12-06-2011, 08:06 PM
@Lethalin: thx pt ca sitesti fiecare capitol:D sper ca acest capitol sa iti raspunda la si mai multe intrebari.
@ich: ms ms si ma bucur ca te-am surprins:D
@DarK blue: ma bucur ca ai reusit in sfarsit sa citesti totul:) si uite ca vine si nextul pe care il asteptai.
@miss: ma bucur ca iti place si ca m-ai facut si publicitate:))
@mystyque: ms pentru coment apreciez foarte mult, sper sa mai treci pe aici:)
Şahul minciunii
Când Pionul devine un papuşar, Regina, Regele, Nebunii şi Tura devin marionete. Nu contează trecutul am înteles asta acum, ceea ce eşti în prezent face diferenta.
- Athos.
Într-un joc de şah uneori un singur pion poate face diferenta, nu contează faptul că se mişcă doar în faţă cu paşi mici şi tremurati. Pionul îşi numară paşi pentru a îşi atinge ţelul. Am fost pentru multă vreme speriat, folosit şi fară nici o speranţă la o viaţă mai bună, însă în acea vreme nu ştiam de ce sunt capabil. Eram mult prea speriat de ceea ce eram şi de puterile mele, nu îmi cunoşteam cea mai de preţ abilitate a mea una ce depăşeşte abilităţile magice cu care m-am nascut, acea abilitate care combinată cu aceea de a citii gândurile mă transformă automat în cea mai valoroasă piesă de pe tabla în carouri, abilitatea de a mintii cu neruşinare.
Punând cap la cap fiecare gând ce îl scosesem de-a lungul anilor din mintea mamei, acele mici frânturi pe care mintea mea iscoditoare le putea culege atunci când scuturile ei erau slabe i-am descoperit planul, de aici şi până la a afla tot adevarul nu a mai fost drum lung, a trebuit doar să gasesc persoana care ştia cine era mama cu adevarat, iar întâmplarea a facut ca Zein să fie acea persoană, avându-l pe acesta de partea mea nu numai că am câştigat un adevarat prieten unul pentru care mi-aş da oricând viaţă dar am gasit şi cadoul şi dovezile perfecte pentru a îi câştiga încrederea lui Edan. Am reuşit astfel fară prea mult efort să devin unul din protejatii unuia dintre cei mai puternici vampiri din lume, având în acelaşi timp cel mai puternic vârcolac ca prieten.
După ce mi-am recuperat medalionul şi am aflat unde se afla Edan am pornit în grabă spre Germania, astfel a început capitolul final din viata mea umană şi primul din cea vampirică. Planul meu era simplu însă în ciuda acestui fapt ştiam că nu va da greş îmi luasem toate masurile de precautie, ştiam ceea ce faceam. Drumul până în Germania a fost lung şi plictisitor însă imediat ce am intrat în Berlin lucrurile au început să devină interesante şi încă o dată abilitatea mea de a citii gânduri mi-a venit în ajutor. În zilele ce au urmat am început să cercetez de unul singur oraşul, Zein ramasese aşa cum îi cerusem într-un sat din apropriere pentru a nu îi atrage atentia lui Edan. Cercetarile mele nu au fost în zadar şi încurând am aflat cine era Marele Inchizitor, un cardinal trimis de Papă pe nume Sanzzio Vanello. Pentru a doua oară de când îl întâlnisem pe Zein soarta mi-a surâs facând ca eu şi acest Sanzzio să ne întâlnim într-o biserică.
Era o după amiază ploioasă şi rece de vară cu stropi mari ce te udau până la piele luându-ţi din caldura corpului lasând în urmă o senzatie placută de racoare. M-am adapostit de aceasta în biserică unde auzisem în urmă cu câteva zile că se afla cardinalul Sanzzio Vanello. Norocul a fost şi de data aceasta de partea mea, acesta statea în genunchi în fata altarului, facându-şi rugaciunea. Imediat ce uşile duble de lemn ale acesteia s-au închis în urma mea, cardinalul s-a ridicat facându-şi semnul crucii de trei ori apoi s-a întors cu fata spre mine. Eram singuri în acea biserică fară nimeni care să ne întrerupă. În momentul când ochii lui i-au întâlnit pe ai mei am putut vedea dincolo de aceştia în mintea şi sufletul lui, ştiam cine este şi de ce se află în Berlin, în acel moment planul meu a primit startul de care avea nevoie.
- Ce pot face pentru tine, fiule, m-a întrebat acesta pe o pe un o voce joasă şi caldă.
- Vreau să îmi marturisesc pacatele, parinte, am spus eu foarte serios şi umil jucând unul din rolurile vietii mele.
- Desigur, fiule! Recunoscându-ne greşelile şi vrând să le corectam ajungem mai aproape de mântuire. In nomine Patris, et Filii, et Spiritus Sancti, a spus acesta facându-mi semnul crucii cu mâna lui.
- Amen! Pater ignosce quia peccavi Numquam peccatis meis confessus est. I me ipse peccata sequuntur: Îmi urasc mama, am urât-o încă de mic copil. Aş da orice ca ea să mă fi abandonat să nu îmi fi facut viata un calvar. Am mintit atât de mult încât aş putea îneca un om în minciunile ce mi-au cântat deşertaciune pe buze. Mi-am tradat cel mai bun prieten, cel datorită caruia mai sunt astazi în viata, mintindu-l în loc să îi rasplatesc bunatatea. Am preacurvit şi ranit atât fizic cât şi spiritual femeile ce mi s-au daruit parasindu-le după o noapte. Am furat şi distrus mare parte din bunurile mamei mele. Mi-am stins amarul în vin uitând de multe ori de mine. Toate aceste pacate parinte au fost repetate de nenumarate ori, atât de multe încât îmi simt sufletul plângând şi implorându-mă să îl eliberez de povara lor. În tot acel timp lacrimile curgeau încet pe obrajii mei şi din când în când un mic suspin mi se auzea pe buze. Trebuia să îmi joc rolul perfect, trebuia să fiu o victimă pentru a îi câştiga încrederea cardinalului. Doleo pro peccatis meis, Pater. Nam et dixi ut his oblita confiteri.
- Pacatele tale, fiule sunt mari în fata Domnului, invidia, minciuna, dorinta şi mânia sunt unele dintre cele mai mari pacate pe care un om le poate comite în fata lui Dumnezeu. Mă bucur enorm să vad că un tânar aşa ca tine îşi realizează pacatele şi doreşte ca ele să fie iertate. Drumul spre iertarea lor va fi lung şi anevoios dar la final te vei simti pur şi eliberat din lanturile diavolului. Roagă-te zilnic pentru iertarea lor de trei ori pe zi şi vino mâine la aceiaşi oră aici, voi fi din nou singur şi ne vom ruga împreună pentru sufletul tau fară ca nimeni să ne deranjeze, iar dacă vei crede de cuviinţă îmi vei povestii motivele pentru care iti urăşti mama, acceptarea pacatului este uşoară însă înfruntarea acestuia este grea, doar atunci când îţi vei înfrunta vina vei putea spune că eşti liber de aceasta. Ego te absolvo a peccatis tuis in nomine Patris et Filii et Spiritus Sancti. Vade în pace autem filius!
- Deo gratias! Scena fusese a mea, spunându-i ceva despre mine am putut afla detalii importante despre el, cu ceea ce citisem în mintea lui am mai adaugat o piesă în planul meu. Atunci când Edan avea să afle totul urma să mă felicite pentru mintea mea ascutită şi pentru modul cum am executat un asemenea plan având în vedere riscurile la care mă supusesem.
În acea noapte m-am întâlnit cu Zein înafara oraşului şi i-am spus ce se întâmplase. A fost la fel de surprins ca şi mine să afle adevarata identitate a lui Sanzzio, aceea de vampir transformat de catre Edan şi adevaratul lui scop în Berlin, inchizitia fiind o simplă şaradă pentru a îşi ascunde intentiile. Am râs amândoi copios atunci când i-am povestit conversatia şi sfaturile pe care Sanzzio mi le daduse.
- Un vampir samaritean care se hraneşte cu şobolani, nu vezi aşa ceva foarte des, a spus Zein râzând în hohote.
- Adevarata comedie începe mâine, mă voi reîntâlni cu el pentru a ne ruga pentru sufletul meu pacatos. Aici voi avea nevoie de ajutorul tau, am spus eu râzând alaturi de el.
- Orice!
- Am nevoie de sângele tau! În ultimul timp mi-am folosit prea mult magia, Sigillum Dei şi Excuro sunt vraji de nivel doisprezece, iar corpul meu nu este obişnuit cu ele, am început să am dureri de cap şi să scuip sânge, în plus faptul că ţi-am citit gândurile ţie şi lui Sanzzio m-a dat peste cap, este mult mai greu cu fiintele supranaturale, dacă vreau ca totul să meargă bine voi avea nevoie de sângele tau pentru a îmi vindeca corpul şi a îmi recapata fortele.
- Desigur, dar dacă vei fi supus la tortură şi iti vei folosi din nou magia nu îţi vei pune viata în pericol?
- Magia de vindecare deşi pare puternică şi complexă este abia de nivel nouă pot face vraji de nivel unsprezece fară probleme, nu iti fă griji nu voi fi torturat decât o zi, atunci când vor vedea că tortură nu are efect mă vor condamna imediat. Fară a mai pune întrebari Zein şi-a taiat pielea de la mână dreaptă cu un cutit şi mi-a întins mâna pentru a bea. Imediat ce buzele mele au atins rana şi sângele început să îmi inunde gura am simtit valul de energie din acesta. Inima mea a început să bată mai repede, corpul meu se încalzea din ce în ce mai tare şi simteam cum oboseala îmi trecea. Era precum un foc ce mă ardea atunci când trecea prin corpul meu. Gustasem sângele lui Edan dar sângele de vampir este diferit faţă de cel al unui vârcolac. Amândouă au proprietatea de a vindeca ranile unui muritor şi de a îi redă forta însă senzatia ce o lasa în urmă e diferită. Cel de vampir iti dă sentimentul de omnipotenţă facându-te mai curajos şi mai mândru de sine pe când cel de vârcolac iti sporeşte forta, auzul şi vazul peste capacităţile umane.
După ce m-am despartit de Zein, m-am întors în oraş îndreptându-mă spre hanul unde mă cazasem pentru a cina şi pentru a mă odihnii. Am intrat în han aşezându-mă la una din mese aşteptând ca una din fetele ce serveau să vină să îmi ia comanda. Spre surprinderea mea a fost aceiaşi fată care mă servise şi în celelalte seri. Puteam jura că facea asta intentionat dorind să îmi atragă atentia cu decolteul ei generos, cu acel par negru lung împletit la spate, oh şi acei ochi atât de negri încât nu puteai distinge pupila de iris. I-am zâmbit politicos şi am comandat o friptură de porc cu cartofi copti în jaratec. S-a întors pe calcâie aruncându-mi încă un zâmbet ducându-se apoi în bucatarie pentru a îmi aduce mâncarea. Am fost curios să ştiu de ce îmi zâmbea atât de mult şi în acel mod absolut minunat, să ştiu ce anume o atragea la mine aşa că am aruncat o privire în mintea ei.
Am patruns uşor, fară a fi bloca de scuturi, era atât de inocentă nu avea habar ce fel de creaturi se aflau în întuneric, era una din acele persoane care nu cunoşteau nimic despre supranatural. Îi placeau buzele mele subtiri şi modul cum limba mea se plimbă din când în când peste acestea pentru a le umezii şi verdele deschis al ochilor mei. Nu banuia nimic, nici nu visa că în spatele acestui chip frumos se afla un adevarat coşmar. Era o greşeala să mă provoace nu eram barbatul pe care şi l-ar fi dorit, m-aş fi folosit de ea şi aş fi parasit-o după o noapte lasând-o plângând şi probabil ucigând-o dacă avea să mă urmarească. S-a întors după aproximativ douazeci de minute cu o farfurie mare întinsă pe care se afla o bucată generoasă de friptură de porc în sânge şi cartofii, punând alaturi coşul cu pâine, o sticlă de vin roşu şi un pahar, plecând apoi la o altă masă însă nu înainte de a îmi zâmbi încă odată.
După ce am terminat de mâncat, m-am retras în camera mea. Nu a trecut multă vreme şi am fost atras pe tarâmul viselor. Am vazut-o pe acea fata cu ochii negri ce îmi zâmbise seri la rândul. Era într-o odaie mică mobilată doar cu un pat şi o masă. Ea era îmbracată într-o camaşă de noapte albă având parul desfacut lasat pe spate. Avea un par minunat lung până aproape de coapse. Îmi doream atât de mult să o ating, să simt textura pielii ei, să sarut acele buze carnoase şi să le simt gustul, îmi doream să îi desfac camaşa şi să îi pot atinge acei sâni ce îmi treceau prin fată zilnic ademenindu-mă cu vraja lor seducatoare. Apoi am auzit acel râs ce nu îl voi uita niciodată, era un râs puternic, înfricoşător şi demonic ce venea din peretii încaperii. Mă întrebam în sinea mea dacă ea îl auzea şi dacă da de ce era atât de liniştită.
- Şti că o vrei! Ia-o! E a ta îi eşti stapân, aici tu deti puterea! Dă-i ceea ce îşi doreşte! A spus vocea ce se auzea dinauntrul peretilor pe acelaşi ton rece şi înfricoşător.
- Cine eşti tu? Arată-te, au fost singurele cuvinte pe care am reuşit să le scot.
- Nu eşti încă pregatit să mă vezi, eşti mult prea slab pentru a putea să îmi vezi adevarata forma. Fă sex cu ea aici şi iti promit că iti voi da putere peste imaginatia ta.
- Eşti un demon! Îţi ştiu trucurile şi pretul pe care va trebui să îl platesc.
- Preţ? Nu vei plati nici un preţ decât acela al puterii, îţi vei putea duce planul la sfârşit şi vei scapa din acea tortură fară nici o rană.
- Nu voi cadea în capcana ta! Întoarce-te de unde ai venit!
- Prostule, vierme slab şi arogant ce eşti, tu nu cunoşti puterea adevarată!
- Crux sancta sit mihi lux
Non draco sit mihi dux
Vade retro satana
Numquam suade mihi vana
Sunt mala quae libas
Ipse venena bibas
- Prostule, mă vei implora să mă întorc! Apoi m-am trezit.
Ziua urmatoare a fost una lungă şi plină de evenimente. După visul din noaptea precedentă somnul meu a fost unul agitat. Au fost ore întregi de gânduri şi întrebari al caror raspuns nu îl gaseam. Nu ştiam ce trebuia să fac, cunoştintele mele în demonologie erau mici, iar riscând să îl întreb pe Zein mi-aş fi putut da planul peste cap. Spre dimineaţă am reuşit să adorm pentru câteva ore lipsite de vise, iar la ora opt a diminetii m-am trezit cu solutia la noua mea problemă în minte. Trebuia să plec de lângă acea fata ce fusese în coşmarul acela care era încă prezent în mintea mea, iar vocea acelui demon încă îmi facea pielea de gaină. Nu ştiam dacă tehnica mea de exorcizare functionase sau nu, însă un lucru era cert cu cât eram mai departe de acea fata cu atât mai bine, de fapt trebuia să evit orice contact cu femeile până aveam să aflu ce se întâmpla cu adevarat. După ce am am schimbat hanul şi mi-am aranjat bagajele în camera mea, am plecat pentru a mă întâlni cu Zein. Începea faza finală a planului meu, iar el trebuia să plece pentru a nu fi tentat să intervină, stricând astfel totul.
