Durere, adormi in zapada!

[perenelle]

Nu stiu cum sa-ti spun,dar...m-am indragostit!E pur si simplu superb.Ador ...totul.Descriere ai din plin,dialogul este putin,dar incadrat perfect,ei bine,lipsesc cateva virgule,totusi..no problemo,nu mai pot fi bagate in seama cand ai asa o minunatie de idee.Este unica.De obicei ficurile incepeau cu colegul sau colega noua si crede-ma ca m-am plictisit pana peste urechi de chestia asta.Succes in continuare si astept nextul!!

[Kayla.]

Ok, dau un edit ceva mai târziu, promit. Voiam să îmi ocup un loc, dau edit peste ceva timp, promit.
Bine, bine, chiar dacă nu am timp, dau edit :

So, ce pot spune, ideea în sine nu mi se pare prea interesantă, nu știu ce să zic, poate e doar părerea mea. Greșeli de tastare și probleme cu virgua ai, narațiunea e ok, deși mai poți lucra la ea, la fel și în cazul descrierii, iar pe alocuri dialogul e sec, vezi ce faci cu el. Ai putea folosi și diacritice, e mai ușor de citit așa, să știi, îți spun din propria experiență. Poate încerci să delimitezi mai bine paragrafele, iar acțiunea e cam grăbită.
Atât am avut de spus.

[Moon princess]

ammm... girls... am trecut sa va anunt... nu, nu inchid ficul :)) doar sa va anunt pe cei nerabdatori ca: capitolul 8 va aparea curand.(scuzati cacofonia :P ) E inca in lucru ;)) sper ca intelegeti, stiu ca vreti continuarea de aceea ma straduiesc sa-l termin cat mai repede posibil... :) multam de intelegere >:D<

[Moon princess]

Fetelor, am ajuns in sfarsit cu Capitolul 8, care sper ca o sa va placa. Acestea fiind spuse, lectura placuta ^^



Capitolul 8- Bataile inimii imi reamintesc... de cruda soarta.





Ma priveste speriata , cu ochii bulbucati, si cu un tremur in glas.

- C-Cine esti? si se ridica de pe iarba frageda, continuand sa ma priveasca extrem de precauta.

Nu pot sa concep ce aud. Ea, ea tocmai i s-a rugat ingerului ei pazitor?! Asta e, imposibil! Daca ai sti cat de aproape e ingerasul tau... Intotdeauna ti-am auzit rugamintile de acolo sus, si pe toate ti le-am implinit, din iubire, si voi continua sa le implinesc.

Insa, ma macina gandul ca m-a vazut atunci...

Sper ca nu si-a adus aminte ca eu sunt "ucigasul" cel cu sange rece, care l-a omorat pe acel nevinovat barbat. Nu pot spune ca era "nevinovat" , si-a meritat soarta, dupa tot raul ce l-a facut... a fost mai bine ca l-am oprit inainte de a face noi victime. Of, dar nici acest lucru nu stie scumpa mea, de fapt, eu am incercat sa te protejez de el, eu nu am... of, cat de mult imi doresc sa afli adevarul.

Stiu ca mi-e cu neputinta sa-ti dau niste explicatii, de altfel, m-a ucid inainte de vreme si nu rezolv nimic, si totul se duce de rapa. Atunci, omenirea aceasta nu mai are nicio sansa de scapare, si ma intristeaza acest gand.

Singura lor speranta sunt eu. Nici-o fiinta spirituala nu isi pune existenta sa in joc pentru niste oameni "amarati" , cum spun ei. Eu unul nu cred ca sunt "amarati", altfel nu as mai cobora aici.

Stiu ca pretul e unul destul de mare, insa dorinta de ai implini scopul frumoasei mele, e mai presus de minunata existenta a unui inger. Viata unui inaripat e linistita, fara de sfarsit as putea spune. Avem de indeplinit anumite indatoriri, insa daca ne dorim o sarcina care nu e venita de la "Maret" , noi sunntem cei care suferim consecintele.

Demult, a fost un inger care si-a dorit sa ajute lumea aceasta sufocata de ura demonilor, insa, a esuat platind scump, cu propria viata. De atunci, nici-unul nu a mai avut un astfel de curaj nebun.

Spre surprinderea tuturor, o fiinta spirituala de la care nu s-au asteptat, a facut acest pas, aparent impertinent. Exact, eu sunt acel nesabuit. Si chiar de imi pierd viata aici pe pamant, nu am niciun regret. Stiu ca dau tot ce am mai bun din mine pentru ai ajuta pe toti. Macar mor cu inima impacata. Iar aici...

