In scurt timp locul fusese impanzit de vanatori, fortandu-i pe amandoi sa se retreaga, lasand-o pe tanara orfana singura. Chipul ii era brazdat de lacrimi, simtindu-se inutila, nefolositoare. Cuvintele rostite de ea ii facuse pe cei din jurul ei sa o priveasca, desi se asteptau la asta : Ma voi razbuna, vampirule.Iti jur.
Time you enjoy wasting, was not wasted.

#2
Hey there.
Pana acum imi place, avand in vedere ca este asa putin de citit xD
Prologul este....reusit. Nu prea am ce sa spun mai mult.
Vampirul mi se pare ca av avea o personalitate bestiala.
Fata...nu stiu, cred ca va fi genul tipic de personaj femini principal.
Astept mai multe randuri in capitolul viitor.
Succes si sper ca navele extraterestre ti-au adus inapoi inspiratia.
Cya :P
[Imagine: 61516723.png]
LSHTCCOMNAIWEDA
Which translates to: Laughing so hard that coke came out my nose and I wasn't even drinking any.



Thanks Mimi x3 !


#3
Dupa cum am avut intentia inca de la inceput, sunt aici ~

Ei bine, nu stiu ce opinia mi-as putea exprima in legatura cu prologul, acesta neoferindu-mi multe informatii (incerte). Sincer, nu sunt o adepta a fic-urilor cu vampiri , insa ma aflu aici doar pentru ca tu ai fost cea ce a dorit acest lucru(s-a chimbat acest amanunt pe parcurs).

Titlu- Consta intr-o metafora ce nu mi-a captat atentia . Realmente, prologul se muleaza pe acesta fiind prag al textului (cum il defineste Genette), insa , tot nu a avut efect (acea dorinta de a citi fic-ul)
Descrierea(tinde spre reusita, insa momentan se claseaza doar sub reflexia adjectivului "bine")- se vede clar ca aceasta predomina , fiind modul de expunere principal (se imbina cu naratiunea, dar are o influenta mai mare asupra acestuia). Este ampla, insa nu m-a fascinat- inceputul a fost relatat printr-o propozitie des intalnita, ceea ce nu starneste interes. ("era iarna"). Propozitia confera o opinia complet falsa lectorului si anume ca esti o incepatoare.

Greseli- De tastare nu am observat insa sunt fraze in care exprimarea nu a mai avut acelasi impact, tenta de originalitate scazand treptat si considerabil. Repetitii suparatoare am observat ca le-ai evitat, dar nu este de ajuns doar asta. Incearca sa te deosebesti prin altceva - nu te baza doar pe situatie.

Idee- ... Greu de afirmat ceva sigur cu privinta la aceasta. Momentan am citit doar cateva detalii ce par sa tina de imaginatia ta( - fac referire la originalitate),restul parandu-mi cunoscut de parca as fi avut oportunitatea de a-ti mai citi fic-ul in intregime. Trebuie sa recunosc ca probabil aici apare si dezinteresul meu cu privire la subiectul ales operei (vampirii), acesta avand o deosebita importanta in intuirea viitorului epic si in propria conceptie. [insa am ajuns la concluzia ca imi place modul in care combini realul cu fantasticul.]

Personajele- Da. Am adus vorba de acest criteriu intentionat. Ma intreb oare: unde sunt ele caracterizate?(nici moral>>nu ai dialog<< si nici fizic.) Nu exista asa ceva. Asta nu pune in valoare prologul daca asta credeai si nici nu confera tente diferite.
Cam atat. Cand imi voi aminti ca voi mai trebui sa punctez voi folosi edit'ul. Intre timp, iti urez mult succes la urmatorul capitol (in care sper sa tii cont de ceea ce am spus- dialog, axeaza-te mai mult pe caracterele celor doi) :D
[Imagine: large.gif]

#4
Multumim de comenturi, eu o sa postez primu capitol, sper sa nu va dezamagesc. Perspectiva fetei aici. Nataha Alisei, 18 ani, vanator de vampiri dar om. Imi cer deacum mii de scuze pentru greseli.
Lectura placuta.


Razbunare de argint


Cap1. Sufletul demonului!





