Limita nu se impune [vampiri]

[Savarina Ali]

wow nu imi vine sa cred O.O
este asa de incitant.....imi place mult de tot ;)). de abia astept sa vad ce se intampla in continuare.....chiar sunt curioasa peste masura, nu imi vine sa ccred ce lucruri se intampla pe aici.trebuie sa spun ca este extraordinar imi place mult mult de tot :x. vrei sa vedem ce critica scoatem de aici? (sincer eu vreau ca vor spune ceilalti ca fac spam :D si eu nu vreau asta;)) ) descriere ai, dar puteai mai mult de atat stiu sigur. dialog ai si nu este sec, imi place. naratiunea este si ea draguta, iar actiunea este putin grabita ai grija;)
nu mai am ce sa spun decat ca imi place foarte mult, astept nextul si spor la scris;))
bye bye si pupici :*:*:**hug*

[Alexi]

Capitolul 14
Aria P.O.V



- Rege Armis... prinţesa Jaquelin... a fost găsită...moartă.
Mi-am întors mecanic capul spre mesajer, privindu-l. Sora mea? Micuţa mea soră era moartă? Corpul meu a început să tremure, iar inima mea s-a oprit pentru câteva clipe. Nu ştiam cum să reacţionez. Să plâng şi să ţip sau să fiu rece şi să mă comport ca şi cum ar fi murit un câine? Lacrimile mele încercau să iasă la iveală.
- Cine... a... fost?
Abea am reuşit să pun întrebarea. Nici glasul meu nu voia să se facă auzit. Mâna mea s-a desprins de cea a lui Vladimir. Simţeam că puterea m-a părăsit. Oare cum mai pot să stau în picioare?
- Credem că a fost Diocleţian. Sigla regatului lui a apărut pe trupul prinţesei.
Când am auzit de Diocleţian am căzut în genunchi, iar lacrimile au început să se prelingă pe obrajii mei. Mi-am încleştat pumnii până când unghiile au ajuns înfipte în carne, iar sângele începea să se scurgă printre degete. În acel moment am simţit că ura pune stăpânire din nou pe mine.
Vladimir m-a ridicat de jos şi m-a strâns în braţele lui. Mi-am întors uşor capul şi l-am privit pe tata. Nu făcea nimic. Stătea pur şi simplu. Brusc l-am împins pe roşcat şi am făcut câţiva paşi pentru a mă apropia de bărbat.
- Nu ai să faci nimic? Nici măcar acum? Fiica ta e moartă, iar tu stai ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. De ce nu faci nimic?
- Şi ce ai vrea să fac? Jaquelin e moartă şi nu mai putem face nimic. Trebuie să te resemnezi!
- Deci asta e tot? Trebuie să ne resemnăm? La fel cum am făcut şi cu mama? Am acceptat prea uşor faptul el a omorât-o! Dacă îl lăsăm în pace pe cine va mai omorâ? Pe Consuelo? Pe Vladimir? Pe mine? Trezeşte-te odată şi realizează că ai sentimente cu toate că tu ţi le ascunzi. Şi nu cred că îţi convine faptul că duşmanul tău îţi omoară familia.
Cred că am exagerat puţin, dar m-a călcat rău pe nervi. Cred că fierbeam. Nu făcea nimic. Nici măcar după ”morala” pe care i-am făcut-o. M-am întors cu capul la cel care a adus vestea şi i-am cerut să mă duc la sora mea. Roşcatul s-a apropiat de mine şi mi-a spus că mă însoţeşte.




