Durere, adormi in zapada!

[Dufresne]

Hye ^_^ Majoritatea au inceput cu ,,wow" eu sunt mai incuiata de fel : )) . Glumeam , sincer mie mi-a placut acest capitol , as putea sa-ti corectez capitolul cum faceam inainte , dar ar fi aceleasi greseli , precum spunea FellenAngel , insa am remarcat ca in acest capitol sunt mult mai putine . Chiar m-a impresionat aceast capitol si modul in care a evoluat ficul . Imi place cum descri , sincer , dupa parerea mea chiar meriti sa fi felicitata . ^_^ Sunt placut impresionata de ficul tau si am sa astept cu drag urmatorul capitol . Spor la scris , iti urez multa imaginatie . ^_^

Ps.Multumesc ca ma anunti cand pui capitole si imi cer scuze pentru intarziere.

[KiDda]

hey, urmaresc de mult timp ficul tau si chiar imi place cum evoluezi (da eu vorbeam care am stricat un capitol de la ficul meu dar, sa ma lasam pe mine)
desrierea e buna, dialogul nu e sec si imi place mult cum descri, actiunea nu e grabita dar ai avut greseli de tastare, ori cum toata lumea are asa ceva, mai ales eu :">
nu am zis nimic pana acum pentru ca nu stiam ce sa zic si nu mi prea sta in fire dar, incercarea moarte n are.
daca te a deranjat comul meu sa mi spui
sunt incepatoare:)) :D
astept next ul si sper sa ma anunti :D
Ja ne!:*

[Moon princess]

hey girls am adus capitolul 7, care e povestit din perspectiva Sakurei. lectura placuta!






Capitolul 7- In cautarea destinului


Corpul mi-e amortit, nici macar nu ma pot misca. Incerc sa-mi dezlipesc pleoapele, in speranta ca voi zari ceva. Am reusit, i-am deschis! Insa, nu pot distinge nimic in jurul meu, totul e neclar. E atat de intuneric! Doar niste voci inspaimantate se aud, ca niste suflete indurerate. Am ajuns in cealalta lume pe care o astept cu atata nerabdare? Oare chiar asta e lumea aceea? E ciudat. Nu simt bucurie, doar sufletu-mi trist bate in pieptu-mi cald. Caldura... Asta-mi aduce aminte de... viata. Of, ce trista amagire! Am crezut ca sunt fericita daca-mi iau viata, insa e total pe dos. Viata de pe pamant ofera bucurii si tristeti, insa fericirea acopera supararea si uitam de toate.
Se pare ca aceasta lume in care am pasit e plina de melancolie, nicidecum de iubire. Cata dezamagire!

Clipesc de cateva ori, poate ca voi reusi sa intrezaresc ceva. Vederea-mi incetosata se lumineaza si observ doua siluete ce se apropie de mine. Oare ce vor de la mine? Insa, acestia in loc sa ma ranesca, ma strang in brate sufocant de tare. Rostesc cuvinte ce nu pot sa le inteleg, imi este prea greu sa ma concentrez. Sufletu-mi obosit cere o pauza de raincarcare. Oare, sunt in viata? Acele brate ce-mi strang corpul par atat de reale... Traiesc? Imposibil! Adineauri, eu... Nu, nu pot sa inteleg, am murit, cum sa respir din nou aerul acela pamantean? Si totusi... vreau sa fie adevarat.

*** Dupa cateva saptamani ***


Privesc nedezlipita de scaun pe geamul aburit. Cat de frumoasa e viata! Iar eu, am aruncat-o la cos ca pe o piesa uzata.

Privesc catre acest parc unde sunt adormite amintiri date uitarii acum mult timp in urma. Ele inca mai traiesc in sufletul meu, imi umplu viata de fericire. Prima prietenie, primul sarut aici au avut loc. Dar tot aici au avut loc si intamplari nefericite ce au schimbat cursul vietii mele. Poate durerea din suflet se va opri candva, si voi uita tot raul.

Cat de mult vreau sa se intoarca zilele acelea frumoase si pasnice, cand sunt doar un copil fara griji. Of, acestea sunt numai dorinte ce nu pot sa se implineasca oricat de mult vreau sa devina realitate. Mare pacat!

Daca ma gandesc la greseala de acum doua saptamani, ochii-mi nu se pot stapani din plans.
Imi pare atat de rau! Complet distrusa, fara un viitor in acesta lume distrusa. Insa, soarta mi-a venit in ajutor oferindu-i existentei mele o a doua sansa. Unii spun ca e de vina norocul, dar eu cred ca de vina e ingerul meu pazitor. Dintotdeauna cred in el, stiu ca pare o prostie, insa eu stiu ca exista. Datorita lui sunt acum in viata, lui ii datorez intreaga mea existenta. De cand ma stiu merg si ma rog lui sa aiba grija de ai mei si de prieteni, si el intotdeauna mi-a raspuns. Imi iubesc ingerasul! Nimeni si nimic nu ma poate desparti de el!