Niciodata nu am stiut cum o sa mor, dar sa mori in locul cuiva drag, mi se pare o obtiune profitabila. Acelasi gand in fiecare dimineata racoroasa din primavara. Aceleasi ganduri repetandu-se ca o piesa pusa pe replay. Multi ar spune ca am nevoie de o vacanta daca deja ma gandesc la moarte. Si totusi... aceste ganduri ma tin treaza, in fiecare noapte. Am ajuns sa dorm doar ziua, cateva ore deoarece subconstientul meu nu permite un somn mai lung. Faptul ca mintea mea ruleaza ca un film de groaza la cinema, scenele sangeroase de acum sase ani, nu imi permite sa ma consider o fiinta normala. Nu, nu mai eram deloc o fata normala. In mintea mea erau inscriptionate cu ura acele imagini ce ma schimbasera complet. Ma schimbasera din copilul jucaus si plin de viata, intr-un demon cu sange rece. Cateodata privindu-ma in oglinda, vad reflexia mamei mele. O femeie frumoasa, angeleasca, o rusoaica innascuta. La prima vedere parea fragila, insa era o luptatoare, facea orice ca sa ii fie bine familiei sale. De la ea captasem frumusetea si poate bunatatea ei angeleasca. Insa rautatea, furia, ura ce se dezlantuie dese ori in noptile nedormite, o luasem se pare de la tatal meu. Un barbat rus, inalt, bine facut, puternic din toate punctele de vedere. Mereu il credeam invincibil, il credeam un supererou ce nu are cum sa moara niciodata. Descoperisem la varsta de 11 ani cu ce se ocupa el. Vanator de vampiri. Si unu innascut, ura acele fiinte cu patima, dar niciodata nu punea vanatoarea pe primul loc, punea familia pe locul unu in sufletul sau, niciodata nu lipsea de la recitalele mele de pian si a surioarei mele de vioara. Era acolo cand aveam nevoie de el, iar noaptea se transforma intr-un demon, desi ziua puteai jura ca nu ar face rau nici unei muste.

Fusesem avertizata insa, avertizata chiar de tatal meu, ca niciodata sa nu cred in nimeni inafara de sora si de parintii mei, pentru ca nimeni nu este ceea ce pare si nu pot risca sa mor in cine stie ce mod sadic. Si totusi in acele timpuri fericite, mi se parea o gluma, o joaca sau o poveste cu care incerca sa ne sperie. Asta insa a fost greseala mea fatala, nu crezusem din prima in povestea lui, asta a costat mult. Nu pot uita, nu pot uita acea noapte in care luna plina avea o nuanta rosiatica, ce parca avertiza si avea sa semneze moartea familiei mele.

Poate nici azi nu sunt invatata cu gandul ca ei nu mai sunt, cateodata retraind momentele frumoase prin prizma pozelor ramase cu ei. Totusi, oglinda destrama imaginile, lasand la suprafata ceea ce sunt cu adevarat. Ultima membra a familiei Alisei. Uneori nu imi vine sa cred ca totusi traiesc, ca dupa acea noapte inca am puterea sa merg mai departe zi de zi. Mereu cand e iarna si fulgii se astern pe cimentul rece, imi aduc aminte de culoarea rosie ce era pe stratul de zapada din fata casei mele, cand surioara mea impreuna cu parintii mei murisera in incercarea de a salva vietile noastre. Murisera ucisi sadic de un baiat, un baiat al noptii ce reusisem sa il ucid acum un an, sa il ucid cu sange rece. Insa ceva din mine spunea ca nu am facut bine, in fiecare zi ma macina gandul ca nu ucisesem persoana care trebuie.

Pierduta in ganduri, realizez ca infatisarea mea diferita putin de a celorlalte fete, ma avantaja sau dezavantaja in unele cazuri. Parul roscat aprins de culoarea sangelui prospat, ce il suvitasem intentionat cu negru, ce in lumina soarelui batea catre un albastrui puternic, ochii ciocolatii , stralucitori dar reci si corpul frumos format dar de statura mica, imi aduceau aminte ca totusi nu sunt invincibila. Dupa moartea lor, cateva luni picasem intr-un soc traumatic, nu vorbeam cu nimeni si plangeam continuu speriata, aducandu-mi aminte mereu de acele imagini. Insa se pare, ca viata mea se schimba, multumita lui Max. Un barbat la vreo patruzeci de ani, fost comandant al trupelor armate SUA dar si vanator de vampiri, ce il cunostea pe tatal meu si cunoscuse tragedia familiei mele, ma luase sub aripa sa protectoare, oferindu-mi caldura necesara pentru a-mi revenii. Insa multumita lui am invatat ca asa cum vampirii sunt sadici, asa sunt si oamenii. In cinci ani devenisem o arma mortala. Ma antrenase sever, extrem de sever dar combina dragostea lui parinteasca, deoarece isi pierduse si el familia tot din cauza vampirilor. Combina dragostea cu severitatea. Ma antrenam continuu, depasind barierele rezistentei unei fete, poate a unui om normal. In doar cinci ani, invatasem sa nu dorm deloc noaptea sa rezist la lovituri puternice, sa trag cu arma, sa folosesc sabia, invatasem sa fiu o masina de ucis. Mereu am fost recunoscatoare pentru protectia lui, el oferindu-mi pe langa prietenia neconditionata , increderea de care aveam nevoie sa ma pun pe picioare. Era insa si un geniu, el creandu-mi armele necesare in lupta cu vampirii, avea incredere in mine mereu, chiar daca ieseam cateodata sifonata din unele lupte. Corpul meu avea semne si cicatrici vizibile uneori, din cauza luptelor si antrenamentelor, insa in Rusia devenisem se pare o amenintare pentru multi vampiri. Asa am reusit sa il ucid pe Nathan Callen. Cel ce eu credeam ca imi ucisese familia cu sange rece, dar nu stiu de ce, aveam impresia ca instinctele ma inselasera si totusi, nu imi parea rau, ma obisnuisem cu ideea ca orice vampir trebuie sa moara.

