Limita nu se impune [vampiri]

[Alexi]

Capitolul 11
Vladimir P.O.V


Armis mă privea uimit. Nu putea spune nimic. Chiar atât de mult la afectat întrebarea mea?
S-a ridicat de pe tron şi a coborât cele trei trepte. Şi-a dat capa jos şi s-a aşezat pe ultima treaptă.
- M-ai prins! Chiar mă gândeam cât o să îţi ia să începi să îmi reproşezi lucruri.
M-am ridicat la rândul meu de pe tron şi m-am dus lângă el. M-am aşezat pe treaptă şi m-am uitat la el. Îşi ţinea mâinile pe genunchi. Dacă te uiţi la el dintr-un anumit unghi e foarte tânăr. Nici măcar nu are riduri sau voce joasă şi înfricoşătoare. Nu cred că e mai bătrân de 30 sau 35 de ani.
- Recunosc că m-am abţinut mult, însă ultimul lucru pe care l-ai spus înainte ca Aria să îşi piardă cunoştinţa, a fost picătura care a umplut paharul. De ce te comporţi atât de urât cu ea? Nu îţi pasă dacă va muri? Nu îţi pasă că a câştigat ce şi-a dorit? Şi Jaquelin! Nu o văd decât o dată pe lună.
- Sper că ai timp să asculţi. Pentru că va dura ceva timp. Poate o să zici că sunt nebun, dar Aria e cea mai importantă persoană din viaţa mea.
Am făcut ochii mari. Şi-a întors capul şi m-a privit cu zâmbetul pe buze. Asta da surpriză! Puteam să jur că şi-ar dori ca fiica lui să moară.
- După ce mi-am pierdut soţia, ultimul lucru pe care voiam să îl pierd era fiica mea. Diocleţian vrea să o omoare pe Aria pentru ai lua puterea. Fiica mea a moştenit puterea mamei ei. Putere transmisă din generaţie în generaţie. Cu această moştenire în mâinile lui Diocleţian totul s-ar termina. El ar ucide pe toată lumea, inclusiv pe fiul său, pentru a rămâne nemuritor şi pentru a stăpâni totul.
- Nemuritor?
- Există o legendă. Mama Ariei e descendenta unui clan puternic de vampiri. Printre primele clanuri apărute. Se spune că dacă sub clar de lună, când cerul e liniştit, iar stelele nu apar pe cer, cel sau cea care deţine puterea îşi lasă sufletul pradă lunii, primeşte nemurirea. Iar Diocleţian asta îţi doreşte.
- Dar dacă a omorât-o pe regină nu a putut să facă acest ritual?
- Totul se întâmplă odată la o mie de ani. Iar Aria e cea vânată pentru că în acest an se împlinesc o mie de ani de la ultimul descendent. Însă în acea perioadă a existat pace. Până a luat naştere clanul lui Diocleţian. Până într-un anumit punct Aria a fost în siguranţă , cu toate că Diocleţian a încercat să îl logodească pe Theodor cu Aria. Însă nu i-am permis asta. Am început să o dau la o parte pe Aria pentru că nu voiam să pună mâna pe tron şi să discute cu acel nemernic. Însă exact conducerea regatului a vrut-o. Când Consuelo mi-am spus că tu eşti în viaţă am crezut că am o nouă speranţă. O nouă speranţă de a-mi proteja fiica. De aceea vreau să îţi las ţie tronul. Aria e foarte impulsivă, iar Diocleţian foarte şiret. Va cădea în fiecare capcană pe care el i-o va întinde. Şi nu ştiu la câte va supravieţui.
- Åži Jaquelin?
- Jaquelin e în acest castel doar pentru că soţia mea a fost prea indulgentă. Nu e fiica nostră. Nu e sora iubitei tale. Niciodată nu am iubit-o, dar a trebuit să mă prefac. Aria a îndrăgit-o foarte mult şi am vrut să îi fac pe plac.
Nu am mai spus nimic. Totul era prea şocant. Pe uşă şi-a făcut apariţia Zara. Mi-a spus că Oracolul are nevoie de mine. M-am ridicat de pe treaptă şi l-am privit pe rege. Acesta a dat din cap şi a zâmbit. Am ieşit din încăpere cu blonda. Am urcat repede scările ajungând în turnul lui Consuelo. Aceasta mă aştepta. A deschis uşa şi m-a poftit înăuntru. Mi-a urmat paşii şi a închis uşa în urma noastră.
Am văzut-o pe Aria. M-am apropiat de ea şi am atins-o pe obraz. Pielea ei era rece. Părea atât de liniştită. M-am aşezat pe pat şi am luat-o de mână. I-am simţit pulsul foarte slab. În acel moment voiam să mă omor pentru ceea ce i-am făcut. I-am sărutat mâna şi mi-am lăsat fruntea sprijinită de aceasta.
- Ştiam că vrei să o vezi. Şi să stai lângă ea. Are nevoie de tine! Ţi-a strigat numele de foarte multe ori.
- A fost conştientă?
- A delirat! Cât m-am luptat pentru a-i închide rana a pronunţat numai numele tău. I-ai furat inima, cu toate că ea afirmă contrarul. Te iubeşte! Şi tu o iubeşti pe ea. Ai grijă de prinţesă. Şi nu o mai răni. Pentru că te răneşti pe tine.
Femeia mi-a pus mâna pe cap şi m-am mângâiat. A ieşit din cameră, lăsându-mă singur cu roşcata. Mi-am apropiat buzele de ale ei şi am sărutat-o.
Mi-am ridicat uşor capul şi am simţit că pulsul ei creştea. Am privit-o cu atenţie, iar obrajii ei au început să prindă culoare. Mi-am strecurat mâinile sub ea şi am ridicat-o. M-am pus în şezut şi am tras-o în braţele mele. Trebuia să am grijă cu ea. M-am rezemat de pat şi am sărutat-o din nou. După câteva clipe şi-a deschis ochii. Erau roşii. A clipit de câteva ori, apoi m-a privit.
- Vladimir?
Am zâmbit şi am sărutat-o. Mi-am strecurat limba în gura ei şi am început să mă joc. Am simţit cum ritmul inimii mele accelera. Limba ei răspundea cu greu provocării mele. O strângeam în braţele mele. Nu voiam să îi mai dau drumul. Brusc a început să îmi dea cu palmele în piept şi încerca să rupă sărutul. I-am eliberat gura, iar era a tras aer adânc în piept.
- Doar pentru că eşti noul rege asta nu înseamnă că poţi să îmi iei tot aerul.
Am oftat. Trebuia să fac ceva. Ea merită tronul. L-a câştigat.
- Aria!
- Taci! Nici să nu îndrăzneşti să îmi spui că nu vei accepta titlu. Cred că tata a luat decizia corectă. Nu trebuie să îţi faci griji pentru mine. Voi fi bine! Ca sclava ta!
- Nici măcar când eşti bolnavă nu renunţi la ironiile tale.
- Şi vrei să îmi spui că nu îţi plac?
Era atât de dulce când zâmbea. Am întins-o pe pat şi am sărutat-o pe frunte. Am coborât cu buzele pe gât, în timp ce mâinile mele îi mângâiau corpul. Mi-a prins chipul între palmele ei şi l-a ridicat. M-a privit în ochi şi a zâmbit.
- Îmi pare rău să îţi stric distracţia, dar asta e camera lui Consuelo. Şi daca o facem aici riscăm să devenim părinţi înainte de vreme.
Am început să râd şi m-am ridicat. M-am aşezat lângă ea şi am ajutat-o să se acomodeze. Am privit-o. Era atât de frumoasă. Am sărutat-o scurt pe buze şi am luat-o de mână.
- Nu vreau să ne mai certăm. M-am săturat de toate discuţiile dintre noi. Ce spui?
Mă privea şi zâmbea. Mi-a strâns mâna.
- Asta depinde de dispoziţia mea. Nu îţi pot garanta nimic.
Am zâmbit. În cameră şi-au făcut apariţia cei doi gemeni. Blonda s-a apropiat de prietena ei şi a îmbrăţişat-o strâns.
Prietenul meu s-a aşezat lângă mine şi m-a apucat de umăr. O priveam pe roşcată. Trebuia să am grijă de ea, să o protejez. Nu îl pot lăsa pe Diocleţian să o rănească. Odată mi-a luat părinţii. Nu îi voi permite să mi-o ia şi pe Aria.

