Sarutul mortii....

[Marina.]

Asaaa.... continuarea!
Geniala ca de obicei. Ador felul tau e a descrie. Atunci cand citesc, parca as fi eu in locul fetei si i-as traii sentimntele. Deci nici nu am cuvinte.
Oare pe cine a tradat Sara ca... presupun ca e un personaj din anime, nu?;;)
Dialogul nu e deloc sec si e foarte bine gandit:X I love it:X
Naratiunea... oare ce as mai putea scrie despre ea? Nimic, iti spun eu. E geniala, la fel ca tine.
Greseli de tastare nu ai... si sunt sigura[desigur:))]
Pai... astept si partea a doua.
Succes si spor la scris si imaginatie in continuare:*

[hiimera]

Deci cum sa nu pot sa-mi spun opinia asupura acetui fic extraordinar facut chiar de tine cu manutele acelea angelice. Le descri asa de detaliat sentimentele asa de suav si fumos incat parca sunt eu in locul ei si ii traiesc durerea si placerea in fiecare moment. Ai avut doar doua greseli de tastare, dar nu mai conteaza de parca asi fi cautat acul in carul cu fan.. oricum pot spune ca este asa de genial ficul tau.. ma lasa in suspans chiar imi doresc sa stiu despre cine e vorba.. asa ca te rog eu arata putina mila de cititorii tai care ravnesc cu atata ardoare la deslusirea numelor personajelor. XD
Imi place fiecare punct din descriere asa curat si asa de frumos.. nu mai am ce spune you left me speechless . :X:X:X:X

[Assyria]

Ohh, cum sa nu ne placa. Deci nu stiu ce greseli as putea spune ca ai, pentru ca in capitolul asta chiar nu vad nimic, exceptand doua- trei greseli de tastare.
Ai un fel de a scrie, de a descrie, de a exprima sentimentele, patrunzi si dezbati fiecare sentiment, fiecare traire, iar misterul confera o nota aparte. Dialogul mi se pare atat de bine gandit, atat de expresiv, si sincer citeam si reciteam fiecare replica, si nu numai, cu atata drag.
Deci ficul tau are ceva care ma atrage.

[DeDal N.]

Superb, superb, superb :X descrii superb. Pot intelege foarte bine sentimentele, si repet :)) sunt foarte bine descrise. Deci, daca inteleg bine, ea l-a inselat? Hmmm...nu ma asteptam sa pui continuarea atat de repede dar ma bucur daca ai facut-o. Ce poate face iubirea din oameni, ma intreb ce o sa ii marturiseasca, sunt foarte curioasa. A, si take your time >:D< si cu toate care le ai pe cap, nu iti fa griji >:D< o sa te descurci.

Superb :X

[SnowFlake.]

Mi-a placut ;;). Si inca imi place chiar daca l-am citit acum cateva minute. Faptul ca nu scrii cu diacritice nu prea mai conteaza, este perfect ;;) asa cum e. Greseli de tastare nu ai sau nu am vazut eu, dar nici nu am stat foarte atenta acolo : )). Imi place cum descrii sentimentele, insa se poate si mai bine. Vreau next-ul. <333.

[Luka]

hey~

am zis ca las si eu un comm aici ^^ capitolele sunt bunicele, chiar imi plac. descri frumos sentimentele, nu folosesti prea multe figuri de stil/expresii dar nici prea putine, e dragut si te prinde ^^ in al doielea capitol, singura problema e ca te-ai cam repetat, dar nu-i nimic, se corecteaza usor : P e frumos, daca ma gandesc bine cred ca e vorba de o fata care vrea sa se desparta de iubtul ei, dar nu stiu...cred ca pleaca undeva :]] nu m-am prins...astept capitolul 3, sa ma lamuresc xD

[Biscu' iz back ^^]

Mda stiu ca exista posibilitatea sa te superi dar eu ti-am citit o data ficul... si era tarziu si imi era somn si lene... si n`am dat com :O
Dar shhh! o sa dau acum;))