Sunt trezita din visarea mea, de celularul ce suna pe noptiera. Privesc ecranul si zambesc in coltul gurii. Era dimineata, patul ma tragea efectiv din cauza nesomnului de cateva zile, insa pentru el, orice.
-Da, Max?
-Pustoaico, misca-te la sediu, trebuie sa incerci ceva. Cateodata era tare enervant, parca stia ca doream sa dorm si nu ma lasa.
-Ahhh! Sa te... insa aud tonul de apel. Imi inchisese in nas. Aveam sa ii rup nasu cand ajungeam la el. Ma scoatea din sarite cand imi inchidea celularul, mai ales cand stia ca vreau sa il injur. Ma indrept catre baie cascand putin, scap de hainele patate de sange pe drum si arunc pistolul cu gloante de argint pe pat ca pe o jucarie neimportanta. Intru la dus si incerc sa realizez de ce, mintea mea parca nu accepta ideea ca il ucisesem pe Nathan. Parca facusem ceva rau, sau pur si simplu nu ucisesem pe cine trebuie. Cred ca halucinez, asa ca decid sa ies de la dus si sa fac putina miscare pana la sediul din centru, unde Max avea sa tasteze cine stie ce arma noua cu mine.
Ies din casa, ciufulindu-mi putin parul si ma sui pe motorul ce ma astepta cuminte in curte. Imi pun casca pe cap si ies din curte, demarand rapid. Aveam se pare boala vitezei, iubeam motoarele puternice si mereu imi placea adrenalina. Ma misc printre masini cu viteza, accelerand rapid catre sediul lui Max. Insa in centru, la intersectia principala, ca deobicei uit sa ma uit la semafor si dau sa trec pe rosu. Insa ma opresc fortat in fata unui tip ce era inevitabil sa il lovesc si nu cred ca iesea prea bine dupa viteza ce o aveam. Ma opresc la limita langa picioarele sale. Ahh! eram plina de draci, imi dau casca jos si il privesc rece.
Insa cand ma lovesc de acei ochi negri si reci, acel par ce in bataia soarelui emana tente de albastrui puternic, pierce-ul din spranceana si tatuajul de pe gat, negru cu niste semne in japoneza, ma fac pur si simplu sa cad intr-un abis insangerat ma pierd efectiv. Mintea mea ruleaza privindu-l in ochii sticlosi, imaginile de acum sase ani, vedeam prin ochii lui acei colti sangerosi, il vedeam parca si acum cum se apropie de mine gata sa imi ia viata. Nu! Nu se poate sa fie el. Il ucisesem. Atunci imi aduc aminte pe loc ca fusesem salvata de cineva. De cineva asemanator lui, ca erau doi. Simt cum nu pot respira corect , cum vad deja in ceata si incerc sa-mi stapanesc furia. Eu ucisesem pe cine nu trebuie, ucisesem salvatorul meu. Bun! Acum chiar ma uram, efectiv ma uram pe mine.
Tipu nu zice nimic, ma masoara doar putin din cap in picioare si isi duce mana la gura cand o adiere de vand trece prin parul meu. Imi simtise mirosul cred, desi inca nu eram sigura ca era vampir, dar inima imi batea efectiv asa de tare ca putea sarii din piept. Se retrage destul de repede fara sa zica ceva, la fel ca mine, nu zic nimic doar incerc sa ma trezesc , sa ma linistesc si sa-mi continui drumul. Starea mea de spirit se dusese dracului acum. Imi continui drumul, de data asta fara sa ma grabesc. Era clar, faptul ca ma mutasem din Rusia in Los Angeles, ori ma afectase psihic, ori deja halucinam mai mult decat trebuie. Incerc inevitabil sa uit, si sa cred ca e doar o conincidenta , nimic mai mult.

