Dincolo de adevar

[Lanna]

Mersi din nou pentru comment. Chiar apreciez faptul ca imi citesti povestea. Imi pare rau ca nu am putut sa pun continuarea mai repede, stii tu, scoala si lenea. In continuare lucrurile devin din ce in ce mai interesante.


Partea a VIII a: Tradatorul

Noaptea se lasa din nou peste TAKAR. In tot acest timp, nici frigul, nici foamea, nici intunericul nu ii mai deranjau. Se aveau unul pe celelalt si asta le era de ajuns.
Mai tarziu, cei doi cinara la un restaurant din apropiere. De acum aveau sa fie mereu impreuna. Nimeni si nimic nu ii va putea desparti vreodata.

Ziua urmatoare, in resedinta regala, Lordul Raytek incepu sa se simta rau. Picioarele i-au amortit in momentul in care vru sa se ridice de pe pat. Se prabusi in genunchi. Imediat dupa, consilierul Neebah Rattan, doctorul imperial, il consulta fara intarziere.
-Imi pare rau, Maiestatea Voastra, dar va aduc o veste proasta ...
-Omule, zi odata ce am! striga Lordul nerabdator.
-Maiestate ...
-Fara termeni stiintifici, doctore. Vreau adevarul, oricat de dureros ar fi.
La inceput, doctorul ezita, dar dupa un scurt moment de gandire, ii spuse:
-Alteta Voastra, cum sa va spun, ati paralizat de la brau in jos.
Lordul Raytek isi stranse pumnul si blesteme in soapta. Gandul ca nu mai putea merge il supara si il infricosa in acelasi timp. Avea sa-si petreaca tot restul zilelor intr-un scaun cu roti, lucru care l-a urat dintotdeauna.
-Vreau sa afli ce am. Aduna toti doctorii daca trebuie, dar gaseste cauza si o cale de a ma vindeca, tuna infuriat Raytek.
Dar doctorul era de alta parere.
"Nu vei putea niciodata sa redevi ceea ce ai fost odata. Singurul lucru pe care il poti face acum este acela de a te stinge in suferinta." gandii acesta.
-Soldat, condu-l pe doctor in cabinetul lui si cheama-l pe fiul consilierului Radyn Remar, ordona lordul.
-Am inteles, Maiestate! Doctore, va rog sa ma urmati.
Neebah iesi si usa se inchise in urma lui.
In scurt timp, Arian, fiul consilierului Radyn, intra in camera Lordului.
-Maiestate, m-ati chemat?
-Da, Arian! Tu esti cel mai de incredere om pe care il am, dupa tatal tau desigur. De aceea vreau sa faci ceva pentru mine. In Sectorul 2 este un renumit doctor, dar i-am uitat numele. A fost prieten multi ani cu tatal meu. Vreau sa te duci si sa-l strecori in conac. Lynnet nu trebuie sa stie nimic. Fi precaut si adu-l la noapte, ii spuse in soapte batranul. Du-i scrisoarea asta si spune-i ca e din partea unui prieten.
-Voi face cum ati spus, Maria Ta!
Baiatul iesi. Lordul Raytek ramase singur, gandindu-se la soarta ce-l astepta. Inchise ochii si adormii.

Se lasa noaptea. Arian iesi pe poarta din spate, lua un cal si porni dupa doctor. Ajunse in fata unei casi. Descaleca si lua animalul de haturi. Se apropie de usa si batu se doua ori. Aceasta se deschise si un barbat inalt, cu parul castaniu, degete lungi si barba lunga iesi afara.
-Buna ziua! Imi cer scuze pentru deranj. Am o scrisoare de la un prieten pentru dumneavoastra, incepu Arian.
Barbatul lua scrisoarea si o deschise. Dupa ce o citi, se uita la baiat.
-Intra, te rog!
Lua calul si il duse in spatele casei, dupa care incuie usa in urma lui.
-Va multumesc pentru ca m-ati primit. Am un mesaj pentru dumneavoastra.
-Stiu. Il astept de mult, raspunse acesta hotarat.
-Lordul Raytek va cere ajutorul. Vrea sa veniti imediat la conac. Nu se simte tocmai bine.
-Mi-a spus si asta.
Arunca scrisoarea pe masa si cobara intr-o camera din mijlocul incaperii.
Arian arunca o privire peste ea.

" Doctore,

Ai fost un bun prieten al tatalui meu. L-ai ajutat de nenumarate ori. De aceea ma nevoie de tine. Cred ca sti deja cine e vinovatul si de ce te chem. Vino cat de repede poti. Nu stiu cat timp mai am.

