Dark secret

[Suki]

Disclainer: Nu detinem nici un personaj din manga/anime-ul Naruto si nu fac profit de pe urma intamplarilor.

Acest fic e facut in colaborare cu sys ellamanu. Vrem sa va spunem de pe acum ca, in urma alegerii, eu povestesc din perspectiva Sakurei, iar sys, pentru ca asa a ales, din a lui Sasuke. Speram sa va placa si asteptam comentarii.


O mica introducere in lumea vampirilor

Ochi mei verzi se deschideau privind direct in fata, catre ceasul mare si vechi de pe peretele din fata sicriului meu. Priveam cum ceasornicul care ma trezea in fiecare seara exact la ora opt si un sfert de mai mult de trei sute de ani isi facea treaba inca o data. M-am ridicat din cutia din lemn de fag, inauntru inzestrata cu matase alba. Am deschis usile vechi de la dulap, acestea scotand un murmur deja obisnuit urechilor mele. Inauntru erau frumos aranjate haine de culoare neagra pe umerase. Mi-am luat din el o bluza neagra de bumbac, pestea ea punandu-mi un maieu din piele, negru si stramt. O pereche de pantaloni negri, luciosi si fini, din piele. In picioare, o pereche de papuci de culoarea abisului, cu putin toc. Am inchis usile, privindu-mi mana. Culoarea alba pe care o avea zi cu zi era perturbata de praf, din cauza manerelor. Am oftat si am deschis geamul, sarind pe el si luandu-mi zborul catre cel mai inalt bloc din Tokyo.
Orasul era puternic luminat, insa, zburam destul de sus incat lumina sa nu imi faca nici un rau. Masinile se miscau greoi pe strazile aglomerate iar trotuarele erau umplute pana la refuz de ’’insecte’’. M-am asezat pe marginea acoperisului, picioarele miscandu-le inainte si inapoi. Parul meu lung si roz era mangaiat de bataia vantului racoros. Stand acolo, imi veni in minte o scena de acum mult timp, prin care am trecut si nu as dori nimanui sa treaca prin asa ceva.
Stateam acolo, inconjurata de subordonatii tatalui meu. Acesta se indrepta spre mine si imi spuse la ureche ca nu trebuie sa ma tem pentru ca acesta este destinul meu. Am simtit apoi o muscatura puternica la gat si am tipat cat m-au tinul plamanii. Pe atunci aveam numai optusprezece ani. Chiar de ziua mea, tatal meu mi-a facut un cadou inimaginabil. Mi-a distrus viata normala de om pe care o avusem pana atunci insa cu mici aspiratii din cauza celor care m-au conceput, facandu-ma sa ii iau locul, domnind peste vampiri.
-Sakura, incepand de azi, tu vei conduce neamul nostru, un neam neimfricat, cu putere asupra oamenilor. De azi inainte, tu esti regina vampirilor. Dupa aceste vorbe un tunet se auzi de afara si un traznet lovi pamantul cand tatal meu se prabusi la podea, mort. Atunci am inceput imi plang singura de mila, nestiind cum sa conduc un clan intreg, un neam, o comunitate speciala in felul ei prin traditii si secrete, slabiciuni si putere. Cand insa mi-am ridicat privirea, am vazut toti vampirii din jurul meu cum stateau inchinati in fata mea, numindu-ma regina lor. Atunci m-am ridicat in picioare si am jurat de fata cu toti, hotarata, ca nu voi mai plange si ca ii voi conduce cum voi putea mai bine, astfel incat sa devenim cel mai puternic neam din cate exista.