Intru pe usa metalizata unde Max mesterea la ceva. Ma priveste si realizeaza ca nu eram in apele mele.
-Vroiam sa...
-Gura Max, azi nu am chef, am sa te intreb ceva. Ce sti despre trecutul familiei Callen?
Intrebarea mea serioasa si ochii mei licarind a ura, il sperie pentru moment insa ofteaza si raspunde, lasand mesteritul la o parte.
-Nu prea multe, stiu doar ca familia Callen a avut doi baieti gemeni, parintii au murit la nasterea lor , iar acestia au trait singuri ceva timp.
-La dracu Max, de ce nu mi-ai zis ca au fost doi? eram nervoasa, frustrata, ucisesem pe cine nu trebuie si realizasem tarziu.
-Pai unu din baieti a disparut dupa ucidera parintilor tai, oricum tu ai ucis pe unu din ei, pe cel ce ia macelarit.
-Gresit Max! Ai imbatranit, rau de tot, nu am ucis atunci pe cine trebuia, l-am ucis pe cel ce ma salvase inainte sa vina vanatorii, criminalul e in viata si am dat nas in nas cu el.
Ma priveste uimit. Stiam ca era socat ca mine.
-Bine, azi iti dau liber, du-te la scoala, recupereaza-ti lectiile pierdute, si pana deseara o sa caut informatii despre familia Callen.
-Insfarsit o ideea buna, spun dandu-mi ochii peste cap. Ies direct de acolo si pornesc catre scoala, desi clar nu aveam chef de asa ceva. Insa aveam nevoie de timp de gandire, de putina concentrare la ce aveam sa fac. Ajung la scoala destul de repede, urc rapid catre clasa unde ar fi trebuit sa invat si intru direct fara sa mai bat. Profesorul de matematica, un tip rece si dur, dar afemeiat al dracului de mult, ma priveste si zambeste ironic cu o tenta de pervers in coltul gurii.
-Domnisoara Alisei, pentru ca ai intarziat, vei sta in banca cu noul tau coleg de clasa. Imi dau frustrata ochii peste cap,indiferenta de cuvintele sale si dau sa ma indrept catre banca mea. Insa cad din nou in soc cand acei ochii negri ma privesc si parca trec prin mine efectiv. Cu mine in clasa? in aceiasi banca? avea sa fie cred cea mai ghinionista zi din viata mea.
[Imagine: chibi_9234.gif]
chibi-ul lui Ingeras


[center][Imagine: pizapz.jpg][/center]

#5
Heei there. Un fic nou si o idee noua si interesanta.
Fata vanator de vampir ? :-? Chiar vreau sa vad continuarea. Si din presupunerile mele, deduc ca acest fic va fi plin de actiune. Voi comenta mai intai prologul ,iar apoi primul capitol.

Titlul m-a atras, iar cuvantul "Razbunare" m-a ajutat sa-mi fac o idee despre fic, inainte de a-mi incepe lectura.

Mi-a placut prologul, insa nu am simtit acea emotie puternica pe care ai vrut sa o exprimi. Descrierea a fost buna, insa actiunea mi s-a parut putin grabita. Nu am reusit sa-mi formez o idee cu privire la personaje, deoarece nu le-ai caracterizat deloc.

In primul capitol, personajele incep sa prinda contur, iar gandurile si emotiile fetei au fost exprimate destul de bine. Ma bucur ca te-ai axat in principal pe descriere, si de asemenea mi-a placut cum ai descris trasaturile fizice ale fetei.

Naratiunea este bine pusa la punct, si in general vad ca stai bine cu modurile de expunere. Dialogul a fost foarte bun, iar replicile personajelor nu au fost seci. Dialogul este folosit pentru a da viata personajelor, iar tu ai surprins perfect acest lucru.
Actiunea mi s-a parut grabita spre sfarsitul capitolului. Incearca sa o mai incetinesti putin adaugand mai multa descriere sau chiar dialog.

Greseli de tastare sau exprimare nu am vazut, iar estetica textului este reusita.
In concluzie este un fic promitator si interesant. Sunteti niste scriitoare exceptionale, si sper ca ma veti anunta cand apare continuarea.
Spor la scris si multa imaginatie :X !
~ I'm the girl who is lost in space, the girl who is disappearing always, forever fading away and receding farther and farther into the background. Just like the Cheshire cat, someday I will suddenly leave, but the artificial warmth of my smile, that phony, clownish curve, the kind you see on miserably sad people and villains in Disney movies, will remain behind as an ironic remnant. I am the girl you see in the photograph from some party someplace or some picnic in the park, the one who is in fact soon to be gone. When you look at the picture again, I want to assure you, I will no longer be there. I will be erased from history, like a traitor in the Soviet Union. Because with every day that goes by, I feel myself becoming more and more invisible... ~
Elizabeth Wurtzel