Urmatorul lucru pe care trebuia să îl fac era să mă asigur că mama era pe drum aşa că am invocat unul din spiritele că mă slujeau întrebându-l ce decizie a luat această şi dacă va veni să mă salveze, sau cel putin să mă vadă murind. Odată ce acesta mi-a confirmat venirea mamei totul a început, eram pregatit pentru a îmi dezvalui adevarata natură în fata lui Sanzzio şi pentru a fi supus torturii. M-am întâlnit cu Sanzzio în aceiaşi biserica ca şi în ziua precedentă. Mă aştepta. Pregatise un ritual de rugaciuni ce avea să îmi curete sufletul de pacatele comise, dar în momentul când ochii mei i-au întâlnit pe ai lui mi-am încarcat din nou puterile telepatice asupra lui patrunzând şi mai adânc în mintea lui acum ca puterile mele erau la capacitate maximă datorită sângelui lui Zein. Am încercat să mă conectez telepatic la sentimentele şi gândurile lui astfel încât să îi pot afla reactiile pe care le va avea la spusele mele.
- Athos, fiule, ce bine că ai venit! Te aşteptam! M-am gândit tot acest timp la tine. Atât de tânar şi totuşi atât de nefericit încât a trebuit să îţi gaseşti refugiul în pacat. Mă simt dator să te ajut, fata de tine şi de bunul Dumnezeu!
- Sunt onorat, cardinale, suportul domniei voastre îmi umple inima de fericite, am spus eu pe un ton umil citindu-i în acelaşi timp gândurile şi vazându-i placerea şi sinceritatea din acestea.
- Dacă doreşti putem vorbi înainte de a începe rugaciunea, ca între prieteni însă sub juramântul confesiunii, ceea ce îmi vei spune va ramâne între noi!
- Sunteti sigur că vreti să îmi ştiti secretele? S-ar putea să nu vă placă ce veti auzi având în vedere indiscretia de care am dat dovada până acum, deoarece eu deja ştiu totul despre domnia voastră şi ştiu cea ce sunteti!
- Ce ai spus, a întrebat acesta mirat, ce vrei să spui?
- Sunteti un vampir!
- De unde şti asta! Este scandalos nimeni nu ar trebui să ştie asta! Te-a trimis el? Cine eşti tu de fapt? A pus toate aceste întrebari fară pauză şi pe un ton temator, iar aceiaşi teamă era şi în gândurile sale.
- Nu de unde ci cum de ştiu asta! Nu este scandalos ci intrigant! Dacă prin “el” te referi la Edan, raspunsul este nu, este o simplă coincidenţă faptul că amândoi îl ştim, iar privitor la cine sunt eu ei bine... o şi nu, nu sunt un vampir, gândurile tale sunt atât de amuzante!
- Eşti o vrajitoare! Cititul gândurilor este unul din semnele vrajitoriei! Ştiu de ce eşti aici şi oricât ai nega ştiu că el te-a trimis!
- Prefer termenii de vraci, mag, vrajitor sau şaman. Nu nu m-a trimis Edan, îţi spun asta pentru ultima oară. De fapt uite că o dovadă a sincerităţii mele promit să te ajut în planul tau dacă tu mă ajuti cu al meu, în acest fel amândoi ieşim învingatori. Oh, era să uit chiar ar trebui să vă revizuiti listele cu semnele vrajitoriei nu ati putea face diferenta dintre un vraci şi un om obişnuit nici dacă vraciul ar face magie în fata voastră. Cititul gândurilor deşi poate fi facut şi prin metode magice cere ani de experienta şi un nivel treisprezece în magie, iar în momentul când veti fi faţă în faţă cu un asemenea vraci sau vrajitoare veti fi mortii înainte să realizati. Da sunt un vraci dar sunt în acelaşi timp şi ceea ce ai putea numi fiul lui Edan.
- Imposibil! De ce eşti aici dacă nu pentru a mă ucide, dacă te vor prinde te vor ucide, ştiu că eu sunt slab şi las şi nu am puterea necesară pentru a fi o piedică, dar...
- Lasă-i să încerce, acesta este motivul pentru care mă aflu aici, vreau să fiu prins, vreau să testez ceva şi am nevoie de ajutorul tau!
- Eşti nebun, nebun la fel ca el, doar el şi fiul sau ar putea face o asemenea nebunie! Nu te voi ajuta, nu, nu vreau să mor nu până nu...
- Dacă mă vei ajuta îţi pot îndeplini dorinta, Edan nu e singurul care o poate face! Şi având în vedere raul care pe care l-ai provocat în trecut nu cred că va lua în considerare nimic din ce vei spune, de fapt cred că Johann, va fi foarte bucuros să îţi reteze capul. Gândeşte-te o clipă la propunerea mea, îţi pot îndeplini dorinta, e ceva foarte uşor chiar şi în acelaşi timp pot face în aşa fel încât să fi absolvit te toate greşelile comise, sau dacă refuzi te pot ucide aici şi acum şi în acelaşi timp să îmi duc planul la bun sfârşit, este alegerea ta!
- Nu ştiu! De ce aş avea încredere în tine ai putea să mă conduci într-o capcană, ai putea...
- Aş putea să te ucid acum, acum câteva saptamâni am ucis un vampir mai batrân decât tine, dar uite pe lângă ceea ce îţi doreşti tu îţi voi oferi un cadou care te va ajuta de acum înainte şi care îţi va rascumpara greşelile din trecut, tot ceea ce trebuie să faci este să mă laşi să te atac.
- Ce?
- Te voi ataca, vei leşina şi când te vei trezi vei simti cadoul meu în corpul tau, după aceea eşti liber să faci ce vrei, poti pleca sau poti ramâne pentru executia mea, dacă vei ramâne vei avea avantaje, dacă vei pleca nu ţi-se va întâmpla nimic. Tu decizi, toate acestea sau moartea chiar acum, orice ai alege eu înving!
- Ce trebuie să fac?
- Nimic! Şi în acel moment printr-o lovitură telekinetică l-am aruncat pe Sanzzio în uşile de lemn ale bisericii, acestea cedând la impactul cu corpul lui, iar el cazând stupefiat în mijlocul strazii unde deja începuseră să se adune curioşi. Apoi invocând o vrajă învăţa din una din cartile mamei, l-am adormit pe acesta, lasând în urmă şi micul cadou pe care îl promisesem.
Atacul meu asupra lui Sanzzio a avut consecinte imediate, în câteva minute fiecare soldat stationat în Berlin era pe urmele mele şi încurând am fost prins şi întemnitat, urmând ca în câteva ore interogatoriul meu să înceapă. Am fost aruncat într-o celulă mică cu bari metalice ce mirosea a urină şi a putred în care şoarecii şi şobolanii mişunau nestingheriti. Aici aveam să îmi petrec urmatoarele două sau trei zile asta depindea de cât de cooperant eram în timpul interogatoriului. Recunoscându-mi vina şi acceptam faptul că eram un vraci mă condamnă direct la moarte scutindu-mă de tortură, negarea în schimb avea să îmi aducă ore lungi de tortură.
Bineînteles că nu am recunoscut faptul că eram un vraci deşi jumate din Berlin putea să conteste asta, dar întrebarile lor erau absolut ridicole. “Eşti o vrajitoare?”, “Ai baut sânge de prunc atunci când l-ai invocat pe Satan”, “Ţi-ai vândut sufletul diavolului”, “Se afla acesta în această încapere”, “Ai profanat morminte în ritualurile satanice de adorare a diavolului?” Ce aş fi putut raspunde la asemenea întrebari? Nu am facut nimic altceva decât să rând de fiecare dată când eram interogat, apoi a început tortura.
Primul instrument de tortură a fost menghina pentru deget, un aparat confectionat din fier ce se prindea pe scaunul pe care erai legat pentru a aplica presiune şi durere asupra degetelor tale. Cu o mică vraja am anulat durerea în timp ce ei strângeau acea menghina zdrobindu-mi degetul. În tot acest timp îmi repetau aceleaşi întrebari absurde spunându-mi că durerea va înceta atunci când voi recunoaşte, dar eu nu aveam de gând să recunosc nimic şi nici să cedez atât de uşor. Mi-am atintit privirea spre menghină şi spre degetul meu din care sângele curgea necontenit, lansându-i să încerce fiecare metoda pe care o aveau.
A doua tortură la care am fost supus a fost ceva mai putin dureroasa până când ultima piesă a fost ataşată. Am fost legat de tavanul încaperii înalte unde mă aflam cu mâinile deasupra capului, iar de picioare aveam legat un bolovan ce cântarea cel putin treizeci de kilograme. Oasele mele erau întinse la maxim, iar acea pozitie facea că durerea să se împrăştie în tot corpul. Nu am aplicat nici o vrajă la început vrând să simt acea durere, dar a fost o greşeală caci în momentul când am fost împins pentru a mă balansa durerea a smuls un ţipat de pe buzele mele. Dar chiar şi aşa am refuzat să recunosc ceva.
A treia tortură a fost pe departe cea mai sadica din acea zi, cu un mic cleşte pentru cuie, unghiile mele de la mâini au fost smulse una câte una, mâinile mele devenind repede roşii de la sângele ce curgea. Îmi puteam mirosi propilul sânge, acel miros metalic şi uscat, dar nici macar asta nu m-a oprit. Am continuat să mă uit la mâinile mele sângeroase, timp în care eram acuzat că vorbeam telepatic cu diavolul cerându-i acestuia să îmi vindece ranile. M-am decis atunci în acel moment să le dau acelor nenorociti o dovadă de magie şi ceea ce ei credeau că este un pact cu diavolul. Încet încet ranile mele au început să se vindece atunci când vraja potrivită a fost aplicată. Unghiile mele au crescut, iar degetele nu îmi mai erau zdrobite, în urma ramânând doar sângele uscat de pe acestea ca o dovadă tenebroasă a ceea ce îndurasem.
După acea mică demonstratie am fost aruncat din nou în celula mea urât mirositoare, cu promisiunea că în ziua urmatoare aveam să regret cea ce tocmai facusem. În acea noapte nu am reuşit să dorm, mă gândeam încontinuu la acel vis, la mama şi la planul ei, la Edan şi la ce reactie va avea când îl va vedea pe Zein şi va afla tot adevarul. După o lungă noapte în care singura mea companie au fost şoarecii şi şobolanii, o nouă zi a început şi noi torturi mi-au fost aplicate. Picioarele mele au fost scufundate în apă fiartă, am fost taiat şi pe rani a fost presarată sare, legat de perete şi flagelat de zece ori.
Şi apoi ziua finală a venit şi cea mai dureroasă di toate cele trei. Aceasta era ultima mea şansă fie recunoşteam şi ajungeam în rai fie refuzam şi ajungeam în iad. Sentinta era aceiaşi în ambele variante moartea pe rug. În acea zi gleznele mele au fost zdrobite, apoi genunchii, iar ultima tortura una pe care nici macar putină magie care îmi mai ramasese nu o putea anula, arderea ranilor ce îmi fuseseră provocate. Am fost carat aproape inconştient într-o nouă celulă cu o uşă din lemn şi aşezat pe o lespede de piatră. În încapere se afla nimeni altul decât Sanzzio.
- Cum ai putut să le permiti să îţi facă aşa ceva. Ce este atât de important încât să înduri asemenea torturi?
- Nu uita... ah... ca şi tu eşti unul din ei. Tu îi conduci, tu eşti trimisul Papei aici... ah! Oricum vad că eşti bine, ai descoperit micul meu cadou, am spus eu printre suspine şi sângele ce se scurgea din gura mea.
- Cum ai facut?
- A fost tot timpul în tine, dar... ah... refuzul tau de a te hrani cu sânge uman te-a ţinut departe... eu doar am adus la suprafaţă cea ce sufletul tau ţi-a daruit.
- Sufletul? Eu l-am pierdut când am fost transformat!
- Nu este adevarat, încă îl ai, dar... ahhh.. au... îţi voi explica când nu voi mai scuipa sânge cu fiecare vorbă ce o spun.
Apoi totul a disparut, nu îmi mai amintesc nimic din ce s-a întâmplat. Probabil am adormit pentru a mă trezi mai târziu în bratele unui Edan slabit într-o padure unde era mama, Johann şi Hektor. Când am fost îndeajuns de lucid încât să realizez ce se întâmpla mama deja îl tortură pe Johann cu una din vrajile ei. Toti erau tacuti, iar Edan parea să nu vrea să o oprească pe mama, ca şi cum s-ar fi temut să o ranească. Aş fi vrut în acel moment să am îndeajuns de multă forta încât să patrund în mintea lui Edan, dar asta m-ar fi facut să scuip sânge şi la putere maximă, ultima dată când am încercat am leşinat. Cu mama era mai uşor dar aveam de ales, să aflu ce vorbise cu Edan sau să aflu ce vrajă folosise pe Johann pentru a putea să îl ajut. Alegerea am facut-o repede, minciunile mamei nu contau în acel moment, ci Johann. Îi eram dator macar cu atât pentru faptul că mereu îl acompania pe Edan când acesta mă vizita, pentru faptul că toti aceşti ani mi-a fost ca un frate.
Dar imediat ce l-am ajutat pe acesta, luciditatea mea a început să dispară din nou, iar eu să mă scufund tot mai mult în acea negura a uitarii. Dar nu am cazut deoarece m-ai târziu m-am trezit în bratele lui Johann iar mâna lui însângerată era lipită de buzele mele, iar sângele lui tamaduitor curgea în mine redându-mi încetul cu încetul forta până în momentul când am putut sta pe propriile picioare. În acel moment am demascat-o pe mama spunându-i lui Edan ca ea rupsese vraja ce o ţinea în viaţă. Dar nu ştiam în acel moment cât de prost fusesem şi ca în acel moment deşi voiam să mă razbun am sfârşit prin a o ajuta pe nenorocita.
În acel moment Edan a transformat-o în vampir, promiţându-mi şi mie acelaşi lucru. Reuşisem cea ce îmi propusesem, eram viu, i-o livrasem pe mama lui Edan, îl aveam pe Zein pregatit pentru a se reîntâlni cu Edan şi reuşisem să îi las lui Sanzzio un ultim mesaj mintal înainte să leşin, totul era pregatit acum trebuia doar să aştept recolta. Dar lucrurile mereu se complica şi uneori planurile trebuiesc schimbate. Ajunşi la conacul lui Johann am gasit pe uşa de la intrare o scrisoare de lua un vampir pe nume Damian, care îi cerea ajutorul lui Edan pentru a îşi razbuna tatal, Louis, fiul lui Edan, care fusese ucis de catre un vârcolac pe nume Dimitri. Dimitri acel nume îmi sună teribil de cunoscut dar în acel moment nu îmi puteam da seama de unde, şocul prin car trecusem în ultima zi de tortură îşi lasase amprenta pe mintea mea. Aveam să aflu mai târziu cine era acest Dimitri.
Aceea a fost ultima mea zi ca om. Om... de fapt nu am fost niciodată aşa ceva. A fost ziua când veninul lui Edan a curs prin venele mele pentru a îmi schimba toate slabiciunile umane în atuuri vampirice, ziua când am murit şi am reînviat, când am devenit nemuritor şi etern daruindu-mă sângelui, lunii şi soarelui. Dar totul vine cu un preţ. Imediat ce veninul a început să curgă în mine, ameteala s-a instalat din nou, încă odată mă scufundam în abis pentru ca mai târziu o tortură mult mai cumplită decât ce îndurasem înainte să mă chinuie timp de zece zile. Simteam că totul în mine se rupea, ca unul câte unul organele mele erau smulse, cum bucăţi din pielea şi carnea mea erau marcate de câini şi animale salbatice, cum corpul meu era zdrobit de bolovani, cum oasele mele se spargeau între ciocan şi nicovala şi în acelaşi timp îi puteam auzi gândurile şi simti ceea ce simtea şi mama care trecea prin aceiaşi transformare.
