The Secret From Class B [+16]

[A'Svear]

@FallenAngel - Multumesc de comentariu >:D< Am revenit in cele din urma ;)). Stiu ca am tras de saracul capitol de vai si amara...ANyway sper sa iti placa :3

@Vivaldi - Multumesc de replay >:D< Te vad, stiu ca existi si apreciez enorm faptul ca iti faci timp sa treci si pe aici. Multumesc din nou si sper sa iti placa in continuare :3

@Nya - Thankd de comm >:D< Am incercat sa mai adaug ceva descriere. Multumesc de sfaturi si corecturi....Sper sa iti placa :3

@Lady.Bug - Ma bucur ca iti place si multumesc de parere >:D<. Apreciez ca ai trecut pe aici. Sper sa iti placa si in continuare :3


Capitolul 4
Ciel P.O.V.

Doamne, îţi mulţumesc pentru pauză...Chiar dacă ai fost zgârcit şi nu are decât zece minute.
-Mă, ce faci? am întrebat-o într-un mod destul de brutal pe fata de lângă mine.
S-a uitat urât. Ce? Nu cred că am zis o porcărie atât de mare. Dar până la urmă a zâmbit. Doamne ce zâmbet frumos avea...
- Frec menta...Ce oră avem?
Şi ce voce. Ah, delicioasă, ca o prajitură cu căpşuni. Da...Multe căpşuni şi frişcă. Şi un sutien negru cu roz, ar fi perfect. În camera mea, să facem asta cu lumina stinsă. Şi ciocolată, vreau multă multă ciocolată. Vai, şi ar trebui să aduc trandafiri. Da, trandafirii roz şi negrii nu au voie sa lipsească. Mi-am pus degetul arătător pe buză. Mă aflam într-o stare nouă, perversă, visătoare şi Iisuse....Aveam nevoie de asta. Urgent! Dar ea mi-a prins umerii şi m-a zgâlţâit cu putere.
- Trăieşti? Ce oră avem? a întrebat folosind din nou acea voce cristalină şi...
Gata! Stop, trebuie să mă opresc sau voi sări pe ea. Sau ma voi duce la baie să mă autosatisfac, având în vedere disperarea care m-a cuprins.
-Ăăă, da. Sport! Avem sport...
A dat din cap în semn că nu-i place, în timp ce Majesty a venit sa o ia. A tras-o ca un animal, cum face ea de obicei. Ştiam ce avea de gând să facă. Uniforma echipei Clasei B. O adoram. Şi era scurtă şi strâmtă şi... Restul gândurilor mi-au fost întrerupte de Alexiel, care acum stătea bine-merci la mine în poală.
- Ah, tâmpiţilor! Şi tu, ce stai ca mototolul? Mişcă la vestiar! Doamne...Ce cretini...
M-am ridicat de pe scaun încă visând la uniforme...Şi căpşuni. Mi-am lipit două palme să mă liniştesc. Ori termin, ori devin violator! Ceilaţi se uitau la mine ca la măgar şi pentru câteva momente chiar m-am simţit ca unul.
- De ce ai făcut asta? au întrebat cei trei în cor.
- Gânduri interzise....
Toţi cei aflaţi în jurul meu au început să râdă ca apucaţii. Serios? Ce era aşa amuzant?
-Deh...Perechile astea, adăugat tipul blond, jumatate dezbrăcat din stânga.
- Te rog frumos, taci, Cris. Tu eşti de zeci de ori mai obsedat decât Ciel. Şi tu mai eşti şi pe invers. În plus, băiatul ăsta e la început, nu ştie să se controleze, a adăugat Al.
Mda', eram şi eu pe acolo. Ştiţi, persoana despre care vorbeau ei foarte aprins. Dar mi-am dat ochii peste cap şi m-am făcut că plouă. Iniţial m-am gândit să mă reîntorc în gândurile mele necuviincioase, dar alte două palme, bine plasate m-am trezit la realitate. Am păşit în interiorul vestiarului. Totul era într-o dezordine care mă făcea să înebunesc şi mirosea a transpiraţie îngrozitor. Am pufnit şi m-am îndreptat spre dulapul meu. Băiat sau nu, eu nu stau în cocina asta. Ordinea e sfântă! Bleah! Şi odorizantele de camera la fel...
Mi-am luat pantalonii scuţi de trening, negri şi un tricou albastru. Nu ştiu de ce, dar am o atracţie fatâ de culoarea asta. Poate datorită faptului că o urăşte tata? Asta să fie? Da...Aşa cred. Mie îmi place tot ce detestă tata.
Soneria a sunat dezastruos de puternic. Zgomotul acela este spart. Infect! M-am ridicat şi m-am îndreptat spre uşă. Profesorul era prezent şi deja urla la săracele fete.
-Domn' profesor! Nu ne traumatizaţi noua colegă! s-a auzit vocea lui Majesty în mulţime.
- Ma rog...O tură de oraş. Ştiţi traseul, prin pădure. Să nu vă vadă nimeni. Bună ziua!
-Bună ziua! am strigat toţi în cor.
Fiecare a plecat cu o viteză nebună. Aşa aveam şi eu de gănd să fac. Chestia faină e că după ce ne transformăm complet şi magia şi-a ocupat locul în organismul nostru, abilitaţile fizice devin inumane. Prin urmare turul oraşului New York era o nimica toată pentru noi. Dar aici era o problemă. Ea, nu eră transformată total, deci nu deţinea abilităţile necesare. Şi profesorul a fost destul de idiot cât sa o pună să facă sport cu noi. M-am apropiat încet de ea.
-Te...Te duc eu, am spus aproape ÅŸoptit.
Mi-a întors spatele şi a plecat capul. Ce avea de gând? Să fugă singură? Abia se poate ţine pe picioare în punctul ăsta al transformării.
- Hei! Aşa se întâmplă mereu cu...Cu perechile astea? Omule, eşti ca un magnet pentru mine.
S-a întors cu faţa. Era îngrijoratâ. Temătoare. Confuză. Aşa am fost şi eu la început, doar că eu nu am avut şi problema cu perechea. Alea, alea. Am dat din cap ca un bou.
- Atunci e ok să te duc?
Recunosc, îmi era frică să nu vină la mine să mă pocnească şi să fugă. Atunci aş fi fost rănit. Pur şi simplu înjunghiat de o săgeata nenorocită a...iubirii. Ce patetic sună. Dar a aprobat printr-o mişcare scurtă a capului. Nu mi-a trebuit nimic mai mult. Faţa mi s-a luminat şi a ei la fel, rămânand pradă iunui zâmbet larg şi frumos. Am luat-o în braţe şi am luat-o la fugă. O să aştept. O să mă controlez. O să fie bine. Sper...