Aceasta priveliste incantatoare, soarele pal reflectand cristalin in lacul obosit. E romantic, divin. Parca sunt in cer, alaturi de miliardele de ingeri si stele, ce stralucesc neobosite pe bolta frumoasei vieti. Ma face sa-mi tot doresc sa traiesc...totusi...

Insa mai am ceva timp pana se va sfarsi timpul meu, dar atunci nimeni si nimic nu v-a putea face ceva. Totul v-a fi pierdut, mai putin speranta din inima minunatei fapturi pentru care am riscat totul. Nimeni si nimic nu v-a putea da uitarii dorintei sacre din acel suflet nevinovat.

Si chiar de noi ne stingem, bunatatea si bucuria ei sunt in fiecare dintre noi. Insa, unii si-o manifesta intr-un alt mod. Cata durere!

Simt ca timpul mi se scurge precum nisipul din clepsidra aurita, si regret ca nu-l pot da inapoi.
Mai vreau timp sa-l petrec alaturi de ea, macar putin. Sa-i privesc parul lung in vant cum si-l scutura, cum buzele ii tremura la fiecare atingere, si ochii zambitori sa-i adulmec in taina.
Pentru mine, nu esti decat propria-mi fiinta, sentimente si ganduri vesele. Esti idila vietii intruchipata.

Nu te pot uita, nici de vreau. Fiinta-mi neascultatoare te priveste in taina si zambeste fericita.
Nu, nu te las sa dispari din viata mea!

Inca suntem fata in fata, si se pare ca ea s-a linistit. Ma priveste cu bunatate, parca intrebandu-ma din priviri cine sunt. Simt ca obrajii imi rosesc, si nu mai am glas. Vreau sa plec, ma fac de ras. Of, sunt asa un las! Nu pot sa pierd ocazia de ai vorbi, nu acum. Dar totusi, cuvintele nu vor sa iasa. Nu pot face altceva decat sa ma intorc si sa plec dezamagit de mine.

O mana calda-mi atinge umarul intepenit. E ea! Si ma priveste cu aceeasi privire calda de mai devreme.

- Buna, sunt Sakura Haruno. Incantata de cunostinta, imi zambeste prietenoasa. Isi intinde mana spre mine, nerabdatoare parca sa-mi cunoasca numele tainic.

O privesc nedumerit, dar in acelasi timp si fericit. Ma simt de parca sunt in al noualea cer. Asta e sansa mea sa ma apropii de ea.

- Oh, buna, sunt Itachi, Itachi Uchiha, ii intind mana timid.

E atat de blanda, tandra... ma face sa...

- Scuze, te-am luat cam repede, ca nici nu stii ce sa-mi spui. Vreau sa-mi fac multi prieteni, ca doar viata e frumoasa, nu-i asa? Merita traita din plin. Si... ma bucur ca esti primul meu prieten, imi zambeste asteptand sa-mi auda raspunsul.

- Desigur, imi face o deosebita placere sa fim prieteni.

Inima imi bate cu putere, parca a luat-o razna. Cand am auzit cuvantul "prieteni" am ramas impietrit, nici nu m-as fi gandit vreodata ca asa ne vom imprieteni...

***Dupa o luna de zile***

Si iata ca a trecut aproape o luna de cand m-am imprietenit cu Sakura. Asta e cea mai frumoasa perioada pe care am trait-o vreodata. Toate zambetele si vorbele fetei mi-au intrat in suflet si in inima, astfel mi-am umplut acel gol imens.

Si astazi sunt foarte fericit si nerabdator, dar si trist in acelasi timp... in aceasta zi, eu... existenta mea...



acesta a fost capitolul .. sper ca m-am descurcat mai bine... astept parerile voastre, conteaza mult pentru mine ^^ va multumesc!

[Vero]

Existenta lui ce? Doar nu moare! Te rog spune'mi ca nu moare! Ce introducere pe capu meu ^^". In primu rand vreau sa te salut. Mi-a placut capitolul a fost frumos. Mi-a placut cum ai descris. Si cred ca stii deja ca imi place mult ideea nu? Daca nu, aflii acum. Naratiunea este ok, actiunea nu mi s-a parut ft grabita si dialogul nu a fost sec. Nu imi place ca lasi atatea spatii libere. Ai putea lasa mai putine. Cel putin cand scrii paragrafe mici nu lasa spatiu. Am vazut la un moment dat niste semne puse aiurea da nu stau acum sa le caut. Ce as mai putea zice? Astept nextu si nu uita sa ma anunti cand il pui. Nu ca nu ai face-o. Aaaa stai ca mi'am amintit o chestie: ,,nici-o". Se scrie ,,nicio" dupa noul DOOM2 :)).