Încatuşat pe acea masă de piatră lângă mama trecând prin acea tortură am putut simti durerea pe care propria ei transformare i-o provoca. Mi-am simtit corpul încalzindu-se, transpiratia curgând pe corpul meu, iar într-un moment corpul meu simtea arsura focului, puteam mirosi mirosul carnii arse, durerea şi usturimea pe care acesta o provoca corpului meu. Dacă asta simti atunci când arzi atunci mă bucur că nu am fost ars pe rug. Aş fi murit în cele mai cumplite chinuri, cel putin tortura transformarii era doar o iluzie din care aveam şanse să scap cu viaţă pe când focul rugului era o moarte sigură.
După cele zece zile m-am trezit revigorat, fară nici o urmă de oboseală sau durere. Eram în al noualea cer, vazul auzul şi mirosul îmi erau atât de ascutite încât puteam vedea fiecare fir de praf din aer, îl puteam auzi pe Hektor coborând scarile ce duceau la subsol, îi puteam mirosi pe Johann şi pe Edan care erau la cu un nivel mai sus. Pe lângă asta aveam un sentiment de satisfactie, o vanitate care îmi şoptea încontinuu în minte că renuntasem la umanitate ca acum eram un vampir, superior, frumos şi foarte puternic. Dar cel mai placut sentiment a fost cel de sete. Acea foame nebună după sânge, acea arsura şi usturime în gât, coltii care se luptau să iese la suprafaţă şi să muşte din gâtul lui Hektor al carui parfum şi probabil şi gust îmbietor mă înnebuneau. Dar m-am luptat cu mine şi dorinta mea de sânge pentru a nu face un gest nebunesc. Edan probabil mi-ar fi iertat orice greşeala mai putin aceea de a îl rani pe Hektor pentru a îi lua sângele.
Dar era greu, atât de greu să mă abtin să nu îl atac pe cel al carui sânge atât de bine mirositor se apropia de mine. Atât de vechi încât mirosul era de-a dreptul intoxicant, putinul control pe care îl aveam a cedat când Hektor a păşit în încaperea unde mă aflam. Coltii mei au ieşit la suprafaţă cu un mârâit puternic şi gutural acompaniat de sunetul metalic al lanturilor care au fost întinse rapid atunci când am încercat să mă ridic. Setea care la început se manifestă printr-o arsura placuta acum se manifestă printr-o adevarată durere în gât, iar întreg corpul îi tremura. Nu întelegeam cum mama putea să doarmă într-un moment ca acela, cu un asemenea miros la câţiva paşi distanţă de ea. Dar la fel de repede cum nebunia mea a început atât de repede s-a sfârşit atunci când am simtit mâna lui Hektor în jurul gâtului meu.
- Calmează-te, Athos, acum, a spus acesta pe un ton gros şi poruncitor. Lasă-ţi simturile să te conducă concentrează-te pe camera unde se afla Edan şi Johann. Ce simti, în afară de mirosul celor doi?
- Miros de vin, lumânari, mosc şi sânge de om... oh atât de mult.
- Acum, calmează-te şi te voi elibera, nici să nu îţi treacă prin cap să mă ataci cât timp o trezesc pe mama ta pentru că vei regreta. Ne-am înteles, a întrebat acesta pe acelaşi ton poruncitor.
- Da!
Ajunşi în camera unde se aflau Edan şi Johann am ramas surprins de propria-mi imagine pe care o vedeam în mintea lui Edan. Totul era atât de diferit! Pielea mea maslinie devenise ceva mai deschisă, ochii îmi erau negrii precum onixul, fiecare parte din mine radia vitalitate şi energie. Mă simt extraordinar, iar aspectul fizic după imaginile care le vad în mintea ta este pur şi simplu... nu am cuvinte. Îţi multumesc. Au fost gândurile pe care le-am pus în mintea lui Edan atunci când am vazut uimirea şi placerea cu care mă privea.
Eram într-o betie a sentimentelor, incapabil să mai ascult sau să mai vad cea ce era în jurul meu. Fiecare simţ şi senzatie era accentuată şi o traiam la superlativ. Setea mă înnebunea, imaginile din mintea lui Edan mă copleşeau, sunetele de afară şi bataile inimilor oamenilor din camera erau precum o simfonie halucinantă ce mă facea să plutesc pe notele ei mute. Am fost trezit din acea reverie de vocea lui Johann care era precum un vulcan gata să erupă. Sentimentele lui pentru mama erau facute din ura şi mânie pură i-ar fi smuls inima din piept sau capul de pe umeri dacă Edan l-ar fi lasat. Îmi gasisem un nou aliat în misiunea mea de a o distruge şi îi face viata un iad mamei mele.
- Când voi doi terminati cu iubirea voastră nemuritoare, poate, doar poate putem să începem macelul. Mor de sete şi voi începe fară voi, a spus Johann pe un ton sarcastic. Însă în acelaşi timp ţipând cu vocea lui mentală: Ce dracu faci? Ai uitat ce am discutat. Stai liniştit, am raspuns eu, este deja în cuşcă. Mesajul îi era adresat lui Edan însă neintentionat le-am auzit. Eram eu însumi uimit de noile mele abilităţi. Capacitatea mea de a citi gânduri crescuse exponential, nu mai aveam dureri de cap şi nici nu mai întâmpinam greutăţi în a citi gânduri. Se parea că acesta devenise pentru mine un al doilea auz.
- Deci, a spus Edan sarcastic, alegem cine pe cine bea în functie de vârstă nu-i aşa? În acest caz Hektor este primul, eu al doilea, Johann, Medeea şi Athos.
- Alege tu primul, a spus Hektor, dar înainte de asta, Athos, Medeea când vă veti hranii nu vă grabiti. Strapungeti carnea cu coltii, apoi lasati sângele să vă inunde gura, astfel gustul va persista mai mult şi veti şti şi când să vă opriti. Trebuie să aveti grijă să vă opriti din baut înainte ca inima victimei să cedeze. Dacă beti prea mult veti avea de suferit. Sângele mortilor este toxic pentru noi, chiar şi pentru mine şi Edan am fi incapabili să mişcam un muşchi o zi întreaga, pentru cei tineri ca voi ati fi imobilizati timp de o saptamână şi ati avea dureri mai groaznice decât în timpul transformarii.
Eu nu mai aveam nevoie de lectia lui Hektor citisem de mult în mintea lui Edan şi a lui cum trebuia să procedez, iar modul lui Edan de a lua sângele mi se parea absolut minunat. Nu îmi doream ca prima mă victima să fie o simplă marionetă, îmi doream ca aceasta să simtă şi să facă prima mea cina ca vampir să fie extraordinară. Acele patru victime erau bine venite şi din cauza setei ce o aveam dar şi pentru faptul că urmau să fie subiectele perfecte pentru a îmi testa noile puteri.
După ce fiecare şi-a ales victimele eu m-am repezit la gâtul unei femei al carei par negru şi creţ îmi aducea aminte de mama, am muşcat cu ferocitate, rupând o bucată din carnea acesteia, devorând apoi cu o sete animalică sângele din corpul ei. Gustul era minunat, era precum cea mai rafinată şi bună mâncare din lume, era precum cel mai bun desert pe care l-am mâncat vreodată, era precum un vin gros şi cremos ce îmi calma arsura gâtului şi setea corpului. Hektor avusese dreptate, puteam simti bataile inimi în sânge aşa că am ştiut când să mă opresc. A doua victimă a fost un barbat ceva mai învârsta decât mine aşa că am decis ca acesta va fi o provocare dacă îmi voi folosi puterile pe el. L-am luat în brate îndoindu-i gâtul pentru a scoate venele în evidenţă apoi în timp ce mă aplecam încet spre acestea am patruns în mintea lui pentru a încerca să înlatur hipnoza lui Hektor. A fost mult mai greu decât am anticipat, Hektor era un adevarat maestru în hipnoza şi în înlaturarea scuturilor. Mi-aş fi dorit ca el să mă învete cum să îmi folosesc puterile dar ştiam că mintea lui era doar pentru Edan. Nu am reuşit să înlatur în totalitate hipnoza pentru a îl face pe barbat să riposteze ci doar să simtă durerea.
Mi-am înfipt din nou coltii cu ferocitate şi în gâtul acestuia, mâhnit pe mine şi pe neputinta mea de a înlatura acea hipnoza. Mi-am pus atunci în gând să îl rog pe Edan să mă antreneze. Adevaratul şoc a venit în timp ce savuram sângele celei de-a treia victima, un baiat de cel mult şaisprezece ani, al carui sânge era un deliciu. Atunci am simtit pentru prima dată adevaratul miros al sângelui lui Edan, fară să simt mirosul pielii şi al carnii ci doar mirosul brut şi ne ascuns al sângelui acela stacojiu curgând. Atât eu cât şi Johann ne-am oprit din cea ce faceam şi am ramas atintiti asupra acelui sânge gustând aerul, încercând să prindem cât mai mult din acel miros incredibil.
- Edan? Baiatul din fata lui Edan a tresarit de frică la auzul vocii lui Hektor, la fel şi eu fiind nepregatit şi mesmerizat de sângele care încă curgea. Apoi totul s-a transformat în ceaţă, nu am mai putut auzi nimic sau să simt, mă scufundam într-o negura adâncă a somnului.
Când m-am trezit eram atât de dezorientat încât îmi pierise chiar şi pofta de sânge sau experimente, întreg corpul mă durea iar ochii parcă stateau să îmi iese din orbite, însă nu întelegeam carui fapt se datora acest lucru. Edan, Hektor şi Johann disparuseră în bucatarie eu şi mama ramânând în salon fară a întelege ce se întâmplase cu noi. Dar această stare de luciditate nu a durat mult caci încă o dată mi-am pierdut cunoştinta pentru cât timp nu ştiu, ştiu doar ca atunci când m-am trezit baiatul acela era viu, iar Hektor ne amenintase că Edan ne va ucide dacă vom îndrazni să îl atacam.
Ziua urmatoare Edan a încercat să ne explice ce sunt vârcolacii şi care le sunt puterile, însă orice explicatie mi-ar fi dat el era inutilă, petrecusem ani alaturi de Zein şi aflasem absolut totul. Nu mai voiam să joc teatru doar pentru a pastra secretul faţă de mama, venise timpul ca ea să ştie că eu eram cel care detinea puterea acum. Eram un vampir, îl aveam pe Zein, iar Edan îmi era creator în timp ce ea era doar o furnica gata să fie strivită de cei doi calai, trebuia doar ca eu să plantez samânta discordiei şi să aştept ca totul să înceapă.
După ce i-am spus lui Edan ca orice explicatie era de prisos şi că aş putea chiar să îl aduc pe Zein pentru a ni se alatura am plecat pentru a mă reîntâlni cu acesta. Trecuseră atâtea zile de când nu îl mai vazusem. Nici nu îmi puteam imagina prin ce chinuri trecuse ştiind că eu eram torturat, iar el era neputincios şi incapabil să îmi sară în ajutor datorită juramântului pe care mi-l facuse. Avusesem dreptate l-am gasit într-un sat din apropierea Berlinului înecându-şi supararea în vin. Ochii lui aproape că s-au umplut de lacrimi la vederea mea. L-am strâns în brate cu toată forta iar el a facut la fel fară a ne preocupa de faptul că ne-am putea rani.
- Spune-mi totul, tot ce s-a întâmplat, cum te-a salvat Edan, cum te-a primit! Era precum un copil curios, însă îl întelegeam perfect la fel eram şi eu în acel moment îmi doream să ştiu fiecare lucru pe care l-a facut să ştiu cum să simtit şi să îmi cer iertare pentru că l-am obligat să facă acel lucru.
- Mai întâi de toate îmi pare rau, am spus eu pe un ton calm şi umil, îmi pot imagina cât de greu ţi-a fost. Cât despre evadare, Edan a patruns în închisoare cu o noapte înainte de executie şi m-a salvat. Ranile mele au fost grave, iar Johann a trebuit să îmi dea sângele lui însă cel mai neaşteptat fapt a fost aparitia mamei, ea fiind cea care i-a spus lui Edan ca eu eram unul din detinuti. Apoi am fost transformat şi de aici totul este o negură totală înafară de durerea insuportabilă a transformarii. Am avut prima mea portie de sânge imediat după ce m-am trezit şi îţi pot spune că a fost minunat. M-a lasat să vorbesc fară a mă întrerupe zâmbind pe tot parcursul discursului meu rapid şi entuziast.
- Mă bucur nespus că eşti teafar şi sanatos şi ca planul tau a functionat, Edan mi-a câştigat încrederea, salvându-te pe tine şi-a facut din mine un aliat şi dacă va vrea şi un prieten, a spus el pe un ton serios.
- Vrea să te cunoască, i-am spus despre tine şi vrea să te cunoască!
- Atunci să bem în cinstea transformarii tale şi a unui plan dus la sfârşit!
După câteva lungi ore în care eu şi Zein am vorbit şi baut amândoi aşa cum nu mai facusem de ceva timp ne-am dus acasă la Johann unde toti ne aşteptau. Edan era în beci pentru a îşi lua o sticlă de vin, iar atunci o nouă parte din planul meu a fost dusă la bun sfârşit. Când Edan şi Zein s-au întâlnit un moment de linişte s-a aşternut peste întreaga încapere, iar eu am fost cel care a rupt-o într-un mod teatral.
- Edan el este Ze..., însă am fost întrerupt de Edan care a dat raspunsul pe un ton calm şi mirat.
- Zein, a spus Edan cu o jumatate de gura incapabil să îşi şteargă de pe fata uimirea.
- Vă cunoaşteti? Asta explică frica lui faţă de tine, am spus eu ţintuindu-l cu o privire întrebatoare, însă jucam teatru, ştiusem că ei doi se cunoşteau încă de când îi citisem gândurile lui Zein.
- Nu şti nici macar un sfert din poveste, a spus Edan pe acelaşi ton pe care îl avusese înainte.
- Normal că nu ştiu, la fel ca şi tine Zein, ţine foarte bine de secretele lui.
- Unele lucruri nu trebuiesc spuse, e mai bine ca ele să ramână îngropate în trecut, a spus Zein la fel de uimit ca şi Edan.
- Ce e cu expresia aceea pe fata ta Zein, erai mai amuzant înainte şi în plus aşa întâmpini tu un vechi prieten? Edan a pus sticla de vin pe masa apoi şi-a deschis larg bratele pentru a îl îmbrăţişa pe Zein.
- Azim, te-ai schimbat atât de mult, a spus Zein îmbrăţişându-l pe Edan bucuros.
- În timp ce tu ai ramas acelaşi, a spus Edan zâmbind. Oh, acum sunt Edan, aş aprecia dacă m-ai numi aşa, îţi poti imagina motivele.
- Desigur. Am... am crezut că totul a fost pierdut... te-am crezut... oh cât mă bucur să te revad.
- Şi eu prieten drag şi eu! Sunt atâtea lucruri pe care vreau să ţi-le spun şi încă atâtea câte vreau să te întreb, dar... cum adică îţi este ţie frica de mine, ţie frică de cineva.
- Sau întâmplat multe lucruri de când şti tu... Athos mi-a povestit despre tine, însă cea ce ştie el nu era de ajuns să îmi dau seama cine eşti cu adevarat, te-ai schimbat, iar descrierea pe care acesta mi-a dat-o nu m-a ajutat deloc. Abia acum când am putut simti mirosul sângelui tau, când am putut fi aproape de tine am realizat că eşti tu. Trebuie să întelegi că mă temeam, ca unul asemenea ţie m-ar putea urmari, ca însfârşit, ei s-au hotarât să trimită pe urmele mele un adversar pe masură.