[Vivaldi]

vivaldi's back. asa si tu. >: D< incep cu hagulet. pentru ca nu ai mai postat cam de multicel [nu exagerez, era februarie cand ai pus cap. 3] am cam uitat ce se intampla si am luat-o de la capat. povestea este atat de incitanta si nu stiu la ce sa ma astept nu este un fic obisnuit despre un el si o ea care se intalnesc intr-o scoala si el e vampir, monstru sau ce mai stiu eu ce dihanie. au amandoi puteri si asta e misto.
"- Te rog frumos, taci, Cris. Tu eşti de zeci de ori mai obsedat decât Ciel. Şi tu mai eşti şi pe invers." imi plac relatiile dintre homosexuali. poate adaugi si putina actiune boy x boy.
profita de ultima zi de vacanta si mai posteaza un capitol. ia hug >: D<

[sickness]

Imi place cap. asta . Ti-am citit ficu mai d mult :)) Dar mi-rea lene sa postez un comment . Cel mai mult imi plake ca are o avertizare :X Ahhh kt d mult ador chestiiile astea :X Este Super EXCITANTA si mai e si amuzanta pe de alta parte .... foare frumos ... Imi place mult de Ciel , il ador .....si fata ador .....
Descriere ai , Naratiunea este buna si Dialogul este bine :D Actiunea nui grabita .......Sper sa ai mai multe cap XX ....:"> Si eu urasc homosexualii , nu-i suport X_X

,,Frec menta...Ce oră avem?
Şi ce voce. Ah, delicioasă, ca o prajitură cu căpşuni. Da...Multe căpşuni şi frişcă. Şi un sutien negru cu roz, ar fi perfect. În camera mea, să facem asta cu lumina stinsă. Şi ciocolată, vreau multă multă ciocolată. Vai, şi ar trebui să aduc trandafiri. Da, trandafirii roz şi negrii nu au voie sa lipsească. Mi-am pus degetul arătător pe buză. Mă aflam într-o stare nouă, perversă, visătoare şi Iisuse....Aveam nevoie de asta. Urgent! Dar ea mi-a prins umerii şi m-a zgâlţâit cu putere'' - Ce tare a fost partea asta =)) Ce pervers e >:)