[Savarina Ali]

buna
sa imi fie rusine, zic ca sunt o fana a ficului tau si uita-te la mine, nu am stiut ca ai pus nextul. sa imi fie rusine. am timp dupa sa ma cert singura, acum ar trebui sa iti critic capodopera. vom vedea ce critici pot scoate de aici, ca nu prea am ce sa iti zic. totul e fenomenal. so sa o facem si pe asta : dascrierea a iesit super draguta, imi place foarte mult, desi am senzatia ca ii lipseste ceva, dar nu stiu ce. ii lipseste acel ceva care o condimenta de obicei. dialog nu este sec, si ma ajuta sa caracterizez cat mai bine personajel, deci este foarte buna. naratiunea este prezenta si isi face datoria. iar actiunea este ok imi place. greseli de tastare...hmm... am vazut una parca, dar era nesemnificativa. deci este super tare si astept nextul cu nerabdare.;)
totul a luat o iintorsatura asa de ciudata, dar asta il face mai interesant si special totodata. deci ne vedem la dansul dragostei sunt sigura ca ai postat si acolo nextu :*:*:x:*:*
bye bye si multi pupici ca sa scri cat mai repede :*:*:*:*:*:*

[O@n@]

Hey Hey:zuppy02:

Ti-am citit ficul din pura curiozitate si lipsa de ocupatie:eto:...si in plus ma atras si titul...vampiri:yes:...eh am zis sa-l citesc... in fine sa comentez..pai iti spun din star sa nu te superi pe mine:pfiu:,dar trebuie sa iti ciritc ficul pentru ca ar fi ceva de schimbat la el...sa incepem totusi cu partile bune :
1. cum am mai spus...titul te atrage...deci imi place:bv:.
2. dialogul e destul de bun...ai niste replici amuzante dar sunt si unele profunde...ca sa spun asa:P.
3. ideea e originala si captivanta.
4. primul capitol chiar mia placut...mai ales cum ai inceput.

Acum partile rele...:|...:
1. te grabesti cu actiunea...>.<...uneori povestesti chiar bine,dar poc...te grabesti din nou...ca de exemplu nu ai scris cand a spus mai exact regele ca va fi data infruntarii dintre cei 2...nu te grabi...fii atenta la detalii si scrie mult mai amanuntit.
2. descrierea ar trebui sa fie mult mai multa...nu spun ca nu descrii frumos,dar se poate si mai bine...insista pe sentimentele celor 2...mai infloreste.
3. ai unele greseli de tastare...mananci litere importante,gen: "ti-a" in loc de "ti-am"...duti in eroare cititorul asa...corecteaza,nu iti ia mult sa dai un edit si sa le corectezi;).
4. cand vorbesc mai multe personaje pune si tu la sfarsitul frazei cine vorbise,exemplu : spuse fata ingrijorata catre Vladimir...ceva de gen ca sa ne dam si noi seama...eu la inceput ma pierdusem cand regele,Consuelo si fata vorbeau intre ei..nu stiam cine cu cine vorbea"?.

Cam atat...deci esti chiar buna doar ca trebuie sa mai lucrezi...nu te grabi,descrie mai amanuntit si nu uita de detalii...cititorii iubesc detaliile...crede-ma:D...mai bine stai o luna pana sa termini un capitol lung si frumos,dar stii ca asa vei primi numai laude...sa speram;))...deci sper ca nu te-ai suparat pe mine...scuze din nou si astept nextu'...:* .

Bye Bye:bye:

[Alexi]