*



Trupul ei era plin de sânge, iar inima era scosă şi aşezată lângă ea. Corpul meu continua să vibreze, iar genunchii mi s-au înmuiat. Vladimir m-a prins în braţele lui înainte să cad pe jos.
În acest moment sentimentele mele erau amestecate. Ură cu dragoste, slăbiciune cu forţă. M-am desprins din braţele roşcatului şi m-am apropiat de sora mea. M-am aşezat pe pământ şi am luat-o în braţe. Chipul ei era alb, iar pielea era rece. Mi-am lăsat capul în părul ei şi am început să plâng. Nu mai puteam să mă abţin. O strângeam în braţele mele, încercând să mă conving că totul nu era un vis.
- Jaquelin! Sunt eu Aria! Trezeşte-te! Te rog spune-mi că totul e doar un coşmar! Un coşmar din care mă voi trezi! Te rog! Trezeşte-te!
Vladimir a venit în spatele me şi m-a sărutat pe creştetul capului. M-a mângâiat pe păr şi m-a înconjurat talia cu braţele.
- Iubito! Mai bine îi lăsăm pe băieţii să îşi facă treabă! Mai bine te odihneşti.
- Nu! Nu nu vreau să o las. Nu vreau să ştiu că am pierdut-o! Te rog! Lasă-mă să mă duc şi eu cu ea.
Unul dintre servitori s-au aşezat de noi şi a luat-o pe Jaquelin în braţele lui şi a început să se îndepărteze. Am încercat să mă ridic şi să mă duc după ei, dar Vladimir mă ţinea strâns. Am început să ţip şi să mă zbat în braţele lui. Şi-a lăsat bărbia pe umărul meu şi mi-a cerut scuze. Mi-a îndepărtat părul şi şi-a înfipt colţii în gâtul meu. Am ţipat şi mi-am pus mâinile pe braţele lui. Mi-am băgat unghiile în pielea lui sperând că voi reuşi să mă eliberez. Un val de ceaţa a pus stăpânire pe ochii mei. Simţeam că energia abandona corpul meu. M-am lăsat în braţele roşcatului şi mi-am închis ochii, intrând într-o stare de inconştienţă.



*



Când mi-am deschis ochii am realizat că eram în camera mea. M-am aşezat în şezut şi mi-am pus mâna la gât. Am simţit ceva moale. Mi-am întors capul şi am văzut că pielea era acoperită cu un pansament. Capul îmi pulsa şi simţeam că mai avea puţin şi exploda. Mi-am dat cearşaful la o parte şi am observat că purtam halatul meu de mătase.
Înainte să mă întorc pentru a mă da jos din pat, uşa s-a deschis.
- Nici să nu te gândeşti!
Vladimir a intrat în cameră, iar în mâini avea o tava. S-a apropiat de pat şi a lăsat tava pe noptieră. Am observat că pe aceasta se aflau câteva pastile şi un pahar cu apă. Erau acele pastile scârboase care înlocuiau sângele. Sau măcar încercau.
Roşcatul m-a întins pe pat şi m-a învelit din nou. S-a aşezat în şezut pe pat şi m-a sărutat pe frunte. A zâmbit şi a luat câteva pastile între degete şi le-a lăsat să cadă în paharul cu apă. În câteva clipe lichidul transparent a devenit roşiatic. A luat paharul în mână şi mi l-a dat. Am oftat şi l-am luat. Începea să îmi fie greaţă de aşa ceva. Am privit lichidul. Dacă tata nu mă ascultă, eu de ce să o fac? Am aruncat paharul in peretele din faţa patului, reuşind să îl sparg. Băiatul m-a privit uimit, apoi s-a întors şi a privit cioburile de sticlă.
- Să înţeleg că eşti capricioasă! Dacă mă urăşti...
- Nu fi idiot! Tu nu ai nici o treabă cu asta. M-am săturat să fiu păpuşa lui.
S-a întors cu capul la mine. Îl priveam fix în ochi.
- Păpuşa cui?
- A tatei! Ai văzut că nu a făcut nimic ca să îl pedepsească pe acel criminal. Nici măcar nu m-a ascultat. Nu mai am de gând să beau băuturile astea scârboase sau să îi fac pe plac în vreun fel. Fiica lui a murit şi lui nici măcăr nu îi pasă.
M-a luat de mână şi m-a tras în braţele lui. M-a aşezat pe genunchii lui şi m-a sărutat scurt pe buze.
- Iubito el e tatăl tău. Şi nu poţi să schimbi asta. Dar vreau să ştiu de ce te pune să bei chestiile astea.
- Naiba ştie! După ce a murit mama mi-a spus că vrea să beau asta şi să nu mai vânez. Nici măcar nu mi-a dat nici o explicaţie. Nici măcar nu ştii cum mă simt atunci când Zara şi Zero sunt plecaţi să mănânce , iar eu trebuie să stau şi să mă uit pe pereţi.
- Păi cred că am o soluţie la frustarea ta! Muşcă-mă! Bea sângele meu!
L-am privit uimită. Nu cred că glumea. Se uita la mine cu zâmbetul pe buze. M-a sărutat scurt pe buze.
- EÅŸti sigur?
A dat din cap şi m-a apropiat de el. Am tras aer în piept şi mi-am apropiat buzele de gâtul lui. I-am lins uşor pielea, iar colţii şi-au făcut apariţia imediat. Nu am mai stat mult pe gând şi l-am muşcat. Am auzit geamătul pe care roşcatul l-a scos. Sângele lui avea un gust bun şi sinceră să fiu îmi era dor de gustul sângelui. I-am înconjurat umerii cu mâinile şi mi-am lipit trupul de al lui.