My fic: http://animezup.com/forum/showthread.php...884&page=3


]I love my family :X They are my life
My mom' : KittyKat
Surorile mele dragute : Renesmee, Elvira, Mailin, Sasame, FrogyGirl
My twin sis' : ~ Black Heart ~
Ficele mele mult iubite: Ame si ♪ Ąѕђą ♪
My Grannie : Venus- Roseta
Nepotica mea : Ioanayoana, ßéкi♡
Ma friend: Moxxy
Nora mea: Oxygen
Matusile mele minunate: Contagieuse, Tigroaica
Ma uncle : Danysor


#6
Asa cum am promis am trecut pe aici :] Well... despre prolog nu pot spune prea multe, este dragut, chiar mi-a captat atentia :-? Oricum capitolul intai este mai bun din toate punctele de vedere :]] . La prolog cred ca ar fi trebuit sa se lucreze mai mult, mai ales la final. Nu stiu, mi s-a parut cam grabita actiunea.

Imi place tema, e ceva fantasy, deci slabiciunea mea :]] Titlul se leaga cu textul, ceea ce e bine. E un titlu sugestiv, chiar foarte bine ales, desi nu pot spune ca este spectaculos.
Primul capitol e foarte reusit, chiar imi place si sunt foarte curioasa sa vad ce se va intampla in continuare.

Citat:Acelasi gand in fiecare dimineata racoroasa din primavara. Aceleasi ganduri repetandu-se ca o piesa pusa pe replay. Multi ar spune ca am nevoie de o vacanta daca deja ma gandesc la moarte. Si totusi... aceste ganduri ma tin treaza, in fiecare noapte.
Citat:O femeie frumoasa, angeleasca, o rusoaica innascuta. La prima vedere parea fragila, insa era o luptatoare, facea orice ca sa ii fie bine familiei sale. De la ea captasem frumusetea si poate bunatatea ei angeleasca
Citat:Murisera ucisi sadic de un baiat, un baiat al noptii ce reusisem sa il ucid acum un an, sa il ucid cu sange rece. Insa ceva din mine spunea ca nu am facut bine, in fiecare zi ma macina gandul ca nu ucisesem persoana care trebuie.
Citat:Imi inchisese in nas. Aveam sa ii rup nasu cand ajungeam la el.
Repetitiile astea mi-au sarit in ochi si pacat ca ies in evidenta, au fost cam deranjante. Se puteau inlocui cu alte sinonime.

De asemenea, am mai observat si niste greseli in ceea ce privesc timpul verbelor, in special pe la inceput. Nu mai stau sa caut, dar erau unele situatii in care , in acelasi enunt, verbul ori nu era pus la timpul care trebuie, ori apareau verbe la timpuri total diferite si , nu stiu, nu suna deloc bine.
La moduri de expunere mai e de lucrat, in special la descriere. Dialogul nu are probleme, se impleteste cum trebuie cu naratiunea. Singurul lucru care trebuie muncit este descrierea, in rest totul ok. La final mi s-a parut ca ar fi trebuit sa descrii mai mult, deoarece totusi tipul era o persoana rea, iar fata avea o ura pentru el nu? Ar fi trebuit sa descrii in asa fel incat sa rezulte spaima acesteia, frica, nelinistea. Nu prea mi-am dat seama de aceste sentimente din descrierea respectiva. Parca ai fi dorit sa inchei mai repede capitolul, nu stiu xD.
De asemenea, am observat si cateva greseli de tastare, nu multe insa.
sarii- sari ( era dupa verbul a putea si atunci mereu se scrie un simplu i, deoarece capata forma de infinitiv )
unu- unul ( aici parca am intalnit 2-3 cazuri in care a fost scris la fel )
nasu- nasul ( nu mai manca articolul xD )
de seori- deseori
ia- i-a


Imi place faptul ca actiunea se petrece undeva in Rusia :]] Imi place foarte mult tara si chiar imi doresc sa trec odata pe acolo xD. Vampiri, vampiri :> Nu prea ma dau in vant dupa aceste creaturi, dar ficul vostru chiar mi-a starnit curiozitatea si promit sa citesc in continuare. Pe tipa o cheama Natasha? Sau Nataha ?:]] Am vazut ca ai scris la inceput, dar probabil greseala de tastare. Oricum, interesant numele, nu prea intalnit prin lucrari. Imi place cand cineva vine cu idei noi, ceea ce imi starneste cel mai mult curiozitatea :]]
Nu mai am altceva de comentat. Astept continuarea si sper sa vina repede. Mult succes in continuare si spor la scris.
[Imagine: tumblr_lw7j04DPq01r5ikx8o1_400_large.gif]
My mama always says that I'm cute. I don't believe her. I'm more than that !

Shake, shake that booty for Beckha !