P.S-Astept Next-u :> !! Bafta si spor la scris !
____________________________________________________________________________

[center][/center]

[center]~There's a stain on my hand and it's red
Oh my god am I losing it
I can't help what I've done or I said
It's the buttons I push when he says~


~We are so young
our lives have just begun
but already we're considering
escape from this world~[/center]

[center]~Adu-ti aminte de primele cuvinte
Invatate in doi, uitate apoi
De juraminte si primele instincte
Dezlegate de noi, pierdute in noroi~[/center]



[center]-Love - BFMV , H.I.M , L.P , Evanescense, VDV,-Rock Hard and Metal:X I can not live without it :([/center]


[center]Mother Fuckers >:) [/center]

[Yaku-chin]

Waaaa...dau si eu pe aici mai tarziu, recunosc si sincere scuze:D Adevaru e ca de cand am inceput sa citesc si altceva decat yaoi, dau peste niste lucrari frumoase(cum e si a ta;)
Ma asteptam la altceva..serios, adiac nu stiu...dar nu la asta. Deci chiar mi-a placut a fost fain. Descri frumos si dialogul e ca lumea si imbini bine cele doua lumi ca sa zic asa cea normala si cea anormala:)) Oricum, personajele tale imi plac, sunt frumos construite si au caracter, deci sunt pe gustul meu...
Sunt curioasa( k asa is eu de fire ) ce o sa se intample in continuare:-? Deci..sper sa pui repede nextul;)
Spor la scriss, si succes!

Bye bye...si kissu:*

[BloodyInnocence]

asa cum ti-am spus si pe mes mi se pare ca este prea mult dialog si stii ca mie mi-ar fi placut sa ai mai multa descriere si bla bla bla, dar mi-a placut la nebunie acest capitol. mai ales ca ne oferi o incursiune in mintea acelei minunati de baiat pe nume Ciel.
Nu pot spune ca ma mira modalitatea prin care l-ai pus in valoare, chiar imi place si imi place la nebunie modul in care se comporta Ciel, nu cred as fi ales o alta personalitate pentru el. este pur si simplu o incantare.
deasemenea mi-ar fi placut sa descri in ce consta acea transformare, dar am inteles ca o sa faci asta in capitolul urmator deci va trebui sa am rabdare.
Singurul lucru care imi displace este ca nu ai mai multa descriere, in rest totul este perfect.
Astept next`ul sper sa nu ma faci sa astept prea mult.:)

[Abbeh.]

Oh, trebuie sa recunosc ca nu ma asteptam sa gasesc asa ceva cand am intrat aici. Ma uimesti de fiecare data, sincer.
Actiunea e usor grabita, te`as ruga sa mai adagi olecuta de descriere, si dialogul e bun...
Ciel e adorabil, God, chiar ma atrage :]]. Alexiel e putin cam...snob, sau nu stiu cum sa`i spun. Deci, nu`mi place de el, cel putin inca. :]]
Misty e chiar in regula, imi place ca e o fata hotarata. ;;).
Astept nextu` sisu. :o3
Ja!

[A'Svear]

@Vivaldi - Multumesc de comentariu >:D< Se pare ca la fic-ul asta postez din an in Paste. Oricum, sper sa citesti in continuare :3

@Lovely Smiley - Thanks de comm >:D<. Ne, ce-ai cu homosexuali...Yaoi rullz XD. Sper sa citesti in continuare :3

@Daphne - Mersi de replay >:D<...Imi cer scuze pentru capitolul care numai rapid nu a fost. Ma bucur ca iti place si sper sa mai treci pe aici.

@FallenAngel - Thanks You Angel >:D<. AM incercat sa adaug ceva mai multa descriere capitolul acesta. Sper sa iti placa :3

@Biu - Multumesc de parere sys >:D<. Sper ca o sa iti placa descrierea capitolul acesta XD

Acum iata si capitolul 5, care dupa cum am spus este extra intarziat.

Capitolul 5
Mistyque P.O.V.

