Sarutul trandafirului [ YAOI ]

[Hasamy lost vampire]

Sall!
Acesta este primul meu fic. L-am facut cu ajutorul Lannei ( http://www.animezup.com/forum/member.php...e&uid=5539), care e de fapt sora mea. Idea a fost a mea, cu cateva personaje si actiune din Kiss of blood (http://www.animezup.com/forum/showthread.php?tid=24059) si pe you tube (http://www.youtube.com/watch?v=-8P0JyKvMBM).
Sper sa va placa!

Capitolul I

Prima intalnire

Alarma suna zgomotos pe noptiera. Doua degete atinsera lemnul neted, cautand ceasul electronic. Apasa un buton, dar alarma continua sa sune neobosita. Vazand ca nu se opreste, il impinse si aparatul se intalni agresiv cu parchetul de ciers lustruit.
-Mai cinci minute! se auzi o voce de sub patura.
Soarele se ridica usor de la orizont si trezi la viata toata natura. Kaoru isi deschise cu greu ochii. Casca adanc si isi intinse trupul somnoros. Se aseza la marginea patului si isi incalta papucii de casa.
Usa se deschise si vocea mamei il facu sa-si intoarca privirea.
-Buna dimineata, raza de soare! spuse femeia, deschizand larg perdeaua albastra din fata geamului.
-Buna dimineata, doamna avocat! veni replica ironica a baiatului.
Kaoru se ridica si se indrepta spre baie.
Isi pieptana parul castaniu, dupa care isi schimba hainele.
-Ti-am lasat mancarea pe masa! vorbi femeia, dupa care pleca din incapere.
Ochii lui albastri o urmareau , in timp ce femeia inchise usa in urma ei.
Dupa ce termina micul-dejun, stranse si iesi afara. Pe cerul senin, norii albi ca spuma laptelui si pufosi ca zapada din Decembrie pluteau nestingheriti. O briza usoara matura stratul de frunze uscate din fata caseri. Un rand de copaci desfrunziti priveau tristi masinile ce treceau cu viteza pe sosea. Baiatul porni inainte cu pasi marunti si trecu pe langa casa vecinei. Batrana statea in genunchi, langa un rondou de flori, plantand niste bulbi de lalele in pamant.
-Buna dimineata, doamna Takamura! incepu baiatul politicos.
Batrana se ridica usor, intorcandu-si privirea spre el. Parul alb al femei statea prins intr-o coada discreta la spate, punand in evidenta ochi verzi ai acesteia. Purta un kimono cafeniu si o pereche de sandale simple.
-Konichiwa, Kaoru-kun! spuse batrana.
-Unde e fiul dumneavoastra?
-Jung Ji-Hong ia cina cu sotia in oras. Peste cateva luni li se va naste primul copil.
-Transmite-ti felicitarile mele! Acum trebuie sa plec. Va urez o zi buna in continuare!
Dupa cateva minute,ajunse in fata unei florarii. Deschise usa si fu intampinat de o voce de femeie.
-Bine ai venit! Cu ce va pot ajuta?
-Am venit aici pentru postul de curier. V-am trimis CV-ul meu acum doua zile si mi-ati spus sa vin pentru interviu.
Ii puse cateva intrebari, dupa care zambi multumita.
-Esti angajat!
-Nu o sa va dezamagesc.
-Pentru inceput, vei avea un salariu decent. Mai tarziu daca te vei comporta exemplar, s-ar putea sa primesti o marire. Sper sa te acomodezi cu locul!
-Bine! Sunt de acord. Cand incep?
-Chiar acum!
Lua o hartie de pe masa si un buchet de flori.
-Aici ai adresa si comanda. Un buchet de tranfafiri proaspeti culesi din gradina. Alte intrebari?
-Da. Chiar as avea una. Cum voi ajunge acolo? Nu imi dati un mijloc de transport?
-Bineinteles! Era sa uit!
Se indrepta spre spatele florariei si reveni cu o bicicleta. Era roz, cu un cos negru in fata. Saua era tot neagra.
-Ce dra... Ce-i asta? intreba baiatul mirat.
Nervoasa, femeia il ameninta:
-Daca mai comentezi mult, iesirea e pe acolo. Sa sti ca nu mi-e greu sa te concediez!
Baiatul o privi nedumerit.
-Dar ... E ROZ. Oamenii o sa rada de mine daca trec pe strada cu ea.
-Poti sa alegi intre bicicleta si mersul pe jos.
-A doua varianta.
-Cum vrei tu!
Observa o mica felicitare, dar o ignora. Nu era o persoana care sa se amestece in treburile altora.
-Ce mai astepti? Du-te! striga femeia, dand din maini.
Cu buchetul in brate, iersi afara si citi adresa:
-Strada Makay, numarul 50. Stai putin! Acolo locuiesc si eu.
Kaoru ajunse in fata unei case cu un etaj, varuita in negru si maro. Un gard cu bare de fier si baza de ciment inconjura locuinta. O poarta de doi metri, din aceasi material, avea rolul de intrare in curte. In interiorul curtii, rondouri de flori ofilite stateau sa moara. In aceasi stare erau si cei cativa copaci ce inconjurau casa.
"Ce animale locuiesc aici? Nu le este mila de aceste flori? Astia si-au impodobit casa pentru Halloween. "
Isi scutura capul si se apropie. Intr-o parte vazu o sonerie cu comanda vocala. Vru sa apese un buton, dar poarta se deschise inaintea lui.
"Infricosator! "
Pasi in curte speriat si se indrepta spre intrare. Urca cele cinci trepte si privi in jur. Se afla in fata unei usi masive de brad. O voce de barbat il facu sa tresara.
-Vino cu florile pe coridor la ultima usa din dreapta.
Dar nu vazu pe nimeni. Intra in casa si se indrepta instinctiv inspre usa cautata. I se parea atat de cunoscut acest coridor intunecat, de parca o farta misterioasa il ghida. Apuca manerul rece al usii si o impinse usor inainte. Trei perechi de ochi sclipitori il priveau din intuneric.
-Bine ai venit! rasuna vocea unui barbat din incapere.
Isi roti privirea prin camera, dar nu vazu nimic. In camera domina intunericul.
Deodata, flacara unei lumanari ii arata drumul spre o fereastra acoperita de o perdea neagra.
-Intra! Nu-ti fie teama! rasuna aceasi voce de barbat.
Baiatul ii urma sfatul si inchise usa.
-Am venit ... incepu el ezitant.
-Stiu de ce esti aici!
O serie de pasi il facu pe baiat sa se departeze. Cineva aprinse o veioza si incaperea se lumina automat. Uitandu-se in jur, observa patru siluete. Una din ele statea in picioare in fata geamului cel mare, alte doua in jurul unei mese si ultima pe o canapea din apropiere. Silurta de pe canapea se ridica in picioare , apropindu-se de el. Baiatul ii observa parul rosu ca sangele, ochii caprui si imbracamintea sumbra.
-Buna! Numele meu e Shun.
Kaoru se uita la el nedumerit.
-Kaoru! Incantat de cunostinta!
Shun ii intinse mana si brunetul i-o stranse incet. Roscatul isi indeparta mana scuzandu-se:
-Esti atat de rece! Semeni cu un ...
Privirile celor trei erau acum asupra lui Kaoru.
-Multumesc pentru buchet! Te rog sa citesti biletelul, vorbi din nou rascatul.
Brunetul asculta si deschise foaia, citind:
- " Draga Keito,

