Rapita de vampiri

[Me_Samy]

Buna din nou...acest capitol era mai incitant dar l-am pierdut demult asa ca nu-mi mai amintesc exact ce am scris anterior..sper sa va placa ..eu accept si critici mai dure..Nu l-am corectat..va las voua aceasta placere...
Varsta minima:--[ la unele capitole o sa fie limbaj vulgar, anunt]
Gen: fiction
Limba: Romana
Observatii cu privire la continut: --
Tipul de comentariu solicitat:Avansata
Capitolul 1

Este anul 2050, vampirii au pus stapanire peste lume, facand noapte vesnica. Nu am vazut niciodata soarele, doar am auzit poveste despre lumina lui.Acum mereu este eclipsa totala.
Toti suntem in primejdie sa ne pierdem vietile, dar ei ne tin in viata-trebuie sa se hraneasca-dar vom disparea usor,unul cate unul. Toti oamenii importanti au fost inlocuiti de aceste creature dezgustatoare,presedintele si toti oamenii din parlament,primarii,profesorii-toti.
Ma numesc Andreea.Am cincisprezece ani si locuiesc in orasul Rosemarie.La scoala n-i s-a spus ca este numele unei celebre femei-vampir care a ajutat la subjugarea rasei umane. Am parul saten deschis si lung pana la umar,la varf usor intors inspre exterior,ochii albastrii si pielea foarte palida,chiar m-as putea integra printre “ei”.
Nu am parinti,defapt nu stiu daca am avut vreodata vreo familie.Nu-mi cunosc nicio ruda si ma intretin din niste bani care imi sunt trimisi lunar,dar pe plic nu sunt trecute datele expeditorului.
Sunt inalta si slaba.Imi place sa-mi petrec timpul singura,ceea ce este bine si asa nu am cu cine sta.La scoala am note bune,ma mentin printre cei mai buni din clasa desi orele au fost schimbate in mod drastic.La ora de istorie invatam despre vampirii care au ajutat la cucerirea lumii.La geografie invatam noile nume de capitale,tarii,impuse.Urasc sa invat despre acesti mosntrii,am noroc ca am memorie vizuala,pentru ca niciodata nu-mi fac temele sau sa invat.
Imi place sa port…ce am. Nu sunt mofturoasa,deoarece nici nu-mi permit luxuri. Port ce am: bluze cu maneca lunga,blugi,treninguri si cel mai des uniforma,caci in societate nu prea ies.
Locuiesc la periferie,intr-o casuta mica cu patru camere:dormitor, o camera de oaspeti vesnic goala deoarece nu ma viziteaza nimeni, o bucatarie si o baie.Ce altceva as putea cere?
Sunt o persoana retrasa,politicoasa,care se adapteaza mediului in care se afla,descurcareata,practica,vesnic frustrata.
Imi doresc cel mai mult pe lumea asta sa distrug toti acesti monstrii,aceste bestii,care imi distrug viata.
Cel mai ciudat lucru la mine este ca nu-mi amintesc copilaria mea deloc.Nici cum am ajuns aici,nici cum am ajuns sa ma intretin-nimic.
Este prima zi de liceu.O dimineata ca oricare alta-sangerie.Culoarea cerului are culoarea visinie cu o imensa pata neagra-soarele.Ce mult mi-as dori sa ma trezesc odata si sa aud pasarelele si sa ma loveasca o lumina orbitoare.M-am dat jos din pat si m-am indreptat spre baie pentru a ma pregati de scoala.Mi-am luat uniforma formata din: o camas alba.o esarfa albastra,o fusta albastra.M-am uitat in frigider sa vad daca era ceva acolo-nimic.Nu aveam sa mananc,nici nu ma deranja.Mi-am luat geanta neagra,m-am incaltat cu perechea mea de pantofi negri si am plecat.
Drumul pana la scoala nu era lung:treceam strada,mergeam pe o strada si apoi faceam stanga.
Pe alee era un intuneric de il taiai cu cutitul,iar pasii mei rasunau ca un ecou infiorator,ma uitam la peisajul deprimant.Copacii erau goi,ici- colo cateva tufisuri minione.Si felinare pe o parte si de alta a aleiei.Va ganditi ca oare ar trebui sa fie lumina,dar acele felinare au lumina unei lumanari asa ca sunt puse mai mult de forma.
Pe strada eram doar eu,dar aveam impresia ca zgomotul pasilor mei era facut de zeci de persoane in acea liniste mortuara.
Am trecut strada,nici nu m-am asigurat.Nu-mi pasa daca mor,oricum nu aveam sa ajung undeva mai rau ca aici.
Deodata vad “Sediul”.Acesta este o casa gigantica cu mai multe etaje,unde sunt adunati totii vampirii din comuna noastra si sunt destui nu va faceti griji.De mult ori vad cu o chii mei cum sunt rapite colegele mele,dar aproximativ toate sunt innebunite cand vine vorba de “donarea de sange”,mai ales la “cei draguti”.Draguti pe naiba.
Am trecut mai mult plutind pe langa el,deparca mi-ar auzi cineva pasii.Am un sentiment ciudat,cred ca sunt urmarita.Oh,devin paranoica.Nimeni nu s-ar uita la mine
.Si pun pariu ca am un gust oribil,a noroi.Mai am un pic si ajung la scoala,dar sentimental ca sunt urmarita e inca acolo.Aproape am ajuns,numai e mult.
Cand sa dau coltul cineva ma prinde de mana si ma trage intr-un colt intunecos.Ma zbat sa fug.Incerc sa tip dar din gura mea nu iese nici un sunet.Ma zbat in continuare dar e prea puternic pentru mine.Imi pune ceva la gura,stiu ce este si imi tin respiratia,dupa cateva secunde clachez si incetez sa ma zbat.
Numai imi pot tine respiratia si simt cum ma i-a somnul.Stiam…Acum o sa mor.



Scuze ca e scurt dar eram incantata s apostez..3 comuri cel putin pentru next

[Rin]

In momentul asta eu comentez mai mult pentr capitolul 2 caci de multe ori lenea ma invinge si nu comentez la ficuri.Pai ce sa zic....Titlul m`a atras iar ideea e chiar originala.Ma asteptasem sa zici ca era o fata bogata si frumoasa si intr`o zi un vampir a rapit`o pentru ca era frumoasa si s`au indragostit si bla bla.:-@ Dar ideea asta e mai captivanta si mai originala.Imi place.Greseli de tastare nu prea am vazut.Bine,pe langa mine poate trece si un meteorit in flacari,nu`l vad.Descrierea e bunicica.Dialog nu am vazut dar e ok in primul capitol.Si actiunea e ok.Bine..a predominat descrierea.Si nici actiunea nu poti sa ai prea multa in 53 de randuri.Oricum,ma roade curiozitatea asa ca ai face bine sa postezi.^^ Good luck !

[Me_Samy]

Bine mai hai ca de mila...va dau nextul ca miati dat 3 persoane comenturi.. eu nu prea am mai intrat si na..de unde sa vad..nextul va fi cam scurt ..ca e ora 11 jumate noaptea dar sper sa va placa

Capitolul 2

Am murit? Nu,nu se poate,atunci de ce mai gandesc? Incerc sa deschid ochii.Si chiar reusesc. Cred ca vad cerul,nu stiu cum arata dar este foarte albastru, ce privilegiu sa vad cerul. Visez? Nu am cum caci nu stiu cum arata cerul, deci nu pot visa ceva ce nu stiu...
Atunci mi-am dat seama ca nu priveam cerul, ci priveam doi ochi albastrii.Era un baiat brunet care se uita la mine calm,fara nici o expresie pe fata. Atunci mi-am amintit ce sa intamplat si am inceput sa ma tem.Mai bine ramaneam cu ochii inchisi. Imi e frica,apuc ce am la indemana... asternutul si il trag peste mine cat pot de mult,de parca as crea un scut invizibil. Baiatul nu zise nimic,statea pe scaunul de langa pat,uitandu-se la mine.
Timp de cateva minute ma gandeam cum sa evadez,dar stiam din start ca nu aveam sanse prea multe,asa ca nu imi bateam capul,mai bine muream aici scurt decat sa mor in chinuri sau de batranete singura,acasa.Aici,simplu si rapid.
-Hai fa-o! am spus enervata.
A sunat mai convingator decat ma asteptam.Dar baiatul nu schita nici un gest.
-Ce sa fac? spuse acesta nedumerit.
-Hai omoara-ma!
-De ce as face asta?
- Atunci de ce Dumnezeu mai adus aici? am strigat aruncand asternutul jos de pe mine si repezindu-ma la el.
-Calmeza-te,crezi ca mie imi convine sa te aduc aici si sa te pazesc?Astea sunt ordinele pe care si eu le-am primit de la altii.
Spuse toate acestea asa de serios incat l-am crezut.Am observat ca era imbracat cu o pereche de blugi negri si o camasa neagra, iar parul il avea lung pana la umar.
M-am asezat la loc imbufanata.Acum ce urma sa fac?Ce sa zic?Stateam acolo toata ziua fara sa fac nimic?El doar se uita?
-Cat e ceasul?
-Unu dimineata!
Era enervanta acea tacere...Aveam atatea intrebari,dar el parea un om foarte nesociabil, asa ca am tacut si mi-am rotit ochii prin camera.
Era o camera cu un perete semi-oval, cu peretii de culoare lila,cu draperii bleo. Avea patul de doua persoane in care eram eu,cu lenjeria de culoare mov deschis in brate, un birou cu multe caiete si pixuri, doua noptiere,si un sifonier.Era o camera cu bun gust foarte mare,deci aveai loc unde sa te misti. Am zarit o usa.Nu stiu ce e dar voi afla.
Am intrebat unde este baia,iar el mi-a raspuns ca este dupa usa maro pe care am vazut-o mai devreme.Imi era si frica sa ma dau jos din pat,dar sa mai trec si pe langa el...Am decis sa mai stau in pat,poate pleaca. Am mai observat ca incaperea era luminata de zeci de lumanari de diferite marimi si unele parfumate,caci se simtea miros de levantica si scortisoara in aer,asezate pe niste suporturi foarte frumos concepute.
-Cum te cheama?am intrebat sfioasa si neuitamdu-ma in ochii lui.
-Lorcan.
Imi suna cunoscut.Chiar il cunosteam de undeva,dar nu stiu de unde.Ochii lui imi urmareau fiecare miscare si asta ma enerva la culme.
-Vrei sa nu te mai uiti asa la mine?Ce crezi ca fac?Planuiesc cu viteza luminii sa evadez?Si asa n-as avea nici o sansa.am spus asa furioasa incat Lorcan incepu sa ridice din spranceana.
Nu aveam de cand sa ne luam la cearta dar nu suportam sa se uite nimeni la mine,defapt nimeni nu ma priveam asa de intens pana sa fiu adusa aici.
Baiatul se ridica si incepu sa se plimbe prin camera fara sa ma mai priveasca.Acum e momentul Andreea,du-te la baie.M-am ridicat foarte silentios de pe pat si am fugit pana la mica usa.Cnad am intart in aceea baie ma lovit un parfum minunat de trandafiri.Era cea mai frumoasa si mai mare baie pe care am vazut-o vreodata.Cred ca era cat fosta mea camera.Avea o cada imensa,o cabina de dus cu zeci de butoane in ea, o toaleta,o chiuveta dubla din marmura si o oglinda cat tot peretele.Gresia era neagra,iar faianta era alba cu delfini pe ea. As fi stat in aceea baie pentru eterninate as aca am profitat si am inchis usa pe dinauntru si m-am uitat de un prosop,era unul albastru pe un suport.M-am dus la cada si am deschis amandoua robinetele si in timp ce apa se pregatea mi-am aruncat ochii in raftul de langa.Erau tot felul de sticlute pe care erau scrise diferite arome,asa ca am ales unul de portocale si spuma de baie.Un adevarat rasfat.Am pus toate substantele in cada si deja incepea sa se simta aroma de portocala.Am intrat si eu in acel minunat paradis parfumat si m-m simtit mai bine imediat,mai bine zis m-a cuprins o moleseala imensa.
Dupa vreo douazeci de minte de rasfat,am iesit din baie si spre surprinderea mea Lorcan numai era,iar pe scaunul pe care statuse erau un tricou albastru cu umerii goi si o pereche de panataloni trei sferturi mulati,gri,iar pe haine era un bilet.
"Andreea,a trebuit sa plec cu niste treburi, i-a aceste haine,sper ca sunt mai bune decat uniforma.Ti-am lasat niste carti pe birou,poate vrei sa le citesti.
Lorcan"

Stia cum ma cheama.Deci era deja informat despre mine.Vroiam sa cercetez locul,dar moleseala baii ma oprea.M-am indreptat spre birou sa ad ce carti imi lasase.Erau niste vechi carti de aventuri.Le-as fi citit dar eram prea obosita,atat mental cat si fizic.
M-am schimbat in hainele de la el ca sa fiu ai confortabil imbracata,iar uniforma am pus-o in sifonierul care era gol.
M-am bagat in pat si am adormit instantaneu imbratisata de mirosul de scortisoara.



Asta e oameni buni :X:X
P.S La 8 comenturi vedeti continuarea :P:P
Corina am corectat..si da vroiam sa scriu fizic :))

[Corina.]

Bun.Chiar imi place.
Descrierea umpic stangace,doar ca imi place foarte mult cum gandeste tipa si cum descrii ce ii place.Greseli de tastare nu prea am observat si sper sa nu observ.
Aa, am vazut o greseala :

Le-as fi citit dar eram prea obosita,atat mental cat si psihic.

Poate vroiai sa spui "mental cat si fizic" deaorece mental cu pshic e acelasi lucru .

PSÍHIC, -Ă, psihici, -ce, s. n., adj. 1. S. n. Formă specifică de reflectare a realității, produsă de activitatea sistemului nervos și prezentă la animalele superioare; totalitatea fenomenelor și a proceselor proprii acestei reflectări; structură sufletească proprie unui individ. 2. Adj. Care aparține psihicului (1), privitor la psihic. – Din germ. psychisch, fr. psychique.

Prima data cand am vazut titlul am zis : "Phoaa... alt fic cu vampiri,iar este rapita si violata,sau mai stiu eu ce":))

Astept nextul;;)

[Miranda.]

Asta este o poveste incredibila. Sa nu spui ca eu am spus dar e mult mai frumoasa ca a mea.
Imi pare rau ca nu am intrat mai devreme sa citesc dar credema ca nu puteam.
Ai o imaginatie foarte frumoasa, pacat ca esti fan NejiSaku pentru ca nu prea exista fani la acest cuplu, mare pacat.
Acum o sa ma refer la proza, cat stiu si eu ca nu sunt experta.
Descrierea este foarte dezvoltata, este acolo unde trebuie.
Actiunea nu este grabita, de multe ori cand citesc o poveste mi se pare ca actiunea este alergata de caini. (asa o fac si eu)
Dialogul este putin, lucru care nu mi se pare rau (mie imi place mai mult dialogul dar stiu ca nu este bine asa ca nu am ce sa spun)
Ideea este foarte frumoasa si din punctul meu de parere este unica.
Bafta la scris!

[Me_Samy]

Salut din nou... am gasit niste poze ...pentru a va da cateva idei...
http://fc04.deviantart.net/fs23/i/2007/3...boblea.jpg
nu prea e asa de dragutz pentru ca este desenat dar sa aveti o idee ..de ansamblu

Andreea
http://blogu.lu/bob/files/2009/03/dsc_0088.jpg cat de cat seamana cu ce vreau eu sa arat

http://img.envy.ro/img/products_watermar..._10600.jpg -fusta de la uniforma

http://3.bp.blogspot.com/_UqV2nvb2ko8/S4...C09133.jpg - esarfa de la uniforma

http://www.sjindustry.ro/poze/sjb%2002%2...0negri.jpg blugii lui Lorcan.

http://www.casesigradini.ro/galery/w000064.jpg o parte din baie

http://www.magazinuldeamenajari.ro/image...eu%201.jpg in sitilul asta era cada ..doar ca mai mare in lungime

http://i.clubafaceri.ro/clients/43/62562...57_big.jpg camera exceptand lumina care vine de afara..;]]

sper ca vati lamurit cat de cat...paa astept comuri

[Auburn.]

"Este anul 2050, vampirii au pus stapanire peste lume, facand noapte vesnica."-Nu prea imi place cum suna fraza asta, se putea si mai bine descris cum vampirii au pus stapanire etc.
Eh, 70% din acest fic mi-a placut. Personajele(vampirii) nu sunt foarte originale, dar ideea in sine este. Nu am mai vazut poveste in care vampirii au cucerit lumea. Felicitari. Imi place felul in care scrii, chiar daca mai poate fi imbunatatit. Ar trebui sa descrii mai mult, nu doar sa pui poze.
Anyway, ideea este buna. Continua, asculta sfaturile si o sa iti iasa ceva super!

Bafta!

[perenelle]

Este un fic foarte bun,dar ma asteptam la asta din partea ta.Andreea mi se pare o fata normala,care este adepta vorbei "fac ce simt,spun ce gandesc" iar Lorec sau Loren asta cred ca se poarta prea frumos pentru un vampir.N-am inteles un singur lucru-ai spus acolo ca unele fete de abia asteapta sa fie "devorate"de vampiri-si mi de pare cam stupid sa fi incantat ca esti omorat de un tip dragut.Succes!

[Me_Samy]

Buna!!Fetele ..mai imi trebuie un coment ai va pun continuarea ..ce rea sunt..dar ma mai gandesc si poate pun capitolul 3 azi... Lorcan este dragut cu ea dintr-un motiv anume si ve-ti afla in capitolul 3.. si acele fete ..sunt alea disperate,cum sunt in Naruto alea de sunt innebunite dupa Sasuke :))
Sper sa va placa acest capitol ..care urmeaza ..haideti ca supun la vot pe mess care vrea contnuarea,adac aveti noroc veti vedea nextul azi :P:P[posturi unite]
Scuze ca fac dublu posting dar nu-mi merge sa dau edit...
S-a votat si voi pune acum continuarea...


Capitolul 3

M-am trezit foarte odihnita in camera cu miros de scortisoara.Acum aveam forte proaspete si vroiam sa inspectez camera,cat timp mai sunt singura.
M-am ridicat si m-am indreptat spre birou, ca sa ma uit la cartile de la Lorcan. Erau de aventuri, dar nu eram nici locul si nu aveam nici timpul ca sa studiez. In camera nu era nimic neobisnuit, m-am uitat dupa camere de supraveghere, dupa microfoane, dar nu era nimic.
Nu prea aveam ce face asa ca m-am dus in micul meu sanctuar: baia. Mi-am pregatit din nou cada, de data aceasta alegand aroma de capsuni. As fi vrut sa stau mai mult in apa aceea calda,dar am auzit usa camerei,semn ca venise Lorcan. Am decis sa ies, aveam o multime de intrebari sa-i pun. M-am sters repede si am iesit.
-Buna! spuse acesta parca mai bine dispus, fata de ziua precedenta.
-Salut si tie! Unde ai fost? am intrebat de parca ar fi fost un copil care nu a venit la ora stabilita acasa, iar eu eram mama lui care il certa.
-Am avut niste treaba. zise el cu o privire de copilas inocent.
-Treaba,ha?Lasa ca mai vedem noi. am spus facandu-mi ochii mici, parand periculoasa.
Baiatul incepu sa rada si lasa pe pat un pachet cu alte haine din cate se vedea.
-Sper sa-ti placa hainele astea, nu prea stiu ce porti,de ci am incercat sa ghicesc.
I-am spus ca nu sunt o fire mofturoasa si port tot ce imi vine bine.Vroiam sa-i pun marea intrebare: " Cati ani ai?", dar ceva ma oprea. Poate era faptul ca inca ma mai macina faptul ca il cunosteam sau poate nu vroiam sa jignesc.Oricum cuvintele au iest din gura mea fara sa vreau:
-Cati ani ai?
-17!
-Asta vad, ma refer la varsta ta reala, de cand ai devenit vampir plus varsta ta pe care o avea cand te-ai transformat.
-Hm..27!
Era tanar,dar asta insemna ca l-as fi putut cunoaste cu adevarat, as fi avut cinci ani cand ar fi fost transformat. M-am asezat pe pat si el pe scaunul de langa.
-Regreti ce ai devenit?am intrebat serioasa.Poate mai exista suflet in el avand in vedere ca nu era asa batran.
-Nu, pentru ca am facut-o sa salvez pe cineva drag mie.
-Pe cine?
Biatul scoase o fotografie din buzunar, cu un baiat si o fetita blonda.Fata era micuta, avea maxim sapte ani,iar baiatul... era chiar Lorcan. Atunci am simtit ceva, un sentiment de raceala imi ingheta tot corpul, iar asupra tamplelor mele era exercitata o presiune grozav de mare. Am tipat si mi-am pus mainile in cap. Mi-am amintit. Eu eram acea fetita, parintii mei si a-i lui Lorcan erau prieteni, mereu ne vizitam, nu m-il aduceam asa bine aminte pentru ca toate aceste lucruri s-au intamplat cabd eram mica, dar inca mai aveam vag imaginea unui baiat brunet in unele cosmaruri pe care le aveam.
-Eu sunt! Pe mine m-ai salvat! De ce ai facut-o? Puteai sa fii liber,sa fi fost eu in locul tau.
-Nu ai cum sa intelegi, cum as fi putut condamna un copil de cinci ani la o asemenea viata, ai fi avut vesnic cinci ani.