[Savarina Ali]

Kida e asa de trist totul, asa de plin de sentimente. Nici nu stiu cum sa ma exprim sau sa stiu daca sentimentele mele se pot exprima in cuvinte. Poate ca este si starea pe care o am, dar totusi cred ca este minunat ficul si coapitolul si tot ce ai in el. Totul e perfect nu imi vine sa cred cat de buna esti, adica pot dar asa vine vorba:* Descriere ai si este minunata, dialog ai si nu e sec dupa parerea mea, ceea ce e bine. Naratiunea este buna, iar actiunea nu este grabita. Totul este bine, stii sa te axezi pe fiecare incat sa devina un fic cat mai dragut. Te astept cu nextul si sunt sigura ca voi lasa com si atunci, chiar daca gasesc nextul mai tarziu:D. Sper ca povestile (asta si cu Dansul dragostei) sa nu se mai termine :x Imi inveselesti ziua mereu cu aceste capitole :X:X:*
So bye bye and *hug* and *kiss*

[Alexi]

Capitolul 15
Vladimir P.O.V


Roşcata continua să îmi sugă sângele. Mi-am pus mâinile pe spatele ei, mângâind-o. Trupurile noastre erau lipite. Nasul meu era aproape de gâtul ei. Am lins uşor pielea, iar colţii au ieşit la suprafaţă. Am zgâriat-o uşor, iar când am vrut să îi gust sângele, fata m-a îndepărtat de lângă ea şi s-a ridicat din braţele mele. Mi-am ridicat ochii şi am privit-o. Şi-a dus mâna la gura şi a început să îşi şteargă sângele de pe buze.
- Îmi pare rău. Dar nu pot permite nimănui să îmi sugă sângele.
- De ce?
- Pentru că aşa vreau eu. Şi prefer să îmi păstrez unele secrete pentru mine.
A început să se plimbe prin cameră. Voia să aibă secrete? Faţă de mine? Nu prea cred asta. M-am apropiat de ea şi am apucat-o de încheietura mâinii. Am împins-o în peretele de lângă ea şi am încolţit-o.
- Peste puţin timp o sa ne unim vieţile pentru totdeauna. De ce ai vrea să ţii secrete faţă de mine? Nu ai destulă încredere în mine?
- Exact! Şi dacă stau bine să îmi amintesc nu am acceptat niciodată să fiu soţia ta. Tu ţi-ai imaginat asta şi te-ai dus şi la regele tău să îi spui.
Am întors cu spatele la ea şi am dat cu piciorul în masa din faţa mea.
- E doar adevărul Vladimir! Nu ai de ce să te enervezi. Nu am spus niciodată că voi fi regina ta.
- Nici o grijă pentru că nu vei mai fi! Vreau să am alături pe cineva care poate avea încredere în mine. Şi care să poată simţi pentru mine ceea ce simt eu pentru ele.
- Vladimir...
- Ţi-am suportat destul capriciile şi am crezut că te vei putea schimba, dar văd că m-am înşelat. De acum înainte o să fac ce vreau cu tine. Tatălui tău nu îi pasă de tine şi nu îmi poate face nimic şi având în vedere că am câştigat pariul nostru, eşti sclava mea.
Am ieşit din cameră şi am trântit uşa în spatele meu. Nu ştiu ce se întâmpla cu mine. De ce i-am spus toate acele lucruri?
Am intrat în camera mea, reuşind să nu scot uşa din balamăli. M-am trântit pe pat şi mi-am pus mâinile în păr. Eram nervos, dar nici măcar nu ştiam care era motivul. M-am enervat doar pentru că Aria vrea să îşi ţină secretele pentru ea? Sau pentru că nu are destulă încredere în mine?
Am oftat şi m-am tras uşor de păr. Mi-am închis ochii. Trebuia să mă calmez. Însă nu puteam să îi permit Ariei să mă ia peste picior din nou. De această dată nu voi ceda. Nu o voi primi din nou lângă mine. Vreau să mă conving mai întâi că mă iubeşte cu adevărat. Nu vreau să ...
Gândurile mele au fost întrerupte de câteva bătăi în uşă. Mi-am deschis ochii şi m-am aşezat în şezut. O voce joasă mi-a spus că regele vrea să mă vadă.




*



- Voiai să mă vezi?
Armis s-a întors cu faţa la mine şi mi-a zâmbit. În faţa lui se aflau mai mulţi soldaţi sau ce naiba or mai fi şi ei. Bărbatul a scăpat repede de ei şi am rămas singuri în sala tronului.
- Da! Vreau să îţi spun că peste două zile vei deveni rege.
- Asta e tot?
- Nu! Voiam să îţi mai spun să ai grijă de Aria. Nu vreau să facă vreo nebunie şi să se ducă la Diocleţian să îi ceară socoteală pentru fapta lui.
- Şi de ce îmi spui mie să am grijă de ea? E fiica ta! Pe mine nu mă mai interesează soarta ei. Dacă asta a fost tot, eu plec.
Nu a mai avut replică. Dar cred că eram orb, pentru că l-am văzut puţin îngrijorat. M-am întors cu spatele şi am început să mă apropii de uşă. Înainte să reuşesc să părăsesc camera, Consuelo a apărut în faţa mea.
- Vrei să te dai? Îmi stai în cale.
- Prinţesa îţi va da cel mai frumos dar din lume, dar va suferi mult pentru el. Aproape îl va pierde. Nu o lăsa singură! Va avea nevoie de tine!
- Ar trebui să scrii o poveste despre aşa zisele tale preziceri.
Am trecut pe lângă ea şi am urcat scările. Cel mai frumos dar din lume? Ce ar putea fi? Tronul e deja în mâinile mele. La fel e şi ea. Ce ar putea să îmi mai dăruiască? Ce?
M-am oprit brusc în faţa uşii ei. Poate că e timpul să îi arăt cine conduce. Am apăsat pe clanţă şi am intrat în cameră. Fata s-a speriat când m-a văzut. Trupul ei era acoperit cu un halat de mătase roşu, iar părul ei era ud. Pisicuţa a făcut baie.
- Ce cauţi aici?
- Am venit să îţi impun noile mele reguli.
- Şi chiar crezi că sunt proastă ca să le ascult?
Am început să chicotesc şi m-am apropiat de ea. Am apucat-o de mână şi i-am întors-o la spate. Am izbit-o în peretele din spatele ei, fără să îi eliberez mâna. Mi-am băgat genunchiul între picioarele ei şi am lipit-o de perete. Mi-am apăsat trupul de al ei, lăsându-mi toată greutatea pe corpul ei. A scos un scâncet de durere.
- Nu cred că ai de ales. Uiţi lucrurile cele mai importante aici: că voi fi regele şi stăpânul tău. Acum: peste două zile are loc încoronarea şi vrea să stai aici cuminţică. Nu vei ieşi deloc din cameră în acel timp. Dacă o faci va trebui să te pedepsesc şi nu cred că o să îţi placă. Mai înţeles?
- Eşti un adevărat cretin dacă crezi că voi respecta ce spui tu. Mai bine mor decât să accept ordinele tale.
- Asta se poate aranja!
M-am lipit şi mai tare de ea şi mi-am pus buzele pe gâtul ei. Am lins uşor pielea şi am muşcat-o. Dacă nu o voi avea eu, atunci nu o va avea nimeni. A început să mă lovească cu pumnul in piept, dar nu îşi făcea nici un efect. Aveam de gând să îi sug tot sângele. Să o las fără viaţă.
Lacrimile au început să i se prelingă pe obraji, dar nu voi ceda în faţa lacrimilor ei. Mi-am înfipt colţii şi mai adânc în gâtul ei. Mâna sa a ajuns în părul meu şi a început să mă tragă de firele de păr. Am simţit când genunchii ei i s-au înmuiat şi a căzut în braţele mele. A devenit la fel de moale ca un burete.
- Te iubesc!
Cuvintele ei m-au uimit. Mi-am luat gura de la gâtul ei şi am privit-o. Şi-a închis ochii, iar lacrimile se prelingeau în continuare. Nu mă vei păcăli. Nu de data asta.
Am oftat şi am luat-o în braţe. Am lăsat-o pe pat şi am privit-o. Am sărutat-o pe frunte, apoi buzele mele au ajuns la ale ei. Îi mângâiam uşor buzele cu ale mele. Cred că roşcata dormea.
- Şi eu te iubesc! Dar trebuie să îţi dau o lecţie.
Am mângâiat-o uşor pe obraji şi m-am îndepărtat de ea. Am mai privit-o odată. Am luat cheia din uşă, apoi am ieşit din cameră. Am încuiat încăpereaşi am observat că Zara şi Zero se apropiau de mine. Probabil voiau să o vadă pe roşcată.
- Îmi pare rău , dar nu puteţi intra la Aria. Va sta închisă şi singură până se va termina încoronarea.
- Cred că eşti nebun! Dă-te din calea mea!
Zara s-a apropiat de mine şi a încercat să mă îndepărteze. Am apucat-o de braţ şi am îndepărtat-o de uşă.
- Dacă nu mă asculţi o să te omor! Şi e valabil pentru toţi. Aria e proprietatea mea. Şi momentan e ţinută sub cheie. Nimeni nu are voie să intre la ea. Absolut nimeni!

