Un secret infiorator

[Yukira1234]

M-am apucat sa scriu un nou fic dar de data aceasta ceva original, inventat de mine. In fic este vorba despre clanul Jahren, un clan de vampiri, care se lupta cu Glyphenii, un fel de himere. Dar ficul i-a o noua intorsatura atunci cand intr-o lupla conducatoarea clanului, Eclesia, o adolescenta salveaza un tanar baiat. Ea se indragosteste pe loc de acel baiat misterios. Mai multe nu va spun...daca vreti sa aflati atunci cititi-l.

Clanul Jahren si misteriosul baiat

„Am un secret terifiant pe care casa cineva l-ar afla nustiu ce s-ar putea intampla... de cand eram mica faceam parte din clanul Jahren, cle mai temut clan de vampiri. Dar acum duc o povara prea mare... sa fiu si o fata normala si un vampir, noaptea. Lucrurile s-au ingreunat si mai mult de cand parintii mei au renuntat la a mai conduce clanul, eu devenind conducatoarea. Imi e asa de greau! Cat de mult mi-as dori sa fiu o fata normala, nu un vampir... Nu am prieteni la scoala, nimeni nu ma baga in seama, nici macar nu stiu secretul acesta. Si acum... trebuie sa ma pregatesc, iarasi vin dusmanii nostri sa ne fure toate averile! Nu mai e mult timp! Trebuie sa ii pregatesc pe toti, sa protejam conacul si sa-i invingem odata pentru totdeauna!”. Numele fetei era Eclesia, conducatoarea clanului Jahren. Avea parul negru ca abanosul, lung pana la fund, ochii ii erau de un albastru indens. Ea purta o uniforma marinareasca care era compusa din o fusta neagra, o bluza de aceeasi culoare si o esarfa rosie legata in jurul gatului. Eclesia statea pe balconul de la etajul doi al fastuosului conac. Cand se facu ora zece noaptea, aceasta a intrat in conac. S-a indreptat spre o camera si cand a intrat in fata ei s-au infatisat minuntele picturi de pe pereti care ilustrau viata celor din clanul Jahren din cele mai vechi timpuri. In camera aceea imensa se aflau mii de omaneni care, se pare ca o serveau pe Eclesia. O domnisoara tanara o conduce pe bruneta catre un vestiar sii-a dat niste haine cu care sa se imbrace. Dupa aproximativ cinci minute fata a iesit din vestiar. Aceasta purta un maieu maro care era facut din os de rechin, era foarte flexibil si rezistent, tot clanul aveau armurile facute din acelasi lucru. Purta o fusta lunga, albastra si cu maro pe interior, pana la genunchi, pe partea exterioara a piciorului avea tot niste protectii pentru ca nimeni sa nu o raneasca si in picioare purta niste cizme maro, din os de rechin, care se intindeau pana la genunchi. Aceeasi domnisoara i-a adus niste manusi fara degete care erau mai lungi decat cotul. Pe umarul drept i se putea observa un tatuj cu rosu care semana cu o semiluna.
„Sa pornim! Sa-i invingem si de data asta pe rivalii nostri! Strabunii nostrii au reusit sa-i invinga odata! Putem repete inca o data istoria!”. Se auzi un strigat in acea sala.
Toti oamenii au iesit din conac incalecand pe caii negrii ca noapotea si indreptandu-se cu vitejie catre locul unde se aflau inamicii. In frunte era Eclesia, care parea foarte ganditoare in acele momente.
„Am o presimtire proasta pentru seara aceasta... Ce se va intampla? Oh, nu! Uite-i, Glyphenii!”.
-La atac, Jahrenilor! Se auzi indemnul Eclesiei in timp ce-si scotea sabia din teaca.
Inamicii nu erau nimerosi, in jur de vreo o suta, pe cand cei care erau de partea Eclesiei erau mii. Bruneta se repede catre o himera careia ii taie capul.
Toti cei din clanul Jahren stia ca Glyphenii nu erau fiinte umane ci mai degraba niste himere care se pot transforma si in oameni.
Deotata cand se lupta cu un altul observa in tufisuri un baiat care-i privea. Unul dintre Glypheni se apropia cu repeziciune catre el vrand sa-l omoare. Fata o i-a la fuga catre acel baiat reusind sa-i introduca coltii de vampir in gatul Glyphului. Acel misterios baiat lesina de spaima. Cand ii privi fata Eclesia ramase impietrita. Era asa de frumos, parul de culoarea spicului graului ii statea rebel pe chip in timp ce hainele ii erau murdare. Bruneta nu stia ce sa faca deoarece acele himere erau peste tot. Apoi, fata i se lumina strigand: Tomoko! In fata ei aparu un fel de animalut mic, mov care era inconjurat de aripile-i imense. Cand Tomoko si-a desfacut aripile toti Glyphenii au murit, ca prin magie.
Un luptator in varsta de vreo treizeci de ani a alergat carte conducatoare zicandu-i:
-Bravo, Eclesia! Desi nu inteleg de ce ai folosit arma secreta, puteam sa-i invingem fara probleme. Si cine e baiatul acela?
Fata ii explica despre cum l-a salvat pe baiat, apoi plecand catre conac. In timp ce calarea Eclesia il privea pe minunatul baiat, ii placea asa de mult. Stia in orice caz ca nu va putea sa stie ce este ea cu adevarat: un vampir! Odata ajunsi la conac l-a lasat pe baiat unei servitoare ca sa-i stearga amintirile din acea seara, apoi sa-l duca in padure.
Bruneta s-a refugiat repede in camera sa unde, pe un perete negru scria mare: AI UN SECRET INFIORATOR! NU UITA ESTI UN VAMPIR, SUGATOR DE SANGE UMAN!
Inscriptia nu i se mai parea ceva interesant fetei deoarece ea fusese scrisa in urma cu 5 ani, de catre mama ei. S-a schimbat repede in niste pijamale albastre bagandu-se in marele pat cu baldachin. In uriasa camera langa pat era un scrin faurit din lemn de brad, un duplap, un televizor si in mijlocul camerei un divan in fata caruia era o masuta din sticla. In timp ce statea in pat fata tot se gandea la misteriosul baiat.
„Baiatul acela...era asa de frumos... Oare cum l-o chema? Inca mai am in minte culoarea parului sau, mainile sale calde, fata-i palida... De ce nu pot sa fiu normala?Aceasta este singura mea dorinta! Sau macar sa fiu din nou copil, cand nu conduceam clanul! Vreau sa-mi schimb destinul! Nu-mi doresc sa le sug sangele oamenilor! Face-m-as, Doamne, copil!”. Apoi fata adormi cu gandul la misteriosul baiat.
Soarele isi facea simtita prezenta in Tokio. El alunga intunericul si noaptea ce pusese stapanire pe populata capitala. In fastuosul conac, la bucatarie se aflau Eclesia si Momoko, care-i pregatea fetei micul dejun.
-Momoko, nu vreau sa fiu un vampir... nu vreau sa sug sangele nimanui si in pofida acestui fapt, nu-mi pot schimba destinul...
-Nu spune asta,Eclesia. Cei drept fiecaruia i-a fost sortit destinul la nastere dar noi, oamenii, avem puterea sa-l schimbam, sa-l modelam dupa placul nostru.
Bruneta ii multumi luand-o la fuga catre camera ei in timp ce pe buze ii aparu un zambet.
„Daca-mi pot alege singura clalea pe care sa merg si daca-mi pot schimba destinul atunci il pot intalni si pe acel baiat! Aceasta e viata mea! Pot sa o schimb!”.