#7
Wow...Primul fic pe care-l vad sa aibe ca subiect viata unui vanator de vampiri ... care pe deasupra mai e si fata.Ce pot sa spun destul de reusit pana acuma.Si sa sti ca sunt de acord cu Beki,sunt destul de multe repetitii.Sa ai grija.Oricum daca vrei pot sa-ti dau si eu cateva idei pentru fic....asta daca vrei,eu nu te oblig.As vrea sa-ti dau si eu cateva idei deoarece si eu scriu o poveste cu vampiri care nu este postata pe zup.Sa lasam astea deoparte.Spor la scris in continuare...

Sa sti ca-ti astept nextu..


Ja ne
Freedom is power!
And I can use that power!

#8
Multumim de comentarii, apreciem ^^ O sa incercam sa tinem cont de ele. Si acum eu o sa povestesc din perspectiva baiatului, Gabriel Callen [nu, nu are legatura cu Twilight], are 18 ani si este vampir. Lectura placuta ^^


Cap.2 – Remember the time


O puternica senzatie de foame a inceput sa ma strabata. Da, foame, insa nu era una obisnuita, nu pentru o astfel de creatura ca mine. Voiam sange, acel lichid cald si delicios, esenta vietii, atat a oameni, cat si a copiilor intunericului. Iubeam acel gust, il adoram. Datorita lui am devenit ceea ce eram azi, unul din cei mai de temuti vampiri, desi aspectul si varsta mea constrastau cu asta. Am invatat sa pretuiesc acea substanta inca de cand eram mic, doar un vampir orfan care crestea alaturi de fratele sau geaman. Datorita acestui lucru numit sange am ajuns sa ne uram si sa devin un criminal cu sange rece. Nu trebuia sa ucid oamenii pentru a ma hrani, insa senzatia pe care o aveam cand simteam cum li se scurge viata datorita mie era ispititoare, ma innebunea. Si asta era partea cea mai placuta din tot cercul acesta numit hranire, sa vezi teama pe fata oamenilor in timp ce le bei si ultima picatura din aceea esenta care ii mentine in viata.

Am iesit din aceasta stare de autoreflectare, iesind pe usa camerei mele. Am parcurs drumul pana in bucatarie. Pe fereastra larg deschisa am vazut o fata, o noua vecina. Parul argintiu si lung o faceau mai matura decat era in realitate, iar ochii de un albastru pal se asorta cu fluturii de culoarea cerului tatuati pe umarul drept. Avea un aspect dragut, desi tenul ii era cam prea deschis. Nu-mi pasa, aveam nevoie de ea doar pentru a ma hrani, nimic altceva.

Am iesit pe micuta usa ce facea legatura intre bucatarie si gradina, indreptandu-ma spre gardul care ne despartea curtiile. I-am facut semn sa vina inspre mine si deloc surprinzator asa a facut. Avea pe fata un zambet pervers, gandindu-se la lucruri care nu aveau nicio semnificatie pentru mine. I-am soptit locul in care aveam sa ne intalnim, un cimitir, ceea ce i s-a parut ciudat, insa uitandu-se iar la mine a acceptat. I-am spus sa porneasca inspre locul indicat, eu avand sa o urmez numaidecat. Tipa a facut exact ce voiam eu, plecand in urmatoarea clipa spre aceea destinatie. Daca as avea inima probabil mi-ar fi mila de ea, insa data fiind situatia mi-e indiferent.

Am intrat in casa pentru a-mi lua telefonul si cheile, inchizand usa in urma mea. Iesind din curte m-am indreptat spre cimitir, gandindu-ma la noua mea prada. Datorita aspectului meu, parul negru cu tente albastrui, ochii de un negru abisal in care te pierdeai din prima clipa in care ii vedeai si pierce-ul din spranceana impreuna cu tatuajul de pe gat care-mi dadeau un aer rebel era ametitor pentru multa lume, nu doar pentru fete.

In scurt timp am ajuns, gasind-o langa o cripta. Si-a gasit un loc bun in care sa moara. Mi-au aparut coltii, iar ochii au capatat o nuanta rosiatic, lucru ce a cam speriat-o, insa credea ca e datorita soarelui si ca halucineaza. Ma chemat inspre ea si am fost mai mult decat bucuros sa fac asta. Crezand ca o voi saruta, si-a lasat capul pe spate, descoperindu-si gatul. Proasta idee. In urmatoarea clipa mi-am infipt coltii in gatul ei, facand-o sa urle de durere. Da, puteam face in asa fel incat sa nu simta deloc durere, insa imi place disperarea si teama din glasul victimelor mele. A inceput sa se zbata, provocandu-si singura mai multe rani. Incet-incet sangele i s-a scurs din trup, provocandu-i moartea.