[Savarina Ali]

Am trecut si aici ^.^ si pot spune acelasi lucru. Un capitol minunat. Acestea sunt cuvintele mele, altele nu mai gasesc la ora asta -_- criza de inspiratie (tot e criza in tara, de ce sa nu fie si la mine in minte?) Sa incep si aici cu toate cele cinci lucruri ...
Descrierea este buna si imi place ... Dialogul este bine plasat si extrem de dragut:X Naratiunea/Actiunea sunt bune amandoua si nici una fugarita de gaste, caini sau este pusa la cura ;))
So astept si aici nextul, asta iti spune cititoarea ta fidela ^_^
Bye bye and *hug&kiss* spor la inspiratie

[Alexi]

Capitolul 16
Aria P.O.V


Eram singură! Vladimir a plecat. Am reuşit să îl enervez destul de tare.
Am simţit un mic fior în întreg corpul şi mi-am pus mâna la gât. Am observat că sângeram. Colţii lui Vladimir mi-au făcut o rană adâncă. Cum a făcut şi el.

Flashback

- Nici o grijă pentru că nu vei mai fi! Vreau să am alături pe cineva care poate avea încredere în mine. Şi care să poată simţi pentru mine ceea ce simt eu pentru ele.
- Vladimir...
- Ţi-am suportat destul capriciile şi am crezut că te vei putea schimba, dar văd că m-am înşelat. De acum înainte o să fac ce vreau cu tine. Tatălui tău nu îi pasă de tine şi nu îmi poate face nimic şi având în vedere că am câştigat pariul nostru, eşti sclava mea.

