Rapita de vampiri

[Sushi]

Multumesc ca m-ai anuntat. Imi pare rau ca nu am trecut mai repede, nu prea am avut dispozitia necesara. Dar acum m-am intors si promit sa raman fidela ficului pentru ca iubesc vampiri si povestile cu acestia.
Saraca Andreea, incepe sa-si piarda mintile. E doar vina lui Lorcan, sau a lui Mac Og ( imi place la nebunie numele asta). Imi place cum fiecare capitol ma baga mai mult in ceata, oricum sunt mereu in ceata:)).
Deaba astept sa vad cum va decurge relatia celor doi, desi nu-l prea supor pe Lorcan, nu stiu ce am cu el, pur si simplu nu-mi place. Si Andreea mi se pare putin prostuta si usor de pacalit, parca ar fi colega mea:)).
Astept nextul si daca vezi ca nu apar cu comentariu de rog sa ma anunti ( cum am spus sunt rau de tot in ceata).
Spor la tastat si multa imaginatie.
Te-am pupat scumpa:*

[Me_Samy]

Capitolul 10

Vreau doar sa se termine. Totul nu are sens. Nu o sa pot sa salvez lumea, sunt constienta de asta... si totusi, ei au incredere in mine. Nu pot sa ii dezamagesc, ei au devenit familia mea si nu-mi pot lasa familia sa sufere. Imediat ce aflu ce se intampla cu mine, o sa plec si o sa ucid fiecare vampir care-mi sta in cale de la a-mi atinge scopul, indiferent cine e.
Nu imi pasa de amintirile mele, nu am familie, familia mea sunt Lorcan si Mac Og, nu am nevoie de nimeni altcineva. O sa reusesc! Daca nu reusesc, inseamna ca nu eu eram aleasa...mai devreme imi doream sa nu fiu eu aceea, dar uite ca sunt si am incredere in mine. Ce va fi, va fi! Nu o sa-mi plang de mila niciodata! Niciodata!


Draga mea, stiu ca poti, de mica ai fost puternica, chiar si cu cele intamplate in jurul tau. Tu ai o forta pe care nimeni nu o are. Acea forta se afla in inima ta. Fii deschisa cu cei din jurul tau si vei reusi.


Iar se joaca in mintea mea. Iesi din capul meu! Nu te vreau aici. Nenorocitilor m-ati facut sa-mi pierd mintile. O sa va omor unul cate unul... Daca as putea sa ma trezesc. Daca m-as putea imagina afara din corpul meu poate as putea sa vad ce se intampla. Daca reusesc asta sunt cea mai tare. In regula Andreea, niciodata nu ai avut o imaginatie normala, deci ar trebui sa fie relativ usor sa iti inchipui asta. M-am concentrat asupra imaginii care am vazut-o ultima oara cand am trecut prin asta... Si usor, usor am putut sa deschid ochii. A mers!

Vederea imi este incetosata, dar il pot zari pe Lorcan cum se invarte prin camera, vizibil nervos, iar Mac Og, sta pe scaunul de langa pat, uitandu-se la mine si jucandu-se prin parul meu. Copil hiperactiv ce e. Par ingrijorati, dar in momentele astea nu stiu cum sa ma ajut cel putin pe mine insumi, daca as putea sa ma trezesc. Hai Andreea, poti sa o faci, deschide ochii, fa-o! Acum!

- Se trezeste! Lorcan! vocea lui Mac Og umplu incaperea.

Vad cum doua perechi de ochi ma privesc: o pereche de ochi caprui, inconfundabili, ai lui Mac Og si cei doi ochii albastrii.

-Dati-va natarailor, trebuie sa plecam. incerc sa ma ridic, dar ma ameteala si incerc sa o i-au mai usor.

- Nu avem unde sa plecam. zise Lorcan nedumerit.

- Ba da, vom pleca. Trebuie sa aflu cum sa salvez lumea, m-am saturat de intuneric. Intr-o jumatate de an va promit: o sa vedeti soarele.

- Serios? Oh, te iubesc surioara!

Mac Og ma stranse tare in brate, prea tare caci imi scoase tot aerul din plamani. Si eu il iubesc. Este ca fratele pe care nu l-am avut niciodata. Mainile mele micute si palide ii cuprind spatele strangand tricoul gri de pe el.
-Multumesc! am soptit cu vocea stinsa.

- Andreea, vocea lui sparse tacerea, ai inebunit? Unde sa pleci?

- Nu sa plec, sa plecam. Eu voi pleca sa gasesc o modalitate sa ajut lumea asta infecta in care traim. Nu voi astepta sa ma omoare ei pe mine. Daca vrei sa vii vino cu mine si Mac Og. Lorcan! am pus accent pe numele lui, ridicandu-ma in genuchi in pat, astfel incat sa-l strapung cu privirea mea.
-Desigur ca o sa vin si eu. Nu va pot lasa sa faceti vreo prostie.