- Înteleg, era o glumă, îmi imaginam că te-au urmarit şi că au încercat să te atragă de partea lor, iar refuzul însemna moartea.
Totul decursese perfect, nimeni nu banuia faptul că eu eram implicat în această poveste, în ochii lor totul era o simplă coincidenţă a sortii. Reuşisem tot ce îmi propusesem, adusesem Nebunul să apere Regele, Regina era încoltita neavând altă scapare decât supunerea sau moartea, iar una din Ture executa o sarcină crucială, iar eu, pionul ajunsesem cu paşi repezi în pozitia de Cavaler. Meritase fiecare minut de durere pe care îl îndurasem, meritase şi faptul că îl mintisem şi îl facusem pe Zein să îmi facă un juramânt, acum el era cel care îmi multumea pentru că îl reunisem cu vechiul sau prieten pe care îl crezuse de mult timp în lumea spiritelor.
După ce Zein şi Edan au vorbit despre trecut şi Zein a aflat despre lupta ce urma să o avem cu haita lui Dimitri, eu împreună cu el am plecat în oraş pentru a vorbi, trebuia neaparat să îi spun adevarul, nu suportam să traiesc cu ideea că îl mintisem, dar am vrut ca totul să fie o surpriză, iar eu să simt cum e să fi pe punctul de a muri să îmi întiparesc în minte acel sentiment minunat de frica specific oamenilor. Aveam nevoie doar de locul potrivit care să ne destindă pe amândoi, am ales hanul unde o întâlnisem pe acea fată brunetă ce era vinovată pentru acel vis ce nu îmi dadea pace de câteva zile. În mintea mea dezbateam ideea de a îi spune lui Zein despre ea şi de faptul că o doream şi poate şi de acel vis.
Odată ajunşi la acel han ne-am aşezat la una din mesele libere şi am aşteptat că bruneta să vină să ne ia comanda. După ce am comandat o carafă din cel mai bun vin al hanului bruneta a plecat pentru a ne aduce cea ce am cerut nu înainte de a îmi arunca câteva priviri cu subînteles şi de a îl studia cu atentie pe Zein pentru a vedea dacă acesta avea ceva împotriva privirilor ei. Imediat ce faţă a plecat Zein m-a surprins cu întrebarea sa:
- Ai facut-o a ta pe acea fata, întrebarea a venit atât de repede încât am ramas câteva secunde fară cuvinte şi cu gura deschisă.
- Nu este cea ce crezi, eu doar... ea îmi... au fost sigurele cuvinte pe care le-am putut rosti. Ce puteam să îi spun? Că aş fi putut să o fi avut în urmă cu câteva zile? Ca aproape am violat-o în somn la îndemnul unei entităţi demonice care probabil încă mă urmare din umbra? Nu ştiam ce să zic în legatura cu acel subiect aşa că am schimbat rapid subiectul. Zein, în legatură cu Edan, vreau să îmi cer iertare!
- Iertare? De ce? Acum el era cel surprins şi laşat fară cuvinte.
- Încă din clipa când ţi-ai deschis mintea ca eu să vad raul pe care mama ţi-la facut am ştiut că tu şi Edan vă ştiati, însă am ţinut asta pentru mine, am avut dorinta nebunească de a simti sentimentul acela divin de frică pe care doar o fiinţă umană îl poate avea.
- Athos, nu ai de ce să îţi ceri scuze, nu ai de ce bunul meu prieten! Dacă nu ai fi fost tu, dacă nu te-aş fi întâlnit probabil acum aş fi fost hrana pentru viermi sau animalele padurii şi nu aş mai fi avut niciodată şansa de a îl revedea pe Edan şi de a trai acele minunate momente alaturi de tine. Eu sunt cel care ar trebui să îşi ceară iertare fiindcă m-am îndoit de planul tau şi că aproape mi-am încalcat juramântul pentru a îţi sari în ajutor atunci când ai fost închis, a spus el pe cel mai nevinovat ton şi cel mai calm din câte auzisem rostite de buzele lui.
- Chiar şi aşa vreau...
- Eşti iertat! Acum, spune-mi... fata aceea, îţi place?
- Da, dar...
- Dar ce? Tu vrei asta, iar după modul cum te priveşte pot jura că şi ea vrea acelaşi lucru, în plus toate senzatiile ţi s-au accentuat atunci când ai devenit vampir. Prima ta aventură ca vampir nu o vei uita toată viata, va fi memorabila şi la fel de intensă ca moartea, a spus el pe un ton jucauş.
- Dar...
- Nici un dar în noaptea aceasta sarbatorim! Tu te vei distra cu bruneta în timp ce eu voi avea de furcă cu colega ei, a spus el râzând.
- Vinul dumneavoastră, domnilor, doriti şi altceva, a spus bruneta punând carafa de vin pe masa al care miros mă îmbia să gust.
- Numele lui e Athos, a spus Zein zâmbindu-i şi facându-i cu ochiul fetei, eu am ramas pentru a doua oară în acea seară fară cuvinte, pentru un moment am uitat să respir, iar disconfortul cauzat de această actiune m-a facut să tuşesc. Nu-l baga în seama e mult prea ruşinos să îţi spună că şi el îşi doreşte acelaşi lucru, a adaugat Zein fară a îşi îndeparta privirea din ochii fetei.
- Domnule... vă înşelati... eu doar... a spus fata ramânând şi ea fară cuvinte.
- Fetito nu te mintii pe tine caci dacă ochii tai ar fi de foc Athos ar fi fost în flacari până acum. Ochii tai plini de dorinta te tradează, iar pe el îl ştiu de multi ani şi îmi pot dea seama atunci când îşi doreşte ceva, a spus Zein devenind serios.
- Zein încetează, nu e momentul potrivit. Te rog, iartă-l, am spus eu uitându-mă în ochii negrii ai fetei. Totul este în ordine, te vom chema atunci când vom dori ceva.
- Nu pleca, uitate în ochii lui şi spune-mi că nu vezi aceiaşi dorinţă pe care tu o ai, el doar e... ruşinos şi nu vrea să îşi recunoască sentimentele în fata tatalui sau, a spus Zein aruncându-mi un zâmbet parşiv. Se parea că nu aveam scapare în acea noapte.
- Dumneavoastră sunteti tatal lui? Acum îmi dau seama cu cine seamană aşa de aratos, a spus fata zâmbindu-mi mai întâi mie apoi lui Zein.
- De ce nu ramâneti voi amândoi să discutati în timp ce eu... mă ocup de altceva a spus Zein uitându-se spre colega brunetei şi facându-i cu ochiul.
Ce dracu’ e în mintea ta! Sunt un vampir pentru numele lui Dumnezeu, un nou nascut ce se întâmplă dacă îmi pierd controlul şi o omor! Eşti nebun, am ţipat eu mental în mintea lui Zein.
Linişteşte-te şi bucurate de ospăţ, dacă moare vom masca totul şi nimeni nu îşi va da seama. Dacă nu îţi vei pierde controlul o vei mai avea şi altă dată! Oricum tu vei fi cel avantajat, ceea ce vei simti în această noapte va fi memorabil pentru tine, la fel cum a fost şi petru mine imediat după ce am devenit un vârcolac, a spus el lasându-mă să îi citesc gândurile, plecând apoi şi lasându-mă singur cu acea fată.
- Tu îmi şti deja numele, tata, am spus eu forţându-mă putin să pronunţ acel cuvânt fară a râde, să asigurat de asta, dar eu încă nu îl ştiu pe al tau!
- Aida!
- Un nume frumos, demn de o fata asta de frumoasă ca tine, am spus eu putin stânjenit de situatie.
- Şi al tau este, a spus ea zâmbind. Suna frantuzesc, îmi place!
- De fapt este grecesc, francezii doar l-au împrumutat, am apucat eu să spun înainte ca buzele fetei să fie lipite de ale mele, iar limba ei să încerce să patrundă în gura mea, ceea ce am şi lasat-o să facă. Acum pasul îl facuse ea, vina nu mai ara a mea. Zein avea dreptate era o simplă fată inocentă ce cazuse în cursa unui demon, la dracu’ poate chiar o să o fac intentionat. Oare cum avea să fie gustul sângelui în acel punct al climaxului.
Nu ştiu cum am ajuns în fosta mea cameră din acel han, dar cea ce a urmat a fost absolut minunat. Totul a fost aşa cum a spus Zein. Intens şi salbatic. Niciodată în viata mea nu mai experimentasem ceva atât de placut. Fiecare gând, fiecare parte din mine era concentrată pe actul sexual şi îşi dorea să se hranească cu acea placere sexuală ce emană din corpul partenerei. Cu fiecare mişcare de dute-vino şi cu fiecare minut care trecea eu mă simteam tot mai bine şi mai revitalizat. Ar fi trebuit să obosesc după cel mult patruzeci de minute, să ajung la un orgasm intens, însă cu fiecare secundă îmi doream mai mult şi finalul întârzia să vină deoarece fortele mele creşteau şi corpul meu se încalzea, iar atunci am realizat că în bratele mele nu mai era o fiinţă vie şi un cadavru.
Am dat drumul cadavrului ce îl ţineam în brate, acesta cazând pe podeaua din lemn. M-am îndepartat rapid de acel leş, cazând la rândul meu în genunchi şi izbucnind în plâns. Nu mai întelegeam nimic! Cum de se întâmplase aşa ceva? Cum? Mă abtinusem enorm să nu muşc artera ce pulsa acel sânge îmbietor, iar acum fară nici o urmă sau explicatie acea fată era moartă. Gândurile îmi deveniseră necontrolate, tot felul de sentimente şi senzatii îmi asaltau corpul şi mintea, aveam nevoie de ajutor, de cineva care să îmi spună ce era în neregulă cu mine. Într-un moment de luciditate am facut contact cu mintea lui Zein chemându-l la mine. Atunci când acesta a intrat în camera unde mă aflam a ramas fară cuvinte la acel peisaj sumbru. Lângă patul de lângă uşa statea nemişcat corpul Aidei, iar la câţiva metrii distanta stateam eu înghemuit şi gol, cu fata roşie de la lacrimile ce îmi curseseră.
- Ce s-a întâmplat aici, a spus Zein cu jumate de voce în timp ce controla corpul fetei pentru a gasi urme de muşcaturi, dar acestea nu existau.
- Nu ştiu! Nu Ştiu, am ţipat eu. Eu doar... eu doar...
- Linişteşte-te şi adu-ţi aminte ce s-a întâmplat, a spus Zein îngenunchind lângă mine.
- Am ucis-o asta s-a întâmplat! Dar nu ştiu cum, acum noi doi..., iar în secunda urmatoare ţineam în brate acel... cadavru, am spus acel ultim cuvânt ca şi cum ar fi fost cel mai dezgustator lucru din lume.
- Poate a murit din cauza şocului provocat de orgasm, poate inima ei era slabă, a spus Zein încercând să mă consoleze.
- Da? Inima slabă, atunci cum îţi explici faptul că eu ard, corpul meu ar trebui să fie rece şi să fiu slabit deoarece azi nu m-am hranit suficient, în schimb eu mă simt revigorat şi plin de viaţă în timp ce ea e moartă, am spus eu ţipând.
- Trebuie să existe o explicatie, nu are urme de sânge nu e vina ta!
- Nu este? Atunci de ce ea e moartă, iar eu mă simt atât de bine, nu exista decât o singură explicatie eu am ucis-o!
- Calmează-te şi nu mai ţipa, cineva ne-ar putea auzi, a spus Zein încercând să mă atingă cu mâna pe fata pentru a îmi şterge lacrimile. Dar în acel moment ceva de-a dreptul imposibil s-a întâmplat. În acel moment de furie am eliberat inconştient o cantitate uriaşă de energie aruncându-l pe Zein la câţiva metri distanţă cu o vrajă. Dar era imposibil, caci eu îmi pierdusem magia atunci când fusesem transformat. Ce dracu a fost asta, a întrebat Zein imediat ce şi-a dat seama ce se întâmplase, aia a fost cea ce cred eu că a fost?
- A fost în mod clar magie, am spus eu la fel de uimit ca şi el, nivel zece chiar, dar... este imposibil eu nu trebuia să mai am aşa ceva! Zein ce dracu se întâmpla cu mine, sunt o ciudăţenie, mereu am fost o ciudăţenie!
- Athos, linişteşte-te, te rog, a spus el luându-mă în brate şi strângându-mă la pieptul lui. Mâine îl vom întreba pe Edan, este posibil ca el să aibă o explicatie, iar dacă el nu va avea îţi promit că nu voi avea linişte până când nu voi afla ce se întâmplă cu tine.
- Ajută-mă te rog să scap de acel corp, simpla lui existenţă îmi dă fiori!
- Desigur, a spus Zein ridicându-se şi luând în brate cadavrul urmând ca în câteva secunde să sară pe geam cu acesta, aterizând pe pamânt fară nici un zgomot.
În acea noapte totul s-a schimbat, eu am devenit cu totul o altă persoană. Ceva în mine să schimbat. Dar aveam să aflu mai târziu ce. Ajuns acasă la Johann pe scarile ce duceau la Etaj am întâlnit-o pe mama, mergând goală, învelită doar într-un cearceaf pe coridor. Am vrut să o ignor, ea era ultima persoană pe care aş fi vrut să o vad vreodată, iar în acea seară totul era accentuat. Dar, s-a oprit din mers când m-a vazut, prinzându-mă de mâna atunci când am trecut pe lângă ea.
- Vreau să vorbesc o clipă cu tine, a spus ea nonşalant.
- Tu să îmi vorbeşti mie? Ai acest curaj după tot ce mi-ai facut? Ia-ţi mâinile de pe mine dacă nu vrei să ţi le întorc la spate!
- Calmează-te, vreau doar să îţi dau un avertisment şi să îţi repet cea ce ţi-am scris în acea scrisoare. Oferta este încă în picioare!
- Uită-te la tine eşti patetică! Crezi că dacă te vei culca cu el şi îi vei câştiga încrederea vei reuşi să iti pui planurile tale nebuneşti în aplicare. Crezi că te voi lasa să te foloseşti de el aşa cum te-ai folosit de mine când eram copil?
- Sunt mama ta, nu îţi permit să îmi vorbeşti aşa! Nu şti nimic despre mine, tot ce am facut şi fac în viaţă este pentru binele meu şi al tau. Crezi că alegându-l pe el în locul meu îţi va fi mai bine? Nu ai idee cine este Edan sau cât de periculos este. Tu nu îi cunoşti decât fata mascată şi eşti vrajit ca un prost de ea însă cea de sub mască este un oribilă pe care nu doresc nimanui să o cunoască. Vei vedea în Spania cine este el cu adevarat, iar atunci îmi vei da dreptate.
- Tu vorbeşti de afectiune şi dreptate? Cred că visez! Cine eşti tu să îl judeci pe el, tu care m-ai ţinut închis încă de la vârsta de patru ani într-o cameră pe tavanul careia ai desenat o pentagramă pentru a îmi canaliza puterile şi a le folosi în scopuri numai de tine ştiu
@ich: ms ms si ma bucur ca te-am surprins:D
@DarK blue: ma bucur ca ai reusit in sfarsit sa citesti totul:) si uite ca vine si nextul pe care il asteptai.
@miss: ma bucur ca iti place si ca m-ai facut si publicitate:))
@mystyque: ms pentru coment apreciez foarte mult, sper sa mai treci pe aici:)
Şahul minciunii
Când Pionul devine un papuşar, Regina, Regele, Nebunii şi Tura devin marionete. Nu contează trecutul am înteles asta acum, ceea ce eşti în prezent face diferenta.