Cu multa simpatie,
R."

Im scurt timp, doctorul se intoarse cu o geanta neagra in mana.
-Sa mergem! Nu avem timp de pierdut! vorbi serios barbatul.
Cei doi pornira calare spre conac. In jumatate de ora, erau la destinatie. Ar fi ajuns mai repede, daca nu ar fi trebuit sa ocoleasca soldatii lui Lynnet.
Intra pe usa din spate si se indraptara direct spre camera Lordului. Baiatul batu la usa de trei ori.
-Intra! se auzi glasul bland al batranului.
Intrara si usa se inchise in urma lor.
-Bine ai venit, doctore! suna vocea lui Raytek.
-Am venit cat am putut de repede! vorbi acesta.
-Arian, adu-i ceva de mancare si o ceasca de ceai doctorului.
-Bineintele, Alteta Ta!
Baiatul pleca si doctorul incepu sa-l consulte pe conducator.
Nici unul nu scoase o vorba in timpul consultatiei. Cand Arian se intoarse, doctorul terminase de impachetat. Sorbi cu placere ceaiul si gusta din aperitiv, dupa care se sterse cu o batiste pe care o pastra in buzunarul de la piept.
-Va voi trimite maine rezultatele printr-o scrisoare.
-Multumessc, doctore!

A doua zi,dis-de-dimineata, sosi o scrisoare pentru Raytek. O deschise si citi:

"R,

Am vesti rele si vesti bune. Inima dumneavoastra e perfect sanatoasa, dar sangele e "murdar". Am identificat aceasi substanta ca cea din trupul lui Fagor Xenon, tatal lui Lynnet. Am cautat in baza de date si am aflat ca este o ciuperca otravitoare de pe Gaya. Paralizeaza muschii celui infectat si opreste inima. Ma tem ca nu mai aveti mult de trait. Cel mult o luna. Imi pare rau!

Cu respect,
D."

Raytek rasufla dezamagit. Stia ca Lynnet e dispus sa faca orice pentru a prelua conducerea, dar nu credea ca va ajunge pana la crima.
-Deci, zvonurile erau adevarate. Moartea lui Fagor nu a fost doar un accident. Lynnet a pus totul la cale. Si-a otravit propriul tata si l-a acuzat pe fratele lui pentru asta.
-Dar, Maiestate, s-ar putea sa fie doar zvonuri. Nu cred ca Lynnet ar face una ca asta. L-am cunoscut inca din copilarie si cred ca ceva sau cineva e in spatele povestii.
Ceea ce spusese Arian era in totalitate adevarat. In copilarie, Lynnet fusese un copil descurcaret, bun si ascultator. Deis era timid, se intelegea cu toti ceilalti si era mai mare decat Arian cu cincisprezece ani, fiind si cei mai buni prieteni. Dar ceva se intampla. Dupa moartea lui Fagor fusese luat in custodie de un fost consilier caruia i se spunea Stapanul. Nimeni nu ii cunostea adevarata identitate. De atunci, comportamentul copilului se schimba. Stapanul il educa pe calea urii si a razbunarii. Ii spuse ca fratele lui mai mare, Yamis, ii ucisese tatal. Mama lui, Urra, incercase sa-l ia inapoi, dar influenta fostului consilier fusese mai mare. Ajuns la maturitate, Lynnet intra in Consiliul Celor 12, devenind cel care se ocupa cu securitatea Lordului. De altfel, datorita sfaturilor Stapanului, incendiase Suutarul si ii trimise pe Lanna si Ryhard in ghearele mortii. Sau cel putin asa credea el.

[IceCat]

Saluuut! Am revenit! Ti-a fost dor de mine?

Ma bucur ca mai asteptat sa postez, scuze de intarziere totusi, scoala si astea...stii tu[ai putea sa imi dai add pe mess si sa ma anunti cand pui nextul, daca vrei].
Am observat ca parca ai mai putine greseli, cea ce e bine. Felicitari! Continue tot asa[nu vreau sa te laud prea mult ca sa nu ti-o iei in cap:P - glumesc]
Povestea inceput sa devina mai interesanta...cred ca povestea o sa ia proportii mari... is curioasa ce legatura va avea Sarah cu toata povestea.
Asa nu prea mi s-a parut grabita actiunea, totusi incearca sa descrii mai mult.
Spor la scris...astept nextul, nya!