So: Primul capitol..
-descriere fantasmagorica (nustiu sigur daca e un cuvant dar fie) atat de splendid, atatea figuri de stil minunate peste tot, atatea imagini artistice diferite... o incantare
-naratiunea minunata, mi-a placut in mod special (dupa descriere desigur :D)
-dialogul misterios si putin dar nu deranjeaza.
Totusi am gasit ceva >:) (de parca se putea altfel) ai zis la un moment dat ceva de faptul ca durerea se simtea ca un ghimpe in coapsa... nu ca nu ar durea daca s-ar gasi un ghimpe si acolo dar parca totusi in coasta ar suna mai bine... nu e o greseala dar... trebuia sa gasesc ceva :-ss eram disperata :))
Si mai era ceva, am inteles ca vrei sa subliniezi si sa accentuezi faptul ca ei aveau o durere foarte mare in suflet dar ai repetat de foarte multe ori cuvantul durere si pe la sfarsit devenise putin, numai putin, deranjant... am vazut si faptul ca epuizasei sinonimele cuvantului dar chiar suna rau la final. Nu e o greseala uriasa... dar estetica ta minunata trebuie sa fie impecabila...
In rest nu ai greseli de nici un fel >:D<

Capitolul doi...
Ce am putut sa remarc pe tot parcursul acestui capitol a fost faptul ca majoritatea frazelor consecutive rimeaza. Genial. Formeaza o muzicalitate deosebita imi place foarte mult :*
- iarasi figuri de stil si imagini artistice superbe
-nu mai are rost sa vorbesc despre modurile de expunere pentru ca sunt foarte bune
De descurci minunat cu descrierea si creezi, poate fara sa vrei, un suspans deosebit.
Te-as ruga daca nu e un deranj prea mare sa ma anunti cand pui next... chiar vreau sa vad cum evolueaza actiunea, avand in vedere ca nu vrei sa ne dai vre-un indiciu despre personaje...

Deci pupiceii si multa inspiratie in continuaree!!
Chu`!:*:*

[*ILY Yaoi Maniac*]

Buna >:D<
Tot ceea ce vreau sa iti spun este faptul ca descrii superb ... deci chiar m-ai surprins ;;) Greseli nu am vazut xD Pana acum nu m-am prins care e faza xD dar sper ca , cu timpul voi intelege povestea ta xD Sara? Opa si e la Naruto fics xD Presimt ceva tare ciudat :-? well , duh mereu gresesc cu presimtirile mele , so =)) Actiunea nu e grabita de loc , merge incet , parca ar fi o briza xD Dialogul cum poate fi sec cand ai scris asemenea cuvinte ? SI am uitat sa mentionez sentimentele ...le descrii pur si simplu mirific xD Si sa nu uitam de naratiune care , daca dialogul si descrierea sunt sublime xD -> naratiunea la fel xD Well , nu prea sunt buna la comentat xD In orice caz , spor la scris xD si imaginatie xD si si si multe idei sa faca tup tup prin mintea ta =]] [scuzati expresia =)))] Buh-Bie xD

[Ele]

De abia acum m`am gandit sa las si eu comentariu la fic:">
Sa stii ca nu am ce critica pentru ca ai descris foarte frumos sentimentele personajelor, dialogul e bine gandit si nu e deloc sec, naratiunea a superba, iar greseli de tastare nu am observat.Cred ca deja stii ca ai un fel unic de a scrie, simt ca sunt acolo langa ei si le simt tristetea:x
Spor la scris, multa imaginatie si astapt nextul!>:D<

[Dufresne]

OMG-va multumesc mult pentru comentarii :*:* >:D< :X
Apreciez >:D<

M-am gandit si eu intr-un sfarsit sa vin cu next-ul =)) Adica continuarea celui de-al doilea capitol ^.^
Am avut multe pe cap cu scoala si deaceea a durat atat =_=
Oricum sper sa va placa,poate acuma o sa aveti o idee mai clara..poate :>
AA..sa nu uit.Stiti ce-am scris la descriere nu? :>:>
Lectura placuta
Capitolul II-Visul...