Te iubesc!

Al tau, Shun! "

Baiatul privii biletul confuz. Nu isi putea da seama cum cineva ar putea spune astfel de lucruri. Vru sa inrebe cine e Keito, dar se abtinu. Se simtea rusinat de ceea ce spusese.
-De aici ma ocup eu! vorbi barbatul de langa fereastra.

Astept comentarii!

[tamy_2000]

so...me first:D.....dragutzel fic-ul [adica (,) capitolul] da' nu prea am inteles multe...poate ptr ca e primu' capitol.....oricum...cam grabita actiunea shy personajele vorbesc prea....frumos.....da' imi place atmosfera aia de casa bantuita...is really great....mai multa descriere shy....spor la scris...kissez:*:*:*

[Me_Samy]

Buna! E un prim capitol bun. Nu prea ai tu descriere, dar avand in vedere ca este primul capitol, este bine. M-i se pare mie sau te-ai inspirat la nume din ficul lui Yaoi Queen, cel cu let me your guardian? Caci sunt aceleasi nume sau ti-a placut tie numele asta? Nu ma apuc acum sa zic ca l-ai copiat... ziceam si eu :ha:
In ansamblu este bine, ai mai putea descrie, ai cateva greseli de tastare [scuze ca nu le zic, pentru ca am un pic de treaba si sunt pe fuga]. Incearca sa numai pui puncte de suspensie in exces.