Capitolul 12
Aria P.O.V


Am câştigat şi am pierdut. Nu îmi vine să cred că tata i-a dat tronul lui Vladimir. Cu toate că eu am câştigat competiţia. E aşa un nenorocit. Am fost aproape de moarte şi lui nu i-a păsat. Dar trebuie să recunosc că Vladimir abia s-a dezlipit de mine. Să fiu sinceră îmi place. Şi nu mai pot să îmi ascund sentimentele faţă de el. Dar acum că va fi noul rege va trebui să devin sclava lui şi să mă culc cu el de câte ori are chef.
Măcar acum eram în camera mea. Şi era atât de bine. Camera lui Consuelo mă cam sperie. Zara şi Zero se învârteau mereu prin jurul meu. Mă tratau de parcă aş fi handicapată. Oameni! Aţi uitat că sunt vampir şi mă vindec în maxim o zi? De fiecare dată când încercam să fac ceva mă împiedicau. Ce bine că i-am convins să nu doarmă cu mine.
M-am dat jos din pat şi m-am apropiat de balcon. M-am oprit o clipă şi mi-am văzut reflexia în uşa de sticlă. Ochii mei încă erau roşii. Consecinţa utilizării puterii. Am păşit uşor pe balcon şi mi-am pus mâinile în sân. Luna era atât de superbă. Plină de forţă.
Mi-am întors capul şi am observat balconul lui Vladimir. Lumina era aprinsă. Era treaz! Au trecut câteva zile de când mi-am revenit. Şi nu l-am răsplătit pentru că a fost atât de grăguţ cu mine.
M-am întors înapoi în cameră şi m-am oprit în faţa dulapului. Mi-am scos un halat de mătase şi l-am aşezat pe pat. Mi-am dat hainele jos rămânând în pielea goală. Mi-am luat halatul pe mine şi am oftat. M-am întors cu faţa la uşă şi am privit-o. Destul de mult timp. Îmi era frică. Dacă s-a purtat atât de frumos cu mine doar ca să mă bage în patul lui? Poate mă vede ca pe o sclavă.
Am strâns pumnul şi am ieşit din cameră. Am făcut câţiva paşi şi m-am oprit în faţa uşii lui. Mi-am ridicat uşor pumnul. Mintea mea spune ‘Nu’ uşii, dar inima spune ‘Da’. Mi-am muşcat buza inferioară şi am bătut în uşă. Inima a început să bată cu putere. La naiba! De ce trebuie să fie atât de greu să iubeşti?
A deschis uşa şi a rămas surprins când m-a văzut. M-a invitat înăuntru. Am păşit în interiorul încăperii. Mi-am împreunat mâinile. Am simţit cum au început să îmi transpire. M-am întors cu faţa la el. A închis uşa şi m-a privit surprins.
- Ce te aduce aici?
Întrebarea lui nu m-a luat prin surprindere. Am zâmbit şi m-am apropiat de el.
- Nu am reuşit să îţi mulţumesc că ai stat lângă mine când am fost rănită. Şi trebuie să respect pariul nostru.
Mi-am desfăcut cordonul halatului şi l-am lăsat să cadă. Eram goală în faţa lui. Mi-am lăsat capul în jos , iar obrajii mei au început să mă ardă.
- Poţi să faci ce vrei!
Am putut să văd cum se mişca. Se apropia de mine. Una dintre mâinile lui s-a aşezat pe talia mea, iar cealaltă îmi ridica uşor bărbia.
- Nu vreau să mă culc cu tine doar ca să respect un pariu. Nu vreau doar trupul tău. Vreau şi inima ta. Vreau pachetul complet.
M-a sărutat tandru. Şi-a strecurat limba printre buzele mele , atingând-o pe a mea. M-a luat în braţe şi a început să meargă. Limbile noastre se mângâiau , în timp ce mâinile mele au ajuns după gâtul lui. Acum eram mult mai liniştită.
M-a lăsat pe pat şi a rupt sărutul. Mi-am deschis ochii şi am văzut că se dezbrăca. Obrajii mei s-au înroşit şi mi-am întors capul. L-am auzit chicotind. După câteva minute s-a urcat peste mine şi m-a sărutat pe gât.
- Îmi place latura ta timidă.
- Nu sunt timi...