-Hmm delicios, spun, afisand un zambet larg. Ii arunc trupul neinsufletit ca pe o carpa si ma indrept spre iesirea din cimitir. Imi ling buzele pentru a scapa de eventuale firimituri de sange, continuand sa zambesc in continuare. Ochii mei isi recapata nuanta abisala, iar coltii se retrag, cel putin pentru moment.

Am iesit din acel loc, indreptandu-ma spre casa. Ce plictiseala. Nimic interesant. Gandurile mele sunt intrerupte cand ma intalnesc cu un vanator. Parul ii este ceva mai lung, de culoare deschisa, pana la umeri probabil, prins intr-o coada. Ochii ii sunt de un galben pal, iar pe fata are urme din batalii anterioare. Corpul ii era protejat de un duster kakiu, imbracaminte pe care o vazusem la vanatori in orase din Rusia.
- Gabriel Callen, ne intalnim din nou. Vocea lui imi parea cunoscuta la fel si vocea. Felul in care se uita la mine denota faptul ca se astepta de la ce e mai rau.

Fara alte vorbe s-a napustit asupra mea in incercarea de a ma prinde. Se vedea ca trecuse prin mai multe lupte, deoarece avea reflexe bune si o forta primejdioasa. Daca nu aveam sa fiu atent si as comite ceva mai multe greseli mi-ar putea fi fatal. Insa nu, nu aveam sa las asta sa se intample. Inca de mic copil am invatat sa lupt impotriva lor, mai mult pentru amuzament ceea ce-i drept. L-am prins de umar, facandu-l sa se dezechilibreze. I-am smuls bratul, facandu-l sa urle de durere, aruncandu-l undeva in jurul nostru. Sangele mi-a retrezit aceea pofta si m-am napustit asupra lui, a gatului mai exact, infingandu-mi coltii in el. Am inceput sa sug acel lichid rosiatic care avea un gust atat de delicios. I-am provocat o moarte dureroasa, nebandu-i tot sangele din prima. L-am lasat in viata special pentru a-l tortura putin, aveam chef de distractie. Am inceput sa-i fac rani pe tot corpul, rani din care curgea sangele, smulgandu-i fiecare membru in parte. Intr-un final isi inghitise limba, nesuportand mai multa durere.

-Amator. Ma intorc cu spatele spre corpul lui segmentat neinsufletit, indepartandu-ma de locul acela, mai exact de cimitir. Hainele imi erau patate de sange si trebuia sa ma indrept spre casa pentru a scapa de ele inainte ca cineva sa devina suspect, desi probabil l-as omori.
In scurt timp am fost la resedinta mea, intrand in casa. Am urcat scarile spre camera mea, scapand de haine pe drum. Am intrat in baie, intrand in cabina de dus. Dupa relativ cinci minute am iesit de acolo, infasurandu-mi un prosop in jurul taliei. Mi-am ales din dulapul din camera o pereche de jeansi si un tricou, ambele piese de vestimentatie fiind negre. M-am incaltat cu o pereche de skateri de aceasi nuanta cu parul si ochii mei, apoi am iesit din camera. M-am indreptat spre usa de la casa, deschizand-o. Am pasit inafara incaperii holului, indreptandu-ma spre scoala.

Dupa cateva minute de mers m-am oprit la un stop, insa bineinteles doar pentru cateva secunde. Cand am dat sa trec strada o fata era sa se urce peste mine cu motocicleta, facandu-ma sa o privesc la fel de rece ca pe oricine. Parul lung si roscat suvitat cu un negru cu reflexii albastre se afla in concordanta cu ochii ei ciocolatii si tenul usor bronzat. Desi parea o tipa normala in ochii, si mireasma ei, am simtit ca o mai vazusem undeva, insa nu stiam de unde. Nu i-am spus nimic, doar am privit-o rece, trecand apoi pe langa ea. Nu voiam un desert, cel putin nu acum. Poate mai tarziu.

Am trecut strada si m-am indreptat spre scoala. Ce face un vampire ca sa scape de plictiseala. Am intrat in curtea intitutiei publice, fiind dezgustat de ceea ce am vazut. Da, eram vampir si vazusem/ facusem diferite lucruri, chiar sadice uneori, insa degradarea umana ma dezgusta de-a dreptul, desi uneori imi placea, deoarece imi aducea gustari bune. Am mers la director, deoarece era prima zi in acel loc si cica trebuia sa-mi dea/ spuna ceva. Plictisitor.