Mac Og incepu sa bombane, dar i-am zis sa se duca sa impacheteze, si imediat se insenina. Lorcan se aseza in pat langa mine, imi lua o mana in a sa, apoi, intocandu-si privirea catre a mea, ma intreba pur si simplu de ce. Nici eu nu stiu ce sa-i raspund... Pur si simplu m-am saturat sa fiu slaba, vreau sa fac ceva bine odata pentru totdeauna. Vreau ca lumea sa stie cine sunt! Nu voi ceda si nu ma voi ascunde de nimeni... dar nu i-am zis asta lui Lorcan, doar l-am tras de camasa catre mine, afundadu-mi fata in pieptul sau, mainile sale protectoare acoperindu-mi corpul mic si fragil.

- Nu e nevoie sa-ti zic... doar ai incredere in mine.

***

O noua zi. Am un sentiment bun. Vantul isi petrecu mainile sale lungi prin parul meu, iar rochia mea pana la genunchi flutura frumos, petalele desenate pe ea parand reale. Lorcan puse mana pe umarul meu, in timp ce Mac Og ne astepta la capatul scarilor de la iesirea din Sediu.
Inima imi bate cu putere, palmele imi sunt transpirate, iar picioarele imi tremura in timp ce cobor treptele, tinandu-mi valiza in mana. Nu stiu unde ne indreptam... Pasii or sa ne poarte catre locuri complet necunoscute, unde nu vom sti peste ce vom da.

- Unde mergem?

- Mac Og, stiu unde vreau sa ajung. Vom merge intai acasa la mine. Casa adevarata. Lorcan ne poti duce acolo?

- Desigur, stiu locul ca in palma. Desi... sper sa nu te ingrozesti la ce vei vedea acolo. Totul locul a fost macelarit...

- Acolo vom merge. am spus hotarata, pasind in afara din curtea Sediului.

Voi reusi!

Sper ca va placut ^^!

[Me_Samy]

Capitolul 11

- Se insereaza. Ar fi bine sa oprim la un han.

Mac Og are dreptate. Se insera si nu stim peste ce puteam da in intuneric.

- Han? Pe bune? Mac Og, frate, unde te crezi? Nu suntem pe vremea regilor si reginelor. Lorcan rase vesel, dar ceva il opri din ras.

- ,,Hanul Flacara Albastra", interesant nume, avand in vedere ca nu suntem pe vremea regilor si reginelor. am chicotit si i-am facut cu ochiul lui Lorcan.

Intradevar, tot locul avea aerul unui han. Atmosfera de petrecere, toata lumea radea si bea. Chiar si ospataritele erau imbracate in rochii de epoca. Superb. Muzica veche rasuna in salonul mare, iar noi alegem o masa intr-un colt, nu prea dorim sa atragem atentia asupra noastra.

Spre noi se indreapta o fata cam de varsta noastra, parul roscat, aproape portocaliu si lung revarsandu-i-se peste umeri, cazand in valuri, ajungandu-i pana aproape de mijloc.
- Va asteptam, zise ea, cu ce sa va servesc?

- Cum adica ne asteptai? am spus suspicioasa ridicand din sprancene. Eu nu doresc nimic.

Lorcan comanda totusi pentru mine o supa, zicandu-mi... aberatii de ale lui cum sa nu ma imbolnavesc, dar eram curioasa cu referire la ce a vrut sa zica acea fata. M-am ridicat d la locul meu si am urmat-o pana in bucataria hanului.
- Nu ai voie aici, daca o sa mte vada sefa o sa dau de necaz. zise, disperarea si frica citindu-i-se in ochi.

- Nu intentionez sa-ti fac probleme, doar vreau sa stiu cum adica ne asteptai?
Fata isi lasa privirea in pamant si zise ca ea a avut un fel de viziune si stia ca intr-o zi o sa venim si o vom lua de acolo. Asa ceva imi este greu de crezut, dar avand in vedere ca eu sunt prietena cu vampiri, nici previziunile nu ma mai sperie. Am pus-o sa-mi zica cum ma numesc daca tot a avut viziuni, presupun ca stie cum ma numesc... Nu e posibil. Stie cum ne cheama pe toti trei si ce vrem sa facem. Am nevoie de ea.
-Aisling* ce cauta ea aici?
O femeie impunatoare si machiata excentric se apropie de noi. Si ea purta o rochie asemanatoare Aislingei doar ca mai eleganta, mult mai eleganta. Imi trebuie o minciuna rapid, una convingatoare.
- Eu ... sunt verisoara Aislingei si am venit sa o iau la matusa acasa. Daca se poate sa o lasati sa vina cu mine. Nu ii trebuie plata pe luna asta.
- Nici nu i-as fi dat bani.
Ce femeie rea, bine ca a lasat-o pe Aisling. Cu ea pot sa aflu daca voi reusi sau nu. Maine o sa plecam. Se pare ca nu a fost nevoie sa-i dau mare explicatii, caci in mare parte stia cam tot ce vroiam sa facem. M-am intorsc cu ea la masa noastra si le-am explicat baietilor ce si cum.
- Deci draguta vine cu noi? zise Mac Og ridicandu-se in picioare si incercand sa se sprijine de spatarul scaunului, dar acesta aluneca, iar Mac Og, cat pe ce sa faca contact cu podeaua.
- Imi vorbesti mie cu draguta? Am eu 15 ani, dar nu sunt asa micuta si nici draguta nu sunt, cel putin cu tine.
Eu si Lorcan ne abtineam sa nu radem, cu greu caci, Mac Og parea foarte incantat ca o sa avem un tovaras de drum nou, dar Aisling mai degraba voia sa-l bata. O sa fie interesant caci se vede ca intre cei doi exista o chimie interesanta. La un moment mi-a scapat un cascat lung, semn ca fortele mele de om incep sa slabeasca. Am urcat la etaj impreuna cu Lorcan si Mac Og, lasand-o pe Aisling sa-si stranga putinele lucruri pe care le are.

Pana si camerele sunt decorate in stil vechi, dar prea putin ma mai intereseaza acum, tot ce vreau e sa dorm. M-am descaltat de bocancii mei negri si m-am trantit in pat. Lorcan ma lua usor, ma inveli cu patura apoi ma inveli si cu pardesiul sau bleo-marin, ce mirosea... ah... sublim.
- Nu pleca. am spus cu ochii inchisi.
- Nu intentionam sa plec. zise el sincer.
- Nu te cred. l-am prins de mana si l-am tinut pana cred ca am adormit.

***

- De aici iesim de pe drum.
Vrea sa insinueze ca noi o sa mergem prin padure, spre un loc, care... Isi bate joc de mine.
- Auzi, Aisling. Imi cer scuze pentru aseara. Asa sunt eu nataflet de fel.

Roscovana ii dadu un ghiont finut in umar lui Mac Og zambind. Cred ca asta inseamna ca totul e in regula. Padurea asta e infioratoare. Macar afara mai era cat de cat o urma de lumina, mai ales ziua este cat de cat acceptabil. Urasc, pentru ca ma impiedic des, iar Lorcan tot trebuie sa ma tina ba de mana, ba de talie. Nu ca imi displace asta doar ca, de ce sa cad eu? Sa cada Mac Og si asa e cu capul in nori.
Singurul zgomot este cel al lanturilor de la pantalonii lui Mac Og, iar noi ne afundam tot mai mult in padure.

- Esti sigur ca pe aici e drumul bun? am intrebat la un moment dat deoarece chiar incepeam sa cred ca ne-am ratacit.
- Andreea, ai incredere in mine. Am fost aici de mii de ori.
L-am luat de mana si i-am stranso, sa-l fac sa se uite la mine. Ochii sai nu mint, niciodata. Mi-am sprijinit capul de umarul lui si am continuat sa merg, pierduta de sirul gandurilor pana cand am ajuns la o poiana. Am decis sa ne oprim acolo sa mancam. Dar ce? u nu am luat nimic de mancare.

- Uite aici. Lorcan imi intinse un baton de cereale, pe care l-am luat din mainile sale reci, pofticioasa.
L-am impartit cu Aisling si in timp ce mancam ea ne-a istorisit povestea ei. E chiar surprinzatoare. Familia i-a fost ucisa de vampiri pe cand avea 13 ani, ea scapand nefiind acasa. Apoi a hoinarit de una singura, ajungand sa lucreze pentru doamna aceea rea.
Am hotarat sa mergem pana iesim din padure, fiind periculos sa petrecem noaptea acolo. Apoi vom cauta un loc unde sa putem sa dormim. Am pornit cu greu, caci se lasa frig, iar eu eram doar intr-o rochita. Eu si Lorcan eram in fata, urmati indeaproape de Aisling si Mac Og, care se pare ca se inteleg de minune.

Plictisita de tot, am inceput sa fredonez un cantec vechi, poate chiar antic, dar care mereu mi-a placut. Lorcan imi dadu pardesiul sau, el oricum nu avea nevoie de el, iar eu ,,inotam" de-a dreptul in el.
- Aleluia, lumina. Oh slava tie Doamne.
- Nu te bucura prea mult mai trebuie sa gasim un adapost.
- Dar eu si Aisling trebuie sa ne odihnim, nu roscovano? Aisling?!
Aisling era intinsa pe jos, pupilele fiindu-i albe, ea nemiscandu-se, dar soptea ceva intr-o limba necunoscuta.
Aisling!


AISLING (f) *
Pronuntie: ASH-ling Inseamna "vis" sau "viziune" in galica (irlandeza veche).