- Athos.
Într-un joc de şah uneori un singur pion poate face diferenta, nu contează faptul că se mişcă doar în faţă cu paşi mici şi tremurati. Pionul îşi numară paşi pentru a îşi atinge ţelul. Am fost pentru multă vreme speriat, folosit şi fară nici o speranţă la o viaţă mai bună, însă în acea vreme nu ştiam de ce sunt capabil. Eram mult prea speriat de ceea ce eram şi de puterile mele, nu îmi cunoşteam cea mai de preţ abilitate a mea una ce depăşeşte abilităţile magice cu care m-am nascut, acea abilitate care combinată cu aceea de a citii gândurile mă transformă automat în cea mai valoroasă piesă de pe tabla în carouri, abilitatea de a mintii cu neruşinare.
Punând cap la cap fiecare gând ce îl scosesem de-a lungul anilor din mintea mamei, acele mici frânturi pe care mintea mea iscoditoare le putea culege atunci când scuturile ei erau slabe i-am descoperit planul, de aici şi până la a afla tot adevarul nu a mai fost drum lung, a trebuit doar să gasesc persoana care ştia cine era mama cu adevarat, iar întâmplarea a facut ca Zein să fie acea persoană, avându-l pe acesta de partea mea nu numai că am câştigat un adevarat prieten unul pentru care mi-aş da oricând viaţă dar am gasit şi cadoul şi dovezile perfecte pentru a îi câştiga încrederea lui Edan. Am reuşit astfel fară prea mult efort să devin unul din protejatii unuia dintre cei mai puternici vampiri din lume, având în acelaşi timp cel mai puternic vârcolac ca prieten.
După ce mi-am recuperat medalionul şi am aflat unde se afla Edan am pornit în grabă spre Germania, astfel a început capitolul final din viata mea umană şi primul din cea vampirică. Planul meu era simplu însă în ciuda acestui fapt ştiam că nu va da greş îmi luasem toate masurile de precautie, ştiam ceea ce faceam. Drumul până în Germania a fost lung şi plictisitor însă imediat ce am intrat în Berlin lucrurile au început să devină interesante şi încă o dată abilitatea mea de a citii gânduri mi-a venit în ajutor. În zilele ce au urmat am început să cercetez de unul singur oraşul, Zein ramasese aşa cum îi cerusem într-un sat din apropriere pentru a nu îi atrage atentia lui Edan. Cercetarile mele nu au fost în zadar şi încurând am aflat cine era Marele Inchizitor, un cardinal trimis de Papă pe nume Sanzzio Vanello. Pentru a doua oară de când îl întâlnisem pe Zein soarta mi-a surâs facând ca eu şi acest Sanzzio să ne întâlnim într-o biserică.
Era o după amiază ploioasă şi rece de vară cu stropi mari ce te udau până la piele luându-ţi din caldura corpului lasând în urmă o senzatie placută de racoare. M-am adapostit de aceasta în biserică unde auzisem în urmă cu câteva zile că se afla cardinalul Sanzzio Vanello. Norocul a fost şi de data aceasta de partea mea, acesta statea în genunchi în fata altarului, facându-şi rugaciunea. Imediat ce uşile duble de lemn ale acesteia s-au închis în urma mea, cardinalul s-a ridicat facându-şi semnul crucii de trei ori apoi s-a întors cu fata spre mine. Eram singuri în acea biserică fară nimeni care să ne întrerupă. În momentul când ochii lui i-au întâlnit pe ai mei am putut vedea dincolo de aceştia în mintea şi sufletul lui, ştiam cine este şi de ce se află în Berlin, în acel moment planul meu a primit startul de care avea nevoie.
- Ce pot face pentru tine, fiule, m-a întrebat acesta pe o pe un o voce joasă şi caldă.
- Vreau să îmi marturisesc pacatele, parinte, am spus eu foarte serios şi umil jucând unul din rolurile vietii mele.
- Desigur, fiule! Recunoscându-ne greşelile şi vrând să le corectam ajungem mai aproape de mântuire. In nomine Patris, et Filii, et Spiritus Sancti, a spus acesta facându-mi semnul crucii cu mâna lui.
- Amen! Pater ignosce quia peccavi Numquam peccatis meis confessus est. I me ipse peccata sequuntur: Îmi urasc mama, am urât-o încă de mic copil. Aş da orice ca ea să mă fi abandonat să nu îmi fi facut viata un calvar. Am mintit atât de mult încât aş putea îneca un om în minciunile ce mi-au cântat deşertaciune pe buze. Mi-am tradat cel mai bun prieten, cel datorită caruia mai sunt astazi în viata, mintindu-l în loc să îi rasplatesc bunatatea. Am preacurvit şi ranit atât fizic cât şi spiritual femeile ce mi s-au daruit parasindu-le după o noapte. Am furat şi distrus mare parte din bunurile mamei mele. Mi-am stins amarul în vin uitând de multe ori de mine. Toate aceste pacate parinte au fost repetate de nenumarate ori, atât de multe încât îmi simt sufletul plângând şi implorându-mă să îl eliberez de povara lor. În tot acel timp lacrimile curgeau încet pe obrajii mei şi din când în când un mic suspin mi se auzea pe buze. Trebuia să îmi joc rolul perfect, trebuia să fiu o victimă pentru a îi câştiga încrederea cardinalului. Doleo pro peccatis meis, Pater. Nam et dixi ut his oblita confiteri.
- Pacatele tale, fiule sunt mari în fata Domnului, invidia, minciuna, dorinta şi mânia sunt unele dintre cele mai mari pacate pe care un om le poate comite în fata lui Dumnezeu. Mă bucur enorm să vad că un tânar aşa ca tine îşi realizează pacatele şi doreşte ca ele să fie iertate. Drumul spre iertarea lor va fi lung şi anevoios dar la final te vei simti pur şi eliberat din lanturile diavolului. Roagă-te zilnic pentru iertarea lor de trei ori pe zi şi vino mâine la aceiaşi oră aici, voi fi din nou singur şi ne vom ruga împreună pentru sufletul tau fară ca nimeni să ne deranjeze, iar dacă vei crede de cuviinţă îmi vei povestii motivele pentru care iti urăşti mama, acceptarea pacatului este uşoară însă înfruntarea acestuia este grea, doar atunci când îţi vei înfrunta vina vei putea spune că eşti liber de aceasta. Ego te absolvo a peccatis tuis in nomine Patris et Filii et Spiritus Sancti. Vade în pace autem filius!
- Deo gratias! Scena fusese a mea, spunându-i ceva despre mine am putut afla detalii importante despre el, cu ceea ce citisem în mintea lui am mai adaugat o piesă în planul meu. Atunci când Edan avea să afle totul urma să mă felicite pentru mintea mea ascutită şi pentru modul cum am executat un asemenea plan având în vedere riscurile la care mă supusesem.
În acea noapte m-am întâlnit cu Zein înafara oraşului şi i-am spus ce se întâmplase. A fost la fel de surprins ca şi mine să afle adevarata identitate a lui Sanzzio, aceea de vampir transformat de catre Edan şi adevaratul lui scop în Berlin, inchizitia fiind o simplă şaradă pentru a îşi ascunde intentiile. Am râs amândoi copios atunci când i-am povestit conversatia şi sfaturile pe care Sanzzio mi le daduse.
- Un vampir samaritean care se hraneşte cu şobolani, nu vezi aşa ceva foarte des, a spus Zein râzând în hohote.
- Adevarata comedie începe mâine, mă voi reîntâlni cu el pentru a ne ruga pentru sufletul meu pacatos. Aici voi avea nevoie de ajutorul tau, am spus eu râzând alaturi de el.
- Orice!
- Am nevoie de sângele tau! În ultimul timp mi-am folosit prea mult magia, Sigillum Dei şi Excuro sunt vraji de nivel doisprezece, iar corpul meu nu este obişnuit cu ele, am început să am dureri de cap şi să scuip sânge, în plus faptul că ţi-am citit gândurile ţie şi lui Sanzzio m-a dat peste cap, este mult mai greu cu fiintele supranaturale, dacă vreau ca totul să meargă bine voi avea nevoie de sângele tau pentru a îmi vindeca corpul şi a îmi recapata fortele.
- Desigur, dar dacă vei fi supus la tortură şi iti vei folosi din nou magia nu îţi vei pune viata în pericol?
- Magia de vindecare deşi pare puternică şi complexă este abia de nivel nouă pot face vraji de nivel unsprezece fară probleme, nu iti fă griji nu voi fi torturat decât o zi, atunci când vor vedea că tortură nu are efect mă vor condamna imediat. Fară a mai pune întrebari Zein şi-a taiat pielea de la mână dreaptă cu un cutit şi mi-a întins mâna pentru a bea. Imediat ce buzele mele au atins rana şi sângele început să îmi inunde gura am simtit valul de energie din acesta. Inima mea a început să bată mai repede, corpul meu se încalzea din ce în ce mai tare şi simteam cum oboseala îmi trecea. Era precum un foc ce mă ardea atunci când trecea prin corpul meu. Gustasem sângele lui Edan dar sângele de vampir este diferit faţă de cel al unui vârcolac. Amândouă au proprietatea de a vindeca ranile unui muritor şi de a îi redă forta însă senzatia ce o lasa în urmă e diferită. Cel de vampir iti dă sentimentul de omnipotenţă facându-te mai curajos şi mai mândru de sine pe când cel de vârcolac iti sporeşte forta, auzul şi vazul peste capacităţile umane.
După ce m-am despartit de Zein, m-am întors în oraş îndreptându-mă spre hanul unde mă cazasem pentru a cina şi pentru a mă odihnii. Am intrat în han aşezându-mă la una din mese aşteptând ca una din fetele ce serveau să vină să îmi ia comanda. Spre surprinderea mea a fost aceiaşi fată care mă servise şi în celelalte seri. Puteam jura că facea asta intentionat dorind să îmi atragă atentia cu decolteul ei generos, cu acel par negru lung împletit la spate, oh şi acei ochi atât de negri încât nu puteai distinge pupila de iris. I-am zâmbit politicos şi am comandat o friptură de porc cu cartofi copti în jaratec. S-a întors pe calcâie aruncându-mi încă un zâmbet ducându-se apoi în bucatarie pentru a îmi aduce mâncarea. Am fost curios să ştiu de ce îmi zâmbea atât de mult şi în acel mod absolut minunat, să ştiu ce anume o atragea la mine aşa că am aruncat o privire în mintea ei.
Am patruns uşor, fară a fi bloca de scuturi, era atât de inocentă nu avea habar ce fel de creaturi se aflau în întuneric, era una din acele persoane care nu cunoşteau nimic despre supranatural. Îi placeau buzele mele subtiri şi modul cum limba mea se plimbă din când în când peste acestea pentru a le umezii şi verdele deschis al ochilor mei. Nu banuia nimic, nici nu visa că în spatele acestui chip frumos se afla un adevarat coşmar. Era o greşeala să mă provoace nu eram barbatul pe care şi l-ar fi dorit, m-aş fi folosit de ea şi aş fi parasit-o după o noapte lasând-o plângând şi probabil ucigând-o dacă avea să mă urmarească. S-a întors după aproximativ douazeci de minute cu o farfurie mare întinsă pe care se afla o bucată generoasă de friptură de porc în sânge şi cartofii, punând alaturi coşul cu pâine, o sticlă de vin roşu şi un pahar, plecând apoi la o altă masă însă nu înainte de a îmi zâmbi încă odată.
După ce am terminat de mâncat, m-am retras în camera mea. Nu a trecut multă vreme şi am fost atras pe tarâmul viselor. Am vazut-o pe acea fata cu ochii negri ce îmi zâmbise seri la rândul. Era într-o odaie mică mobilată doar cu un pat şi o masă. Ea era îmbracată într-o camaşă de noapte albă având parul desfacut lasat pe spate. Avea un par minunat lung până aproape de coapse. Îmi doream atât de mult să o ating, să simt textura pielii ei, să sarut acele buze carnoase şi să le simt gustul, îmi doream să îi desfac camaşa şi să îi pot atinge acei sâni ce îmi treceau prin fată zilnic ademenindu-mă cu vraja lor seducatoare. Apoi am auzit acel râs ce nu îl voi uita niciodată, era un râs puternic, înfricoşător şi demonic ce venea din peretii încaperii. Mă întrebam în sinea mea dacă ea îl auzea şi dacă da de ce era atât de liniştită.
- Şti că o vrei! Ia-o! E a ta îi eşti stapân, aici tu deti puterea! Dă-i ceea ce îşi doreşte! A spus vocea ce se auzea dinauntrul peretilor pe acelaşi ton rece şi înfricoşător.
- Cine eşti tu? Arată-te, au fost singurele cuvinte pe care am reuşit să le scot.
- Nu eşti încă pregatit să mă vezi, eşti mult prea slab pentru a putea să îmi vezi adevarata forma. Fă sex cu ea aici şi iti promit că iti voi da putere peste imaginatia ta.
- Eşti un demon! Îţi ştiu trucurile şi pretul pe care va trebui să îl platesc.
- Preţ? Nu vei plati nici un preţ decât acela al puterii, îţi vei putea duce planul la sfârşit şi vei scapa din acea tortură fară nici o rană.
- Nu voi cadea în capcana ta! Întoarce-te de unde ai venit!
- Prostule, vierme slab şi arogant ce eşti, tu nu cunoşti puterea adevarată!
- Crux sancta sit mihi lux
Non draco sit mihi dux
Vade retro satana
Numquam suade mihi vana
Sunt mala quae libas
Ipse venena bibas
- Prostule, mă vei implora să mă întorc! Apoi m-am trezit.
Ziua urmatoare a fost una lungă şi plină de evenimente. După visul din noaptea precedentă somnul meu a fost unul agitat. Au fost ore întregi de gânduri şi întrebari al caror raspuns nu îl gaseam. Nu ştiam ce trebuia să fac, cunoştintele mele în demonologie erau mici, iar riscând să îl întreb pe Zein mi-aş fi putut da planul peste cap. Spre dimineaţă am reuşit să adorm pentru câteva ore lipsite de vise, iar la ora opt a diminetii m-am trezit cu solutia la noua mea problemă în minte. Trebuia să plec de lângă acea fata ce fusese în coşmarul acela care era încă prezent în mintea mea, iar vocea acelui demon încă îmi facea pielea de gaină. Nu ştiam dacă tehnica mea de exorcizare functionase sau nu, însă un lucru era cert cu cât eram mai departe de acea fata cu atât mai bine, de fapt trebuia să evit orice contact cu femeile până aveam să aflu ce se întâmpla cu adevarat. După ce am am schimbat hanul şi mi-am aranjat bagajele în camera mea, am plecat pentru a mă întâlni cu Zein. Începea faza finală a planului meu, iar el trebuia să plece pentru a nu fi tentat să intervină, stricând astfel totul.
Urmatorul lucru pe care trebuia să îl fac era să mă asigur că mama era pe drum aşa că am invocat unul din spiritele că mă slujeau întrebându-l ce decizie a luat această şi dacă va veni să mă salveze, sau cel putin să mă vadă murind. Odată ce acesta mi-a confirmat venirea mamei totul a început, eram pregatit pentru a îmi dezvalui adevarata natură în fata lui Sanzzio şi pentru a fi supus torturii. M-am întâlnit cu Sanzzio în aceiaşi biserica ca şi în ziua precedentă. Mă aştepta. Pregatise un ritual de rugaciuni ce avea să îmi curete sufletul de pacatele comise, dar în momentul când ochii mei i-au întâlnit pe ai lui mi-am încarcat din nou puterile telepatice asupra lui patrunzând şi mai adânc în mintea lui acum ca puterile mele erau la capacitate maximă datorită sângelui lui Zein. Am încercat să mă conectez telepatic la sentimentele şi gândurile lui astfel încât să îi pot afla reactiile pe care le va avea la spusele mele.