Bisous, Contagieuse.

[Rose ^^]

Buna my sys>:d< am venit si eu..mersi ca mi-ai spus. tot ce pot spune e Felicitari. E super. Si ce viata complicata si cum ai descrisO_O nu pot sa cred. Te-ai descurcat super si mi-a picat fata cand am vazut cine e individulO_O si eu care credeam ca e Sasuke. Mi-am luat teapa, era Itachi
Esti rea:(( vrei sa mor aici. Adica care e faza cu existenta lui? ce se intampla..vai ce mister interesat. Te iubesc:* Esti geniala.
Astept nextu sys si te rog sa ma anunti. Spor la scris. Te pup si te iubesc. Bye>:D<

[LoLix]

Waw ce bine am nimerit pai din moment ce eu m-am trezit mai tarziu voi creea un com in care sa adaug toate nemultumirile din toate capitolele de pana acum. Pai sa incepem prea multe critici nu am de fapt ce mai ca nu am deloc doar ca ar trebui sa mentionez ca ai cateva greseli de tastare in fiecare capitol de pana acum. Pai imi place ficul tau muuuuuuuuuuuuuuuuult de tot si astept next-ul (cat mai repede sper). Cam atat am avut eu de zis in rest e chiar foarte ok. Pai sper ca ma anunti si pe mine cand pui next-ul papa.

[Katniss]

Ello my dear am venit în sfârşit pe aici, scuze că e atât de târziu, dar ţi-am spus motivul. Oricum acest capitol a fost foarte frumos, descrierea a fost reuşită, la fel şi acţiunea şi naraţiunea. Greşeli în afară de cea care a fost menţionată mai sus, alta nu am mai văzut. Nu cred că era nevoie să împarţi capitolul în atât de multe pragrafe. Asta a fost tot aştept nextu şi încă odată te rog să scuzi întârzierea sper să mă anunţi. Bye, bye.

[DeMentă]

OMG! :-o Cum Doamne Iarta-ma n-am citit minunatia asta de fic pana acum?! :-o
Am ramas masca cand m-am izbit puternic de realitate, dupa ce ti-am citit capodopera! Iti spun, m-am simtit ca si cum eu as fi fost acolo, ca si cum eu as fi participat intr-un fel indirect la actiunea petrecuta, ca si cum as fi eu personajul principal!
Jur ca n-am mai intalnit un fic cu o idee ca asta! M-am indrgostit total de imaginea pe care i-ai dat-o lui Itachi!
Vocabularul tau este uimitor, iar descrierile facute de tine ma conduc spre o cu totul alta dimensiune.
Ma simt picata de pe luna, asa ca n-o sa mai zic nimic, decat:
Spor la scris si multa, multa inspiratie! Abia astept urmatorul capitol! :X Paaaa :X

[Moon princess]

Hey fetelor, am ajuns! Am ajuns cu micutul capitol 9. Poate ca o sa vi se para prea grabita actiunea, insa asa se petrec lucrurile pentru Sakura, foarte repede ca nici nu-si da seama. Eu una sper sa va placa, asa ca va urez lectura placuta!
Acest capitol este scris DIN PERSPECTIVA SAKUREI.




Capitolul 9- Singurul meu prieten a... plecat.


Umblu de colo-colo sa verific daca totul e la locul sau, asa cum trebuie sa fie de altfel. Florile sunt aranjate cu mare gratie pe masuta acoperita de un material alb, si ahh, miros atat de bine! Lumanarile si tacamurile sunt pregatite, iar tortul e frumos ornat. Arata atat de delicios! Sper sa-i placa tot ce-am pregatit. Soarele sta sa apuna si curand trebuie sa soseasca sarbatoritul.