În general timpul se mişcă greu. Deplasarea lui e atât de înceată, facută întocmai să mă scoată pe mine din sărite, dar acum e cu totul şi cu totul altă poveste. Orele trec cu o viteză nebună, iar despre minute...Pe alea nici nu le mai simt ocolidu-mă în drumul lor nebun până la infinit şi înapoi.
Trei săptămâni însemnau în general o eternitate pentru mine, dar se pare că nu doar oamenii se mai schimbă, ci şi timpul şi trecerea lui prin viaţa mea. Şi totuşi, are vreun rost să mă gândesc la asta? Nu, nu are. E doar un subiect la care prefer să meditez în ora de latină înafară de lecţia pe care n-am învaţat-o.
Dar pentru a îmi schimba radical drumurile minţii nu e nevoie decât de o singură atingere. Să simt un simplu deget făcând contact cu piele mea şi explodează în mine un sentiment fierbinte, o flacără care reuşeşte să îmi fiarbă sângele şi să îmi gonească inima. Nu cred că poate fi înţeleasă această emoţie, care mă excită şi mă face să vreau să zbor, dar totuşi ea e prezentă în mine şi îmi smulge un zâmbet. Genul acela de zâmbet încurcat şi naiv care nu îşi are locul pe chipul meu în aceste momente, însoţit de o uşoară roşeaţă în obraji care ma face să ma simt şi mai stupidă decât sunt. Şi ca să fie complet, toată această stare este completată de o curiozitate fantastică, care mă face să mă uit cu coada ochiului la el.
Da, au fost sute de îmbrăţişări, ore în care ne ţineam de mână şi tone de contacte voite sau întâmplătoare şi toate aceste lucruri se întâmplă datorită chestiei asta cu perechile. Dar îmi place. Imî place locul ăsta, îmi plac oamenii şi mai presus de toate îmi place Ciel. Ar fi o problemă, acea flacără albastră cu care mă tot joc eu când sunt singură acasă şi care am reuşit să o transform într-un şarpe superb, dar a cărei provenienţă şi însemnătate nu o ştiu.
- Deci astăzi la miezul nopţii veniţi cu toţii în pădure pentru Ceremonie. Mai ales tu, Mistyque.
Cu aceste ultime cuvinte, Madame Nefensis a părăsit clasa exact în momentul în care a sunat de pauză. Dar de ce mi s-a adresat mie, în mod special? Ciudat!
- Ciel, ştii ce să faci! Dispari! Misty tu vii cu mine!
Majesty era ceva mai mult decât o tornadă în plină desfăşurare. iar eu eram ţinta ei. Nu mi-a lăsat timp să scot un cuvânt că m-a şi tras după ea ca pe un sac cu cartofi.
- Grabeşte-te! Nu avem decât şase ore la dispoziţie.
Dar ce dracu' avem de făcut de nu ne ajung şase ore? Da, am mai menţionat programul stupid de după masă care îl am în clasa asta? În fine, am tăcut şi m-am lăsat cărata de Majesty.
Nici nu m-am obosit să întreb unde mergem, dar pe la jumatatea drumului mi-am dat seama că ne indreptam cu viteză spre casa mea. Care-i treaba? Ce-i aşa interesant la mine acasă?
Mi-a scos cheile din geantă, a descuiat şi a intrat, iar eu după ea.
- Adu-mi cartea! Nu avem mult timp!
De îndată ce a auzit-o tata a început şi el să se agite parcă ar fi fost cu fundul pe foc.
-Oameni buni! Care-i problema voastră? am strigat eu în speranţa că le voi atrage atenţia.
Drept răspuns am fost trasă pe scări spre camera mea. Mda, mă bucur că m-aţi lămurit. Mă simt mult mai bine. Majestyique a făcut semn să îmi scot hainele din dulap. Neavând ce să fac am început să le împrăştii pe pat. Ea le analiza pe toate din nasture în nasture. La un moment dat mă întrebam dacă nu cumva îşi bate joc de mine.
- Asta! a ţipat arătând spre o rochie albă.
Uau! Nu am purtat chestia aia niciodată. Era lungă, de un alb spre crem. Mânecile erau dintr-un material uşor transparent, largi. Un model discret argintiu mărginea decolteul în formă de V. A pus-o pe lângă mine. Se uita cu un spirit dureros de critic când spre mine când spre rochie.
- Bleah! Arată ca dracu'!
A aruncat-o cât colo. Şi-a întors din nou privirea spre mormanul de haine. După nici câteva secunde a scos de acolo o altă rochie, neagră de această dată...Nu...Nu se poate. Asta o am de la mama. M-am uitat mai atentă la ea. Era superbă. Scurtă, cu mâneco scurte, bufante şi modele argintii pe piept.
- Tata zicea că mama a spus când mi-a făcut-o să o port la cel mai important eveniment din viaţa mea...
- Adică acum.
Nu am nici cea mai vagă idee de ce dar am dat crezare celor spuse de Majesty şi am luat rochia să mă îmbrac în ea. Îmi venea ca turnată, lucru care m-a făcut să zâmbesc mulţumită.
Toată această chestie cu îmbrăcatul nu a durat decât o oră. Ceea ce era mai greu abia acum urma. Am fost postată pe un scaun, iar Majestyque a început să îşi bată joc de faţa şi părul meu.
În general timpul trecea repede, dar aceste patru ore în care am fost coafată şi machiată şi para-aranjată au trecut mai greu ca niciodată. Ea îmi bâzâia în păr iar eu mă gândeam...Ciudat faptul că la început nu puteam să îmi mişc mintea de la ce se va întâmpla asta seară, iar apoi m-am concentrat doar pe Ciel şi pe chipul lui. Ce se va întâmpla noapte asta? Nu ştiu. E ceva ce ţine de mine, de acele flăcări nebune şi albastre, de Ciel şi de întreaga clasa B.