In cele din urma am mers in clasa, intrand bineinteles dupa profesor. I-am dat o foaie, iar el m-a prezentat, fiind prea distras de prezentele si gandurile celor din clasa. I-am fulgerat pe toti cu binecunoscuta mea privire rece, mergand intr-o banca. In scurt timp usa se deschide si tipa care era sa dea peste mine intra. Printr-o concidenta, sau nu, a ajuns in aceeasi banca cu mine. Cand s-a asezat mi-am dat seama de unde o cunosteam. Ii ucisesem familia cand eram mic, defapt datorita lor a inceput sa-mi placa asa de mult viata de vampir, faptul ca puteam sa ucid o persoana asa de usor. Le datoram parintilor ei multumiri, desi probabil daca ea ar fi aflat adevarul ar vrea sa se razbune. Si asta-mi aminteste de moartea subita a fratelui meu geaman. Tot ce aflasem, defapt ce reusise sa ajunga pana la mine, deoarece nu prea eram curios, era ca o fata il ucisese. Da, probabil era ea, de aceea avea acest miros imbibat de substante printre care si argint, singura arma impotriva vampirilor. Situatia devine interesanta.
Time you enjoy wasting, was not wasted.

#9
Capitol nou :3 Nu ma asteptam sa fie pusa atat de repede continuarea, insa ma bucur tare mult. Capitolul a fost unul reusit, probabil mult mai bun decat precedentul. Descrierea a a fost mult mai buna, parerea mea. Au fost mici scapari pe la sfarsit, dar nu atat de mari. Asha, esti potrivita pentru a descrie din perspectiva tipului :]] Ti-l imaginezi foarte bine.
Am observat cateva greseli de tastare:
rosiatic-rosiatica
vampire-vampir
intitutiei-institutiei
Si cam atat, nu cred ca era altceva. In rest...
Citat:- Gabriel Callen, ne intalnim din nou. Vocea lui imi parea cunoscuta la fel si vocea.
Nu stiu ce voiai sa zici aici, categoric in locul unuia dintre ele trebuia sa apara altceva :]].

In rest nimic :]] Sunt curioasa sa vad ce se va intampla in continuare. Momentan, personajul meu preferat este Grabiel(btw, sexeh name :]]). Indiferent daca e personajul negativ sau nu mie tot imi place :]] Sa nu ii faceti nimic ca va omor xD. E superb 8->
Pff...chiar sunt nerabdatoare sa vad ce se intampla in urmatorul capitol. Mult succes in continuare si sper sa duceti povestea pana la final :3
[Imagine: tumblr_lw7j04DPq01r5ikx8o1_400_large.gif]
My mama always says that I'm cute. I don't believe her. I'm more than that !

Shake, shake that booty for Beckha !


#10
Hey!Nu-i corect!Iarasi Beki mi-a luat-o inainte...si a spus si ce vroiam eu....:??...Fir-ar sa fie...
Pai ce pot sa spun, a iesit intr-adevar un inceput destul de bun.In afara acelori greseli de punctuatie (te-as sfatui sa citesti inca o data inainte sa postezi ceva,pentru ca e posibil sa ai greseli...si sa nu o iei in nume de rau.Eu doar incerc sa te ajut)totul este destul de ok pana acuma.
Multa bafta la scris!:bv:
Va anunt ca astept nextul!

Ja ne
Freedom is power!
And I can use that power!



Subiecte de discuție similare...
Subiect: Autor Răspunsuri: Vizite: Ultimul răspuns
  [Naruto] Razbunare Kissingyougoodbye 1 2.621 02-05-2013, 04:35 PM
Ultimul răspuns: yaoi maniac
  [Naruto] Drumul spre razbunare(SasuSaku) CiokolataxPortocala 6 5.127 10-08-2012, 05:19 PM
Ultimul răspuns: RalucaGabor
  [Yaoi] Dragoste sau razbunare? AbiiShu' 4 4.347 06-08-2012, 03:29 PM
Ultimul răspuns: Ai_4ever
  Argint, nu mint, în chihlimbar ~ Alerim's One Shots.. AlerimxD 25 11.997 20-03-2011, 06:09 AM
Ultimul răspuns: Danb
  Intre razbunare si iubire uselessHope 7 5.924 31-10-2010, 01:12 PM
Ultimul răspuns: Marina.
  Iubire si razbunare(fic naruhina) Gabriella 15 12.940 12-05-2010, 09:28 PM
Ultimul răspuns: Gabriella
  Razbunare dulce Razbunare [+16 / +18] [hentai] Falling Rain~~^.^~~ 5 4.768 11-04-2010, 01:03 PM
Ultimul răspuns: Abbeh.
  Iubire vs razbunare:sfarsitul e aproape Lara 1 2.482 17-01-2010, 07:43 PM
Ultimul răspuns: Acadea'
  Sete de razbunare ... Elusive wolf 17 12.256 02-08-2009, 05:53 PM
Ultimul răspuns: Verrine
  Libertate si Razbunare Snow Fairy 1 2.304 13-07-2009, 06:46 PM
Ultimul răspuns: Zambet.cOlOrAt


Utilizatori care citesc acest subiect:
1 Vizitator(i)