Nu am putut să continui fraza pentru că buzele lui le-au acoperit pe ale mele. Mâinile lui au început să îmi mângâie sânii. Limba lui se juca în gura mea. Atingerile lui îmi trimiteau fiori în tot corpul. Buzele lui se plimba pe gâtul şi umărul meu, muşcând uşor pielea. Gemetele ieşeau din gura mea şi încercam să le ascund cu ajutorul mâinii. Buzele roşcatului au ajuns pe abdomenul meu. Limba lui se juca pe pielea mea. Cred că Vladimir îşi desena iniţiala. Şi-a apropiat chipul de al meu şi m-a muşcat de buza inferioară. Şi-a strecurat limba în gura mea, întâlnind-o pe a mea. Mi-am pus mâinile în părul său adâncindu-ne mai tare în sărut. Şi-a lipit trupul de al meu şi m-a pătruns. În acel moment am simţit cum durerea urca în corpul meu şi punea stăpânire pe el. L-am tras şi mai tare de păr, în timp ce câteva lacrimi au început să se prelingă pe obrajii mei. A început să se mişte destul de uşor, încercând să nu îmi provoace mai multă durere, dar asta era imposibil. Îmi arcuiam spatele în timp ce pe coapsele mele au început să se prelingă câteva firicele de sânge.
Mişcările începeau să devină mai rapide. Am continuat să ne sărutăm îndelung. Buzele noastre se despărţeau câteva minute doar pentru a lua aer, apoi îşi continuau micul dans.
Brusc limba mea s-a zgâriat de ceva ascuţit. Am rupt sărutul şi mi-am deschis ochii. Ochii lui băiatului erau roşii, iar colţii şi-au făcut apariţia. Respiraţia lui era adâncă. Mai adâncă decât a mea. I-am atins uşor obrazul. Mi-a atins uşor mâna şi a sărutat-o.
- Te-am speriat? Îmi pare rău Aria!
S-a retras din interiorul meu şi s-a ridicat de pe pat. Eram confunză. Şi-a tras boxerii pe el şi s-a îmbrăcat cu un halat negru. M-am aşezat în fund şi l-am privit. Nu ştiam ce se întâmpla cu el. A deschis uşa balconului şi a ieşit din cameră. Am oftat şi m-am dat jos din pat. Mi-am pus halatul şi i-am urmat paşii roşcatului. Acesta se sprijinea de balustradă şi îşi ţinea capul în jos. M-am apropiat de el şi l-am atins uşor pe umăr. Nu a reacţionat.
- Ce s-a întâmplat? De ce ai plecat?
- Îmi pare rău! Nu am vrut să îţi fac rău!
Am zâmbit şi m-am strecurat în braţele lui. L-am sărutat uşor pe buze, punându-mi mâinile după gâtul lui. Şi-a pus mâinile pe talia mea şi m-a apropiat de el.
- Începi să mă enervezi! Eşti prea blând şi prea drăgăstos. Îmi place să văd şi această parte a ta, dar îmi place mai mult când ne certăm. Eşti un vampir şi colţii nu mă înspăimântă. Am rămas doar uimită.
- Colţii ies la iveală doar atunci când emoţiile mele sunt puternice. În pădure mi-ai amintit de părinţii mei, iar transformarea a avut loc. Iubito nu vreau să te pun în pericol.
- A! Deci acum sunt iubita ta! Mâine ce voi fi? Amanta ta? Sclava ta?
A zâmbit şi m-a sărutat. Limba lui s-a strecurat cu uşurinţă în gura mea, începându-şi jocul murdar. Mâinile lui se plimba pe spatele meu, coborând mai jos. Mi-a strâns uşor fesele. Am rupt sărutul, privindu-l. Îmi zâmbea.
- Ce spui dacă mâine vei fi regina mea?
- Te-am lovit prea tare la cap? Sau realizarea că mai avut în patul tău te-a tâmpit?
A început să chicotească şi m-a urcat pe balustradă. S-a strecurat între picioarele mele şi mi-a sărutat gâtul.
- Mâine vreau să îţi cer mâna. Tatălui tău.
- Sigur! Probabil o să sară în sus de bucurie, dar ce te face să crezi că eu vreau să mă căsătoresc cu tine. Sunt prea tânără şi vreau să am parte de ceva acţiune înainte să îmbătrânesc.
- Ai uitat că eşti sclava mea. Dacă nu vrei să fii regină pe mine nu mă deranjează. Pot să aduc pe tron pe oricine vreau. Chiar şi una dintre femeile cu care îmi petrec noaptea. Deci ce spui?
Am zâmbit şi l-am privit. Mă punea la încercare. Hm! Foarte bine iubitule! Să ne jucăm! Să sperăm că nu ne vom plictisi.