-Eu... Vreau sa te rog ceva.O singura dorinta continua sa fie aprinsa in inima.Am nevoie.. am nevoie de iubirea ta.
-Sara,dar tu o ai!Mereu o vei avea...
-Stiu asta!Dar eu am nevoie...
M-am ridicat!Am facut pasi mici pana aproape de valuri.Valurii pe care abia le vedeam datorita intunericului.Doar spuma marii imi indica locul in care ma aflam.Aceste valuri parca incercau din rasputeri sa-mi atinga pielea.De ce sa nu le dau satisfactie?Ma descalt usor de micile mele sandale albastre.Incet mai fac un pas si cu varful degetelor ating apa marii.Zambesc satisfacuta.Era inca calda.Perfect pentru a-mi indeplini ultima dorinta.Nu cred ca sunt egoista,am nevoie de asta si stiu ca si el!E singura modalitate prin care as putea sa-i demonstrez ca totusi tin la el.L-am tradat inca din prima clipa !Am sa regret mereu.Dar acum,doar pentru cateva momente vreau sa dau totul uitarii.Vreau sa ma pierd cu totul.Sa primesc fiecare picatura din iubirea lui.Chiar daca asta ar insemna pentru mine moartea.
Briza marii imi ridica usor rochia .Mereu am fost constienta de puterea mea de a atrage un barbat.Aceasta rochie de culoare marii,fara bretele,scurta chiar pana sub micul meu… posterior.Era perfecta.Niciodata cineva,orcine ar fi el nu s-a putut impotrivi atingeri mele.Doar eu sunt… eu detin…
Lacrimi ale suferintei mele aparusera incet pe obraji mei.. Imi ridic ochii catre luna care abia se vedea datorita norilor care incepeau sa o domine.
-Iti promit,vei fi ultimul.Nu voi mai distruge viata nimanui.Iti multumesc… Tu esti cel care mi-a arat importanta iubirii.N-o sa te dezamagesc.Iti promit!
Aceste cuvinte,le spusesem in soapta.Special pentru a-mi da puterea si vointa de care am nevoie.Imi sterg lacrimile dintr-o singura miscare.Acum ochi mei care tranzmiteau durerea si suferinta primisera ca prin minune o stralucire mirifica.O stralucire a dorintei.
Ma intorc brusc cu fata la el.Era in picioare.Nu-i puteam vedea ochi.Ii avea inchisi.Oare la ce se gandeste?Da… e ingrijorat.Imi simte durerea.Dar il voi face sa uite.Da,o voi face.Chiar daca numai pentru cateva momente.Ii voi darui ceea ce am mai de pret.Ceva ce va fi doar pentru el.Nimeni altcineva nu o va detine.Nimeni altcineva nu ma va detine!
Imi ridicasem mainile incet la acelasi nivel cu umeri.Briza mari devenise mult mai puternica.Parca dornica dea-mi auzi rugamintea.Parul meu castaniu fu indepartat incet de pe fata mea palida.Expresia fetei,atat si privirea erau dominate de o dorinta nebuna,care n-ar putea fi stinsa niciodata.Suav gura mea soptise ceea ce trupul si inima doreau cu nerabdare sa obtina..
-Fa-ma a ta!Iubeste-ma!
Auzise fiecare silaba. Isi deschise ochii!Erar uimit.Dar brusc acea uimire se transforma intr-o dorinta la fel de mare ca a mea.Vazandu-i sclipirea din ochi, m-am lasat usor pe spate gata sa ating nisipul udat la fiecare secunda de valurile marii.Esarfa mea atinsese spuma provocata de acestea,cazandu-mi de la gat si udandu-se toata.Inainte ca parul meu sa aiba aceasi soarta doua maini calde ma prinsesera.Ma ridicara incet... In urmatoarea clipa eram in bratele lui.
Caldura emanata de corpul lui imi provoca o stare de nebunie.Fiecare particica din corpul meu ravnea dupa atingerea sa.Isi apropie buzele de urechea mea,muscand-o usor.Apoi imi sopti cu o voce plina de dorinta si iubire:
-Acum si pentru todeauna.Mereu te voi iubi!