Apoi... a urmat mama. Ea a fost ucisa cu salbaticie de un varcolac, care avea niste conturi de reglat cu familia noastra...
Flashback
Stateam acolo, imediat dupa incoronarea mea. Mama era intinsa pe jos, plina de sange si fara viata. Cea mai draga persoana in viata oricarui fiinte, mama, era moarta din cauza unui psihopat care are ceva cu neamul nostru. De ce tocmai mama ? Ea nu mai avea acum nici o legatura cu regalitatea, asa ca de ce ar avea cineva treaba cu ea ? Nu inteleg. Nu puteam pleca de unde eram. Vampirii ma tineau. Se temeau ca nu cumva sa patesc ceva si sa ramana fara conducator, eu fiind ultima membra a familiei regale de fampiri
End flashback
Am strans din pumn, mijind ochii suparata. Deja strazile incepeau sa revina la normal, fiind mai putin populate. Insa, intre lumini si beculete colorate, am zarit o persoana care fugea alarmata spre casa. Inima incepu sa ii bata cu putere, facandu-ma sa zambesc. In clipa urmatoare am sarit de pe acoperis si am inceput sa alerg dupa acel barbat. Intr-un final a dat sa mearga in dreapta, pe o alee intunecata crezand ca va scapa. Atunci am intrat si eu acolo si am putut sa ii aud mai bine inima care deja statea sa ii crape oasele cutiei toracice, sarind de la loc. Am scos un sunet amuzat si i-am spus sa iasa. Acesta era deja ingrozit de-abinelea. Am sarit intr-un copac si l-am aruncat jos din el, sarind deasupra lui.
-Ce credeai, insecta ? Ca scapi asa de usor crezand ca te poti ascunde ? Mare greseala. Ei bine, sper ca ai sange bun, am spus acoperindu-i gura cu mana dreapta iar cu cea stanga i-am indepartat guleruld e la camasa alba pe care o purta, muscandu-l de baza gatului. Sangele sau, ca si a celorlalte insecte avea un gust dulce, bun si hranitor pentru noi, vampirii. Coltii mei trageau adanc lichidul vital al victimei, secand-o de puteri. Intr-un final insa l-am lasat, vazand cele doua urme de dinti pe care i le-am facut. Mi-am sters buzele rosii si picatura de sange ce mi se prelingea pe barbie de la gura, plecand de acolo lasandu-l pe barbat in mijlocul aleei. Pe strada, o biata insecta care se uita foarte ciudat la mine. In ochii ei se zarea teama. Corpul ii tremura din toate incheieturile, dintii in gura ii clantaneau de teama bupa buzele inchise care se miscau usor iar fata deabia se tinea pe picioare. Am aplecat putin capul intr-o parte si am privit in locul unde trebuia sa fie umbra mea. Aceasta insa lipsea. Mi-am intors iar privirea spre fata si am zambit. Mirosul meu fin imi spunea ca se tragea din neamul varcolacilor, clanul inamic noua. Am zburat rapid pana in camera mea din blocul special al vampirilor. M-am dezbracat de haine si m-am asezat in sicriu. Inainte sa adorm am mai vazut ca ceasul indica ora sapte dimineata, apoi, ochii mi s-au inchis, lasandu-se in camera o liniste care a dominat pana in seara urmatoare la ora opt si un sfert.