Cu un pic de munca in plus , va iesi ceva foarte frumos ;).
La revedere!

[Hasamy lost vampire]

Multmesc pentru comentarii. A doua parte nu are un titlu prea atractiv, dar astept comentarile voastre.

Capitolul II

Sah

Shun se intoarse la locul lui.
-Nu ai nevoie de ajutor, Keito? intreba rascatul, asezandu-se pe canapea.
-Nu, multumesc! Ma descuri si singur, raspunse acesta.
Dandu-si seama ca barbatul care se apropie e Keito, ramase fara cuvinte. Cum putea lui Shun sa-i placa de un barbat? Pur si simplu nu i se parea normal.
Keito, vazand ca brunetul isi dadu seama de secretul lui, schimba subiectul.
-Cred ca astia imi apartin, vorbi, aratand spre buchetul de trandafiri.
-Oh, da! Poftim comanda!
Lua buchetul din mana brunetului si ii puse doua bancnote galbene de doi yeni.
Kaoru se uita in ochi barbatului. Parul mov ii cadea peste umeri si ochii de un violet inchis stralucea la lumina lampii. Camasa neagra ii era deschisa pana la mijlocul pieptului si pantalonii de aceasi culoare cadeau usor peste calcaie. Trupul bineproportionat ii scotea in evidenta formele suple ale abdomenului, bratelor si picioarelor. Era tot ce isi putea dori o fata. Ii admira frumusetea si il analiza din cap pana in picioare.
Uitandu-se in mana lui Keito, observa ca trandafiri isi pierdeau frumusetea chiar sub ochii lui. O petala sangerie se desprinse si aluneca usor pe podea, transformandu-se in cenusa. Arunca florile langa Shun.
-Noi tocmai eram in mijlocul unui joc.
-Un joc? intreba baiatul curios.
-Da, sah! Te bagi? rasuna o voce din dreptul mesei.
-Saisei, lasa baiatul in pace! Poate nu vrea! vorbi a doua persoana de la masa.
-Pun pariu ca poate ca poate sa va bata pe amandoi la un loc, comenta Shun. Apropo, stii sa joci?
-Putin, raspunse Kaoru ezitand.
-Ce-ar fi sa incerci? adauga Keito.
Shun se ridica si il lua de mana pe Kaoru, vrand sa-l duca langa masa. Un ranjet aparu pe chipul brunetului. Gestul acestuia il lua prin surprindere pe Shun. Isi elibera mana si il prinse rapid de gulerul camasii, trantindu-l cu spatele de parchet. Roscatul scoase un scancet de durere, dupa care se ridica, masandu-si spatele.
-Au, doare! De ce dracu ai facut asta?
-Scuze! Nu am vrut! Am facut karate cand eram mic si am reactionat instinctiv.
Siluta din dreapta mesei se ridica. Il lua de mijloc pe Kaoru si il aseza pe scaun.
-Joci? intreba silueta de la masa.
Brunetul nu putu face alt lucru decat sa accepte.
Aranjara din nou piesele pe tabla si jocul incepu. Kaoru facu fiecare mutare ca un profesionist, dar inevitalul se produse. Oponentul facu ultima mutare, spunand:
-Sah mat!
Baiatul pierdu meciul.
-Poate data viitoare ai mai mult noroc. Apropo, joci bine. Ne-ai spus ca nu prea stii.
-De fapt, am fost odata la un concurs si am luat locul trei.
-Bravo! Ai talent!
-Poate! Dar tot atunci un baiat mi-a cerul numarul de telefon.
-Si i l-ai dat?
-Bineinteles ca ... NU! Doua din trei?
-Bine! Iti accept provocarea.
Incepura din nou. La sfarsitul jocului, lui Kaoru ii mai ramasese regele si doi pioni albi, iar oponentului regele, un nebun, un cal si un pion.
" Daca continui in felul asta, o sa pierd. "
-Sah! vorbi Saisei.
-Fi mai bland cu el! se auzi din nou vocea persoanei care ii ceda locul.
-Ce, Natsuhi, iti place de baiat? comenta Keito.
Natsuhi ignora ironia fralelui sau si continua sa-l priveasca pe Kaoru.
" Fi mai bland cu el? Dra unse se crede? Parca imi aminteste de ceva! Aha! " gandi baiatul.
Saptamana trecuta, intr-o zi de vineri, lui Koaru i se facu sete si se indrepta spre bucatorie sa ba apa, cum obisnuia sa faca un fiecare noapte. Trecand pe langa camera parintilor, auzi gemete slabe si isi apropie urechea de usa.
-Ce faci? Poate ne aude Kaoru! Inceteaza! se auzi o voce de femeie.
-Nu-ti fa griji! Kaoru e un baiat cuminte si nu ar asculta pe la usi, vorbi tatal lui.
-Nu pentru el imi fac griji, ci pentru mine!
Se auzira o noua serie de gemete de placere. "
-Esti bine? il trezi la realitete vocea lui Saisei.
-Da.
-Esti sigur?
-Mai sincer de atat nu pot fi!
Natsuhi ii puse mana pe umar si il privi ingrijorat.
-Esti sigur ca te simti bine?
-Sunt la interogatoriu si eu nu stiam?
-Nu o sa scoti nimic de la e! comenta din nou Shun, admirandu-si unghile.
-Cred ca e ceva in legatura cu propozitia: " Fi mai bland cu el! " vorbi Keito.
-Camera aceea! A fost groaznic!continua Kaoru.
-Groaznic, zici? comenta Shun, intorcabdu-si privirea spre el. Si eu am simtit la fel prima data. dar m-am obisnuit.
-Despre ce vorbesti acolo? Eu ma gandeam la parintii mei si la sunetele acelea pe care nu m-i le pot scoate din minte.
Saisei isi muta privirea pe tabla de sah, inaintand cu regele.
-Sah mat! spuse acesta.
Brunetul ramase fara cuvinte cand observa ca Saisei il invinse din nou.
-Se pare ca ai castigat! Felicitari!
Deodata, telefonul lui Kaoru incepu sa vibreze puternic. Lua aparatul in mana si il puse la ureche.
-Da?