Simt nevoia sa-ti vorbesc ingeras drag. Stiu! Ma duc in parc acolo, in locul unde ma rog tie. Da, asa voi face! Soarele sta sa apuna, mai bine ma grabesc.

Ma intorc rapid indreptandu-ma catre sifonier, si-mi iau rochita neagra cea mulata, scurta, aruncand-o cat colo pe patul cafeniu. Ma grabesc, asa ca nu am timp de machiaj si alte chestii, doar imi dau drumul la par pe spate si ma reped catre poseta ce dormea pe noptiera de langa patutul cel lenes. Cobor in graba scarile insa imi fac timp sa-mi anunt parintii unde ma duc pentru a nu-i ingrijora. Inca sunt in stare de alerta si ma controleaza intr-u totul pentru orice eventualitate, nu vor sa ma piarda din nou. Iar asta dovedeste cat de mult ma iubesc, de aceea merita tot respectul din lume.

Intru stinghera pe poarta micutului parc, si ma plimb usor pe aleile intortocheate. Micutele flori arse de ninsore inca mai au puterea de-a straluci in bataia soarelui pal. Saracutele.

Ce mult imi place sa ma plimb aici seara cand e liniste si sunt singura. Dar in seara acesta se pare ca nu sunt singura, mai este cineva aici, dar ma voi stradui sa nu stau prea mult.

Ajunsa la malul lacului, privesc fermecata catre maretul soare ce se oglindeste in cristalina apa. Imi ridic ochii fermecati si privesc spre steaua luminoasa. Cand ma uit la ea, il vad pe el, ingerasul meu scump. Zambesc, dupa care arunc florile in lacul linistit si-mi impreunez mainile reci in semn de rugaciune.

- Ingerasule, ma auzi? Stiu ca esti ocupat, insa am venit sa-ti vorbesc doar pentru cateva clipe. Pazitorul meu, iti multumesc pentru tot. Mi-ai salvat viata si-ti sunt recunoscatoare, chiar iti indeplinesti negresit misiunea de-a ma proteja. Esti un inger bun. Ooo, cat de mult imi doresc sa te intalnesc in persoana, insa stiu ca e cu neputinta. Lumile noastre sunt complet diferite, nu se pot uni. Mare pacat! Dar chiar si asa, eu voi continua sa vin aici si sa-ti vorbesc, ma calmeaza spiritul tau, stiu ca esti aici, si-ti multumesc. As mai avea atat de multe sa-ti spun, insa cred ca te-am retinut destul, ar fi timpul sa inchei. Dragul meu, eu... Te iubesc! si vreau sa-ti fiu alaturi intr-o zi. De-ar fi o cale sa fim impreuna, as da orice sa se implineasca. Iti multumesc pentru tot.

Imi inchei micuta rugaciune, insa observ ca barbatul de adineauri, cel din parc e acum langa mine si ma priveste uimit dar totodata speriat. Nici nu-mi pot da seama dupa fata pe care a facut-o! Banuiesc ca acum ma vede ca pe o nebuna ce vorbeste singura. Daca il privesc mai atent fata sa imi pare cunoscuta, l-am mai vazut pe undeva... el e... Imposibil!

acesta a fost capitolul sper ca va placut... va astept parerile ^^

[DeDal N.]

Soooooo, Sakura is so alive, yesss.
Scuza-mi intarzierea, ma chinui aici sa fac o poezie pentru Valentine's day. Pentru maine la scoala. Dar am intrat, zic sa vad ce s-a mai intamplat.
Deci daca nu ti-am mai spus pana acum ca fic-ul tau e deosebit, iti spun acum. Ceva cu totul si cu totul nou.
inpreuna=impreuna
Sa fiu sincera, asta e singura greseala pe care am observat-o. Asa. Ma bucur pentru ca fata a aflat in sfarsit cat de mult inseamna viata si cat de mult ar trebui sa aiba grija de ea si sa o pretuiasca. Si-a deschis ochii, banuiesc ca o prostie ca asta nu o sa mai faca niciodata.
Sunt sigura ca ii pare rau si ii inteleg parintii :)) le-a dat ceva batai de cap.
AI povestiti foarte frumos ca de obicei si merita sa asteptam dupa un nou capitol. Grozav.