- Athos, fiule, ce bine că ai venit! Te aşteptam! M-am gândit tot acest timp la tine. Atât de tânar şi totuşi atât de nefericit încât a trebuit să îţi gaseşti refugiul în pacat. Mă simt dator să te ajut, fata de tine şi de bunul Dumnezeu!
- Sunt onorat, cardinale, suportul domniei voastre îmi umple inima de fericite, am spus eu pe un ton umil citindu-i în acelaşi timp gândurile şi vazându-i placerea şi sinceritatea din acestea.
- Dacă doreşti putem vorbi înainte de a începe rugaciunea, ca între prieteni însă sub juramântul confesiunii, ceea ce îmi vei spune va ramâne între noi!
- Sunteti sigur că vreti să îmi ştiti secretele? S-ar putea să nu vă placă ce veti auzi având în vedere indiscretia de care am dat dovada până acum, deoarece eu deja ştiu totul despre domnia voastră şi ştiu cea ce sunteti!
- Ce ai spus, a întrebat acesta mirat, ce vrei să spui?
- Sunteti un vampir!
- De unde şti asta! Este scandalos nimeni nu ar trebui să ştie asta! Te-a trimis el? Cine eşti tu de fapt? A pus toate aceste întrebari fară pauză şi pe un ton temator, iar aceiaşi teamă era şi în gândurile sale.
- Nu de unde ci cum de ştiu asta! Nu este scandalos ci intrigant! Dacă prin “el” te referi la Edan, raspunsul este nu, este o simplă coincidenţă faptul că amândoi îl ştim, iar privitor la cine sunt eu ei bine... o şi nu, nu sunt un vampir, gândurile tale sunt atât de amuzante!
- Eşti o vrajitoare! Cititul gândurilor este unul din semnele vrajitoriei! Ştiu de ce eşti aici şi oricât ai nega ştiu că el te-a trimis!
- Prefer termenii de vraci, mag, vrajitor sau şaman. Nu nu m-a trimis Edan, îţi spun asta pentru ultima oară. De fapt uite că o dovadă a sincerităţii mele promit să te ajut în planul tau dacă tu mă ajuti cu al meu, în acest fel amândoi ieşim învingatori. Oh, era să uit chiar ar trebui să vă revizuiti listele cu semnele vrajitoriei nu ati putea face diferenta dintre un vraci şi un om obişnuit nici dacă vraciul ar face magie în fata voastră. Cititul gândurilor deşi poate fi facut şi prin metode magice cere ani de experienta şi un nivel treisprezece în magie, iar în momentul când veti fi faţă în faţă cu un asemenea vraci sau vrajitoare veti fi mortii înainte să realizati. Da sunt un vraci dar sunt în acelaşi timp şi ceea ce ai putea numi fiul lui Edan.
- Imposibil! De ce eşti aici dacă nu pentru a mă ucide, dacă te vor prinde te vor ucide, ştiu că eu sunt slab şi las şi nu am puterea necesară pentru a fi o piedică, dar...
- Lasă-i să încerce, acesta este motivul pentru care mă aflu aici, vreau să fiu prins, vreau să testez ceva şi am nevoie de ajutorul tau!
- Eşti nebun, nebun la fel ca el, doar el şi fiul sau ar putea face o asemenea nebunie! Nu te voi ajuta, nu, nu vreau să mor nu până nu...
- Dacă mă vei ajuta îţi pot îndeplini dorinta, Edan nu e singurul care o poate face! Şi având în vedere raul care pe care l-ai provocat în trecut nu cred că va lua în considerare nimic din ce vei spune, de fapt cred că Johann, va fi foarte bucuros să îţi reteze capul. Gândeşte-te o clipă la propunerea mea, îţi pot îndeplini dorinta, e ceva foarte uşor chiar şi în acelaşi timp pot face în aşa fel încât să fi absolvit te toate greşelile comise, sau dacă refuzi te pot ucide aici şi acum şi în acelaşi timp să îmi duc planul la bun sfârşit, este alegerea ta!
- Nu ştiu! De ce aş avea încredere în tine ai putea să mă conduci într-o capcană, ai putea...
- Aş putea să te ucid acum, acum câteva saptamâni am ucis un vampir mai batrân decât tine, dar uite pe lângă ceea ce îţi doreşti tu îţi voi oferi un cadou care te va ajuta de acum înainte şi care îţi va rascumpara greşelile din trecut, tot ceea ce trebuie să faci este să mă laşi să te atac.
- Ce?
- Te voi ataca, vei leşina şi când te vei trezi vei simti cadoul meu în corpul tau, după aceea eşti liber să faci ce vrei, poti pleca sau poti ramâne pentru executia mea, dacă vei ramâne vei avea avantaje, dacă vei pleca nu ţi-se va întâmpla nimic. Tu decizi, toate acestea sau moartea chiar acum, orice ai alege eu înving!
- Ce trebuie să fac?
- Nimic! Şi în acel moment printr-o lovitură telekinetică l-am aruncat pe Sanzzio în uşile de lemn ale bisericii, acestea cedând la impactul cu corpul lui, iar el cazând stupefiat în mijlocul strazii unde deja începuseră să se adune curioşi. Apoi invocând o vrajă învăţa din una din cartile mamei, l-am adormit pe acesta, lasând în urmă şi micul cadou pe care îl promisesem.
Atacul meu asupra lui Sanzzio a avut consecinte imediate, în câteva minute fiecare soldat stationat în Berlin era pe urmele mele şi încurând am fost prins şi întemnitat, urmând ca în câteva ore interogatoriul meu să înceapă. Am fost aruncat într-o celulă mică cu bari metalice ce mirosea a urină şi a putred în care şoarecii şi şobolanii mişunau nestingheriti. Aici aveam să îmi petrec urmatoarele două sau trei zile asta depindea de cât de cooperant eram în timpul interogatoriului. Recunoscându-mi vina şi acceptam faptul că eram un vraci mă condamnă direct la moarte scutindu-mă de tortură, negarea în schimb avea să îmi aducă ore lungi de tortură.
Bineînteles că nu am recunoscut faptul că eram un vraci deşi jumate din Berlin putea să conteste asta, dar întrebarile lor erau absolut ridicole. “Eşti o vrajitoare?”, “Ai baut sânge de prunc atunci când l-ai invocat pe Satan”, “Ţi-ai vândut sufletul diavolului”, “Se afla acesta în această încapere”, “Ai profanat morminte în ritualurile satanice de adorare a diavolului?” Ce aş fi putut raspunde la asemenea întrebari? Nu am facut nimic altceva decât să rând de fiecare dată când eram interogat, apoi a început tortura.
Primul instrument de tortură a fost menghina pentru deget, un aparat confectionat din fier ce se prindea pe scaunul pe care erai legat pentru a aplica presiune şi durere asupra degetelor tale. Cu o mică vraja am anulat durerea în timp ce ei strângeau acea menghina zdrobindu-mi degetul. În tot acest timp îmi repetau aceleaşi întrebari absurde spunându-mi că durerea va înceta atunci când voi recunoaşte, dar eu nu aveam de gând să recunosc nimic şi nici să cedez atât de uşor. Mi-am atintit privirea spre menghină şi spre degetul meu din care sângele curgea necontenit, lansându-i să încerce fiecare metoda pe care o aveau.
A doua tortură la care am fost supus a fost ceva mai putin dureroasa până când ultima piesă a fost ataşată. Am fost legat de tavanul încaperii înalte unde mă aflam cu mâinile deasupra capului, iar de picioare aveam legat un bolovan ce cântarea cel putin treizeci de kilograme. Oasele mele erau întinse la maxim, iar acea pozitie facea că durerea să se împrăştie în tot corpul. Nu am aplicat nici o vrajă la început vrând să simt acea durere, dar a fost o greşeală caci în momentul când am fost împins pentru a mă balansa durerea a smuls un ţipat de pe buzele mele. Dar chiar şi aşa am refuzat să recunosc ceva.
A treia tortură a fost pe departe cea mai sadica din acea zi, cu un mic cleşte pentru cuie, unghiile mele de la mâini au fost smulse una câte una, mâinile mele devenind repede roşii de la sângele ce curgea. Îmi puteam mirosi propilul sânge, acel miros metalic şi uscat, dar nici macar asta nu m-a oprit. Am continuat să mă uit la mâinile mele sângeroase, timp în care eram acuzat că vorbeam telepatic cu diavolul cerându-i acestuia să îmi vindece ranile. M-am decis atunci în acel moment să le dau acelor nenorociti o dovadă de magie şi ceea ce ei credeau că este un pact cu diavolul. Încet încet ranile mele au început să se vindece atunci când vraja potrivită a fost aplicată. Unghiile mele au crescut, iar degetele nu îmi mai erau zdrobite, în urma ramânând doar sângele uscat de pe acestea ca o dovadă tenebroasă a ceea ce îndurasem.
După acea mică demonstratie am fost aruncat din nou în celula mea urât mirositoare, cu promisiunea că în ziua urmatoare aveam să regret cea ce tocmai facusem. În acea noapte nu am reuşit să dorm, mă gândeam încontinuu la acel vis, la mama şi la planul ei, la Edan şi la ce reactie va avea când îl va vedea pe Zein şi va afla tot adevarul. După o lungă noapte în care singura mea companie au fost şoarecii şi şobolanii, o nouă zi a început şi noi torturi mi-au fost aplicate. Picioarele mele au fost scufundate în apă fiartă, am fost taiat şi pe rani a fost presarată sare, legat de perete şi flagelat de zece ori.
Şi apoi ziua finală a venit şi cea mai dureroasă di toate cele trei. Aceasta era ultima mea şansă fie recunoşteam şi ajungeam în rai fie refuzam şi ajungeam în iad. Sentinta era aceiaşi în ambele variante moartea pe rug. În acea zi gleznele mele au fost zdrobite, apoi genunchii, iar ultima tortura una pe care nici macar putină magie care îmi mai ramasese nu o putea anula, arderea ranilor ce îmi fuseseră provocate. Am fost carat aproape inconştient într-o nouă celulă cu o uşă din lemn şi aşezat pe o lespede de piatră. În încapere se afla nimeni altul decât Sanzzio.
- Cum ai putut să le permiti să îţi facă aşa ceva. Ce este atât de important încât să înduri asemenea torturi?
- Nu uita... ah... ca şi tu eşti unul din ei. Tu îi conduci, tu eşti trimisul Papei aici... ah! Oricum vad că eşti bine, ai descoperit micul meu cadou, am spus eu printre suspine şi sângele ce se scurgea din gura mea.
- Cum ai facut?
- A fost tot timpul în tine, dar... ah... refuzul tau de a te hrani cu sânge uman te-a ţinut departe... eu doar am adus la suprafaţă cea ce sufletul tau ţi-a daruit.
- Sufletul? Eu l-am pierdut când am fost transformat!
- Nu este adevarat, încă îl ai, dar... ahhh.. au... îţi voi explica când nu voi mai scuipa sânge cu fiecare vorbă ce o spun.
Apoi totul a disparut, nu îmi mai amintesc nimic din ce s-a întâmplat. Probabil am adormit pentru a mă trezi mai târziu în bratele unui Edan slabit într-o padure unde era mama, Johann şi Hektor. Când am fost îndeajuns de lucid încât să realizez ce se întâmpla mama deja îl tortură pe Johann cu una din vrajile ei. Toti erau tacuti, iar Edan parea să nu vrea să o oprească pe mama, ca şi cum s-ar fi temut să o ranească. Aş fi vrut în acel moment să am îndeajuns de multă forta încât să patrund în mintea lui Edan, dar asta m-ar fi facut să scuip sânge şi la putere maximă, ultima dată când am încercat am leşinat. Cu mama era mai uşor dar aveam de ales, să aflu ce vorbise cu Edan sau să aflu ce vrajă folosise pe Johann pentru a putea să îl ajut. Alegerea am facut-o repede, minciunile mamei nu contau în acel moment, ci Johann. Îi eram dator macar cu atât pentru faptul că mereu îl acompania pe Edan când acesta mă vizita, pentru faptul că toti aceşti ani mi-a fost ca un frate.
Dar imediat ce l-am ajutat pe acesta, luciditatea mea a început să dispară din nou, iar eu să mă scufund tot mai mult în acea negura a uitarii. Dar nu am cazut deoarece m-ai târziu m-am trezit în bratele lui Johann iar mâna lui însângerată era lipită de buzele mele, iar sângele lui tamaduitor curgea în mine redându-mi încetul cu încetul forta până în momentul când am putut sta pe propriile picioare. În acel moment am demascat-o pe mama spunându-i lui Edan ca ea rupsese vraja ce o ţinea în viaţă. Dar nu ştiam în acel moment cât de prost fusesem şi ca în acel moment deşi voiam să mă razbun am sfârşit prin a o ajuta pe nenorocita.
În acel moment Edan a transformat-o în vampir, promiţându-mi şi mie acelaşi lucru. Reuşisem cea ce îmi propusesem, eram viu, i-o livrasem pe mama lui Edan, îl aveam pe Zein pregatit pentru a se reîntâlni cu Edan şi reuşisem să îi las lui Sanzzio un ultim mesaj mintal înainte să leşin, totul era pregatit acum trebuia doar să aştept recolta. Dar lucrurile mereu se complica şi uneori planurile trebuiesc schimbate. Ajunşi la conacul lui Johann am gasit pe uşa de la intrare o scrisoare de lua un vampir pe nume Damian, care îi cerea ajutorul lui Edan pentru a îşi razbuna tatal, Louis, fiul lui Edan, care fusese ucis de catre un vârcolac pe nume Dimitri. Dimitri acel nume îmi sună teribil de cunoscut dar în acel moment nu îmi puteam da seama de unde, şocul prin car trecusem în ultima zi de tortură îşi lasase amprenta pe mintea mea. Aveam să aflu mai târziu cine era acest Dimitri.
Aceea a fost ultima mea zi ca om. Om... de fapt nu am fost niciodată aşa ceva. A fost ziua când veninul lui Edan a curs prin venele mele pentru a îmi schimba toate slabiciunile umane în atuuri vampirice, ziua când am murit şi am reînviat, când am devenit nemuritor şi etern daruindu-mă sângelui, lunii şi soarelui. Dar totul vine cu un preţ. Imediat ce veninul a început să curgă în mine, ameteala s-a instalat din nou, încă odată mă scufundam în abis pentru ca mai târziu o tortură mult mai cumplită decât ce îndurasem înainte să mă chinuie timp de zece zile. Simteam că totul în mine se rupea, ca unul câte unul organele mele erau smulse, cum bucăţi din pielea şi carnea mea erau marcate de câini şi animale salbatice, cum corpul meu era zdrobit de bolovani, cum oasele mele se spargeau între ciocan şi nicovala şi în acelaşi timp îi puteam auzi gândurile şi simti ceea ce simtea şi mama care trecea prin aceiaşi transformare.
Încatuşat pe acea masă de piatră lângă mama trecând prin acea tortură am putut simti durerea pe care propria ei transformare i-o provoca. Mi-am simtit corpul încalzindu-se, transpiratia curgând pe corpul meu, iar într-un moment corpul meu simtea arsura focului, puteam mirosi mirosul carnii arse, durerea şi usturimea pe care acesta o provoca corpului meu. Dacă asta simti atunci când arzi atunci mă bucur că nu am fost ars pe rug. Aş fi murit în cele mai cumplite chinuri, cel putin tortura transformarii era doar o iluzie din care aveam şanse să scap cu viaţă pe când focul rugului era o moarte sigură.