Isi apasa buzele calde pe ale mele. Fusesem uluita de dorinta lui de a ma domina,pentru a-mi putea tine echilibrul a trebuit sa ma prind de bicepsii lui.Cand mainile sale incepura sa-mi mangaie spatele ii simteam muschii incordindu-se .La indemnarile lui imi lasasem capul usor pe spate,pentru ca acesta sa-mi poata atinge cu buzele lui pielea fina a gatului.Mai apoi imi domina gura din nou.dar de data aceasta ma alaturasem si eu acestui dans feeric,care ma facea sa ma aprind de dorinta.Imi musca suav buza de jos, in acelasi timp ridicandu-ma pentru ca mai apoi sa ma aseze usor pe nisipul rece.
Imi saruta suav gatul in locul din partea umerilor in timp ce-mi desfacu rochia.Acum eram doar in lenjerie intima.Pentru a nu fi in defavoare ii luasem bluza..Corpul lui puternic ma facea sa freamat de dorinta.El,nerabdator isi daduse jos si pantaloni in acelasi timp cu boxeri,facindui-se vizibila dorinta..Eu deasemenea nerabdatoare,de-a fi una si aceasi persoana cu el, imi luasem si ultimele haine ramase pe mine.La vederea formelor mele perfecte intregul sau corp ardea de dorinta..
Astfel ramaseseram goi.Ceea ce urmase nu e greu de ghicit.Pierdusem orice notiune a timpului si spatiului,a ceea ce era bine si rau.Vroiam acest lucru inca din prima clipa in care l-am vazut.Mainile lui erau stapanite de-o curiozitate indrazneata care nu putea fi negata.Eram incapabila sa pun capat acestui val de pasiune.Nici nu vroiam acest lucru!Inimile noatre bateau la unison.Gemetele noastre de satisface parca formau un cantec al iubirii noastre.Miscarile lui se schimbau la fiecare minut.Ma iubea cand repede,cand incet,cand necrutator cand convingator.Totul era atat de minunat incat ramaneam fara suflare.Acum eram una si aceeasi persoana.Eram contopiti pe vecie.I-am daruit unicul lucru pur din viata mea: virginitatea.Ceea mai de pret comoara a unei femei.
A fost mai minunat decat mi-as fi putut imagina.Privind luna care aproape se pierdea printre norii cei negri imi reamintesc ceea ce vroiam sa-i spun.Acum nu era cel mai potrivit moment,dar nu aveam de ales.Era cu capul pe pieptul meu,ii puteam simti rasuflarea calda.Era obosit.L-am strans puternic.Lacrimi au inceput sa-mi cada pe obraji reci.
-Imi pare atat de rau… eu… eu am sa…
-Stiu!Mereu am stiut.
Am ramas uimita!Se ridica ca o vijelie,aproape ca ma lovise.Isi lua repede pantaloni pe el.Mai apoi ma privi.Imi puteam vedea expresia fetei in ochi lui.Eram atat de speriata.Cum se putea asa ceva?Dupa ce ma privi un timp indelungat trase are in piept si-mi spuse:
-Suntem impreuna de trei ani!Chiar crezi ca n-am ajuns sa te cunosc catusi de putin?Iti stiu viata.. iti stiu tot trecutul.Crede-ma si nu ma intelege gresit nu m-am folosit de tine.Te iubesc mai mult decat as putea iubi pe cineva…
Lacrimi incepura sa-i cada pe obraji,parca fara oprire.Stranse din pumni si se uita cu atata mila la mine.Da!Cu mila.Cum se putea asa ceva?Cat de proasta am putut fi?Dar,de ce a mai continuat sa imi fie alaturi cand stie ceea ce am facut?Cand imi stie trecutul?Trebuia sa il intreb si am facut-o:
-Dar.. daca stiai de ce ai continuat sa-mi fi alaturi?
-De ce?Fiindca am fost un prost!Am crezut ca cu ajutorul iubirii mele am sa te pot tine langa mine,am crezut ca am sa te pot schimba!Dar… observ ca a fost in zadar.Acum vroiai sa-mi spui ca ai sa pleci!Am dreptate?
Eram atat de speriata.Zbiera la mine.Dar totusi il puteam intelege.Am fost o idioata.Dar sunt sigura ca el m-a ajutat enorm.Cu ajutoru iubirii lui am devenit o persoana mai buna.Am invatat ce e iubirea.
-Cu ajutorul iubirii tale m-am schimbat.Eu te iubesc!Stii…