[O@n@]

Hey din nou :D...deci mai surpins foarte placut cu acest capitol...adevarul ca il asteptam cu neradbare chiar si nu mai dezamagit;;)...dar...intotdeauna trebuie sa existe un "dar",sa mentionez si greselile :

1. puteai sa descrii ceva mai mult atunci cand au facut dragoste...trebuie sa pui mai mult accent pe sentimentele lor.
2. actiunea...nu stiu exact dar te grabesti...nu e chiar o greseala dar as vrea sa mai adaugi detalii...puteai de exemplu sa spui,ceva de gen : "imi simteam picioarele mult mai grele din timp ce ma intreptam spre usa lui"...etc etc :-@...oricum actiunea e buna dar na poti sa povestesti mai mult.
3. eh...cam atat de comentat;))..ai scapat:p.

Dupa cum am mai spus capitolul acesta chiar mi-a placut;)...descrierea e buna (se poate si mai bine) ,actiunea acceptabila,dialogul chiar a fost foarte bun:p...deci te felicit si astept un capitol nou;;)..sunt curioasa ce se mai intampla...asa ca Bye pana data viitoare!:*:D.

[Sayuuki]

Îmi place foarte mult ideea fic-ului cum Aria şi Vladimir sunt destinaţi să se urască şi să se iubească în acelaşi timp. Povestea mi se pare interesantă, dar un pic alambicată. Oricum, îmi place foarte mult şi ţin să-ţi spun că totul se combină în armonie.