După cele zece zile m-am trezit revigorat, fară nici o urmă de oboseală sau durere. Eram în al noualea cer, vazul auzul şi mirosul îmi erau atât de ascutite încât puteam vedea fiecare fir de praf din aer, îl puteam auzi pe Hektor coborând scarile ce duceau la subsol, îi puteam mirosi pe Johann şi pe Edan care erau la cu un nivel mai sus. Pe lângă asta aveam un sentiment de satisfactie, o vanitate care îmi şoptea încontinuu în minte că renuntasem la umanitate ca acum eram un vampir, superior, frumos şi foarte puternic. Dar cel mai placut sentiment a fost cel de sete. Acea foame nebună după sânge, acea arsura şi usturime în gât, coltii care se luptau să iese la suprafaţă şi să muşte din gâtul lui Hektor al carui parfum şi probabil şi gust îmbietor mă înnebuneau. Dar m-am luptat cu mine şi dorinta mea de sânge pentru a nu face un gest nebunesc. Edan probabil mi-ar fi iertat orice greşeala mai putin aceea de a îl rani pe Hektor pentru a îi lua sângele.
Dar era greu, atât de greu să mă abtin să nu îl atac pe cel al carui sânge atât de bine mirositor se apropia de mine. Atât de vechi încât mirosul era de-a dreptul intoxicant, putinul control pe care îl aveam a cedat când Hektor a păşit în încaperea unde mă aflam. Coltii mei au ieşit la suprafaţă cu un mârâit puternic şi gutural acompaniat de sunetul metalic al lanturilor care au fost întinse rapid atunci când am încercat să mă ridic. Setea care la început se manifestă printr-o arsura placuta acum se manifestă printr-o adevarată durere în gât, iar întreg corpul îi tremura. Nu întelegeam cum mama putea să doarmă într-un moment ca acela, cu un asemenea miros la câţiva paşi distanţă de ea. Dar la fel de repede cum nebunia mea a început atât de repede s-a sfârşit atunci când am simtit mâna lui Hektor în jurul gâtului meu.
- Calmează-te, Athos, acum, a spus acesta pe un ton gros şi poruncitor. Lasă-ţi simturile să te conducă concentrează-te pe camera unde se afla Edan şi Johann. Ce simti, în afară de mirosul celor doi?
- Miros de vin, lumânari, mosc şi sânge de om... oh atât de mult.
- Acum, calmează-te şi te voi elibera, nici să nu îţi treacă prin cap să mă ataci cât timp o trezesc pe mama ta pentru că vei regreta. Ne-am înteles, a întrebat acesta pe acelaşi ton poruncitor.
- Da!
Ajunşi în camera unde se aflau Edan şi Johann am ramas surprins de propria-mi imagine pe care o vedeam în mintea lui Edan. Totul era atât de diferit! Pielea mea maslinie devenise ceva mai deschisă, ochii îmi erau negrii precum onixul, fiecare parte din mine radia vitalitate şi energie. Mă simt extraordinar, iar aspectul fizic după imaginile care le vad în mintea ta este pur şi simplu... nu am cuvinte. Îţi multumesc. Au fost gândurile pe care le-am pus în mintea lui Edan atunci când am vazut uimirea şi placerea cu care mă privea.
Eram într-o betie a sentimentelor, incapabil să mai ascult sau să mai vad cea ce era în jurul meu. Fiecare simţ şi senzatie era accentuată şi o traiam la superlativ. Setea mă înnebunea, imaginile din mintea lui Edan mă copleşeau, sunetele de afară şi bataile inimilor oamenilor din camera erau precum o simfonie halucinantă ce mă facea să plutesc pe notele ei mute. Am fost trezit din acea reverie de vocea lui Johann care era precum un vulcan gata să erupă. Sentimentele lui pentru mama erau facute din ura şi mânie pură i-ar fi smuls inima din piept sau capul de pe umeri dacă Edan l-ar fi lasat. Îmi gasisem un nou aliat în misiunea mea de a o distruge şi îi face viata un iad mamei mele.
- Când voi doi terminati cu iubirea voastră nemuritoare, poate, doar poate putem să începem macelul. Mor de sete şi voi începe fară voi, a spus Johann pe un ton sarcastic. Însă în acelaşi timp ţipând cu vocea lui mentală: Ce dracu faci? Ai uitat ce am discutat. Stai liniştit, am raspuns eu, este deja în cuşcă. Mesajul îi era adresat lui Edan însă neintentionat le-am auzit. Eram eu însumi uimit de noile mele abilităţi. Capacitatea mea de a citi gânduri crescuse exponential, nu mai aveam dureri de cap şi nici nu mai întâmpinam greutăţi în a citi gânduri. Se parea că acesta devenise pentru mine un al doilea auz.
- Deci, a spus Edan sarcastic, alegem cine pe cine bea în functie de vârstă nu-i aşa? În acest caz Hektor este primul, eu al doilea, Johann, Medeea şi Athos.
- Alege tu primul, a spus Hektor, dar înainte de asta, Athos, Medeea când vă veti hranii nu vă grabiti. Strapungeti carnea cu coltii, apoi lasati sângele să vă inunde gura, astfel gustul va persista mai mult şi veti şti şi când să vă opriti. Trebuie să aveti grijă să vă opriti din baut înainte ca inima victimei să cedeze. Dacă beti prea mult veti avea de suferit. Sângele mortilor este toxic pentru noi, chiar şi pentru mine şi Edan am fi incapabili să mişcam un muşchi o zi întreaga, pentru cei tineri ca voi ati fi imobilizati timp de o saptamână şi ati avea dureri mai groaznice decât în timpul transformarii.
Eu nu mai aveam nevoie de lectia lui Hektor citisem de mult în mintea lui Edan şi a lui cum trebuia să procedez, iar modul lui Edan de a lua sângele mi se parea absolut minunat. Nu îmi doream ca prima mă victima să fie o simplă marionetă, îmi doream ca aceasta să simtă şi să facă prima mea cina ca vampir să fie extraordinară. Acele patru victime erau bine venite şi din cauza setei ce o aveam dar şi pentru faptul că urmau să fie subiectele perfecte pentru a îmi testa noile puteri.
După ce fiecare şi-a ales victimele eu m-am repezit la gâtul unei femei al carei par negru şi creţ îmi aducea aminte de mama, am muşcat cu ferocitate, rupând o bucată din carnea acesteia, devorând apoi cu o sete animalică sângele din corpul ei. Gustul era minunat, era precum cea mai rafinată şi bună mâncare din lume, era precum cel mai bun desert pe care l-am mâncat vreodată, era precum un vin gros şi cremos ce îmi calma arsura gâtului şi setea corpului. Hektor avusese dreptate, puteam simti bataile inimi în sânge aşa că am ştiut când să mă opresc. A doua victimă a fost un barbat ceva mai învârsta decât mine aşa că am decis ca acesta va fi o provocare dacă îmi voi folosi puterile pe el. L-am luat în brate îndoindu-i gâtul pentru a scoate venele în evidenţă apoi în timp ce mă aplecam încet spre acestea am patruns în mintea lui pentru a încerca să înlatur hipnoza lui Hektor. A fost mult mai greu decât am anticipat, Hektor era un adevarat maestru în hipnoza şi în înlaturarea scuturilor. Mi-aş fi dorit ca el să mă învete cum să îmi folosesc puterile dar ştiam că mintea lui era doar pentru Edan. Nu am reuşit să înlatur în totalitate hipnoza pentru a îl face pe barbat să riposteze ci doar să simtă durerea.
Mi-am înfipt din nou coltii cu ferocitate şi în gâtul acestuia, mâhnit pe mine şi pe neputinta mea de a înlatura acea hipnoza. Mi-am pus atunci în gând să îl rog pe Edan să mă antreneze. Adevaratul şoc a venit în timp ce savuram sângele celei de-a treia victima, un baiat de cel mult şaisprezece ani, al carui sânge era un deliciu. Atunci am simtit pentru prima dată adevaratul miros al sângelui lui Edan, fară să simt mirosul pielii şi al carnii ci doar mirosul brut şi ne ascuns al sângelui acela stacojiu curgând. Atât eu cât şi Johann ne-am oprit din cea ce faceam şi am ramas atintiti asupra acelui sânge gustând aerul, încercând să prindem cât mai mult din acel miros incredibil.
- Edan? Baiatul din fata lui Edan a tresarit de frică la auzul vocii lui Hektor, la fel şi eu fiind nepregatit şi mesmerizat de sângele care încă curgea. Apoi totul s-a transformat în ceaţă, nu am mai putut auzi nimic sau să simt, mă scufundam într-o negura adâncă a somnului.
Când m-am trezit eram atât de dezorientat încât îmi pierise chiar şi pofta de sânge sau experimente, întreg corpul mă durea iar ochii parcă stateau să îmi iese din orbite, însă nu întelegeam carui fapt se datora acest lucru. Edan, Hektor şi Johann disparuseră în bucatarie eu şi mama ramânând în salon fară a întelege ce se întâmplase cu noi. Dar această stare de luciditate nu a durat mult caci încă o dată mi-am pierdut cunoştinta pentru cât timp nu ştiu, ştiu doar ca atunci când m-am trezit baiatul acela era viu, iar Hektor ne amenintase că Edan ne va ucide dacă vom îndrazni să îl atacam.
Ziua urmatoare Edan a încercat să ne explice ce sunt vârcolacii şi care le sunt puterile, însă orice explicatie mi-ar fi dat el era inutilă, petrecusem ani alaturi de Zein şi aflasem absolut totul. Nu mai voiam să joc teatru doar pentru a pastra secretul faţă de mama, venise timpul ca ea să ştie că eu eram cel care detinea puterea acum. Eram un vampir, îl aveam pe Zein, iar Edan îmi era creator în timp ce ea era doar o furnica gata să fie strivită de cei doi calai, trebuia doar ca eu să plantez samânta discordiei şi să aştept ca totul să înceapă.
După ce i-am spus lui Edan ca orice explicatie era de prisos şi că aş putea chiar să îl aduc pe Zein pentru a ni se alatura am plecat pentru a mă reîntâlni cu acesta. Trecuseră atâtea zile de când nu îl mai vazusem. Nici nu îmi puteam imagina prin ce chinuri trecuse ştiind că eu eram torturat, iar el era neputincios şi incapabil să îmi sară în ajutor datorită juramântului pe care mi-l facuse. Avusesem dreptate l-am gasit într-un sat din apropierea Berlinului înecându-şi supararea în vin. Ochii lui aproape că s-au umplut de lacrimi la vederea mea. L-am strâns în brate cu toată forta iar el a facut la fel fară a ne preocupa de faptul că ne-am putea rani.
- Spune-mi totul, tot ce s-a întâmplat, cum te-a salvat Edan, cum te-a primit! Era precum un copil curios, însă îl întelegeam perfect la fel eram şi eu în acel moment îmi doream să ştiu fiecare lucru pe care l-a facut să ştiu cum să simtit şi să îmi cer iertare pentru că l-am obligat să facă acel lucru.
- Mai întâi de toate îmi pare rau, am spus eu pe un ton calm şi umil, îmi pot imagina cât de greu ţi-a fost. Cât despre evadare, Edan a patruns în închisoare cu o noapte înainte de executie şi m-a salvat. Ranile mele au fost grave, iar Johann a trebuit să îmi dea sângele lui însă cel mai neaşteptat fapt a fost aparitia mamei, ea fiind cea care i-a spus lui Edan ca eu eram unul din detinuti. Apoi am fost transformat şi de aici totul este o negură totală înafară de durerea insuportabilă a transformarii. Am avut prima mea portie de sânge imediat după ce m-am trezit şi îţi pot spune că a fost minunat. M-a lasat să vorbesc fară a mă întrerupe zâmbind pe tot parcursul discursului meu rapid şi entuziast.
- Mă bucur nespus că eşti teafar şi sanatos şi ca planul tau a functionat, Edan mi-a câştigat încrederea, salvându-te pe tine şi-a facut din mine un aliat şi dacă va vrea şi un prieten, a spus el pe un ton serios.
- Vrea să te cunoască, i-am spus despre tine şi vrea să te cunoască!
- Atunci să bem în cinstea transformarii tale şi a unui plan dus la sfârşit!
După câteva lungi ore în care eu şi Zein am vorbit şi baut amândoi aşa cum nu mai facusem de ceva timp ne-am dus acasă la Johann unde toti ne aşteptau. Edan era în beci pentru a îşi lua o sticlă de vin, iar atunci o nouă parte din planul meu a fost dusă la bun sfârşit. Când Edan şi Zein s-au întâlnit un moment de linişte s-a aşternut peste întreaga încapere, iar eu am fost cel care a rupt-o într-un mod teatral.
- Edan el este Ze..., însă am fost întrerupt de Edan care a dat raspunsul pe un ton calm şi mirat.
- Zein, a spus Edan cu o jumatate de gura incapabil să îşi şteargă de pe fata uimirea.
- Vă cunoaşteti? Asta explică frica lui faţă de tine, am spus eu ţintuindu-l cu o privire întrebatoare, însă jucam teatru, ştiusem că ei doi se cunoşteau încă de când îi citisem gândurile lui Zein.
- Nu şti nici macar un sfert din poveste, a spus Edan pe acelaşi ton pe care îl avusese înainte.
- Normal că nu ştiu, la fel ca şi tine Zein, ţine foarte bine de secretele lui.
- Unele lucruri nu trebuiesc spuse, e mai bine ca ele să ramână îngropate în trecut, a spus Zein la fel de uimit ca şi Edan.
- Ce e cu expresia aceea pe fata ta Zein, erai mai amuzant înainte şi în plus aşa întâmpini tu un vechi prieten? Edan a pus sticla de vin pe masa apoi şi-a deschis larg bratele pentru a îl îmbrăţişa pe Zein.
- Azim, te-ai schimbat atât de mult, a spus Zein îmbrăţişându-l pe Edan bucuros.
- În timp ce tu ai ramas acelaşi, a spus Edan zâmbind. Oh, acum sunt Edan, aş aprecia dacă m-ai numi aşa, îţi poti imagina motivele.
- Desigur. Am... am crezut că totul a fost pierdut... te-am crezut... oh cât mă bucur să te revad.
- Şi eu prieten drag şi eu! Sunt atâtea lucruri pe care vreau să ţi-le spun şi încă atâtea câte vreau să te întreb, dar... cum adică îţi este ţie frica de mine, ţie frică de cineva.
- Sau întâmplat multe lucruri de când şti tu... Athos mi-a povestit despre tine, însă cea ce ştie el nu era de ajuns să îmi dau seama cine eşti cu adevarat, te-ai schimbat, iar descrierea pe care acesta mi-a dat-o nu m-a ajutat deloc. Abia acum când am putut simti mirosul sângelui tau, când am putut fi aproape de tine am realizat că eşti tu. Trebuie să întelegi că mă temeam, ca unul asemenea ţie m-ar putea urmari, ca însfârşit, ei s-au hotarât să trimită pe urmele mele un adversar pe masură.
- Înteleg, era o glumă, îmi imaginam că te-au urmarit şi că au încercat să te atragă de partea lor, iar refuzul însemna moartea.