-Dar oricum ar fi venit si randul meu,nu exista cale de intoarcere.
-Ba da te-am trimis in munti la niste psihologi, care te-au crescut si la varsta de unsprezece ani ti-au sters memoria si te-au lasat singura,fara sa cunosti pe nimeni. Asa era mai sigur pentru tine.
- Dar de ce?
-Asta nu iti pot spune,numai tu trebuie sa iti aduci aminte si doar dupa aceea iti voi pune de ce pana la aceasta varsta a trebuit sa fii singura, fara nimeni care sa-ti fie aproape.
Nu era drept,aveam dreptul sa stiu despre viata mea...Poate va dura o vesnicie pana imi va reveni memoria pe deplin.I-am spus lui Lorcan ca vreau sa fiu singura, iar acesta iesi, lasandu-ma singura.M-am schimbat in hainele aduse de el, care erau foarte confortabile,culcandu-ma din cauza oboselii acumulate in aceste cateva ore in care am vorbit cu Lorcan. Sper ca maine sa fie o zi mai buna.


Stiu ca e scurt dar asta e ...
Va pup :X:X:*:*

[Me_Samy]

Buna lume... Scuzati dublu posting-ul... Vreau sa va anunt ca voi continua ficul meu... si sper sa vin cu nextul cat mai curand posibil[ am intarziat cam un an : ))]... Sper sa imi cititi ficul si sa criticati, pentru a stii ce sa fac sa evoluez. Multumesc anticipat tuturor care imi citesc ficul! La revedere! Spamspamspamspamspam!...

Dupa vreo cateva ore

Am venit cu nextul!:)

Capitolul 4

A doua zi m-am trezit mai obosita ca niciodata si nici macar mult prea adorata baie nu ma facut sa-mi revin. Toate informatiile de ieri mi se incurcau in mintea si asa destul de incalcita si desi incercam sa-mi fac ordine in ganduri, nu reuseam in nici un fel.

Stand in pat si citind in sfarsit o carte de la Lorcan, l-am auzit intrand. Era imbracat ca de obicei, lejer, cu neschimbatul lui zambet fericit pe fata. Pe baiatul asta chiar nu-l supara nimic? Presupun ca da, dar nu vrea el sa arate.
- Scuze, am crezut ca dormeai, ti-am adus niste haine.
- Nu este nimic, nu ma deranjai. Lasa-le acolo, daca vrei. i-am spus aratandu-i spre dulapul de mahon.
-Nu vrei nimic? ma intreba el, in timp ce se uita pe birou sa vada ce carte am ales. Rapit de pirati. spuse el amuzant. E chiar hilar sa stii. rase el.
-Nu este deloc amuzant. Toata viata mea era si asa destul de urata, acum ma aduci aici, brusc imi amintesc cel mai groaznic cosmar al meu si nici macar nu stiu ce caut aici. am spus, aruncand cartea pe jos si dandu-ma jos din pat.
Vroiam sa lovesc ceva si nu am gasit altceva decat corpul lui Lorcan, m-am aruncat spre el, dar acesta ma prinse inainte de a ma misca, nelasand ca palmele mele sa-i atinga fata. M-am smucit din stransoarea lui si acesta imi dadu drumul, de nervi lacrimile au inceput sa tasneasca din ochii mei, fara sa le pot opri, uram cand plangeam, aratam lasitate. Am cazut in genunchi si mi-am acoperit fata cu mainile, ma simteam furioasa pentru ca nu intelegeam ce se intampla si totodata vinovata pentru ca m-am repezit asa la Lorcan. El ma ajuta si eu cum il rasplateam.

Din nou aceea durere surda, imi punea stapanire pe corp si aceea presiune asupra tamplelor mele isi facea aparitia. Imi aminteam, eram pe camp verde, plinde flori multicolore, langa o padurice de stejari, soarele trona pe cer si pasarelele cantau un cntec minunat. Eu ma jucam cu o papusica de portelan, imbracata cu o rochita alba cand doi domni, imbracati elegant si uimitor de frumosi m-au intrebat unde stau. Unul dintre ei purta ochelari de vedere in forma de semiluna, dupa care se vedeau doi ochi albastrii si blanzi si avea parul lung si blond, iar celalalt era brunet si mai tanar decat celalalt. I-am indrumat spre ferma unde locuiam si le-am spus sa strige la poarta, caci am doi caini mari. Dupa aceea mi-am reluat jocul. Dupa ceva vreme, tot ce am auzit a fost scheunatul cainilor mei. Mi-am spus ca nu era ceva important, poate cainii s-au repezit la cei doi barbatii, iar unul dintre ei i-or fi lovit. Am ajuns pe seara acasa, iar peste tot domnea o liniste de nedescris, am intrat in sufrageria spatioasa si am descoperit cei doi caini lup, morti, plini de sange, langa corpurile...

E prea mult, durerea de cap incepe sa se amelioreze, eu incercand sa inlatur imaginile macabre. Incep sa-mi recapat cunostinta si aud vocea ingrijorata a lui Lorcan. Eram in pat, iar Lorcan era aplecat peste mine, privindu-ma ingrijorat.
- Doamne, credeam ca nu te mai trezesti? spuse el cu o nota de usurare in glas.
- Cat am fost inconstienta? am spus, inca cu ochii inchisi.
- Cateva zile.
E o perioada lunga de timp pentru a-mi aminti ceva atat de urat din viata mea. Cand am putut in sfarsit sa vorbesc si sa pot sa-l privesc fara sa ma doara capul, i-am spus ce am vazut. El imi spuse ca era o parte a copilariei mele si ca ar fi fost mai bine daca induram pana la capat. Doar am indrugat ceva despre Lorcan, cum ca ar fi nebun, sunt sigura ca m-a auzit, dar nu-mi pasa. Mi-a mai spus ca asa s-ar putea intampla de fiecare data cand imi amintesc ceva si deja ma demoralizat complet. As vrea doar sa se termine mai repede ziua asta. Stand asa, motaind, l-am auzit pe Lorcand spunand ceva.
- Tu nu te-ai plictisit stand aici inchisa?
- Nu! Eu dau petreceri cand tu nu esti aici. o mare "calitate" a mea- sarcasmul.
- Mda, draguta gluma, dar vorbesc serios. Ce-ar fi daca ai iesi pe aici?
- Da sigur! Nu trebuie sa ma indemni tu, ma voi duce singura in groapa cu lei.
Intr-un final i-am zis ca as vrea sa ies un pic din camera si asta il facu sa se mai insenineze putin, dar mai ramanea sa stiu cum pot iesi, fara sa stiu mancata. Lorcan imi spuse ca nu o sa patesc nimic si chiar l-am crezut, asa ca urmatoarea zi, imbracata cu un tricou alb si o pereche de blugi, am pasit peste pragul custii mele.


~Va urma...~




Foarte, foarte scurt, stiu..dar n-am ce-i face.. Va rog sa intelegeti ca n-am mai scris de mult si mie greu sa reiau firul povestii.
Spor la citit!