Greşeli facem toţi, dar de asemenea cu toţi putem învăţa din greşeli, deci:

1. Nu-mi place că grăbeşti acţiunea, mai ales când aceasta este bazată pe romantism. Un fic de dragoste nu trebuie grăbit. Totul trebuie prezentat mai amănunţit.
2. Dacă descrii o relaţie, trebuie să pui accentul pe sentimente. Din punctul acesta povestea e un pic seacă. Încearcă să prezinţi sentimentele personajelor mai adânc, ca să zicem aşa. Oricum, este foarte bine şi aşa cum scrii tu. Depinde de fiecare ce mod alege de a exprima sentimentele personajelor.
3. Greşeli gramaticale nu prea am văzut. De asemenea aşezarea în pagină şi ortografia sunt impecabile :).
4. Scena în care Aria se dăruieşte lui Vladimir e puţin cam seacă. Sper să nu te superi, dar ai cam grăbit-o şi în fuga ta, ai uitat că e ceva în care sentimentele domină. Oricum, îmi place cum ai descris-o, nici nu trebuia mai mult. Prea mult romantism de genul acesta dăunează :)).
5. Modurile de expunere: se îmbină armonios, lucru care dă bine la portofoliu. Dialogul nu este sec, procedee artistice ai folosit din plin.
6. Încă un lucru...spui că fic-ul este unul cu vampiri (ţin să te atenţionez că eu personal sunt cam obsedată de sânge şi tot ce derivă din faptul că vampirii cu asta se hrănesc), dar nu ai nici o şcenă specifică. Bine, eu citit ficul mai demult şi se poate să-mi fi scăpat ceva, dar în mare nu prea am văzut. Adică serios, nu le e şi lor foame? Nu ştiu tu, dar eu cred că la un vampir nevoia de sânge domină poftele sexuale. Sper să nu te superi (şi să nu uiţi ce-am scris în ultima paranteză), dar mie mi-ar fi plăcut dacă Vladimir ar fi muşcat-o pe Aria decât să se culce cu ea.

În mare, fic-ul tău e foarte bun, îmi place cum scrii. Aştept următorul capitol şi îţi urez succes în încercarea de a deveni mai bună pe viitor. Nimeni nu este perfect, dar dacă muncim, vom persevera!

P.S.:Dacă ai timpul necesar, te rog să te uiţi şi la ficul meu şi să-ţi exprimi părerea. Mersi!

[Lucifer]

well I have a thing for vampires so din lipsa de ocupatie azi am zis hai sa citesc un fic. nu am mai facut asta de ceva timp si m-am gandit ca un fic cu vampiri ar prinde bine. titlul ma atras dar cum a spus si cineva mai sus mereu exista acest dar...nu te speria nu e nimic grav ci doar cateva critici, insa nu voi incepe cu ele ci cu laudele so here I go:

imi plac unele din numele alese, insa trebuie sa ai ceva in vedere pe parcurs in legatura cu acestea daca te decizi sa mai scri si un alt fic. Armis(Aramis) este un nume frantuzesc ian Van este oarecum specific popoarelor germanice. Cristo inseamna Hristos in latina, alaturarea acestora nu suna chiar ok. nu e nimic grav doar o mica obesrvatie. aceiasi poveste si la vladimir, este nume rusesc.

imi place la nebunie comportamentul ariei insa mare atentie la replicile ei, desi vrei ca ea sa fie mereu ironica uneori nu iti reuseste. ironia este o sabie cu doua taisuri, poate accentua temperamentul si portretul psihologic al unui personaj dar in acelasi timp il poate face sa para vulgar, iar astfel risti ca personajul sa cada in cealalta extrema cea a vulgaritati si depravarii.

imi place actiunea insa prea o grabesti, lasa lucrurile sa curga de la sine, nu te grabi sa dai prea multe detalii.

ai creat un mister in jurul lui Armis cea ce imi placea enorm insa ai rupt acel mister mult prea repede, genul de personaj pe care ai incercat tu sa il faci nu s-ar fi induiosat de cateva picaturi de sange. atentie pe viitor, cu diocletian caci si el pare sa aiba misterul sau.


cam acestea au fost partile bune acum sa trecem la critica:

descrierea: eu personal am ceva cu ea imi plac descrierile lungi care sa ma faca sa stau lipit cu ochii de monitor savurand fiecare cuvant al naratorului. la tine e foarte putina si nu din cauza faptului ca nu poti si am impresia ca e din cauza grabei si a dorintei de a da cat mai multa informatie, insa trebuie sa ai in vedere ca descrierea este cea care face un fic sau un roman unic si delicios.