Totul decursese perfect, nimeni nu banuia faptul că eu eram implicat în această poveste, în ochii lor totul era o simplă coincidenţă a sortii. Reuşisem tot ce îmi propusesem, adusesem Nebunul să apere Regele, Regina era încoltita neavând altă scapare decât supunerea sau moartea, iar una din Ture executa o sarcină crucială, iar eu, pionul ajunsesem cu paşi repezi în pozitia de Cavaler. Meritase fiecare minut de durere pe care îl îndurasem, meritase şi faptul că îl mintisem şi îl facusem pe Zein să îmi facă un juramânt, acum el era cel care îmi multumea pentru că îl reunisem cu vechiul sau prieten pe care îl crezuse de mult timp în lumea spiritelor.
După ce Zein şi Edan au vorbit despre trecut şi Zein a aflat despre lupta ce urma să o avem cu haita lui Dimitri, eu împreună cu el am plecat în oraş pentru a vorbi, trebuia neaparat să îi spun adevarul, nu suportam să traiesc cu ideea că îl mintisem, dar am vrut ca totul să fie o surpriză, iar eu să simt cum e să fi pe punctul de a muri să îmi întiparesc în minte acel sentiment minunat de frica specific oamenilor. Aveam nevoie doar de locul potrivit care să ne destindă pe amândoi, am ales hanul unde o întâlnisem pe acea fată brunetă ce era vinovată pentru acel vis ce nu îmi dadea pace de câteva zile. În mintea mea dezbateam ideea de a îi spune lui Zein despre ea şi de faptul că o doream şi poate şi de acel vis.
Odată ajunşi la acel han ne-am aşezat la una din mesele libere şi am aşteptat că bruneta să vină să ne ia comanda. După ce am comandat o carafă din cel mai bun vin al hanului bruneta a plecat pentru a ne aduce cea ce am cerut nu înainte de a îmi arunca câteva priviri cu subînteles şi de a îl studia cu atentie pe Zein pentru a vedea dacă acesta avea ceva împotriva privirilor ei. Imediat ce faţă a plecat Zein m-a surprins cu întrebarea sa:
- Ai facut-o a ta pe acea fata, întrebarea a venit atât de repede încât am ramas câteva secunde fară cuvinte şi cu gura deschisă.
- Nu este cea ce crezi, eu doar... ea îmi... au fost sigurele cuvinte pe care le-am putut rosti. Ce puteam să îi spun? Că aş fi putut să o fi avut în urmă cu câteva zile? Ca aproape am violat-o în somn la îndemnul unei entităţi demonice care probabil încă mă urmare din umbra? Nu ştiam ce să zic în legatura cu acel subiect aşa că am schimbat rapid subiectul. Zein, în legatură cu Edan, vreau să îmi cer iertare!
- Iertare? De ce? Acum el era cel surprins şi laşat fară cuvinte.
- Încă din clipa când ţi-ai deschis mintea ca eu să vad raul pe care mama ţi-la facut am ştiut că tu şi Edan vă ştiati, însă am ţinut asta pentru mine, am avut dorinta nebunească de a simti sentimentul acela divin de frică pe care doar o fiinţă umană îl poate avea.
- Athos, nu ai de ce să îţi ceri scuze, nu ai de ce bunul meu prieten! Dacă nu ai fi fost tu, dacă nu te-aş fi întâlnit probabil acum aş fi fost hrana pentru viermi sau animalele padurii şi nu aş mai fi avut niciodată şansa de a îl revedea pe Edan şi de a trai acele minunate momente alaturi de tine. Eu sunt cel care ar trebui să îşi ceară iertare fiindcă m-am îndoit de planul tau şi că aproape mi-am încalcat juramântul pentru a îţi sari în ajutor atunci când ai fost închis, a spus el pe cel mai nevinovat ton şi cel mai calm din câte auzisem rostite de buzele lui.
- Chiar şi aşa vreau...
- Eşti iertat! Acum, spune-mi... fata aceea, îţi place?
- Da, dar...
- Dar ce? Tu vrei asta, iar după modul cum te priveşte pot jura că şi ea vrea acelaşi lucru, în plus toate senzatiile ţi s-au accentuat atunci când ai devenit vampir. Prima ta aventură ca vampir nu o vei uita toată viata, va fi memorabila şi la fel de intensă ca moartea, a spus el pe un ton jucauş.
- Dar...
- Nici un dar în noaptea aceasta sarbatorim! Tu te vei distra cu bruneta în timp ce eu voi avea de furcă cu colega ei, a spus el râzând.
- Vinul dumneavoastră, domnilor, doriti şi altceva, a spus bruneta punând carafa de vin pe masa al care miros mă îmbia să gust.
- Numele lui e Athos, a spus Zein zâmbindu-i şi facându-i cu ochiul fetei, eu am ramas pentru a doua oară în acea seară fară cuvinte, pentru un moment am uitat să respir, iar disconfortul cauzat de această actiune m-a facut să tuşesc. Nu-l baga în seama e mult prea ruşinos să îţi spună că şi el îşi doreşte acelaşi lucru, a adaugat Zein fară a îşi îndeparta privirea din ochii fetei.
- Domnule... vă înşelati... eu doar... a spus fata ramânând şi ea fară cuvinte.
- Fetito nu te mintii pe tine caci dacă ochii tai ar fi de foc Athos ar fi fost în flacari până acum. Ochii tai plini de dorinta te tradează, iar pe el îl ştiu de multi ani şi îmi pot dea seama atunci când îşi doreşte ceva, a spus Zein devenind serios.
- Zein încetează, nu e momentul potrivit. Te rog, iartă-l, am spus eu uitându-mă în ochii negrii ai fetei. Totul este în ordine, te vom chema atunci când vom dori ceva.
- Nu pleca, uitate în ochii lui şi spune-mi că nu vezi aceiaşi dorinţă pe care tu o ai, el doar e... ruşinos şi nu vrea să îşi recunoască sentimentele în fata tatalui sau, a spus Zein aruncându-mi un zâmbet parşiv. Se parea că nu aveam scapare în acea noapte.
- Dumneavoastră sunteti tatal lui? Acum îmi dau seama cu cine seamană aşa de aratos, a spus fata zâmbindu-mi mai întâi mie apoi lui Zein.
- De ce nu ramâneti voi amândoi să discutati în timp ce eu... mă ocup de altceva a spus Zein uitându-se spre colega brunetei şi facându-i cu ochiul.
Ce dracu’ e în mintea ta! Sunt un vampir pentru numele lui Dumnezeu, un nou nascut ce se întâmplă dacă îmi pierd controlul şi o omor! Eşti nebun, am ţipat eu mental în mintea lui Zein.
Linişteşte-te şi bucurate de ospăţ, dacă moare vom masca totul şi nimeni nu îşi va da seama. Dacă nu îţi vei pierde controlul o vei mai avea şi altă dată! Oricum tu vei fi cel avantajat, ceea ce vei simti în această noapte va fi memorabil pentru tine, la fel cum a fost şi petru mine imediat după ce am devenit un vârcolac, a spus el lasându-mă să îi citesc gândurile, plecând apoi şi lasându-mă singur cu acea fată.
- Tu îmi şti deja numele, tata, am spus eu forţându-mă putin să pronunţ acel cuvânt fară a râde, să asigurat de asta, dar eu încă nu îl ştiu pe al tau!
- Aida!
- Un nume frumos, demn de o fata asta de frumoasă ca tine, am spus eu putin stânjenit de situatie.
- Şi al tau este, a spus ea zâmbind. Suna frantuzesc, îmi place!
- De fapt este grecesc, francezii doar l-au împrumutat, am apucat eu să spun înainte ca buzele fetei să fie lipite de ale mele, iar limba ei să încerce să patrundă în gura mea, ceea ce am şi lasat-o să facă. Acum pasul îl facuse ea, vina nu mai ara a mea. Zein avea dreptate era o simplă fată inocentă ce cazuse în cursa unui demon, la dracu’ poate chiar o să o fac intentionat. Oare cum avea să fie gustul sângelui în acel punct al climaxului.
Nu ştiu cum am ajuns în fosta mea cameră din acel han, dar cea ce a urmat a fost absolut minunat. Totul a fost aşa cum a spus Zein. Intens şi salbatic. Niciodată în viata mea nu mai experimentasem ceva atât de placut. Fiecare gând, fiecare parte din mine era concentrată pe actul sexual şi îşi dorea să se hranească cu acea placere sexuală ce emană din corpul partenerei. Cu fiecare mişcare de dute-vino şi cu fiecare minut care trecea eu mă simteam tot mai bine şi mai revitalizat. Ar fi trebuit să obosesc după cel mult patruzeci de minute, să ajung la un orgasm intens, însă cu fiecare secundă îmi doream mai mult şi finalul întârzia să vină deoarece fortele mele creşteau şi corpul meu se încalzea, iar atunci am realizat că în bratele mele nu mai era o fiinţă vie şi un cadavru.
Am dat drumul cadavrului ce îl ţineam în brate, acesta cazând pe podeaua din lemn. M-am îndepartat rapid de acel leş, cazând la rândul meu în genunchi şi izbucnind în plâns. Nu mai întelegeam nimic! Cum de se întâmplase aşa ceva? Cum? Mă abtinusem enorm să nu muşc artera ce pulsa acel sânge îmbietor, iar acum fară nici o urmă sau explicatie acea fată era moartă. Gândurile îmi deveniseră necontrolate, tot felul de sentimente şi senzatii îmi asaltau corpul şi mintea, aveam nevoie de ajutor, de cineva care să îmi spună ce era în neregulă cu mine. Într-un moment de luciditate am facut contact cu mintea lui Zein chemându-l la mine. Atunci când acesta a intrat în camera unde mă aflam a ramas fară cuvinte la acel peisaj sumbru. Lângă patul de lângă uşa statea nemişcat corpul Aidei, iar la câţiva metrii distanta stateam eu înghemuit şi gol, cu fata roşie de la lacrimile ce îmi curseseră.
- Ce s-a întâmplat aici, a spus Zein cu jumate de voce în timp ce controla corpul fetei pentru a gasi urme de muşcaturi, dar acestea nu existau.
- Nu ştiu! Nu Ştiu, am ţipat eu. Eu doar... eu doar...
- Linişteşte-te şi adu-ţi aminte ce s-a întâmplat, a spus Zein îngenunchind lângă mine.
- Am ucis-o asta s-a întâmplat! Dar nu ştiu cum, acum noi doi..., iar în secunda urmatoare ţineam în brate acel... cadavru, am spus acel ultim cuvânt ca şi cum ar fi fost cel mai dezgustator lucru din lume.
- Poate a murit din cauza şocului provocat de orgasm, poate inima ei era slabă, a spus Zein încercând să mă consoleze.
- Da? Inima slabă, atunci cum îţi explici faptul că eu ard, corpul meu ar trebui să fie rece şi să fiu slabit deoarece azi nu m-am hranit suficient, în schimb eu mă simt revigorat şi plin de viaţă în timp ce ea e moartă, am spus eu ţipând.
- Trebuie să existe o explicatie, nu are urme de sânge nu e vina ta!
- Nu este? Atunci de ce ea e moartă, iar eu mă simt atât de bine, nu exista decât o singură explicatie eu am ucis-o!
- Calmează-te şi nu mai ţipa, cineva ne-ar putea auzi, a spus Zein încercând să mă atingă cu mâna pe fata pentru a îmi şterge lacrimile. Dar în acel moment ceva de-a dreptul imposibil s-a întâmplat. În acel moment de furie am eliberat inconştient o cantitate uriaşă de energie aruncându-l pe Zein la câţiva metri distanţă cu o vrajă. Dar era imposibil, caci eu îmi pierdusem magia atunci când fusesem transformat. Ce dracu a fost asta, a întrebat Zein imediat ce şi-a dat seama ce se întâmplase, aia a fost cea ce cred eu că a fost?
- A fost în mod clar magie, am spus eu la fel de uimit ca şi el, nivel zece chiar, dar... este imposibil eu nu trebuia să mai am aşa ceva! Zein ce dracu se întâmpla cu mine, sunt o ciudăţenie, mereu am fost o ciudăţenie!
- Athos, linişteşte-te, te rog, a spus el luându-mă în brate şi strângându-mă la pieptul lui. Mâine îl vom întreba pe Edan, este posibil ca el să aibă o explicatie, iar dacă el nu va avea îţi promit că nu voi avea linişte până când nu voi afla ce se întâmplă cu tine.
- Ajută-mă te rog să scap de acel corp, simpla lui existenţă îmi dă fiori!
- Desigur, a spus Zein ridicându-se şi luând în brate cadavrul urmând ca în câteva secunde să sară pe geam cu acesta, aterizând pe pamânt fară nici un zgomot.
În acea noapte totul s-a schimbat, eu am devenit cu totul o altă persoană. Ceva în mine să schimbat. Dar aveam să aflu mai târziu ce. Ajuns acasă la Johann pe scarile ce duceau la Etaj am întâlnit-o pe mama, mergând goală, învelită doar într-un cearceaf pe coridor. Am vrut să o ignor, ea era ultima persoană pe care aş fi vrut să o vad vreodată, iar în acea seară totul era accentuat. Dar, s-a oprit din mers când m-a vazut, prinzându-mă de mâna atunci când am trecut pe lângă ea.
- Vreau să vorbesc o clipă cu tine, a spus ea nonşalant.
- Tu să îmi vorbeşti mie? Ai acest curaj după tot ce mi-ai facut? Ia-ţi mâinile de pe mine dacă nu vrei să ţi le întorc la spate!
- Calmează-te, vreau doar să îţi dau un avertisment şi să îţi repet cea ce ţi-am scris în acea scrisoare. Oferta este încă în picioare!
- Uită-te la tine eşti patetică! Crezi că dacă te vei culca cu el şi îi vei câştiga încrederea vei reuşi să iti pui planurile tale nebuneşti în aplicare. Crezi că te voi lasa să te foloseşti de el aşa cum te-ai folosit de mine când eram copil?
- Sunt mama ta, nu îţi permit să îmi vorbeşti aşa! Nu şti nimic despre mine, tot ce am facut şi fac în viaţă este pentru binele meu şi al tau. Crezi că alegându-l pe el în locul meu îţi va fi mai bine? Nu ai idee cine este Edan sau cât de periculos este. Tu nu îi cunoşti decât fata mascată şi eşti vrajit ca un prost de ea însă cea de sub mască este un oribilă pe care nu doresc nimanui să o cunoască. Vei vedea în Spania cine este el cu adevarat, iar atunci îmi vei da dreptate.
- Tu vorbeşti de afectiune şi dreptate? Cred că visez! Cine eşti tu să îl judeci pe el, tu care m-ai ţinut închis încă de la vârsta de patru ani într-o cameră pe tavanul careia ai desenat o pentagramă pentru a îmi canaliza puterile şi a le folosi în scopuri numai de tine ştiu
![[Imagine: 359k875.png]](http://i53.tinypic.com/359k875.png)
I will fight, one more fight
Don't break down in front of me.
I will fight, one more fight
I am not the enemy.
I will try one last time
Are you listening to me?
I will fight, the last fight
I am not your enemy.
Fiction:
Memento Non Mori
Iris Infinit
Midnight Waltz
Retroversus
![[Imagine: blooddressredsnowemotiv.jpg]](http://img593.imageshack.us/img593/9457/blooddressredsnowemotiv.jpg)
![[Imagine: 87201674.png]](http://img204.imageshack.us/img204/8881/87201674.png)
![[Imagine: Untitled3-3.jpg]](http://i249.photobucket.com/albums/gg201/Angel_Calyope/gfx/Untitled3-3.jpg)
![[Imagine: elegant_woman-t2-2.jpg]](http://i931.photobucket.com/albums/ad159/AndreeaTatiana/elegant_woman-t2-2.jpg)
![[Imagine: air_gear_by_zzfoxzz-d31fttj.png]](http://fc03.deviantart.net/fs71/f/2010/297/b/2/air_gear_by_zzfoxzz-d31fttj.png)