Cam atat pentru primul capitol!
:bye:

[Sadic_Soul]

Pai incept prin a spune ca ai foarte multe greseli.Nu mai zic cate dezacorduri am citit,si chiar felul in care te exprimi.(asta in unele parti)

pe care casa cineva l-ar afla nustiu ce s-ar putea intampla

de exemplu aici,chiar nu stiu ce ai vrut sa spui.
Mi se pare cam aiurea ca fata,care este o conducatoare, si mai sta si intr-un luxos conac,sa poarte o uniforma , sa zic,de scoala.Deoarece uniforma descrisa de tine:fustita neagra,bluzita negra si o esarfa rosie,apare ca uniforma scolara in anumite animeuri.

Fata o i-a la fuga catre acel baiat reusind sa-i introduca coltii de vampir in gatul Glyphului.

Pai cred ca din moment ce fata este vampir,sunt coltii ei,deci puteai spune"Fata o i-a la fuga,spre acel baiat,reusind sa-si introduca coltii de vampir in gatul unui Glyphen.
Nu mai stau sa-ti arat toate chestiile de genul.

Acum si plusurile.Mi-a placut mult povestea.Sper sa fie din ce in ce mai interesanta.Am mai abservat ca o parte din descriere este chiar reusita.
Cam atat,nu vreau sa te superi pe mine,eu iti citesc in continuare ficul,dar sper ca pe viitor sa fi mai atenta.Spor la scris si astept urmatorul capitol.

[myuu]

Am citit si eu in sfarsit capitolul...hm..ce o fi cu mn de am citit si altcv in afara de yaoi? O fi de la racala? Si totusi cred k nu...Ficul tau e interesant imi aduce aminte de filmul underworld desi nu seamana deloc...doar tema e putin asemanatoare...dar sa revin la fic. Mi-a placut cum ai descris imbracamintea Eclesiei...adik aia de dupa ce s-a schimbat...ai descis asa de frumos acolo incat parca as vedea-o eu:D. Actiunea e si ea frumoasa si imi place acel Tomoko e asa de kawaii:X...Mi l-am imaginat ca un dragonas mic si mov cu niste aripi de ingeras nu stiu dc...pff...nu ma lua in seama cu ultima parte:)).
Dak tot am trecut si eu si am lasat si comm ar trebui sa-ti dau si un mic sfat. Ai destul de multe greseli de tastare...sper k nu te superi k iti spun dar ma simt datoare cu un sfat. Ar fi bine sa-ti corectezi cu atentie ficul de vreo 2 ori pentru ca asa ai reusi sa-ti elimini din greselile de tastare...cu siguranta vor ramane una, doua pt k nimeni nu-i perfect... Am sa-ti amintesc doar una din ele: "indens" se scrie "intens" banuiesc ca stiai si tu...dar in fine...am zis totusi sa iti spun pentru orice eventualitate:D...mai departe astept sa vad cum evolueaza ficul si sper sa postezi curand..gambate si ja:*