Ciel P.O.V.

Orologiul bate ora douzeci şi trei noaptea. Încerc să mă grăbesc, dar sunetul său nu reuşeşte să facă altceva decât să mă scoată din sărite.
- De când dracu' am euu orologiu în cameră? am urlat deja exasperat de sunetul cicălitor.
- N-ai. E de pe telefonul meu, numa' să te enervez.
Mda, adulţii sunt înţelepţi. Vezi să nu. Am văzut copii de grădiniţă mult mai avansaţi mental decât tata.
Mi-am luat cămaşa neagră de pe capul patului şi am imbracat-o în viteză. Trebuia să ajung în pădure şi să o întâmpin spre transformare. M-am încălţat cât de repede am putut. Eram conştient că trebuie să fug.

Mistyque P.O.V.

-Acum te las! Haide, e noaptea ta.
Înainte să plece, Majesty m-a îmbrăţişat cu căldură. Am apreciat gestul ei, având în vedere că m-a lăsat singură în pădure la miezul nopţii. Părăsită în marea de copaci care reuşea să îmi dea fiori am început să păşesc pe solul umed. Atingeam fiecare trunchi mare şi acoperit de muşchi parcă aş fi fost un copil care a ieşit prima dată din casă. Luna plină îmi oferea nişte lumină, cât să văd pe unde merg. Trebuie să recunosc, nu am mai fost niciodată în pădurea asta. Muşchiul copacilor avea o vagă strălucire în lumina lunii. Câte o pasăre care suferea de insomine mişuna prin tufe, făcându-ma să tresar. Stările mele de spirit se schimbau repede. Am trecut într-o clipă de la încântată la îngrozită. Am început să devin paranoică şi mă uitam înapoi la fiecare pas. Am început să mă tem de propria mea umbră, mai ales atunci când am reuşit să o zăresc. Mă aflam într-un fel de luminiş, unde aveam parte de o lumină bună din partea lunii, însă am călcat pe o creangă. SUnetul care l-am făcut m-a speriat şi am căzut. Am auzit un fel de ecou în depărtare, ceva ca urletul unui lup. Am rămas acolo paralizată. Sunetele se auzeau din ce în ce mai aproape. Inima îmi bătea cu putere şi era îngrozită. Stai, profa a zis să vină toata clasa.
- Ciel! am urlat cât m-au ţinut plămânii.
După strigătul meu nebun de ajutor, urletele lupilor s-au oprit. Însă de această dată am auzit paşi venind spre mine. Erau grăbiţi. În mai puţin de un minut l-am putut vedea pe Ciel ieşind dintre copaci. Nimic, dar absolut nimic nu mi s-a părut mai minunat decât să îl văd. M-am ridicat şi i-am sărit în braţe.
- Îmi pare rău! Nu trebuia să dureze atât, a fost greşeala mea. Îmi pare rău! a repetat acesta strângâdu-mă în braţe cu putere.
I.-am acceptat fericită înbrăţişarea. Eh, pe cine încerc să păcălesc, îmi doream mai mult decât o simplă îmbrăţişare de la el.
- Uite, citeşe asta, spuse în timp ce mi-a crestat puţin pielea.
În timp ce eu mă uitam la inscripţia primită el a făcut acelaş lucru şi cu mâna sa.
-Utiam hic sangius in ignem commutet...
La început am spus cuvintele în şoaptă. Ştiam prea bine acea formulă. Flacăra albastră a luat lucul sângelui meu. Nu, asta nu trebuie să se întâmple!
- Ciel, eu...
- Nu. Spune asta mai tare. Flacără trebuie să învie, doar aşa te vei transforma complet.
Ochii săi au prins o nuanţă de roşu aprins. A ridicat mâna ca să observ că era acoperită de foc. Mi-am pus mâna în care ţineam flacără mea într-a lui. Cea albastră a acoperit-o pe cea sângerie, air Ciel a făcut ochii mari de uimire.
- Vezi? Magia ta e magnifică, iubito. Acum spune formula, mai tare!
- Utiam hic sangius in ignem comutet!
Am urlat cât am putut de tare. Tot corpul meu era acoperit de flăcări albastre. Nu mă ardeau şi nici pe el, fiindcă încă mă ţinea de mână. S-a aplecat uşor spre mine şi şi-a lipit buzele de ale mele. Am tânjit după acest moment. Buzele alea dulci şi moi, care le priveam cu poftă, acum le ating pe ale mel. Şi nu m-am înselat, sunt într-adevăr dulci. Focul meu s-a întins şi peste el şi am început să ne ridicăm de la sol. Ne înălţam încet spre cer, printre crengile copacilor. Am deschis ochii pentru o secundă, să mă asigur că zbor. Focul albastru m-a uimit. Era atât de frumos. Şi eu şi Ciel ne-am oprit. M-am uitat curioasă în jur. Spre uimirea mea, luna avea ucloarea safirului. Superb.
- Şi luna s-a făcut albastră de dragul tău, căci tu treci pragurile misticului. Te alături nouă? Îţi dai sângele pe magie ş-accepţi să-mi fii iubirea promisă de către astre?
M-am uitam din nou în jurul meu. Zburam şi luasemn foc! Foc albastru. Unele lucruri sunt ireversibile, iar acesta e unul dintre ele şi a dracu' sa fiu dacă aş vrea să schimb ceva în momentul ăsta.
- Da!

[BloodyInnocence]

Deci sunt extraordinar de suparata pe tine pentru ca ai spus ca explici despre transformare. chiar nu cred ca Mistyque ar fi fost ok ca un baiat-flacara sa o ia in carca si sa alerge cu ea asa sau poate ca da?
Dar oricum uit de supararea mea complet acum cand am terminat de citit acest minunat capitol. Descrierea este absolut minunata si perfecta, deci chiar te-ai intrecut pe tine cu acest capitol. si imi place la nebunie ultima scena.
App, ai cateva mici greseli de tastare si intr-un loc in care vorbesti de sentimenele ei este o greseala de exprimare. Acolo unde spui ca Mistyque trece de la calm la groaza, nu mai stiu unde si e tarziu sa stau acum sa caut. Dar oricum se intelege.
Ar trebui sa te omor pt ca m-ai lasat sa astept atata pentru acest capitol, dar ma simt iertatoare azi:p
astept next-ul sper sa nu ma faci sa astept.>:D<

[Abbeh.]

Sisu >:D<
A dat domnu`. Sincer, iubesc acest capitol, cum Misty trecea prin toate acele stari.
Descrierea a fost nemaipomenita aici, mi-a placut enorm. Actiunea a decsurs normal, genial :x
Dialogul nu a fost sec deloccc :].
Ultima scena a fost asa frumoasa, emotionanta, draguta, nu mai am cuvinte :)).
Sper sa nu mai astept asa mult pentru urmatorul capitol ;;)
Ja~

[Lady.Bug]

Am incercat sa iti las comentarii si la celalalt capitol dar din pacate s-au sters. Nu stiu de ce :-??
Ma rog, revenind la fic,capitolele acestea chiar mi-au placut ( mai ales ca 5 a fost mai lung ) Chiar nu imi imaginam acea latura perversa a lui Ciel. Nu imi imaginam ca toata treaba asta cu perechile cuprinde un asemenea magnetism. Majesty incepe si ea sa imi placa. Chiar e ca o tornada in desfasurare. Si nu stiu de ce dar si paragraful cu tatal lui Ciel mi-a placut ( deh, am eu ceva cu personajele care enerveaza lumea XD )
Nu ma asteptam ca Misty si Ciel sa ajunga impreuna asa de rapid insa totul la ficul tau e surprinzator ( intr-un mod bun ^^). Si ultima scena a fost emotionanta, frumoasa.. de-a dreptul perfecta.
Abia astept nextul :)