-Ma iubesti?Atunci de ce vrei sa ma parasesti?Te-as fi putut ierta, dar ai stricat totul.Daca m-ai fi iubit ai fi ramas alaturi de mine pana la sfarsit.N-ai pleca din cauza ca ti-e frica de el.Eu te-as proteja,dar increderea ta in mine unde e?Nu crezi ca as putea sa-ti fiu alaturi?
Se lasa in jos.Ma prinse de barbie,imi ridica capul si ma privii in ochi cu atata mila si dispretuire incat nu,nu-l mai recunoasteam.
-Mi te-ai daruit mie!De ce?Cand stii ca ai sa pleci… chiar atat de mult vrei sa ma ranesti?
-Eu nu te-as putea rani intentionat!
-Dar o faci deoarece mereu vei fi una de-a lor..inca mai tii la el nu?Il iubesti?Nu…. nu e nevoie sa imi raspunzi.Te inteleg… eu te iubesc prea mult incat sa te pot ura.Haide sa ne dam uitarii viata impreuna!Maine stiu ca ai sa pleci.Ne intalnim tot aici.La faleza noastra.Am nevoie doar de o ultima imbratisare.O imbratisare inainte de a ne despartii definitiv!Desi stiu ca mereu vei fi… mereu ca ei.Plina de ura si razbunare!
Nu mai apucasem sa spun nimic.Se ridica,isi lua haina si pleca.O lacrima de-a lui cazuse pe obrazul meu chiar inainte de-a pleca.Cum se putea asa ceva?Stia tot.Ar fi putut sa ma ierte,dar eu…eu nu am vazut.In schimb eu am sa-l parasesc.Ma urasc pentru acest lucru
Stropi de ploaie incepusera sa cada pe trupul meu gol.Suferinta mea era prea mare.Nu putem face nici un pas.Il iubesc atat de mult si nu-l mai pot avea.De ce?Deoarece sunt ca ei.Da.. sunt si mereu voi fii.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
-NUU…
Siruri de lacrimi cadeau neincetat pe fata mea.Nu se poate.De ce trebuie sa-l tot visez?Nu mai pot!Vreau sa-l uit.Nu va mai fi al meu niciodata.Cum se poate sa mai sper la asa ceva?Desi au trecut trei ani eu continui sa-l visez in fiecare noapte .Acelasi vis mereu.. Nu, nu mai pot!
Sar din pat ,lacrimile mele incep a ude parchetul rece.Cad in genunchi,nu ma mai pot tine pe picioare.Inca ma doare.Ma doare prea tare!Incep sa lovesc cu pumni cat pot de tare.Pana sangle isi face aparitia pe mainile mele transpirate.
-Sa sti ca m-am schimbat.Nu sunt una de-a lor!Nu voi uita ca mi-ai spus aceste cuvinte!Nu sunt una de-a lor!Nu sunt ca ei!
-Ba da esti…
Vocea asta!Cum este posibil asa ceva?Imi ridic capul!Dar inainte sa pot vedea ceva primesc o lovitura puternica in stomac.Raman intepenita.Nici macar nu pot clipi.Picaturi de sange incep sa cada din gura mea.Sunt ingrozita.Cum se poate asa ceva?Sa ma gaseasca,sa ma gaseasca dupa atata timp.Cum?
-Sara,Sara!Cum credeai ca ai sa poti sa fugi de mine?Inca mai suspini dupa el?Of.. saracuta de tine.Atat de mult il iubesti?Da… cred ca il iubesti enorm avand in vedera ca mi-ai nesocotit ordinele.Eu ti-am spus sa il ucizi nu sa i te daruiesti!Tar*a nenorocita…
Tremuram de frica!Lacrimile nu incetau sa-mi cada din ochi!Nu ma puteam misca,nu-i puteam vedea fata.Stiam ca e in spatele meu.Ii placea sa ma vada asa.Mereu i-a placut.Vulnerabila,incapabila de a ma lupta cu el,asa vroia sa fiu.Tonul voci lui…era atat de nervos.Nu ma mir.M-a gasit abia numai dupa doi ani!Ma va ucide?Da,sunt sigura ca o va face.Niciodata nu a tolerat ca cineva sa-l tradeze.Dar... imi accept soarta,e mai bine asa decat sa sufar dupa el incontinuu.
-La ce te gandesti?Ah… ca te voi ucide?Ai noroc, de data asta ai scapat deoarece vreau sa faci ceva pentru mine!
Ce mai vroia?Chiar crede ca am sa-l mai ascult?Dar,oare am de ales?
-Uchiha Sasuke!El e urmatoarea ta victima.Ofera-i sarutul tau… ofera-i...
Veni in fata mea. pentru a putea sa-mi vada privirea.Ii placea sa ma vada ingrozita.Zambetul lui imi facea greata.Acei ochi fara viata,plini de ura.Cum putea o persoana sa fie atat de lipita de scrupule?Imi adunasem toate puterile,pentru a incerca sa spun ceva
-Itachi neno….
Ma mai lovi o data.Chiar inainte de a deveni inconstienta ii auzisem ultimele cuvinte
- Oferai-l… ofera-i Sarutul mortii…

Sper ca v-a placut :*