[Yaku-chin]

Am citit si eu Kiss of blood si pot spune ca e una din manga urile mele preferate. Personajele cel putin te fac sa salivezi :)) Lasand asta..
Ficul tau, pana acum e bine. Ai grija cu greselile de tastare, ca sunt multe , si uneori nu se intelege prea bine ce vrei sa spui. Apoi cu exprimarea , ai unele propozitii care scartie de genu :
"-Pun pariu ca poate ca poate sa va bata pe amandoi la un loc, comenta Shun. "
Ai mare grija...E bine, ai mult dialog si putina descriere, incearca sa pui accent si pe sentimentele personajelor, pe anumite detalii care sunt imporante.
Pana acum e bine, dar sti cum se spune, e loc si pentru mult mai bine:)
Succes la scris!

[tamy_2000]

yeeeeeii capitol nou:D
deci..e destul de interesant capitolu' mai ales sahul [unul dintre jocurile la care ma pricep cel mai bine]ai shy mai multa descriere ca data trecuta da' actiunea e cam putina..oricum e destul de bn..spor la scris[scuze de punctuletele de suspensie fara care nu pot trai shy le tot pun...]kissez and...waiting for the next chapt...deci grabestete
[sunt prima la com..yeyy:P]

[Hasamy lost vampire]

Multumesc pentru comentarii! Nu prea am ce actiune sa descriu. De fapt partea aia cu sahul si cand i-a cerut nr de telefon lui Kaoru m-i s-a intamplat chiar mie. Greselile nu poti sa le ocolesti, mai pare cate una sau doua pe ici-colo. Voi incerca sa le mai reduc si sper sa va placa si urmatoarele parti.
In comentariu lui Yuku-chin scrie ca s-a uitat la Kiss of Blood. Unde s-a uitat? Pe link-ul care l-am pus eu sau altundeva?

http://th08.deviantart.net/fs70/PRE/i/20...3380rv.jpg - asa arata Kaoru

O sa incerc sa-l desenez si pe Shun cand voi avea imaginea lui in minte.