monologurile sunt foarte scurte si prin ele dai impresia ca personajele sunt niste marionete. trebuie sa ai in vedere ca monologul reprezinta gandurile si trairile unui personaj si prin monolog arati adevarata latura a personalitatii lui. dezvolta-l mai mult pe parcurs si pune mai multa pasiune in el.


sfat: nu uita ca performanta inseamna 20% talent si 80% munca, doar prin munca ta si prin devotarea ta fata de cea ce scri poti sa atingi acel punct. scrie profund si scrie fiindca iti place nu pentru a impresiona:)


sper sa nu te supere cuvintele mele , eu doar mi-am spus parerea si sper sa inveti ceva din cuvintele mele.

[Savarina Ali]

m-am gandit sa trec si aici. vreau sa spun ca si acest capitol este sweet cu adevarat. imi place stilul tau de a povesti, adica este dragut. putini de aici au acest talent(hai acum nu vreau sa mi se urce careva in cap, cand spun ca e dragut, este dar poate ma astem si de la mai mult, asa ca nu vreau comentarii aiurite pe aceasta tema) imi place cum ai facut sa reactioneze personajele. sunt chiar dragute. banuiesc ca acum voi incepe cu critica :descrierea cam lipseste pe aici, adica ai dar foarte putina, ar mai trebui adaugata. dialogul nu este sec. naratiunea este draguta. iar actiunea este putin cam grabita, dar poate fi remediat totul in capitolul urmator. ;)
astept nextul cu sufletul la gura, metaforic vorbin, acum sa nu o luati de buna. asa ca iti urez succes cu nextul si multa inspiratie.
bye bye si pupici:*:*:*

[aleee]

ca de obicei ma uimesti : x
am decis sa treck` si eu pe aici:d,am cam intarziat ca acuma cu vacanta asta nu prea dau pe acasa` :))
iimii place mult,si descrierea e ok.
da dialogu` ma atras sincer:x
deci,o sa mai trec pe aici,nu scapi de mn asa usor ;)

bye bye:*

[Alexi]

Capitolul 13
Vladimir P.O.V


Cred că acum am totul ca să fiu fericit. Tronul şi prinţesa. Totuşi de ce simt că abea acum începe adevăratul pericol?
O priveam pe roşcată cum dormea. Arăta ca un îngeraş. Cred că toţi arătăm aşa în somn. Chiar şi Armis sau Diocleţian.
Am început să o mângâi pe fată pe umăr şi obraji. Degetele mele au coborât pe buzele ei. Nu poţi să nu săruţi acele buze. Brusc am fost muşcat de unul dintre degete. L-am tras repede şi m-am aşezat în şezut, începând să înjur. La dracu! Aria!
Roşcata a început să se mişte, deschizându-şi ochii. Când m-a văzut a început să chicotească. Şi-a pus mâinile sub cap şi m-a privit.
- Prost obicei ca să mă trezeşti!
Am zâmbit şi m-am întors cu faţa la ea. Am apucat-o de talie şi am aşezat-o în braţele mele. Picioarele ei mi-au înconjurat talia, iar mâinile ei gâtul.
- Şi cum ţi-ar plăcea să te trezesc?
- Cred că şi metoda asta e bună.
Buzele noastre s-au unit. Mi-am băgat limba printre buzele ei reuşind să trec de dinţi. Degetele ei au început să se joace cu părul meu. Îi muşcam uşor buza inferioară, iar mâinile mele îi mângâiau spatele.
Ne-am despărţit buzele şi i-am lipit trupul de al meu. Am privit-o în ochi şi am pătruns-o. A gemut şi m-a tras şi mai tare de păr. A început să se mişte, în timp ce buzele mele au ajuns pe sânii ei. Am început să îmi mişc limba pe sfârcurile ei. Îi muşcam şi sugeam, în timp ce gemetele ei deveneau mai adânci.
Am întins-o pe pat şi m-am aşezat deasupra ei fără să ies din ea. Am început să mă mişc, pătrunzând-o din ce în ce mai adânc. Unghiile ei intrau adânc în spatele meu. Am mârâit şi mi-am apropiat buzele de gâtul ei. Am lins uşor pielea şi am reuşit să o zgârii cu unul dintre colţi. Se apropia acea perioadă în care tânjeam după sânge.
- Ah! Vladimir!
- Shh! O să fiu rapid! Doar lasă-mă să gust sângele tău.
- Nu! Vladimir lasă-mă!
Nu am ascultat-o. Mi-am înfipt colţii în gâtul ei. A ţipat şi a început să mă lovească. Sângele ei era diferit, dulce. Nu puteam să mă satur de el. Am putut să îi simt lacrimile care au început să i se prelingă pe obraji, dar nu puteam să mă opresc. Nu voiam acest lucru. Colţii mei pătrundeau mai adânc în gâtul ei.
- Vladimir lasă-mă!
Şi-a pus mâinile pe pieptul meu, iar în următoarea clipă am fost izbit în peretele din faţa patului. Eram destul de ameţit. Respiram greu. Mi-am dus mâna la gură. Colţii mei se retrăgeau puţin câte puţin, iar respiraţia începea să revină la ritmul ei. M-am dezlipit de perete şi m-am ridicat în picioare. Aria nu mai era pe pat. La dracu! Am reuşit să o sperii de tot. De ce nu mă pot controla în preajma ei?