L-am mintit rugandu-l sa vina la mine acasa ca vreau sa vorbesc ceva foarte important cu el, si spre fericirea mea s-a lasat pacalit..
Astazi este o zi foarte speciala pentru el, dar vreau sa o fac si mai speciala decat este ea in sine. Azi implinineste 23 de ani. Ma intreb: ce inseamna acesti ani pentru el? Au fost ei plini de fericire sau durere? Inca nu am aflat trecutul sau, provenienta lui. Parintii sai oare mai traiesc? Si daca mai traiesc, unde sunt? Tot ce stiu e ca locuieste intr-un apartament cu fratele sau mai mic, nimic mai mult de atat. A, ba da, mai am adresa lui. Oricum, sper sa-mi povesteasca in seara aceasta.

De cand suntem prieteni, ne intalnim in fiecare zi si ne petrecem timpul impreuna avand diverse ocupatii. E sufletist si respectuos cu toata lumea, ceea ce ma atrage nespus de mult la el. Semanam atat de mult si in gandire! Suntem apropiati atat de mult ca toti ne intreaba daca nu cumva suntem frati si nu stim noi. E de-a dreptul amuzant sa auzi asemenea chestii, insa ma incanta ideea de-a fi rude. Este un om deosebit si-l respect nespus de mult pentru felul sau de-a fi. Ideile si visele sale nu le-am intalnit la nimeni pana acum.
Cand imi vorbeste despre suferinta de pe pamant si dorinta sa de-a inlatura raul, inima imi bate cu putere, parca imi citeste gandurile. Port o stima deosebita pentru astfel de persoane, sunt demne de lauda. Alaturi de o astfel de persoana vreau sa-mi petrec restul vietii, asa cum este el... Pentru aceasta fiinta draga mi-as da pana si sufletul.

Ma indrept spre usa poftindu-l cu zambetul pe buze sa intre in "umila" vila. E casa de vacanta in care ne refugiem in fiecare wekend din rutina zilnica. Este spatioasa, de culoare alba, avand camere incapatoare. In spate avem o gradina impunatoare, incarcata de flori superbe, cu mici carari din piatra ce incojoara micile cuiburi de minuni colorate. Undeva mai intr-un colt retras, sta intr-o liniste tihnita, o masuta care ne asteapta sa ne infruptam din bunatatile ce ne fac cu ochiul.

Inainte de toate, acesta imi intinde un buchet imens de trandafiri albi.
- Sunt atat de superbi, Itachi! Multumesc! si-l imbratisez prieteneste.
Ma intreb: oare a venit vreodata cu mana goala? Nu, niciodata. De fiecare data vine cu ceva bun si imi saruta mana cu o tandrete deosebit de respectuoasa. Trebuie sa recunosc ca de fiecare data rosesc la gestul sau, putini baieti mai au aceasta apreciere pentru domnisoare in zilele noastre. Marea majoritate ne privesc cu dispret, ne considera demne de a fi sclave casnice, si de parca toate acestea nu ar fi de ajuns, mai adauga si faptul ca ne privesc aidoma unor papusi ce trebuie sa le satisfaca "nevoile" barbare. E o rusine! Cata scarba imi provoaca!

Il invit sa ma urmeze in curtea din spate, insa el imi spune ca e destul de rece afara, asa ca ar trebui sa ramanem in casa pentru a nu raci. Ah, e atat de dragut cand o face pe grijuliul cu mine! Totusi, nu se pune cu mine si ma urmeaza in gradina, pasind cu bagare de seama prin bezna noptii. Numai luna e pe cer si ne lumineaza lenesa cararea pana la destinatia dorita, "masuta cu pofte". A ramas de-adreptul socat si se uita cand la mine, cand la masa impopotonata, nestiind ce sa spuna. Zambesc satisfacuta si aprind lumanarea de la tort pentru a vedea mai bine scrisul gravat in ciocolata. Acum chiar a ramas uimit si se uita melancolic catre tort citind cu atentie scrisul zaharat. Zambeste stins uitandu-se imprejur, tintindu-ma apoi cu privirea sa calda.
-Sakura, dar de unde ai stiut? si se uita la mine asteptand un raspuns, de parca i l-as da! Nu divulg astfel de secrete.
Se uita la tortul frumos ornat si-mi multumeste cu lacrimi in ochi pentru dedicatie, strangadu-ma in brate.
Ma bucur atat de mult ca ii place, ma simt implinita daca el fericit. Inchid ochii fermecata si savurez fiecare clipa pretioasa alaturi de el.

Orele trec cu repeziciune, si chiar de e miezul noptii , nu indraznesc sa intrerup un astfel de eveniment doar pentru ca imi este somn, vreau sa ma bucur de aceste momente unice. Ceva din mine spune ca asta e ultima seara petrecuta amandoi sub clar de luna.
Luna aceasta argintie, atat de frumoasa, ma face sa imi doresc ca aceasta seara sa nu se mai termine, fiind insotita de rambetele razlete si fericirea noastra ce rasuna gol in noapte.

Insa, a venit vremea ca "petrecerea" sa ia sfarsit. Itachi ma priveste trist, zambindu-mi sters.
Stam in fata usii privindu-ne cum niciodata n-am facut-o. Ne privim in ochi, iar acestia parca deja isi i-au la revedere unii de la ceilalti. Dar de ce am acest sentiment?
-Sakura, seara aceasta cu siguranta e de neuitat, speciala. Toate zambetele si vorbele tale m-au inveselit. Iti multumesc pentru tot. Totusi... ar fi ceva ce trebuie sa-ti mai spun...
Il privesc intristata de parca stiu ce urmeaza sa-mi spuna.
- Ce este, Itachi? E totul in regula?
- Of, imi este foarte greu sa-ti spun, crede-ma. Tocmai am fost anuntat ca mi-a fost acceptat dosarul la Universitatea din America, iar maine imi fac bagajele pentru a pleca. Imi pare rau, Sakura! isi pleaca usor capul mai trist ca niciodata.
Fata-mi adineauri vesela, s-a transformat intr-una indurerata si plina de regrete, insa incerc sa le ascund pe cat posibil.
-Daca imi promiti ca te intorci, e in regula, doar ca imi vei lipsi mult. Si, te rog sa ma anunti imediat ce ajungi acolo ca sa-mi spui adresa, pentru ca vreau sa vorbim, ok? Incerc sa ma controlez si sa nu rabufnesc in plans, stiu ca il doare sa ma vada intr-o astfel de stare. Trebuie sa fie cu mintea limpede cand ajunge acolo, nu trebuie sa se gandeasca la mine pentru ca altfel visele se topesc si nu mai este nimic de facut dupa aceea.
Ma cuprinde intr-o imbratisare calda, cu zambetul pe buze imi multumeste din nou sarutandu-mi usor pometii infierbantati. Lacrimile sale se lupta sa nu iasa la suprafata, insa una razbeste prelingandu-se usor pe obraz. Murmura un "Iarta-ma!" carui-a nu-i inteleg rostul. Dar, pentru ce sa-l iert?
Isi sterge imediat lacrima zambindu-mi in continuare, si se indreapta apoi catre masina. Ridic mana urandu-i toate cele bune, lundu-mi la revedere de la cel la care nu m-am asteptat sa ma paraseasca. Ma doare sa vad ca toti cei la care tin se indeparteaza de mine. De ce simt ca nu mai pot si ma sufoc pe dinauntru? Imi vine sa fug dupa el si sa-l opresc. E oare, iubirea?
Clipele de fericire au trecut mai repede de cat mi s-au spus. De ce?
De ce trebuie sa pleci? Doar stii cat de mult am nevoie de tine, insa nu am curajul necesar sa-ti pot spune.
Am atatea sa-ti spun... " Te rog, nu pleca! Eu fara tine ma sting ... Te implor, ramai aici alaturi de mine. Eu, te iubesc!" Dar nu pot sa-ti spun. Tu ai plecat si m-ai lasat aici, in bezna singuratatii, sa-mi plang durerea in pumni. Daca vreau sa zambesc, nu pot s-o fac fara tine. Nu pot sa fac nimic daca nu esti langa mine, fara tandretea si blandetea ta. Cat de mult vreau sa-ti spun aceste cuvinte, insa stiu ca mi-e cu neputinta.
Cu cat te indepartezi de mine, de noi, durerea din suflet nu-mi da pace si se intensifica din ce in ce mai mult, cufundandu-ma in negura pieirii. Am nevoie de tine, sa-ti aud vocea in surdina si sa-ti vad zambetul pasnic.
O lacrima imi cutreiera obrazul drept, si-l privesc neajutorata cum tocmai a iesit pe poarta din lumea mea. Acum, totul e pierdut. Deznadejdea a ramas cu mine, suferinta mi-e prietena din nou. Aceeasi viata oribila de dinainte de-al cunoaste pe el. Nu mai am pentru ce sa traiesc, poate doar pentru speranta din mine ce striga disperata dupa ajutor. Eu practic, am murit. Adio, iubirea mea!
Singura persoana la care am tinut cel mai mult... ma parasit. De ce?