[Hasamy lost vampire]

Capitolul III

Sageata lui Cupidon

-Pe unde umbli? se auzi vocea unei femei nervoase. Au trecut zece minute si tragi chiulul. Nu te platresc pentru lenevit. Credeam ca esti altfel, nu ca nemernicul ala de Shun care a plecat fara sa spuna nimic. Ma intreb oare unde s-a ascuns sobolanul ala!
" Shun, mi se pare cuoscut numele ala! " gandi Kaoru.
-Misca-ti fundul aici daca nu vrei sa te concediez, continua femeia.
-Acum!
Inchise telefonul si rasufla usurat. Ii parea bine ca putea sa plece din casa acea ciudata, dar era dezamagit ca le intrerupse jocul. Isi ridica capul observand ca privirile celor patru erau asupra lui.
-Si tu lucrezi pentru nebuna aia? intreba Shun.
-Ce? Cum?
-Te-am intrebat: Si tu lucrezi pentru nebuna aia?
-Da. Te referi la doamna Akasaka?
-Nu, la tacanita aia care ma suna la fiecare cinci minute!
-Nu e nici nebuna, nici tacanita, doar ingrijorata, cred! Acum chiar trebuie sa plec.
-Stai putin! se auzi vocea lui Keito care se apropia rapid.
Brunetul isi intoarse privirea. Ajuns in apropierea lui, barbatul ii puse mana pe umar si ii sopti la ureche:
-Vino si maine cu un buchet de trandafiri, ...
-Poti sa-mi spui Kaoru.
-Kaoru, mi-a facut placere sa te cunosc!
-Placerea e de partea mea! raspunse acesta politicos. Ne vedem maine!
Facu cativa pasi inainte si vru sa plece, dar nu inainte de a-i arunca o ultima privire lui Natsuhi. Barbatul statea pe scaun, cu un pion intre degete. Zambea. Ceva ciudat i se intampla. Se simtea parca atras de Natsuhi, de zambetul, de atingerea lui blanda si de privirea lui patrunzatoare. Cand era langa el, uita sa respire. Ochii aceia purpurii ii taiau rasuflarea si cuvintele pe care le rostea ii ardeau sufletul. Simtea cum impietreste cand ii vedea chipul angelic.
" La ce ma gandesc? " se mustra el in gand. " E barbat! "
Isi scutura capul si porni spre usa, incercand sa de gandeasca la altceva. Dar nu putu. Chipul barbatului ii era imprimat adanc in minte.
Iesi afara, dand '' Buna ziua !'' si se departa rapid, incercand sa uite gandurile de mai-nainte.
In aceasi timp, Natsuhi il privi cum se indeparteaza si iese pe usa. Shun nu se putu abtine si comenta:
-Ce deagut! Natsuhi s-a indragostit! Poate ca in curand se vor tine de mana, indreptandu-se spre camera.
-Si care e problema ta? Nu te mai baga in vietile altora, vorbi Natsuhi, ridicand vocea.
-Oh, saracutul! S-a suparat!
-Lasa-l Natsuhi, nu merita efortul! completa Saisei, apoi adresandu-se lui Shun: Spre deosebire de tine, fratele meu gandeste inainte de a vorbi.
-Ha, ha, uite cine vorbeste!
-Shun, termina! striga Keito.
-Acum esti de partea lor?
-In casa mea, oaspeti sunt tratati cu respect! Si cat timp esti aici, te vei supune regulilor mele.
-Ma ameninti cumva?
-Nu, doar te avertizez! Daca vrei sa mai traiesti sub acoperisul meu, vei face cum spun eu.
Baiatul tacu. Ultimele cuvinte il lasara mut. Nu isi imaginase ca Keito se putea comporta asa cu el si sentimentul de ura incepea sa creasca in sufletul lui. Il iubea si il ura in aceasi timp. Se simptea confuz.
Pe drum, Kaoru isi aminti tot ce s-a intamplat in acele minute de cand plecase cu buchetul la ciudata casa de pe aceasi strada cu el. Desi era prima lui zi, nu se grabi sa faca impresie buna in ochii noii lui sefe. Mergea cu pasi lenti pe strada aproape pustie, gadindu-se mereu la chipul celui careia i se spunea Natsuhi. Era singura persoana care il facu sa se simpta protejat, care il alina parca orice suferinta.
Ajuns in fata florariei, doamna Akasaka ii iesi inainte, strigand nervoasa:
-Ce-i cu tine, copile? Ti-am spus sa vi acum, nu peste jumatate de ora!
-Imi pare rau!
-Iti pare rau? Clientii suna, comanda, dar cine sa livreze daca tu umbli degeaba pe strazi? Si nu incepe cu explicatiile, cum ca cineva ti-a furat buchetul sau alte prosti, ca eu nu te cred!
-Nu am umblat niciunde! Doar am jucat sah!
-Cum adica? Joci sah cu clientii cand ar trebui sa livrezi flori?
-M-au obligat! Si au mai cerut inca un buchet pentru maine.
-Macar ceva ai facut bine! vorbi femeia calmandu-se. Grabeste-te ca mai ai cateva comenzi pe ziua de azi, apoi du-te acasa. Nu vreau sa te stresez cu munca.
-Va multumesc!
Lua buchetele de flori si porni spre casele clientilor.
Dupa ce livra toate buchetele, se aseza pe o banca din parc. Cateva randunele ciripeau vesele intr-un copac si cupluri de indragostiti priveau asfintitul, tinandu-se de mana.
Deodata, o voce cunoscuta ii striga numele:
-Kaoru! Kaoru, aici!
Baiatul isi intoarse capul si il vazu pe prietenul lui cel mai bun pe o banca cu iubita.
-Kaoru, ce s-a intamplat cu tine zilele astea? Am auzit ca ai un nou loc de munca. Macar asta e mai bun decat ultimul. Striper, fi serios! Nu ti se potriveste!
-Nu am fost striper, doar chelner intr-un local. Poate ma confunzi cu altcineva.
-Calmeaza-te! Doar glumeam! Nu ai si tu simtul umorului?
-Nu l-am mostenit de la tata!
-Deci, ce ai mai facut?
-Mai nimic!
-Vreau sa spun, ce faci acum?
-Livrez flori.
-Observ o imbunatatire. In cazul asta, as vrea si eu un buchet pentru iubita mea.
-Ti-l voi trimite maine!
-Tu cum stai cu dragostea?
-Bine, ma descurc!
-Nu ti-ai gasit pe cineva?
-Inca nu!
-Sau nu vrei sa-mi spui?
-Vorbesc serios! Apropo, ce faceti aici?
-Ne sarutam, privind apusul soarelui. Nu e romantic?
-Cum spui tu!
-Kaname, lasa baiatul in pace! vorbi fata, sarutandu-l usor.
Acea propozitie ii aminti de vorbele lui Natsuhi, cand a fost obligat sa joace sah.
" -Saisei, lasa baiatul in pace! Poate nu vrea! "
Vocea lui blanda inca ii rascolea sufletul si ecoul acesteia ii rasuna puternic in mintre. Pusese accent pe cuvantul " baiat ", de parca ar fi vrut sa-l protejeze si sa-i fie mereu alaturi.
-Kaoru, esti bine? intreba ingrijorat Kaname.
-Da, doar ma gandeam la ceva!
-Sau la cineva?
-Nu, ti-am spus ca nu am prietena.
-Sa nu-mi spui de partea " lor "?
-Adica? Nu inteleg!
-" Ei " sunt acele persoane carora nu le plac fetele, ci ...
-Nu, niciodata! se repezi brunetul sa raspunda. Cum ar putea mie sa-mi placa de un barbat?
-Doar glumeam!
-Glumele de genul asta nu imi plac! Cred ca nici lui Natsuhi ...
-Na ... cum?
-Adica Nana, verisoara mea.
-Sunt sigura ca nu ai spus asta! Nu ma minti! Esti sau nu de partea " lor "?
-Sigur ca nu! Cum as putea?
-Mi se pare ca a spus Natsuhi, nu Nana! Sunt sigura! interveni fata.
" Gura sparta! " comenta Kaoru.
-Cine e Natsuhi? continua Kaname.
-Nimeni! I-am auzit ieri numele pe strada.
Deodata, clopotul din varful unei catedrale din apropiere batu ora 18:00.



To be continued ...

[Hasamy lost vampire]

Am uitat sa multumesc pentru comentarii, sunt bune su doua. Nu am putut sa pun continuarea saptamana trecuta pentru ca s-a stricat tastatura. Incerc sa fac povestea sa fie interesanta, dar uneori nu am idei, iar despre greseli, nu pot tot dimpul sa le corectez pentru ca uneori nu le vad.
Imi plac ficurile lui Yaoi Queen si debea astept continuarile, dar si a celorlanti sunt grozave.
Deci astept comentarii si ne mai auzim.

See you!

[tamy_2000]

heyy ya..
am revenit pe la tine:D..[[cred ca te-ai si plictisit deja de comentarile mele:))]]..deci in sfarsit a venit capitolul..chiar imi place..abia astept sa vad ce o sa se intample,in capitolul urmator sper sa ne dai mai multe indicii despre personaje,nu ca pana acum n-ar fii bine:d
astept continuarea deci grabestete[[sper sa nu se mai strice tastatura]]..kiss ya:*:*