Asteptam comentariile voastre.

[Miauu]

Yupyyyy!!Fic nou cu vampiri!!
Sa inteleg ca ai optat pt vampirul clasic,ars de soare,care doarme in sicriu?Uuu creepyy!

Descrierea este multa si buna,actiunea nu e grabita,iar dialogul e putintel, dar interesant
Nu ai multe greseli,deci asta inseamna ca esti priceputa si atenta!Lucky you!!:)

Abia astept nextu din perspectiva lui Sasuke!!Sunt sigura ca tu si ellamanu veti face o treaba f buna!!:x

[Corina.]

Creppy...
Anyway,ce sa zic?Imi place ideea.Vad ca sau schimbat extremele,numai e Sasuke cel puternic si vampir,Sakura e vampiroaica.
Ah,niste notificari.Deci descrirea e putin cam imbarligata,ori sunt eu proasta.:D
"Parul meu lung si roz era mangaiat de bataia vantului racoros",deci acesta fraza ma zgarie pe urechi peste tot in toate ficurile gasesti asa,Incearca sa nu mai folosesti:ochi albastri ca smaraledele,mare de smaralde sau dinastea.Am vazut in unele ficuri,par roz si balai[wtf?de unde balai:D]..anyway ai inteles ideea sper!

cam atat,chiar mi se pare interesant,si daca e Sasuke[daca e cuplu sasusaku] sa fie om,ce tare ar fi=))

[ellamanu]

Scuze de intarziere dar lenea asta:-"
acum nextul

Varcolaci: Mit sau realitate

Sasuke: Stateam pe acoperisul unui bloc din Calcuta, India. Soarele apunea intr-o vapaie de foc, colorand cerul in nuante de rosu-aprins. Vantul batea usor, ciufulindu-mi parul negru ca carbunele, taiat in spate, scurt, facut tepi. In fata aveam doua suvite, pe langa chip. Lumina de la ultimele raze ale soarelui, picau usor pe parul meu, formand o aura intunecata, ca la un inger negru. Ochii mei negri, citeau scrisoarea primita de la stra-stra-stra-stra-stranepoata mea, Hinata Hyuuga. Culoarea albastra a scrisului, era mai puternica in ochii mei, decat albul foi.
" Draga Nee-chan
Nu stiu daca aceasta scrisoare a ajuns la tine, dar cand am primit ultima oara vesti, erai in Calcuta. Vreau sa sti, ca eu cu Neji si Hanabi iti ducem dorul. Au trecut 17 ani, cand te-am vazut prima si ultima oara. De atunci, am vorbit doar din scrisori. Am nevoie disperata de tine. Hanabi si Neji, vor sa faca ceva nesabuit. Nu stiu exact despre ce este vorba, dar stiu ca este periculos, mai ales ca umbla zvonuri, ca vampiri conduc Tokyo-ul. Nu stiu daca este adevarat, dar mi-e frica.
Acum cateva zile, am vazut un vampir. Nu am vazut niciodata unul, dar din cate mi-ai spus tu si am citit in carti, ala nu avea nici umbra sau reflexie sau poate nu am vazut eu bine. Ma rog, dar am nevoie de tine aici in Tokyo. Ti-am rezervat bilete pentru avion, pentru ora patru in India. Poate vei fi furios, dar confom cunostintelor mele, tu ai fi dusmanul natural al mortilor-vii din capitala Japonei. Neji te v-a astepta la aeroport. Imi este foarte frica si spaima sa mai ies din casa, si asa nu te pot astepta eu. Apropo, Neji se da cu Axx Chocolate, de proasta calitate. Fiindca tu ai miros foarte fin, il vei simti imediat.
Abia astept sa ne povestesti in fata focului, pe unde ai fost in acesti 17 ani, urmarit acele creaturi ale nopti.
Te pup foarte dulce, Hinata"
Vampiri?! In Tokyo? Mai citesc inca o data scrisoarea, pentru a fi sigur, daca nu am citit eu gresit. Oftez si o impaturesc fumos hartia si o bag intr-un buzunarul interior al hanoracului meu negru. Ma ridic in picioare si imi scutur blugi albastri toti rupti si imi bag in blugi, tricoul negru cu semnul diavolului in fata. In picioare aveam niste adidasi negri. Sar de pe cladirea de cinci etaje si aterizez cu o bufnitura seaca pe trotuar, facand un mic crater. Imi bag mainile adanc in buzunare si merg relaxat pe strazile din calcuta. Culorile hainelor: albastru, mov, rosu-sangeriu si negru, erau puternice pe retina mea, aproape stergand restul culorilor. Ma opresc la o trecere de pietoni si un miros usor de rugina amestecata cu sulf imi intepa narile, anuntandu-ma ca este un vampir in preajma. Ranjesc si dinti, incepura sa mi se transforme in coti ascutiti ca pumnalele. Ochii imi devenira de un albastru-fosforescent, dar fara pupila. Inima imi batea cu putere, mai sa-mi sara din piept. Mereu imi batea inima asa, inainte de transformare. Acest lucru atragea vampiri, ca becul cum atragea fluturi de noapte la el. Cu cat mai multi cu atat mai bine. Carnea de vampir era destul de buna, daca aveai stomacul tare.
Trec strada si trec pe langa o vitrina. Vad in urma mea niste haine umblatoare. Intr-un gang si imi dau jos hainile, ramanand gol pusca. Cand o sa ma transform, o sa-mi rup hainele si nu aveam chef sa fur din nou altele. Simt cum doua maini ma cuprinse de mijloc si un glas cu acctent exotic, ca totul se v-a sfarsi intr-o secunda. Il prind de gat si il izbesc in peretele unui bloc. Copul meu incepe sa creasca si sa creasca par negru pe el, putin latos si stralucitor. Avem pratele si picioare foarte puternice si capul triunghiular, alungit, cu bot lunguiet, urechi mici si ascutite. Ochii de un albastru-fosforescent, fara pupile. Casc gura plina de colti ascutiti si ii musc gatul. Ii rup trahea, pe care o inghit lacom. Vampirul muri inecat in propriul sange. Am inceput sa devorez o parte din el si dupa ce m-am saturat, ma transform inapoi in om. Dupa ce ma spal pe fata de sange, ma imbrac si plec de acolo. Daca ati ghicit sau nu, sunt un varcolat. De fapt sunt unicul varcolac existent pe acest pamant. au existat si alti, dar din cauza lacomiei lor, au fost ucisi de vampiri. Eu am ramas singur in aceasta lume vasta, sa distrug aceste creaturi ale nopti.
Ajung la aeroport pe jos, cu un rucsac furat si actele mele false. Trec de poarta de control si ma urc in avion. Niciodata nu mi-a placut zborul, dar scrisoarea de la Hinata, ma facu foarte curios si ingrijorat, ca sa ma urc in avion. Cum m-am pus pe scaun, am luat un somnifer si m-am scunfundat intr-un somn superficial, ca medicamentele nu aveau efect asupra mea in totalitate...
******
Ma simt zguduit si ma trezesc prea brusc. O speri pe insotitoarea de zbor, care ma calma si ma instiinta ca am ajuns in Tokyo. Ma ridic de pe scaun si cobor din avion. Imi iau rucsacul si trec de punctul de control. Trag aer in piept si simt un miros imputit de Axx Chocolate si transpiratie. Ma ghitez dupa miros si dau de Neji. Un barbat de douazeci si noua de ani, cu parul saten-inchis, lung pana la fund prin la varfuri si ochii indigo. Purta o camasa alba, deschisa la primi trei nasturi, o pereche de jeansi negri si in picioare tenisi, tot negri. La cap avea un bandaj, cea ce ma facu sa-mi ingust periculos ochi. Ce dracu a mai facut ametitul asta?
- Nee-chan, ce faci? Ma intreba satenul si ma imbratisa.
Il imbratisez si eu, dar mecanic si instramb din nas, la danful care imi intrase pe nari, mutandu-mi nasul la spate. Dupa ce ma despart din imbratisare, il urmez pe tanar la masina lui, un Ferrari de un rosu foarte apris, ca mi-am mutat rapid privirea, din cauza ca ma dureau ochii. Urc in fata, langa sofer si deschid imediat geamul, pentru a numai simti putoarea lui. Tanarul porni masina si incepu sa conduca pe strazile aglomerate din timpul zile. Caldura era infernala si zgomotul insuportabil pentru urechile mele, era un calvar pentru mine. Abia asteptam sa ajung acasa la ei, pentru a scapa din acest infern. Dupa jumatate de ora, parcheaza in fata unui bloc de cinci etaje, de coloare monotana, gri. Coboram din masina si urcam la ultimul etaj. Macar voi avea parte de aer curat si nu de sconcsul de langa mine, care imi muta nasul de pe fata. Muritorul batu la o usa si la ea raspunse Hanabi, o pustoaica de nouasprezece ani, cu parul saten-inchis ca scoarta copacului, lung pana aproape de fund, lasat liber. Ochii indigo, ma priveau cu semne de intrebare. Purta o rochita alba cu decolteu adanc si sandale cu toc, arginti.
- Cine este el Neji? Il intreba in soapta sora lui si urechile mele au depistat imediat vorbele ei.
- Nee-chan, aud glasul inconfundabil al Hinatei si tanara de douazeci si sapte de ani, imi sari in brate.
O imbratisez si imi afund fata in parul ei negru cu tente de albastru, la lumina, ca la meu. Parul ei mirosa a iasomie, dar pielea ei mirosa un pic transpiratie. Ne despartim si o privesc din cap pana in picioare. Purta niste pijamale de un albastru-deschis, placut pentru ochii mei. Se parea ca devenise o adevarata femeie micuta Hinata. Ochii ca ai fratilor ei, varsau lacrimi de bucurie. Ma trage in bucatarie si vad ca nimic nu s-a schimbat in ultimi saptesprezece ani. Bucataria era tot micuta, cu gresie alba pe jos si pe pereti si mobila de un portocaliu amestecat cu roz. Ma asez pe un scaun si o intreb, despre vampiri.
- Sunt aici in Tokyo si Neji vrea sa devina vampir. Si-a facut un tatuaj pe frunte, care arata ca incurand v-a fi transformat si daca alt vampir il ataca si il ucide, ii v-a da socoteala stapanului sau, spuse bruneta dintr-o suflare si ochii mei se ingustara rapid.
- Neji! Misca-te aici! Acum! Tip si satenul veni repede in bucararie.
Ma ridic in picioare si ii rup usor si rapid bandajul si vad semnul regal de pe fruntea muritorului. Il prind de gat si il dau cu spatele de un perete. Ma apropi de el si ii miros hainele cu atentie. Mascat cu multa sarguita, pe langa transpiratia si Axx Chocolatte, era un miros de rugina si sulf. Deci el petrecea timp cu vampiri. Ii spun daca v-a deveni vampir, il voi ucide fara mila, chiar daca se v-a pune in genunchi si ma v-a implora sa-l crut, nu il voi cruta. Ii dau drumul si baiatul aluneca la podea. Ma duc in camera mea, care fusese din totdeauna si deschid usa. Incaperea avea pereti lila, simpli, o canapea-pat, un birou si un scaun. Mai aveam un dulap, gol. Arunc rucsacul in dulap, ne avand chef sa ma uit in el si ma trantesc pe canapea, dupa ce deschid geamul, pentru a iesi praful afara. Razele soarelui ma mangaia pe fata, relaxandu-ma. Cum naiba familia regala a vampirilor supravietuise, ca imi amintesc clar, cum i-am macelarit acum doua mii si ceva de ani. Poate sunt slugile lor. Ma rog. Ma scufund intr-un somn cu vise indepartate si sadice, dar eram obisnuit cu astfel de vise.

[Sakura_night_girl]

Deci ... un nou fic ! Dragele mele sys-uri scuze ca nu am lasat comentariul la noul vostru fic dar , lenea asta ... de ce sa-i faci ? Dar va promit ca la fiecare capitol pe care il postati am sa infrunt " lenea " si am sa inving lasandu-va mereu cate un comentariu . Acum , dupa ce mi-am cerut scuze si am facut o promisiune , sa criticam . Atentie critic ambele capitole !

Capitolul 1 ( cel postat de sysu Hanaaa )

Pentru inceput capitolul este foarte bun ! Totusi ai cateva greselute , nu de ortografie/tastare sau exprimare . Aici , pentru ca este primul capitol , puteai sa-l faci putintel mai lung . Mi-ar fi placut ca sa lasi un spatiu inainte si unul dupa flashback . Adica sa arate cam asa :

"....................................

Flashback

....................................."

Greseli de tastare nu am vazut deloc ceea ce este supe bine .
Descriere ai aivut din plin ceea ce este din nou super .
Actiunea nu mi s-a parut ca a fugarit-o cineva , din nou este bine :))
Dilogul ... putin dar interesant , totusi nu ma deranja daca era mai mult .
Naratiunea este si ea foarte buna .
Am vazut ca ai optat pentru un vapir clasic ceea ce este ok din punctul meu de vedere .
Ideea ficului este originala ceea ce este foarte imporatant .

Capitolul 2 ( cel scris de sysu ellamanu )

Actiunea nu este grabita si asta e foarte important .
Naratiunea este foarte buna si se imbina armonios cu descrierea . Nu ai sarit peste nici un deataliu ceea ce este foarte bine .
Greseli de tastare nu am vazut si asta pentru ca eram prea ocupata sa vad ce se mai intampla . Nu ai nici greseli de ortografie sau de exprimare .
Dialogul este exact cat trebuie si este destul de interesant .
Capitolul este foarte lung ceea ce este super bine !

Sfat pentru ambele scriitoare :

Incercati , daca puteti sa scrieti cu diacritice .

Abia astept nextul ! Succes in continuare !

Va pupa dulce sysu vostru Sakura_night_girl ! :*:*:*

[Aly]

Incercati , daca puteti sa scrieti cu diacritice .

vezi sa nu >.< in caz ca se duce iar forumul sa ma ia iar pe mine durerile de cap inlocuind diacriticele voastre nenorocite, in plus, arata cam aiurea sa scrii cu diacritice pe un forum, si cum zicea cineva

numai re******** scriu cu diacritice pe forum

asadar, nu le da sfaturi sa scrie cu diacritice sau va interzic eu diacriticele, simplu ca buna-ziua clar?

[Suki]

Urmatorul capitol e aici!

Un invitat nepoftit

Sakura: Stau in biroul meu, de la etajul douazeci si trei al cladirii. Scaunul meu negru se roteste in directia acelor de ceasornic. Este ora trei dupamasa iar desi afara este soare, geamurile negre nu permit luminii sa treaca prin ele. Cumrazele soarelui topesc pielea vampirilor, toate geamurile din bloc sunt facute inasa fel incat lumina arzatoare a soarelui sa nu intra in incaperi. In fata mea, o gramada de ecrane care monitorizau blocul ca un nepoftit sa intre. Pe birou, un telefon negru, in care pot suna in tot Tokyo-ul. Langa, chiar in fata geamului, o canapea din piele maronie-visinie, de trei persoane. Ma ridic de pe scaun si ma intind pe ea. Parul meu lung cade jucaus pe langa ea, capul meu stand pe unul din manerele moi ale sofei. Un ciocanit usor in usa, ma face sa ma ridic in sezut si sa zic un simplu intra. In incapere intra un barbat foarte cunoscut, de incredere si care, miroase a rugina cu sulf. Face o plecaciune si ii fac semn sa i se ridice.
-Regina, incepu vampirul, l-am urmarit pe Neji Hyuuga, unul din cei care vor sa devina vampiri. A fost la aeroport si acolo s-a intalnit cu un barbat. Destul de suspect zic eu. Nu mirosea nici a om si nici a vampir. Ce credeti despre asta.
-O sa am o discutie cu Neji. Stiam ca pot avea incredere in tine, Javier. Sa sti ca vampirii francezi sunt la fel de credinciosi ca si cei japonezi sau chinezi. Acum poti sa te retragi si orice e nou, vreau sa aflu cat mai repede cu putinta.
Javier se retrage iar eu raman singura. Imi trec mana prin par dup acare il prind intr-o coada. Ma duc pana la birou, asezandu-ma pe scaun. Iau telefonul in mana si incep sa tastez niste cifre, pana cand in receptor se auzea sunetul acela pe care oamenii il iubesc atat de mult.
O voce sexy spuse un ’’Alo ?’’ sec in receptor, facandu-ma sa ma incrunt caci nu era vocea lui Neji si nici a verisoarei sale, Hinata. Barbatul care raspunse are un accent de japonez din antichitate.
-Buna, as dori sa vorbesc cu Neji Hyuuga daca se poate.
-Cine e la telefon ?
Bun... deci, se pare ca trebuie sa inventez ceva repede astfel incat sa nu dau de banuit. Sora ? Na.... Mama ? Masa a murit de mult. O partenera de afaceri ? Nu... baiatul nu face afaceri. Iubita ? Da ! Perfect.
-Sunt iubita lui Neji. As dori sa vorbesc acum cu el daca se poate.
Aud cum barbatul il striga pe baiat sa vina sa vorbeasca. Aud prin receptor pasii brunetului care se apropia de telefon.
-Alo ? imi spune baiatul. Cine e la telefon ?
-Eu sunt, Neji. D e parca nu ai sti cine sunt. Vreau sa vi cat de repede poti la sediul nostru ! Acum !
-Da, regina. Voi fi acolo cat repede pot. Imi sopti si inchide.
Pun receptorul la loc si ies din camera, direct in hol. Acesta era intunecat, lung si putin stramt astfel incat nu intrau decat doua persoane. Iaintez prin intuneric, ghidundu-ma prin vederea inflarosu. La sfarstiul holului, o usa mare din lemn se afiseaza in fata mea. Apas manerele si intru intr-o camera mare, puternic luminata, stil vechi. Inaintez si imi iau un pahar cu sange rosu, ca si mustul fermentat deja. Sorb din paharul de sticla din lichidul cu gust dulce, putin prea dulce. Acest sange i-a apartinut lui George, cel care a incercat sa faca inasa fel incat vampirii sa dispara din Tokyo, insa ce nu stia el era ca eu eram pe tavan si ascultam planul sau de a ne distruge astfel incat sa il pot impiedica. Las paharul jos iar apoi, ma introc facand acelasi traseu plictisitor. Inainte insa de a intra in biroul meu, dau peste Takumi si Ren, doi vampiri noi. Acestia se apleaca si saluta politicos. Ii salut si intru in biroul meu, asezandu-ma pe scaun.
*************
O lovitura usoara in usa ma trezi la realitate. Spun un simplu intra si usa se deschise cu un scartait putin enervant. Satenul se uita intr-o parte si in alta, dar nu ma vede. Apoi se uita sus pe tavan. Cobor jos si ma asez facandu-i semn sa ia loc. Inainte insa de asta face o plecaciune in semn de respect. Acesta ocupa un scaun asteptand.
-Cine era cel de la aeroport ? Il intreb privindu-l in ochi fara mila.
-Este bunicul meu, regina. A venit in vizita la noi. Incep sa rad si ii arat o poza.
-Vrei sa spui ca asta e bunicul tau ? Neji, Neji... Cat de proasta ma crezi ? Arata de parca ar avea nouasprezece ani. Ce ? Mai nou bunicii sunt mai tineri ca nepotii ?
Nu apuc sa termin ca vad pe monitor cum usa de la intrare se deschide larg, luminand puternic incaperea. Pe ea isi face aparitia baiatul din poza, cel dupa care a fost satenul la aeroport. Cineva a aflat de existenta noastra si asta nu e bine. Daca Neji a fost urmarit de baiat atunci se pare ca o noua amenintare este pusa pe capul nostru...


Asteptam comentarii