End of flashback

Am început să plâng. De ce? De ce făceam acest lucru? De ce trebuie să mă afecteze cuvintele lui atât de mult? De ce ?
M-am dat jos din pat şi m-am apropiat de baie. Eram destul de slăbită. Ca şi cum viaţa s-ar scurge împreună cu acest sânge. Am luat un prosop şi l-am înmuiat în apă, apoi l-am dus la rană. Trebuia să opresc sângerarea. Ce noroc că nu devin o obsedată când apare un strop de sânge.
După câteva minute am lăsat prosopul în chiuvetă şi m-am uitat în oglindă. Eram destul de palidă şi arătam de parcă nu aş fi dormit de ani întregi. Stomacul a început să mă doară. Ce naiba era cu mine? Atât rău îmi poate face o mică rană?
M-am întors în cameră şi m-am aşezat pe pat. Durerea nu voia să îmi treacă. Mi-am pus capul pe genunchi şi mi-am muşcat buza.
- Îţi este rău draga mea?
Mi-am ridicat repede capul, speriată. Diocleţian stătea în faţa mea şi zâmbea.
- Ce cauţi aici?
- Am venit să te iau cu mine! Iubiţelul tău te-a încuiat aici şi nu vrea să ieşi. Ce trist! Să se poarte aşa cu micuţa prinţesă Aria!
- De ce nu te sinucizi? Ai scăpa lumea de un monstru!
Bărbatul a chicotit şi s-a apropiat de mine. M-a luat în braţe şi m-a ridicat de pe pat. Nici măcar nu aveam forţă să îl îndepărtez de mine.
- Ai să vii cu mine, dar mai întâi să îi lăsăm un mic mesaj noul tău rege.
A lăsat o foaie pe pat, apoi s-a apropiat de fereastră. A sărit pe geam. Am observat că în curtea palatului erau adunaţi foarte mulţi oameni. Ce se întâmpla?
Diocleţian a sărit pe creanga unui copac şi m-a privit.
- Astăzi e încoronarea iubitului tău!
Nu e de mirare de ce nu a mai venit să mă vadă sau să mă cicălească. Îşi făcea pregătirile pentru ceremonie.
Eram atât de obosită. Mi-am închis ochii şi am adormit.



*


Totul era în ceaţă. Mi-am deschis ochii. Mă aflam într-o cameră întunecată, luminată de câteva lumânări.
Am încercat să îmi mişc mâinile, dar erau legate. Diocleţian a reuşit să îmi trateze rana, dar sunt la fel de slăbită. Iar stomacul continuă să mă doară din când în când.
- Cum te simţi , draga mea?
Nici măcar nu mi-am dat seama când nemernicul şi-a făcut apariţia. Unul dintre servitorii lui a pus un scaun în faţa mea, iar bărbatul s-a aşezat pe el.
- Am venit să îţi fac o propunere. Şi mă aştept să o accepţi!
Mi-am ridicat capul şi am zâmbit. Deja ştiam la ce să mă aştept din partea lui.
- Åži ce vrei?
- Vreau să laşi baltă totul şi să devii regina mea. Alături de mine poţi avea orice.
- De ce mereu trebuie să îmi spui asta? Mai întâi ai vrut să mă omori, apoi să devin soţia lui Theodor, iar acum vrei să devin regina ta? Ce urmăreşti?
- Vreau doar să te am alături. Şi să fii fericită!
- Vrei să fiu fericită? Cred că îţi baţi joc de mine. Mi-ai ucis mama! Cum vrei să fiu alături de tine?
- A fost doar strategie, scumpo!
- Åži moartea lui Jaquelin? A fost tot o strategie?
- Micuţa ta soră îmi stătea în cale. Dar nu ar trebui să suferi atât de mult pentru ea. Nici măcar nu e sora ta.
- Chiar crezi că am să te cred pe tine?
- Atunci întreabă-l pe Armis. Jaquelin a fost găsită de mama ta, iar aceasta a îndrăgit-o foarte mult. La fel ai făcut şi tu. Iar tatăl tău a trebuit să se resemneze şi să o accepte. De asta a trimis-o departe.
- Şi de asta tu ai omorât-o?
Bărbatul a aprobat din cap şi a zâmbit. Voiam să plâng, dar nu mai aveam lacrimi. Jaquelin şi-a pierdut viaţa doar pentru că nu facea parte din regalitate. Cu toate că nu era sora mea, o iubeam. Acum nu mă surprinde faptul că tata nu a făcut nimic când a aflat de moartea ei. Nici o reacţie. Nimic.
- Stăpâne! Vladimir este aici! Şi vrea să vă vadă!
Am rămas fără cuvinte! Vladimir? A venit după mine?
Diocleţian s-a ridicat de pe scaun şi s-a apropiat de mine. Mi-a rupt cătuşele şi m-a luat în braţe.