*



- Aria! Te rog! Lasă-mă să intru! Îmi pare rău!
Băteam în uşa de zece minute, iar mica mea prinţesă refuza să îmi deschidă uşa.
- Aria îţi jur că dacă nu deschizi uşa intru cu forţa. Vreau doar să vorbim. Te rog!
Nici un răspuns. Am numărat în gândul meu până la zece. M-am dat câţiva paşi înapoi, iar când am vrut să mă izbesc în uşă, aceasta s-a deschis. Roşcata mi-a făcut semn să intru. Am păşit în interiorul camerei şi am închis uşa în spatele meu. Fata stătea la câţiva paşi distantă de mine. Îşi ţinea mâinile în sâni şi avea acea privire sfidătoare pe care o iubeam. Privirea mi s-a oprit pe gâtul ei. Avea un bandaj în locul unde am muşcat-o. Am încercat să mă apropii de ea, dar ea se dădea în spate cu câţi paşi înaintam.
- Îmi pare rău Aria! Nu am vrut să te rănesc! Pur şi simplu nu am mai putut să mă controlez când ţi-am gustat sângele. Iartă-mă!
A oftat şi s-a apropiat de mine. Mi-a înconjurat talia cu ambele braţe şi şi-a lăsat capul pe pieptul meu. Am îmbrăţişat-o la rândul meu şi am sărutat-o pe creştetul capului.
- Te iert! Şi îmi pare rău! Îmi pare rău dacă te-am rănit!
Cred că visam. Am îndepărtat-o puţin de mine şi am privit-o. Era tristă, dar asta nu mă făcea să fiu mai puţin uimit. Am atins-o uşor pe obraz şi am sărutat-o pe buze. Limba mea s-a băgat adânc în gura ei, explorându-o.
Am rupt sărutul şi am privit-o. Am luat-o de mână şi am tras-o după mine. Am ieşit din cameră, îndreptându-ne spre trepte.
- Unde mergem?
- La tatăl tău! Trebuie să îl întreb ceva.


*


Consuelo stătea în dreapta regelui, probabil aburindu-l cu orice prostie. M-am apropiat de tron, trăgând-o pe roşcată după mine. La vederea noastră, bărbatul şi-a îndreptat privirea spre noi.
- Armis, vreau să îţi cer ceva!
Regele m-a privit surprins. Am tras-o pe Aria lângă mine. Mi-a strâns mâna şi şi-a lipit fruntea de braţul meu.
- Despre ce e vorba Vladimir?
- Vreau ca Aria să fie regina mea!
Bărbatul s-a ridicat de pe tron şi s-a apropiat de mine. Ne-a privit pe fiecare în parte, după care a zâmbit. A vrut să spună ceva, însă în acel moment uşa s-a deschis.
- Rege Armis... prinţesa Jaquelin... a fost găsită...moartă.
Aria s-a întors cu faţa la mesajer. Mâna ei s-a desprins de a mea. Mi-am întors capul şi am observat că ochii ei erau înlăcrimaţi.
- Cine ... a ... făcut-o?
Vocea ei tremura. Regele a venit lângă ea.
- Credem că a fost Diocleţian. Sigla regatului lui a apărut pe trupul prinţesei.
Diocleţian din nou! Aria a căzut în genunchi, iar lacrimile au început să se prelingă pe obrajii ei. Armis nici măcar nu s-a uitat la ea. Am oftat şi am ridicat-o pe roşcată de jos. Am strâns-o în braţe şi am sărutat-o pe frunte.