[Lanna]

Merci pt comment. O sa pun next-ul cand o sa am timp si cand lenea va pleca. Nu prea am avut timp, stii tu, scoala.
Da, ai dreptate, chiar va deveni mai interesanta. Dar sa nu stric surpriza.
Sper sa iti placa continuarea.
See you! :) :) :)

[Lanna]

Si acum urmeaza partea a IX-a.


Partea a IX a: Adevarul

Dimineata aceea, Raytek ramase tacut. Atunci isi aminti de Tysiah, fiul de care nu s-a ingrijit niciodata. Puse garzile sa-l aduca, dar acesta era de negasit.
In cele din urma, Tysiah afla ca tatal lui se imbolnavise. De dimineata, intra in camera bolnavului. De cum il vazu, inima batranului parca intinerii.
-Buna, fiule!
-Acum sunt fiul tau? striga baiatul enervat. Stii macar cat timp a trecut? Douazeci si unu de ani. Niciodata nu ai venit sa ma vezi, nu te-ai interesat cum ma simt. Te-am asteptat zi si noapte sa vi si sa ma intrebi ce mai fac.
-Fiule ...
-Nu, tata, acum e randul meu.
-Fir-ar sa fie, fiule! Asculta cu atentie ce urmeaza sa iti spun. Sa stii ca nu voi repeta! Nu mai am mult de trait ...
La sfarsitul propozitiei, Tysiah tresarii.
- ... asa ca fa ce iti spun.
-Tata ...
-Asculta! ii vorbi pe un ton calm. Ceea ce iti voi spune acum ramane intre noi doi si Arian. E prea periculos sa ramai. Daca afla Lynnet despre tine, te va vana zi si noapte. Trebuie sa pleci de la conac si sa nu te mai intorci. Nu iti pot spune cand voi pleca de langa voi, nici eu nu stiu, dar nu te uita inapoi. Nu vreau razbunare, fiul meu, vreau doar sa ma sting in liniste.
Se opri. O lacrima i se surse pe obraz si uda asternutul alb. Tysiah il privi neclintit.
Continua cu ochii inlacrimati:
-Iarta-ma! Stiu ca nu am fost un tata bun si pentru asta imi cer scuze. Imi pare rau ca nu ti-am fost alaturi niciodata, ca nu te-am iubit ca un tata adevarat, dar trebuie sa intelegi ceva. Eram prea ocupat cu treburile TAKAR-ului. Vroiam sa aud primul cuvant pe care l-ai spus, sa te vad mergand pentru prima oara, sa te tin in brate si sa te strig pe nume. Tu sa-mi zambesti si sa-mi spui " tata ". Asta e tot ce imi doream.
Se opri din nou. Strangea cearsaful in pumni, palmele ii erau pline de sudoare. Inchise ochii si se lasa pe spate.
Tysiah se apropie si ii saruta mana.
-Tata ...
Batranul isi ridica capul si se uita in ochii fiului sau. Statea in genunchi, cu capul aplecat.
-Tata, imi pare rau! Nu ... Nu merit dragostea cu care ma privesti, nu merit sa fiu fiul tau. Dar trebuie sa intelegi ca te-am asteptat, am sperat ca vei veni intr-o zi si ma vei chema. Am visat sa iti fiu alaturi atunci cand plecai, atunci cand aveam nevoie de dragostea parinteasca. M-am gandit ca ai uitat de mine ...
-Fiule, cum as fi putut? Esti si vei ramane mereu fiul meu.
Ii ridica privirea si se uita la chipul lui brazdat de doua firisoare de lacrimi. Tysiah plangea. Se ridica si zambi plin de mandrie.
-Bine ,tata, voi face asa cum spui.
Se indeparta de pat, vrand sa plece.
-Si inca ceva, fiule.
-Da, tata?
-Ai grija de ea!
Baiatul zambii.
-Asa am sa fac, tata! Promit!
Si iesi tacut din camera.

***

Ziua urmatoare aduse si primii fulgi de nea. In cateva minute, pamantul era acoperit de un covor alb, care iti canta la fiecare pas. Sarah se trezi devreme si cobara in bucatarie, unde Dara pregatea masa.
-Nat minnis!*
-Nat si tie! Sa stii ca nu m-am obisnuit cu limbajul vostru.
-Poate ai nevoie de cineva care sa te invete! ii sugera femeia.
Fata o privi intrebatoare.
-Stii tu pe cineva? continua aceasta.
-Nu trebuie sa cauti prea departe.
-Cum ,tu?
-Nu eu, Cane!
-!?
-De cum l-ai intalnit, numai de el imi vorbesti. Chiar si in somn ii strigi numele.
Fata ramase tacuta, cu gandul la Cane.
-Dar ai mare grija! Uneori, o persoana e mai mult decat arata. Fiecare ascunde ceva in sufletul lui. Unii spun, altii insa prefera sa-l ingroape mai adanc. Nu judeca pe cineva dupa aparente. Poate ca e frumos pe dinafara, dar inauntru sta o inima plina de rautate.
-Cane nu e asa. Are un suflet bun, e bland si are atatea de daruit.

Mai tarziu, se intalni din nou cu el. De cand ii marturisi ca o iubeste, Cane deveni mai inchis, mai ganditor. De fiecare data cand Sarah il intreba cum se simte, acesta raspundea ca e bine, doar s-a pierdut printre ganduri.
-Asculta, Cane! Orice ar fi, orice te-ar deranja, mie imi poti spune!
-Sarah, nu intelegi! Cateodata, unele lucruri trebuie sa ramana ascunse.
-Vrei sa spui ca nu ai incredere in mine? intreba fata cu o voce mai ridicata.
-Am incredere in tine, doar ca ... Simt ca nu m-ai intelege, ca ti s-ar parea absurde unele lucruri pe care le fac.
-Cane, trebuie sa stiu! Cum sa inteleg ce simti, daca nu imi spui ce te framanta?
-Chiar vrei sa stii? Chiar daca iti voi spune lucruri care te vor rani?
Fata ezita, dupa care raspunse hotarata:
-Da, vreau!
Cane se ridica si continua cu privirea in pamant.
-Trebuie sa stii ca te-am mintit, dar nu am facut-o pentru a te face sa suferi, ci dimpotriva, vroiam sa te protejez de mine insumi. Nu sunt cine crezi tu. Numele meu e Tysiah Caneth Sargas si sunt fiul lui Raytek Sargas, conducatorul TAKAR-ului si unul din membrii Consiliului Celor 12. Dar tot ce ti-am spus despre mine e adevarat. Mama m-a parasit and aveam doar cateva luni si tatal meu nu a avut timp pentru mine. Dar acum e bolnav si nu mai are mult de trait. Esti esti multumita? o intreba, in timp ce se aseza inapoi pe banca.
Sarah facu cativa pasi inapoi.
-M-ai ... m-ai mintit. Dara a avut dreptate. Uneori, o persoana nu e ceea ce pare. Am avut incredere in tine, ti-am spus totul, viata mea, gandurile mele. Am crezut ca ma intelegi. Ce altceva imi mai ascunzi? Ce alte secrete ai ingropate in suflet? Am crezut ca putem fi prieteni, am crezut ca ma iubesti.
Suspina adanc. Lacrimile incepura sa-i curga pe obraz, topind zapada alba sub greutatea lor.
-Sarah ... vorbi acesta, intinzand mana.
-Nu vreau sa te mai vad!
Se departa, cu chipul umezit de lacrimi. Baiatul ramase nemiscat, cu privirea in pamant.

***

Spre seara, Tysiah se intoarse la tatal sau. De cum intra in camera, se arunca in genunchi in fata patului.
-Tata, imi pare rau! Nu mi-am tinut promisiunea! Am ranit singura fata care ma iubea pentru ceea ce sunt, nu pentru ceea ce am.
Batranul isi ridica ochii spre baiat. Tysiah plangea din nou. Se uita la el.
-Ridica-te, fiule! Nu trebuie sa-ti fie rusine ca plangi. Toti plangem la un moment dat. Ti-ai marturisit vina si e tot ce conteaza. Acum sterge-ti fata si du-te la ea.
Tysiah se ridica.
-Multumesc, tata!

***

Tot in ziua aceea, Sarah se intoarse. Dara pregatea cina. In camera, un miros dulce de trandafiri umplea aerul. Femeia facea specialitatea casei. Simti ca fata e nelinistita si incerca sa o calmeze.
-Te simti bine? Oricum, orice ar fi se va rezolva.
Bruneta se uita la ea, cu ochii iritati de prea multe lacrimi.
-Aveai dreptate in privinta lui Cane. Ar fi trebuit sa te ascult. M-a mintit!
-Nu-ti pierde speranata. Ea poate fi singurul lucru care iti da puterea de a merge mai departe. Stii, si eu am trecut printr-o exprienta asemanatoare. Am iubit si eu odata, dar dragostea mea s-a dovedit a fi in zadar. El ma privea ca pe un obiect de care se putea descotorosi cand vroia. L-am lasat si mi-am continuat viata.
Fata cobora in camera ei si ramase multa vreme prada gandurilor.


*Nat minnis!( Buna dimineata!)


In continuare, lucrurile se vor schimba foarte mult. Doar ca sa stiti, urmatoarele parti se numesc :
Partea a X a: Decizia Sahrei
Parea a XI a: Moartea unul Lord.

Am pus urmatoarele doua titluri pentru a atrage atentia cititorilor sa nu se opreasca aici.

Spor la citi ( celor care o fac, desigur) si le multumesc din suflet ca isi pierd timpul pe aici. Daca ar fi si altii care s-ar uita macar peste, le-as fi reconoscatoare.

See you later!:zuppy02:

[IceCat]

Hey! Salut! Back again!
Nya...daca eram Sarah nu actionam asa...dar in fine ea e Sarah.

Mi s-a parut ca ai grăbit puțin actiunea... iar ai greseli...plus niste inversiuni nefericite, cum ar fi: "si de uita in ochii fiului sau", "intr-o zi si ma vei chem."... ti-am zis de un milion de ori sa verifici inainte sa postezi.

Ai o idee foarte buna pentru poveste; asa ca te rog eu in numele ciocolatei ai putin mai multa grija cand scrii. Imi place sa spun ca sunt scriitori care pot scrie despre o cizma si sa faca sa para interesant, iar alti scriitori scriu ca o cizma...

Tu ai linia povestii buna, doar ai grija la limbaj.

Bafta
Nya

[Lanna]

Multumesc din nou pentru ca mi-ai aratat unde am gresit. Tocmai de aceea am postat povestea pe anumezup.
si de uita in ochii fiului sau"- DE FAPT, ERA ... SI SE UITA IN OCHII FIULUI SAU...
intr-o zi si ma vei chem- ... INTR-O ZI MA VEI CHEMA ...

Actiunea am grabit-o pt ca nu s-a mai intamplat nimic intre timp, asa ca nu aveam ce sa scriu.
Am sa incerc sa recitesc si de 3 ori daca trebuie. Tinand cont ca partile pe care le postez acum le-am scris acum ceva timp, adica anul trecut.
Thanks again and hope you like it!
Astept in continuarile comentarile voastre!

See you again!:zuppy07:

[Lanna]

Merci din nou petnru commet. Voi incerca sa nu mai fac greseli de cum inainte, cel putin asa de multe. Acum sa trec mai departe.


Partea a XI a: Calatoria

Dupa o discutie indelungata, Raytek se simti obosit. Sarah il ajuta sa urce inapoi in camera lui, dar se intalni cu Tysiah pe coridor. Baiatul ii arunca un zambet pritenesc, dar fata ramase cu privirea in pamant. Cand era in dreptul lui, o prinse usor de brat.
-Sarah ...
Se elibera din stransoarea lui si porni mai departe.
-Sarah ...
Bruneta ii intoarse o privire suparata, parca intrebandu-l : "De ce? "
-Imi pare rau!
-Asta nu schimba nimic! Tot ce a fost intre noi a disparut de mult.
-Vad in ochi tai ca nu e adsevarat. Desi incerci sa ma eviti, inima ta ma cheama. Uita-te in ochii mei si spune-mi ca nu ma iubesti.
Il privi.
-Nu te mai iubesc! continua ea pe o voce scazuta.
Pleca mai departe, fara sa priveasca inapoi.
Ajunse acasa la caderea noptii. Cutreiera strazile, parca incercand sa gaseasca un raspuns la o intrebare pe care nu avea curajul s-o spuna. Dara o astepta in fata casei, ingrijorata.
-Sarah, esti bine?
-Dara, trebuie sa plec de aici fara intarziere. Locul acesta imi trezeste amintiri pe care vreau sa le uit. Trebuie sa ma ajuti!
-Ia-o mai usor! Ce ti-a spus Lordul? L-ai intalnit?
-Ce se intampla aici? Simt ca toti imi ascund cate ceva! Domnul Darsag, Areth, Nayra, Tysiah si chiar tu. Nu mai suport! Toata viata m-am simtit o straina, o marioneta pe care toti vor sa o controleze. Dar stii ce? Mi-a ajuns pana peste cap!
Intra in casa, trantind usa in urma ei, facandu-si bagajele. Pe la miezul noptii, intra la Cora. O stranse in brate, spunandu-i:
-Cora, trebuie sa plec pentru un timp. Dar nu te pot lua cu mine. E prea periculos. Ai sa stai aici. Nu-ti fa griji, ma voi intoarce!
Spunand asta, o mangaie pe varful capului si pleca inapoi in casa. Animalutul ramase in acelasi loc, cu urechile in jos, cu o privire trista pe chip.
Dis-de-dimineata, isi lua bagajele si porni spre iesire. Dara o opri.
-Sarah, stai putin! Poftim, pentru drum!
Ii intinse cateva harti.
-Multumesc!
Pleca, fara sa isi intoarca privirea inapoi.
Ajunsa la o distanta semnificativa de casa Darei, observa ca nu are nici un plan in minte. Dar isi aminti vorbele lui Tysiah:
" La conac avem akari negri, care sunt mai rapizi decat cei aurii, la subsol. Se poate intras acolo printr-o usa laturalnica. "
Se indrepta fara probleme spre conac. Ca si prima data, nimeni nu o opri din drum. O lua prin spatele cladirii si gasi intrarea. Perele lateral era acoperit de numerosi muschi. Sub toate acele straturi vegetale, crapaturi masive ieseau usor in evidenta. Indeparta o parte din straturi si gasi un maner. Il cobara, dar nimic nu se intampla. Tysiah uitase sa-i spuna de alte straturi de plante. Continua sa indeparteze plantele, pana cand ajunse la o usa de lemn putrezita. Prinse din nou manerul si il forta cu toata puterea in jos. Usa se deschise pana la jumatate. Se strecura si ajunse intr-o camera mica, plina de un miros puternic de mucegai. Inchise usa in urma ei si facu un pas in fata. Privi in jur si nu putu sa vada nimic din cauza intunericului. Isi lua lanterna din rucsac, dupa care gasi a doua intrare. Pasi pe un coridor, luminat doar de de cateva lampi electrice iar pe pereti erau atarnate portrete vechi, prafuite. De cum intra pe o alta usa, caii incepura sa se miste nelinistiti in boxele lor. Alese unul mai linistit si il inhama. Il lua de haturi si incaleca, animalul ridicandu-si capul si porni inainte. Sfarama cu copitele din fata usa, lasand in urma ei o multime de aschi si iesi nezazuta pe poarta. Trecu de cele cinci porti si de Marele Zid al TAKAR-ului, aducandu-si aminte prima data cand ajunse in TAKAR cu autocarul. Se uita inainte si vazu cum cetatea dispare la orizont.
Acum ca scapase, se simtea din nou libera. Plecase cu gandul de a-si gasi familia care a parasit-o, pentru a-i salva viata. Nu mai vroia sa-si aduca aminte de Tysiah si de toate minciunile lui.

***

La conac, Tysiah era nelinistit. Se plimba prin toata camera, si cand se oprea, dadaea din picior, dupa care pornea din nou. Nu-si putea ierta faptul ca o mintise po Sarah.
In cele din urma, se hotara sa mearga sa-i ceara iertare. Ajuns in fata casei Darei, femeia ii raspunse putin somnoroasa.
-Tysiah, ce te aduce la mine?
-Sarah e acasa?
-Nu, a plecat acum cateva ore. A spus ca nu mai putea sta aici. TAKAR-ul ii aducea prea multe amintiri neplacute.
-Unde?
-Nu stiu! Mi-a spus ceva despre parintii ei si asta e tot.
-Nu poate fi departe! Multumesc Dara!
Cand reveni la conac, unull din gardieni il informa ca cineva a luat un cal de la grajduri.
-Camerele de supraveghere au filmat toata scena.
Intra la grajduri si vazu ca poarta era sfaramata si pe jos ramasesera doar aschi.
-Ati vazut cine a facut asta?
-Se pare ca a fost o fata!
Mintea baiatului zbura imediat la Sarah.
-Vreau sa stergi tot ce ai vazut pe caseta. Nimeni nu trebuie sa o vada, in special Lynnet.
-Dar, Maiestate, consilierul Xenon se ocupa cu securitatea.
-E o problema personala!
-Am inteles!
Se indrepta spre camera tatalui sau. Lordul Raytek privea pe fereastra si asculta cantecul linistitor al pasarilor. Vantul misca usor ramurile fragile ale copacilor din fata geamului.
Intra linistit si inchise usa in urma lui.
-Tata!
Fara se se intoarca, batranul ii raspunse:
-Intra, fiule!
Inchise ochii si isi lasa capul pe spate.
-Am auzit despre intamplarea de la grajduri. A fost Sarah, nu-i asa?
-Da! A plecat acum doua ore. Garzile mi-au confirmat banuiala.
Se lasa o tacere adanca. Raytek parea sa se gandeste la ceva. Isi deschise ochii , intorcandu-se catre fiul lui.
-Tysiah Caneth Sargas!
Baiatul isi lasa capul in pamant.
" Se intampla ceva! Mi-a rostit tot numele, ceea ce insemana ca e ingrijorat. "
Batranul trase aer in piept, isi drese vocea si incepu:
-Fiule, zilele mele sunt pe terminate! Doctorul mi-a spus ca mai am cel mult o luna, asa ca trebuie sa ma asculti! Trebuie sa pleci! Odata ce voi disparea din calea lui, Lynnet isi va face mutarea finala.
As vrea sa faci ceva pentru mine. Daca ii gasesti pe Ryhard si Lanna Teynnar, vreau sa le dai cate cava. Aceasta scrisoarea e pentru Ryhard si acest mesaj pentru Lanna.
Acum du-te! Nu te uita in urma si nu te intoarce la conac. Lynnet e peste tot. Te va vana ca pe o caprioara, va fi mereu pe urmele tale.
Pleaca! Ti-am pregatit un cal la intrare cu tot ce iti trebuie pentru drum. Si nu uita! Voi fi mereu alaturi de tine!
Tysiah se opri in prag si il privi pentru ultima oara pe tatal lui.
-Adio, tata! Te voi face mandru de mine! Nu te voi dezamagi!
Cuvintele fiului rasunara in toata incaperea minute in sir. Era ultima data cand batranul isi mai putea vedea fiul zambind, ultima data cand ii putea vorbi si auzi pasii pe corodorul pustiu.
In fata conacului, un cal negru pufaia si isi misca capul nelinistit.
Incaleca si porni la galop, aruncand o ultima privire spre balconul unde statea acum Raytek.
" Trebuie sa o gasesc! A fost numai vina mea! Nu trebuia sa-i ascund adevarul. Am fost un prost."
Dupa ce trecu de Matele Zid, grabi pasul. Zbura pur si simplu peste dunele de nisip si se uita mereu inainte.

***

Sarah galopa cu toata viteza prin pustiul desertului. Plecase cu doua ore in urma, fara sa se uite macar in urma. Nu-i mai pasa de nimic Isi aduse aminte de uitimele cuvinte pe care i le spusese lui Tysiah.
" -Nu te mai iubesc!"
-Nu! Nici macar eu nu cred ceea ce am spus. Mi-as fi dorit sa-mi cer scuze, dar nu pot sa-l iert pentru ceea ce mi-a facut.
Isi alunga gandul acela din mite si continua sa priveasca inainte.
Nu dupa mult timp, calul incepu sa dea semne de oboseala. Respiratia ii era din ce in ce mai accelerata si copitele incepeau sa-i tremure.
Vazand ca galopa mai incet, hotara ca e timpul sa faca un popas. La cativa metri spre Vest vazu o padure. Opri acolo si lasa calul sa se odihneasca la umbra unui copac. Un parau susura cativa pasi mai incolo. Isi umplu canistrele cu apa proaspata si prinse cativa pesti curcubeu, pe care ii pregati la foc. In timp ce calul rumega iarba proaspata, fata savura pestii. Aveau un gust de pui rumenit la gratar. Se odihni o ora, dupa care porni din nou la drum.

***

Tysiah o lua pe urmele Sahrei. Curand, observa si el padurea in care fusese tabara fetei. Isi lasa calul sa pasca si se apropie de locul unde fusese aprins focul. Puse mana deasupra jarului.
-E inca cald! Si oasele de peste sunt proaspete. Inseamna ca a trecut cel mult o ora de cand a plecat.
Se aseza pe iarba si bau putina iarba. Lua o pulpa sarata de pui si o termina repede. Se odihni cateva minute, dupa care porni din nou la drum.

***

De data asta, Sarah nu se grabi. Nu vroia sa isi oboseasca prea mult calul, deoarece avea de parcurs un drum lung. Se opri din nou trei ore mai tarziu, in dreptul unui luminis.
Curand, cerul se umplu de nori si cateva minute mai tarziu, incepu sa planga.

***

Tysiah pierdu urmele pasilor. Apa matura nisipul si cerul se intuneca brusc. Picaturile deveneau din ce in ce mai mari si baiatul trebui sa se opreasca, adapostindu-se intr-o pestera.
Minutele treceau si ploaia nu vroia sa se opreasca. Calul tresari la fiecare fulger si se afunda din ce in ce mai mult in pestera.
Tysiah aprinse un foc si se cuibari la caldura lui. Ii era dor de imbratisearea Sahrei, de vocea ei blanda si de privirea ei patrunzatoare. Lemnele pocneau sub privirea baiatului si gandurile ii navaleau in minte.
-Asa nu o voi prinde din urma niciodata! isi spuse el.
Se lasa pe spate si inchise ochii. Adormi cu gandul la Sarah, lasandu-se purtat in lumea viselor.


Am modificat din nou titlurile. De acum in colo nu mai spun ce titluri au , pentru ca le schimb de fiecare data. Si pe mine ma enerveaza asta. Sper sa va placa si voi posta partea urmatoare cand vad un comentariu si cand am timp.
See you!

[IceCat]

Okay mai facut foarte curioasa...

Prima parte a fost mai okay, din punctul de vedere al greselilor, dar dupa aceea au fost... incearca sa gasesti programul "autocorector"[parca asa ii spune, eu am incercat sa il gasesc da n-am reusit], poate asa o sa reusesti sa iti corectezi mai bine greselile, desi sunt de parere ca daca citesti odata, dupa cateva zile de la momentul în care nu ai mai scris, vei vedea greselile foarte usor. Am o intrebare...scrii direct pe forum povestea, sau o scrii intai in word?

Povestea chiar devine interesanta si imi place chestia asta foarte mult. Se vede ca ai imaginatie, asa ca fructifico cat mai mult. Incearca sa te axezi mai mult pe descriere, cititul te ajuta sa dezvolti acest lucru. Iți spun asta pentru ca am observat ca în unele locuri mai merge. In unele locuri actiunea era nițel grabita. Spre exemplu puteai sa descrii mai mult peisajele pe care le vedeau cand calareau, sau sentimenele. E doar o sugestie. In timp capeti experienta si o sa iti dai seama mai usor unde si cat sa adaugi[cititul, ma repet, ajuta foarte mult].

Chiar cred ca ar trebui sa te mai gandesti pentru un nume. Avand in vedere ca eu nu stiu toata poveste nu sunt in masura sa iti dau o sugestie... "Povestea mea" suna prea banal si nu prea ii atrage pe ceialalti. Un titlu e ca si cum ai incerca sa rezumi toata cartea in cateva cuvinte. Gandeste-te care e ideea principala la povestea ta si incearca sa gasesti ceva frumos:D[evident desu]

De data asta chiar vreau nextul. I'm curious what's next, nyaaa!!

[BloodyInnocence]

deci nu am reusit decat sa citesc prima pagina. nu este o poveste pe care as citi-o pentru ca nu este genul meu, dar m-ai facut curioasa si am zis sa vin sa vad ce este pe aici.
nu o sa ma leg de titlu si nici nu o sa iti dau sugesti pentru el pentru ca daca tu care stii incotro evolueaza povestea si pe ce se bazeaza ea nu stii atunci eu ca cititor nu am nici un habar, mai ales ca povestea este de abia la inceput.
este interesanta idea dar nu imi place deloc cum o expui. ai foarte mult dialog care pe mine ma oboseste si ma plictiseste. si pe langa faptul ca ai mult dialog este si foarte sec. adica ceva de genu:
-ce faci?
-bine. tu?
-bine.
nu spui cine vorbeste, nu descri sentimentele personajului care vorbeste sau expresiile lui, ticuri, chesti de genul acesta. Si sincer, fara suparare trebuie sa lucrezi la descriere pentru ca la tine este prea putina descriere. descrie sentimente, locuri, modul in care sunt imbracati, foloseste figuri de stil, expresiile, ticurile personajelor toate acestea dau complexitate povesti, personajelor.
o sa continui sa citesc pentru ca este o poveste interesanta si sper sa vad o imbunatatire la tine.

[BloodyInnocence]

asa cum ti-am mai zis este o poveste interesanta si vad o mica schimbare pe parcursul povestii la modul in care scrii, dar sa stii ca mai ai mult de exersat pana totul o sa fie bine. nu pot sa stau sa iti spun acum toate greselile pentru ca din pacate nu m-am apucat sa citesc aceasta poveste decat foarte tarziu, asa ca nu pot sa iti spun greselile fiecarui capitol. O sustin pe Ice Cat in ceea ce spune ca ai tendinta sa dai intelesuri noi unor expresii. Oricum trebuie sa te axezi mai mult pe descriere si mai putin pe dialog:)
Bafta si sper sa vi repede cu continuarea.