*
- Ce te aduce aici? Ar trebui să fii ocupat!
- Sunt aici pentru Aria!
Diocleţian m-a pus pe tronul lui şi mi-a legat mâinile. Ce dobitoc! Chiar cred că pot fugi în condiţia în care mă aflau acum?
- Spune-mi ce vrei! De ce ai luat-o pe Aria?
- Ţie nu ţi-a păsat de ea! Ai lăsat-o rănită şi fără putere!
- Asta e problema mea ÅŸi a ei. Spune-mi ce vrei!
- Să ne luptăm! Şi cine câştigă rămâne cu Aria!
- Vladimir! Nu o fă! E în stare să te distrugă! Nu îi cunoşti puterea! Am reuşit să spun.
Roşcatul a zâmbit şi mi-a făcut din ochi. Lângă mine au apărut Zara şi Zero. Diocleţian a reuşit să mă lege de tron, însă Zero m-a eliberat în câteva clipe. Blondul m-a luat în braţe şi a coborât scările.
- O ducem la castel. Consuelo va avea grijă de ea! Să nu pierzi!
Roşcatul a zâmbit şi i-a făcut semn prietenului său să plece. Mi-am lăsat capul pe pieptul lui Zero şi mi-am închis ochii. Eram slăbită. Ca şi cum ceva în interiorul meu îmi consuma toată energia.
Auzeam câteva voci. Cea a lui Consuelo, a Zarei şi a tatei? Da! Cred că erau ei. Mi-am deschis ochii! M-am uitat în jurul meu şi nu mi-a luat mult timp să văd că eram în camera lui Consuelo.
- Aria!
Mi-am întors capul, iar Zara a ajuns în câteva secunde lângă mine. M-a luat de mână şi mi-a sărutat-o. Lacrimile au început să se prelingă pe obrajii ei. O priveam şi nu înţelegeam de ce plânge. Am întins mâna şi i-am şters lacrimile. Mi-a zâmbit şi m-a mângâiat pe obraz.
- De ce plângi? Sunt vie, sunt aici, calmează-te!
- Am crezut că o să dispari pentru totdeauna împreună cu copilul tău.
- Copilul meu? Despre ce vorbeÅŸti?
M-am uitat la tata şi la Oracol. Trebuia să spun că m-am speriat puţin când am auzit. Să am un copil? Doar Vladimir nu a fost atât de idiot încât să îşi dea drumul în mine. Dacă Diocleţian nu îl omoară, îl omor eu.
Am dat la o parte pătura şi m-am dat jos din pat. Prietena mea a încercat să mă oprească, dar nu am lăsat-o.
- Consuelo! Ce vrea să spună Zara? Sunt însărcinată?
- Da prinţesa mea! În tine creşte produsul iubirii dintre tine şi regele Vladimir.
- Adică, copilul meu şi a lui Vladimir, creşte în interiorul meu?
Bruneta a aprobat din cap şi m-a îmbrăţişat. Genunchii mei s-au înmuiat şi am căzut în braţele ei. Lacrimile au început să se prelingă pe obrajii mei. Am strâns în pumni materialul rochiei lui Consuelo. Vladimir trebuie să vină acasă teafăr. Trebuie!

[Savarina Ali]

Ok ok wow mama mea ce se intampla aici? Nu stiu la cat de ametita sunt nu ma asteptam sa avem un print printre noi ... ce sweet ... Vom avea un printisor o da da da... si starea me se agraveaza, mama ce nebuna sunt ...So lasam zaharul din mine si ... sa inecpem:
-Capitolul a fost dragut foc
-partea cu copilu m-a lasat masca
-dialogul a fost bun
-descrierea mai trebuie pusa
-naratiunea este ok
-actiunea putin grabita, dar avand in vedere ca ai pus " * " se accepta
-greseli de tastare nu am vazut si nu cred ca sunt ^_^"
So te astept cu nextul (nexturile:D)
Capu Chuuu' >:D<

[Flash]

Fic închis la cererea autoarei. Pentru redeschidere, PM.