[Katniss]

Dau edit imediat dupa ce termin de citit desigur sysule
Edit:
In primul rand multumesc ca mai anuntat ca ai pus nextu (ah cat l-am asteptat). A fost un capitol foarte frumos, ma bucur ca Sakura traieste, ai avut descriere care a fost foarte buna, greseli nu am vazut si nici nu cred ca au fost.Actiunea nu mi s-a parut grabita si nu stiu de ce presimt ca acel necunoscut este Sasuke. Anyway, astept cu nerabdare nextu si sper sa nu uiti sa ma anunti.
Spor la scris si multa imaginatie bye, bye.

[Green.Frog.Is.Here]

Hey^^scuze ca am intarziat dar mi'a fost rau asa ca nu m'am ridicat din pat..ok deci imi place foarte mult fic'ul tau a evoluat,si eu am observat doar o singura greseala de tastare naratiunea,descrierea, actiunea si dialogul au fost bune.
Abia astept urmatorul capitol my dear!See ya>:D<

[Rose ^^]

buna draga mea sora:* scuze de intarziere, dar cu scoala ce sa-i faci...asa sa revenim. Mica greseala care era a spus-o bunicuta mea DeDal N. si nu are rost sa o spuns si eu. Acum despre modurile de expunere nu stiu ce sa zic, adica sunt la patru ace toate... Cat ma bucur ca Sakura traieste :D si sunt curioasa de ingerasul ei, acel baiat e....ma tii in suspan nu? :(( lasa ca te tin minte, desi am o mica banuiala.. in fine astept nextu si sa ma anunti :pls:
:bye:

[Turta Dulce]

Mamiiiii..el e..? si-a dat seama cine e? El e cine cred eu ca e...? deci ador capitolul acesta..am o mamicuta desteapta si frumoasa! Ma bucur ca micutsa Sak'ra-chan si-a dat seama cat de importanta e fiecare secunda din viata, si parcul acela... e atat de frumos, si faptul ca isi iubeste ingerasul si ca ea crede in el, ma face sa ma gandesc ca ingerasul e acel "el", sau poate ca ma insel, insa este un capitol superb, si stiu ca tu stii asta. Ma laud ca am cea mai talentata mamicuta din lume, pentru ca ideea ei nu am mai vazut-o ..p'aici..sakura...si un inger.. Sper ca ea si ingerul sa traiasca o poveste de iubire si te rog sa nu o mai omori pe micutsa sakura ...ca ma supar pe tine...nu fi rea...ca tu esti o mamicutsa bunaa! deci cum spuneam imi place faza cu soarele..ea..si lacul..e romantic.
Descriere ai avut mamiii ai avut...si cum am spus a fost frumoas realizata.
Dialogul mi-a spus donsoara de romana ca nu trebuie sa amintim de trasaturi care nu exista, deci nu voi vorbi despre el..ouf! dar asta fac acum :-s!
Naratiunea Ei bine..ea se imbina perfect cu iubita mea descriere
Acum o sa te rog ca de fiecare data sa ma anunti cand o sa pui nextul.(ca sunt fetita ta frumoasa si dulce ca o capsunica Deci c-am atat mamicut..pe data viitoare (kiss ma mamii)

[Vero]

Well ^^ Multumesc ca m-ai anuntat si imi cer scuze pentru mica intarziere. Chiar nu ma asteptm ca Sakura sa traisca. Imi imaginam ca va fi in rai alaturi de Itachi si se va creea o mica poveste de iubire. ^^ Ce imaginatie am si eu :)). Oricum pare interesant si cum ai facut tu. De fapt nu pare, este.Cred ca stiu cine e acel personaj de la lac. Saracu era speriat ^^. So, descrierea ca de obicei este multa si frumoasa, nu am ce comenta la ea. Naratiunea e la fel de buna, actiunea nu a fost grabita, dialogul... o replica care nu a fost seaca deci e bn. Greseli de tastare chiar nu am vazut. Iar daca erau... nu erau grave. So, astept nextull si nu uita sa ma anuni. Buh bye! :*

[KiDda]

Deci, multumesc ca mai anuntat si scuze de intarziere :D
ma c am lasat in ceata acest capitol dar, in cele din urma mi am revenit :)) (sa nu citesti niciodata ficuri la 12 noaptea moarta de somn)
Descrierea e buna si este bogata, naratiunea la fel iar dialogul a fost bun ( desi a fost doar o replica), greseli de tastare, n am prea fost atenta asa ca nu cred ca ai avut :"> :))
(ori cum tu nu gresesti ca mine :)) )
Astept nextul si sper sa ma anunti
Ja ne! :*