[Yukira1234]

Multumesc pentru comentarii! Stiu ca primul capitol nu este prea frumos si are multe greseli. So continuarea:

Speranta moare ultima

Odata ajunsa in camera ei, Eclesia s-a indreptat catre marele dulap, imbracandu-se cu uniforma de scoala. Uniforma cuprinea o fusta neagra si o bluza alba si avea legata in jurul gatului o esarfa rosie. Apoi a aruncat in ghiozdanul negru niste carti, un caiet si un pix. Dupa ce ghiozdanul a fost facut a iesit din camera ducandu-se spre alta, unde statea bunica ei. Tranti usa cu putere reusind sa o sperie pe batrana care cosea ceva. In dormitorul Mordonnei erau multe brocarturi de pret si multe picturi facute de ea. In camera cu peretii albi ca neaua era un pat cu asternuturi de aceeasi culoare, un televizor, un birou, un scrin si un sevalet. Femeia o privi mai apoi lasand acul pe scrinul din lemn. Eclesia o anunta ca va pleca mai devreme la scoala apoi parasind camera.
Mordonna era singura ei ruda in viata pe care o cunostea. Desi parea ca se intelege bine cu barana defapt nu era deloc asa. Mordonna o ura pe mica conducatoare deoarece ea isi doreasa conduca clanul spre victorile, sa devina ea o legenda. Stia prea bine ca Eclesia putea sa-i invinga pe Glyphteni, de la nastere aceea fusese menirea ei.
Bruneta alerga cu rapiditate catre liceul Takomoto. Odata ce a ajuns s-a asezat pe o banca privind fluxul de elevi ce intrau sau ieseau. Inima ii era plina de speranta, trebuia sa-l gaseasca pe baiat. Clopotelul a sunat anuntand inceputul orelor , fata pierzandu-si speranta. Se intinse pe banca privind cerul infinit si nenumaratele avioane ce veneau sau plecau din capitala nipona. A astat acolo aproximativ zece minute intarziind la ora de matematica. Deodata o persoana s-a aplecat asupra ei intreband-o de ce nu este la ore. La inceput credea ca este o profesoara dar cand a deschis ochii era un baiat. Acea persoana i se parea foarte cunoscuta si mai apoi realizeaza ca era baiatul acela misterios.
-Nu sunt la ore deoarece...uhm...deoarece... nu ma simt prea bine, minti Eclesia.
-Daca tot mai este putin pana la pauza ce zici sa facem o plimbare scurta? Si apropo numele meu este Ren Ikoruku, al tau care este?
-Eclesia. Eclesia Jahren, zise bruneta in timp ce il admira din cap pana-n picioare pe baiat.
Parul lui blond asemenea spicului de grau ii statea rebel pe frunte. Era imbracat cu un tricou negru, o pereche de blugi taiati, peste tricou o camasa alba si in picioare o pereche de tenesi negri. Cei doi parasesc curtea liceului plambandu-se fara nici o directie.

[i]

[myuu]

In sfarsit am reusit si yo sa citesc...de cand am de gand s-o fac:D. Mi-a placut capitolul chiar daca e scurt insa e dragut...sper ca Eclesia sa se indragosteasca de Ren si pana la urma sa fie impreuna...ar fi interesant sa se intample asa. Dar oare cine-i Ren? Observ ca Eclesia spune ca este diferit de ceilalti baieti pe care i-a intalnit si ma intreb cine sau ce este el cu adevarat. Of..suspansul asta:))
Greseli de tastare nu am vazut si asta e un lucur bun pentru ca ficul are o imagine din ce in ce mai buna, iar tu incepi sa iti imbunatatesti modul de a scrie. Am gasit o singura repetitie care e putin suparatoare "Cei doi aveau orele de engleza si bilogie in aceasi clasa si la aceeasi ora, spre bucuria Eclesiei. Cei doi au convenit sa se intalneasca in curtea scolii." cred ca ai observat ca se repeta "cei doi" puteai sa inlocuiesti structura cu tinerii/copii sau Eclesia si Ren...sau gaseai tu o formulare mai buna, insa ai grija sa nu faci astfel de repetitii, iar in plus verbul "a convenii" nu suna prea bine in contextul asta...gome dak gresesc eu:D
Cam atat am avut de criticat...am vazut ca si tu ti-ai dat seama ca e scurt capitolul deci astept unul mai lung...gambate cu nextu' :bye: