Dincolo de adevar

[IceCat]

hei, la ultima parte teai luat dupa mine...

Mi-a placut prima pare, mai ales faza cu secretul intunecat, a fost foarte tare faza. Athys e destul de interesanta ca personaj si Arian la fel. nu cred ca am vazut greseli multe si asta e bine. Inca nu stapanesti asa de bine suspansul parca.. tot parca incerci sa te dai de gol cu anumite chestii[sau poate e doar imaginatia mea].

Scuze ca n-am comentat mai devreme, am fost mai ocupata.
Nya!

[BloodyInnocence]

nu imi mai amintesc daca ti-am spus asta sau nu, dar imi plac foarte mult numele personajelor. nu le-am mai intalnit pana acum;)
imi mai plac si personalitatea personajelor, ma intriga. pot spune ca aai reusit cu succes sa creezi niste personalitati interesante.;)
nu am vazut greseli, dar asta poate sa fie si din cauza neatentiei mele.
asa cum a zis si Ice incerci sa creezi suspansul dar parca nu prea iti iese asa cum iti doresti si fara sa vrei te dai de gol cu anumite chesti. eh, ai timp sa inveti. a crea suspans nu este chiar atat de usor,, eu stiu, eu incerc sa il creez si nu prea imi iese:)

[Lanna]

Multumesc pentru comentarii.
Angel: Imi pare bine ca iti plac personajele mele. Numele le-am pus pentru ca suna diferit si imi place sa aduc ceva nou, nu sa repet ceea ce deja exista. Pe Assara, toate numele suna diferit, veti vedea mai tarziu.
Ice: Ma voi stradui sa imi perfectionez suspansul si sper sa nu va dezamagescc in continuare.

Enjoy!

Partea XXI: Capcana

In TAKAR, lucrurile nu stateau tocmai bine. Nimeni nu mai indraznea sa iasa pe strazi din cauza Dragonilor care se aflau la fiecare pas, supraveghindu-i pe toti. Dragonii Negri pareau niste masinarii fara suflet care nu le pasa de siguranta si sanatatea locuitorilor. Erau in totalitate in slujba Lordului si nimic nu ii oprea sa isi termine misiunea. Patrulau non-stop, fara apa, mancare sau somn.
In camera de supraveghere din conac, Lynnet privea calm fiecare monitor in parte. Cand alarma porni brusc, aproape ca se prabusi pe spate si injura infuriat.
-Ce nai ...
Se ridica de pe scaun si se rasti la soldatul de langa el.
-Ce naiba se intampla ?
-O bresa in securitate, Lordul Meu! Rascoala in Sectorul 2. Un grup de rebeli ne ataca o patrula, ii explica acesta.
-Cum?
-Arunca cu pietre spre conac si va jignesc numele.
-Deci, vor razboi! Ordona soldatiilor sa deschida focul asupra lor!
-Dar, domnule, sunt civili!
-Am spus sa dai ordinul! Daca nu, o fac eu si vei putrezi pentru tot restul vietii tale intr-o celula de la subsol!
-Desigur, domnule! Imediat! raspunse soldatul, in timp ce tot trupul ii tremura de groaza.
Straziile Sectorului 2 erau impanzite de locuitori revoltati, care nu mai puteau suporta chinul la care ii supunea Lynnet. Cinci Dragoni infruntau cu tarie furia multimii care arunca in ei cu pietre si fructe stricate, huiduind incontinuu si strigand infuriati: " Criminalii! ", " Jos, Lynnet! ", " Jos, tiranul! "
Ajunsa la locul protestului, o alta patrula de Dragoni astepta ordine noi.
Dupa cateva secunde, o ploaie de gloante trecura prin patura de oameni si cei din primele randuri cazura fara viata la pamant. Tipete ingrozitoare umpleau strada si, rand pe rand, trupurile locuitorilor se adunau pe strada care acum devenea pustie. Cei mai norocosi fugira la timp si se adapostira la umbra copacilor si a caselor din apropiere.
Dupa jumatate de ora, nu mai ramasese nimeni in picioare. Dragonii pareau de neoprit si ciuruiau tot ce le statea in cale.
Acest prim act de violenta la adresa lui Lynnet fusese si ultimul, desi numarul rebelilor crestea in fiecare zi si ura lor pentru noul Lord de asemenea. Tot mai multi se alaturau luptei Comandantului impotriva tiraniei si sperau la o viata mai buna.
In adapostul sau de sub pamant, Comandantul tocmai termina o convorbire telefonica, cand Arian intra in incapere. Barbatul il pofti sa ia loc.
-Arian, trebuie sa stii ceva. Despre Lynnet! incepu el. Acei Dragoni pe care ii foloseste Lynnet acum sunt, de fapt, masinarii ucigase. De aceea sunt de neoprit. Insa nimeni nu stie de unde vin si de ce i-a adus Lynnet aici.
-Comandante, vom putea oare sa ii invingem?
-Nu stiu, baiete, dar sper! Avem nevoie de un miracol pentru a reusi!


***

-Caii! Ce s-a intamplat cu ei?
-Imi pare rau, dar nu i-am putut salva. Cand am ajuns acolo, erau deja reci!
-Multumesc pentru tot ce ai facut penru noi! Iti raman vesnic indatorat.
-Nu face nimic! Oricum nu vine nimeni pe aici si uneori, ma simt singur. Macar acum am cu cine vorbii!
-Dar cum ai ajuns aici? intreba curios Tysiah.
-E o poveste lunga! Totul a inceput acum doi ani, pe cand eram soldat in casa Dragonilor Negrii.
La auzirea numelui, baiatul tresarii.
-Lucram in secret si cu o patrula de rebeli. Cand superiorii au aflat, au vrut sa ma dea drept exemplu celorlalti. Dar am evadat! Cand am gasit casa acesta, m-am gandit ca nu ma vor cauta pe aici. Oricum nimeni nu supravietuieste aici daca nu cunoaste pe cineva cu experienta. Am trait singur pana acum, dar, daca tot sunteti aici, vom sta impreuna. Ramaneti, nu-i asa?
-Ne pare rau, dar nu putem. Nu putea sta prea mult intr-un loc si trebuie sa ne vedem de calatorie. Avem ceva important de facut.
Barbatul ii privi dezamagit. In ochi, Tysiah ii putea citi singuratatea si veni cu o idee.
-Ce-ar fi sa mergi cu noi? Am avea nevoie de un ghid prin locurile astea.
Barbatul accepta cu usurinta, poate prea usor dupa parerea lui. Ceva nu miroasea bine aici. Ceva nu era tocmai in regula.
Nu trecura cateva minute, cand la usa de auzira bubuituri puternice si o voce puternica patrunse pana in cele mai indepartate locuri din casa.
-Deschide! Paza de frontiera!
-Repede! Du-te in camera Sahrei si iti spun eu cand e in siguranta sa iesiti. Pleaca acum cat mai ai timp!
Baiatul alerga in camera fetei si intra, fara sa o deranjeze din somn.
Rados disparu inapoi pe scari si deschise usa de la intrare.
Sarah auzi scartaitul usii si isi deschise ochii. Il vazu pe baiat langa pat, cu privirea atintita spre coridor.
-Tysiah, ce se intampla?
-Te-am trezit? Imi pare rau! Trebuie sa fim linistiti si sa nu facem nici un zgomos. Nu suntem in siguranta!
-Cum adica?
Ii facu semn sa taca si continua sa priveasca usa.
In scurt timp, barbatul se intoarse.
-Am scapat de ei! Totul e in regula acum!
-Cine era afara? intreba suspicios Tysiah.
-Doi Dragoni Negri! Vin aici o data la cateva luni sa ma verifice.
-Dar ai spus ca ai plecat de la ei. De ce te verifica? Nu ar trebui sa te caute si sa te pedepseasca?
-Se pare ca au uitat!
Baiatul ii privi atent. Nu prea avusese un argument solid la ceea ce spuse si nu prea ii venea sa creada ca ceea ce rostise era adevarat. Dar ce motiv ar avea sa ii minta?
Gandurile ii fura intrerupte cand un telefon suna din camera alaturata iar barbatul se scuza si merse sa raspunda.
Nelinistit, baiatul se lua dupa el in cea mai mare liniste si asculta atent fiecare cuvand ce venea de cealalta parte a usii alaturate.
-Nu acum! Mai am ceva de rezolvat! Da, inteleg ca va grabiti. Da! Ii voi aduce acolo unde am hotarat. Nu va faceti griji. Voi fi cat de discret pot.
Deodata, un sobolan rasturna o cana de cafea de pe masa. Speriat, Tysiah se intoarse in camera si astepta in liniste intoarcerea barbatului. Nu putea risca sa-si piarda viata.
Cand se intoarse, Sarah il bombarda cu o multime de intrebari rostite in soapta.
-Ce a spus? Cu cine vorbea la telefon? Ce se intampla aici?
-Linisteste-te! Nu am incredere in acest Rados.
-Dar ce a spus?
-Vrea sa scape de noi. Nu stiu cine era la celelalt capat, dar nu imi miroase a bine.
Dimineata urmatoare, Rados era in bucatarie, pregatind masa. Tysiah intra, dar se opri in cadrul usii.
-Rados, iti multumesc pentru ospitalitate, dar ar trebui sa plecam. Am pierdut deja destul timp cu acest popas, iar timpul nu e in favoarea noastra. Bineinteles, esti binevenit sa ne insotesti. Daca asta ti-e dorinta.
-Vad ca nu mai am pentru ce sta aici nici eu. Voi accepta oferta ta si ma voi alatura grupului vostru. Maine dimineata vom fi gata de plecare.
Cei trei se invoira. Nu aveau nimic impotriva plecarii, atata timp cat va fi foarte departe de acel loc.
Barbatul le imprumuta cate un costum de blana dintr-un dulap, dupa care toti asteptara ziua urmatoare.
Dis-de-dimineata, toti trei erau gata de plecare. Neavand cai, fusesera nevioti sa mearga pe jos, dar, cel putin aveau haine calduroase prin care nu putea patrunde frigul.
Fiind obisnuit cu drumurile de acolo, Rados prelua functia de ghid si ii conduse pe o scurtatura spre destinatia descrisa de Sarah pe care o vazu pe harta. Nu avea incredere ca barbatul putea fi de incredere ca sa-i arate harta aceea.
In scurt timp, ajunsera in dreptul unui munte, cand o voce ii facu sa se opreasca:
-Te-ai descurcat foarte bine, Rados! Sunt foarte mandru de tine!
-V-am dezamagit eu vreodata, capitane?
-Iti multmesc! Lordul Xenon va fi multumit de prestatia ta. Esti liber!


Cam atat! Sper ca nu ati asteptata mult. Titlul partii se refera la fragmentul al doilea in care apare Sarah si Tysiah ( asta ca sa nu intelegeti gresit ).

So, see you later! si ne auzim data viitoare!

[IceCat]

Tysiah si Sarah sunt foarte ciudati. Desi stiau ca le vrea raul si vrea sa ii duca cine stie unde, ei tot i-au facut pe plac si au mers cu el ca niste miei la taiere. Ar fi trebuit sa fuga noaptea sau mai stiu eu... Foarte ciudat.

Greseli nu am vazut, putin grabita pe alocuri actiunea.

Scuze ca comentul e cam scurt, dar astept in continuare sa vad ce se intampla. Actiunea se complica destul de mult.

Succes in continuare
IceCat, over!

[BloodyInnocence]

trebuie sa fiu de acord cu IceCat cei doi sunt al dracului de ciudati. nu stiu parca prea usor si-au acceptat soarta, prea usor au acceptat sa il ajute mai ales ca stiau ca este o capcana. nu prea imi vine mie sa cred ca nu au ei nimic pus la cale, deci chiar nu imi vine. trebuie sa aiba ceva in capul ala al lor.
nu prea imi place capitolul pentru ca nu are descriere, este foarte mult dialog si pe alocuri este putin c-am sec.
deci capitolul acesta nu imi place. ai avut mai multa descriere in penultimul.

[Lanna]

Salut! De ce vi se par cei doi ciudati? Desi stiau ca e o capcana, nu aveau ce face. Erau singuri, fara mancare, fara haine groase. fara transport si habar n-aveau unde sunt. Ce vroiati sa faca? Sa o ia la sanatoasa prin zapada? Nici nu stiau unde isi pune Rados lucrurile ca sa plece de acolo. Plus sarcina Sahrei care s-ar si inrautatit daca ar fi plecat de capul lor prin frig.
Multumesc ca mi-at copmentat. Va sunt recunoscatoare. Sper ca ceea ce am scris mai sus sa va lamureasca.

Partea XXII: " Mina blestemata a tradatorului "

-Iti multmesc! Lordul Xenon va fi multumit de prestatia ta. Esti liber! Baieti! Pe ei!
Un grup de Dragoni Negrii isi facura aparitia din pastera din apropiere si ii inconjurara pe cei doi. Pe chipurile lor se putea vedea ura pentru Tysiah si faptul ca se aflau acolo demonstra loialitatea fata de Lynnet. Un barbat facu un pas inainte spre fiul lui Raytek, cu un zambet plin de rautate pe chip. Purta aceasi uniforma neagra a Dragonilor, cu o multime de medalii pe piept. Chipul lui brazdat de cearcane adanci ii scotea in evidenta parul alb si pielea deschisa. Dar ceea ce ii atrasese atrentia baiatului era vocea lui blanda, in comparatie cu trupul lui mare si hainele lui prea stramte.
-Ce onoare! Fiul Lordului Raytek Sragas! Ce placere sa te intalnesc, in cele din urma. Ce mai face tatal tau? Of, era sa uit! Putrezeste chiar acum in fata conacului, corbii ii ciugulesc pielea palida si ...
Nu apuca sa termine ca Tysiah sarise deja la gatul lui.
-Esti o tradare pentru poporul tau. Nimeni nu indrazneste sa il jigneasca pe tatal meu fara sa fie pedepsit.
Vru sa il loveasca, dar doi soldati il imobilizara pe loc, aruncandul la locul lui.
Barbatul isi aranja hainele si ii arunca lui Tysiah o privire care nu era tocmai de bine. Ar fi vrut sa-si scoata pumnalul si sa termine odata cu aceasta poveste, dar Lynnet avea nevoie de baiat in viata.
Isi tinu furia in frau si inspira adanc. Trebuia sa se calmeze inainte sa fie prea tarziu.
Le facu semn soldatilor sa ii ia pe cei doi, dar o voce ii facu pe toti sa tresara.
-Unde crezi ca pleci cu prizonierii mei, Danrat?
Tysiah il recunoscu pe loc. Cum ar putea sa uite acea voce? Toti isi mutara ochii in urma lor, mirati parca de ceea ce vedeau.
-Ragnor, ce surpriza! Cu ce ocazie pe aici? incepu cel caruia Rados ii spusese
" capitanul ".
-Nu pot spune aceasi lucru si din partea mea. Si ca sa-ti raspund la inrebare, am venit sa iau ceea ce e al meu.
Arata spre Sarah si Tysiah, care isi aruncau priviri intrebatoare. Ce se intampla aici si de ce erau ei acum in centrul atentiei? De ce ii vanau ca pe niste animale, fiecare incercand sa-si atraga prada de partea lui? Ce avea de castigat Ragnor din toata povestea.
-Eu i-am prins primul, deci sunt ai mei! continua Ragnor.
-Ai uitat cate am facut pentru tine, prietene? De cand te-ai alaturat acelor ratati de rebeli nu mai esti acelasi ca inainte. Ce t-i s-a intamplat de incerci sa-mi iei prada? Ti-am facut eu vreodata vreun rau?
-Se pare ca ai uitat acea zi in care lucram pentru blestematul de Lynnet, mama ... cand ai ...
-Stiu la ce te referi! Nu trebuia sa faci totul public dupa atata timp. Am inteles.
Dandu-si seama ce spusese Danrat despre Ragnor, adica faptul ca era un rebel care lupta impotriva lui Lynnet, nu ii venea sa creada. Cum ar putea un barbat ca el, care ii legase in acea camera ... nici nu gasea cuvantul potrivit pentru a descrie ceea ce vazuse - sa fie un luptator impotriva tiraniei? Dupa infatisare, nu parea a fu un " baiat bun ", ci mai degraba unul din aceia care aduc raul in lume. Pur si simplu era prea greu pentru ei sa creada, asa ca ascultara in continuare discutia aprinsa dintre cei doi.
-Capitane. oamenii mei au inconjurat deja zona. Nu are rost sa te opui. Daca te predai acum, poate iti voi cruta viata si te voi lasa sa pleci inapoi la Lynnet cu coada intre picioare, spunandu-i ca ai esuat. Oare ce va crede atunici si oare ce iti va face cand va afla? Nu vreau sa imi imaginez. Am auzit ca nu inghite prea frumos vestile proaste.
-Ragnor, nu mai incerca sa ma sperii. Nu iti merge. Degeaba incerci sa ma convingi sa iti predau ceea ce este al meu de drept. Nimeni nu ii poate lua, in afara di mine desigur. Cine ii gaseste, ii pastreaza.
-Lucrurile nu stau tocmai asa. Nu vrei sa ma fortezi sa fac ceea ce nu vreau.
-Incearca-ma!
Ragnor ofta adanc, vazand ca nu reuseste cu bunatatea, asa ca ridica mana in aer. Un glont ateriza la picioarele capitanului, care ramase incremenit.
-Urmatorul glont nu va rata tinta. Vrei sa incerci?
Temandu-ae pentru viata lui, renunta sa se joace cu focul si sa riste sa se arda. Isi lasa privirea in pamant, dupa care o ridica spre fostul lui prieten.
-Ai castigat! Ne predam ...
Auzindu-i raspunsul, pe chipul lui Ragnor aparu un zambet, dar disparu cand oponentul isi continua fraza.
- ... doar daca ma poti invinge in lupta dreapta. Eu si tu. Aici si acum! Ce zici!
Dupa ce se gandi cateva clipe, accepta, dar fara prea mult entuziasm.
-Bine! Fie cum vrei!
Se pregati sa-si dea jos haina, cand Thernep aparu pe un cal. Vazand ce vrea sa faca tatal lui, ii striga:
-Tata, nu poti lupta asa! Inima ta ...
-Sunt mai sanatos ca un taur, fiule! Nu-ti fa griji pentru mine! Apoi continua pe un ton trist: Dar daca nu supravietuiesc, vreau sa pleci de aici si sa nu privesti inapoi.
Baiatului nu-i venea sa creada ce spusese tatal lui. Cum adica " daca nu supravietuirsc " ? Nu putea sa isi lase tatal sa moara, nu acum cand avea cea mai mare nevoie de el.
-Nu! se rasti hotarat baiatul la el. Nu te pot lasa sa mori din cauza prostiei tale. Daca trebuie neaparat sa moara cineva, o fac eu cu placere. Sunt pregatit sa fac fata la orice, doar sa te vad pe tine in viata.
Barbatul nu se asteptase la un astfel de raspuns din partea lui. Il ascultase de atatea ori, dar de ce acum se opunea cuvantului sau? Nu il intelegea.
-De ce? intreba el, cu o voce stinsa.
-Pentru a-ti demonstra ca tot ceea ce ai facut pentru mine si tot ceea ce m-ai invatat mi-au fost de folos.
-Fiule, nu te pot lasa sa faci asa ceva!
Profitand de acel moment de neatentie, Danrat isi scoase pumnalul de la brau si se avanta spre el, gandind:
" In sfarsit, dupa atatia ani, am ocazia sa-ti arat de ce e in stare fretele tau, cel pe care l-ai urat atat amar de timp. "
Tysiah, observand intentia lui, i-o lua inainte si sari inaintea lui.
-Trebuie sa treci mai intai de mine! striga el, in timp ce privea cu atata ura in ochii capitanului.
Desi nu se asteptase la reactia lui, barbatul isi continua atacul. Il lua pe Tysiah si il tranti la pamant.
-Nu am nimic cu tine! Daca ma gandesc mai bine, chiar am! Poate Lynnet imi va da o marire pentru ca te-am ucis. Pregateste-te sa mori. Transmite-i salutarile mele lui Raytek. Spune-i ca l-am urat si il voi ura cate zile voi trai de acum inainte.
-De ce nu ii spui tu atunci asta? striga Thernep, in timp ce tintea cu atentie fruntea barbatului cu pistolul sau.
Cand apasa, un glont tasni de pe teava si se cuibari adanc in teasta barbatului, lasand o gaura din care sangele incepu sa curga neincetat.
Cadavrul lui Danrat se prabusi cu toata greutatea deapusra baiatului, incat ii apasa pieptul si nu putea respira. Sarah alerga la el si il ajuta sa se ridice.
-Esti bine? il intreba ea, ingrijorata.
-Da, nu-ti fa griji.
-Prostule, sa nu mai faci asta niciodata! striga ea, sarindu-i in brate.
Nu isi putea imagina o viata fara el. Ce ii va spune fiului lor cand o va intreba: " Unde e tati? " Trebuia sa-l tina aproape, orice ar fi. Daca patea ceva, nu se va putea ierta vreodata ca il lasase sa moara doar pentru ca o alta viata sa continua sa traiasca.
-Imi pare rau! Orice ar fi, voi fi mereu alaturi de tine. La bine si la greu.
-Tysiah ...
O saruta usor, dupa care isi indreptara amandoi privirea asupra lui Ragnor.
Barbatul statea incremenit, privindu-l pe baiatul care tocmai i-a salvat viata. Din ochi, o lacrima i se prelinse pe obraz si ateriza pe zapada. Se apropie de ei, se arunca in genunchi si isi aseza mainile pe umerii baiatului.
-Imi pare rau pentru tot ce ti-am facut. Nu pot sa cred ca am fost atat de orb si am uitat ca viata mea era in pericol. Dar faptul ca fiul meu s-a comportat in acest mod m-a buimacit complet. De obicei nu e asa. Daca te-as putea rasplati cu ceva, spune-o si iti voi da tot ce vrei.
Le arunca o privire infricosatoare Dragonilor care stateau parca cu picioarele ingropate in pamant, neputand sa se mai miste. Vazand privirea lui, pe fetele lor aparu groaza si o luara la fuga, aruncandu-si armele, disparand din zona pentru totdeauna.
Ragnor se ridica si il ajuta si pe baiat.
-Cred ca va e foame. Veniti! Va asteapta o masa calda si un pat moale la caldura semineului, continua el, luand-o spre intrarea in pestera din care iesira Dragonii.
-Vrei sa spu ca mergem acolo? intreba fata inspaimantata.
De mica ii fusese frica de locurlle intunecate si nici acum nu trecuse peste asta. Pur si simplu, nu putea.
-Da! E vreo problema? intreba el, oprinde-se.
-Nu, de fapt da! Am ceva cu intunericul.
-Daca apare vreun sobolan, te voi apara eu! interveni Tysiah, strangand-o si mai tare in brate.
Fata il impinse intr-o parte si porni inainte.
-La o parte! Imi stai in cale!
Baiatul ofta adanc .
-Fetele! Daca le dai ceva, te vor impachetat, cu fundita deasupra.
Facand cativa pasi in intuneric, Ragnor vorbi bucuros:
-Bine ati venit in " Mina blestemata a tradatorului " !

[IceCat]

In primul rand, nu vad logica "Desi stiau ca e o capcana, nu aveau ce face. Erau singuri, fara mancare, fara haine groase. fara transport si habar n-aveau unde sunt. Ce vroiati sa faca? Sa o ia la sanatoasa prin zapada? Nici nu stiau unde isi pune Rados lucrurile ca sa plece de acolo. Plus sarcina Sahrei care s-ar si inrautatit daca ar fi plecat de capul lor prin frig" adica pe bune? de ce sa incerce sa scape cumva din capcana si sa riste sa se imbolnaveasca pe drum si sa moara in chinuri, cand poate sa ii impuste aia asa de repede si usor? Mi se pare logic[sunt ironica:??]. Eu una nu m-as fi lasat asa de usor, ar fi putut sa il puna la zid pe ala cum l-o fi chemand, sau sa il atace si sa ii spuna ca stiu de planul lui, sa il imobilizeze, apoi sa ii ia hainele, hartile, animale, mancarea si tot ce mai aveau nevoie pentru drum si puteau pleca. Sau ar fi putut sa se foloseasca de un plan ca sa incline balanta in favoarea lor. Ma rog. Si inca o chestie, de ce nu o venit sa ii prinda cat inca erau in casa, sau mai chinui sa merga si pe munte prin zapada ca sa se intoarca inapoi cand intrau in capcana... n-are nici un sens in lumea mea[eficienta? adica inteleng ca dragonii aia is rai, da si prosti? ce mai combinatie].
In fine asa am inteles mai bine ce fel de personaje si parerea asta cred ca foarte greu o voi mai puta schimba[ma refer aici la Tysiah si Sarah]. In primul rand sunt niste personaje lipsite de substanta. La inceput le-ai conturat cat de cat personajele, aveau cate un strop de mister si gata, de atunci parca nu te-ai mai ocupat de ele, pauza completa. Pentru a contura un personaj trebuie sa folosesti atat descriere directa[e blond, e rosu, e bun, e rau; cred ca stii la ce ma refer] cat si cea indirecta[care rezulta din cum se comporta in anumite situatii, faptele lor]. Ei bine, in opinia mea, cei doi[ca la ei ma refer acum] sunt foarte stersi, parca ar fi niste papusi care trebuie sa joace un rol apatic. Pur si simplu parca nu fac altceva decat sa urmeze un scenariu cliseic se intalnesc, se cearta, ea se simte ranita, pleaca, el o urmeaza bla, bla, bla, iar chestia ca n-o incercat sa scape din plasa intinsa de domnul "cum-l-o-fi-chemand" arata ca nu stiu sa se foloseasca de cunostintele pe care le au[ceea ce denota ca nu sunt prea inteligente] plus ca nu au o stima de sine, nu au nici un pic de mandrie sau orgoliu[asta judecand din puncte vedere psihologic]. Daca nu aparea tipu ala Ro-nu-mai-stiu-cum[iarta-ma ca nu tin minte:eto:] nu stiu ce ar fi facut Tysiah si Sarah, ar fi donat organe, eu mai stiu. Mi-am dat seama ca daca nu au ei de gand sa scape, ai sa le pregatesti cumva o scapare[ca e intr-un fel datorie nescrisa a scriitorilor] dar vorbesc acum doar despre cum mi se par mie personajele astea doua, ca o observatie. Nu iti cer sa schimbi nimic, mi-am zis parerea si poate o sa o gasesti utila mai departe. Personal mai degraba imi place de Athys, de Lynnet sau de tipu ala Ariel sau cum l-o fi chemand. Chiar si Thernep e interesant, pacat ca nu insisti mai mult asupra personajelor. Situatia per ansamblu e destul de interesanta, ce se intampla in Takar si restul. Te pricepi sa creezi siuatii, doar ca nu insisti asupra unor detalii importante. Nu dai profunzime situatiilor tale.
Mi-ar placea daca FallenAngel sau altcineva sa mai comenteze, sa vad daca am dreptate sau nu.
Am mai observat o chestie, baietii plang cam mult in povestile tale, mai ales astia care ar juca rol de lider. Dupa parerea mea, cu atat mai mult un barbat s-ar feri sa planga in fata altora, pentru ca in opinia lor e o slabiciune[mai ales ca ai specificat ca are o mutra de "baiat rau"]. Stau si ma intreb ce l-ar fi putut impresiona atat de mult pe un barbat, care e liderul unei bande, care probabil o mai vazut oameni morti si poate chiar camarazi de ai lui, care a fost calit in lupte cu viata[sa faci parte dintr-o organizatie rebela si mai ales sa fii capul ei, trebuie sa ai o vointa de fier si un control asupra propriilor sentimente si reactii; e logic, ca sa controlezi pe altii, trebuie mai intai sa te controlezi pe tine] incat sa planga ca la salvat un tip cu care se purtase rau sau ca era mandru de fiul sau. Era mai verosimil sa se aplece intr-un genunchi sa isi ceara umil scuze cum ai zis tu mai devreme, oferindu-si ajutorul si asa mai departe.
Ti nu se scrie cu cratima.
Eu am comentat acum si pentru data trecuta. Sper ca nu te superi de coment, dar am facut-o asa cum mi-ar placea si mie sa mi se comenteze la poveste, astfel incat sa te poti corecta si evolua, ca nu poti sa traiesti numai cu pareri de doua randuri "vai ce frumos e, continua", te incurajeaza la inceput, dar dupa te plictisesti. Eu una de asta am postat povesti de ale mele pe net, nu ca sa arat la lume ca stiu si eu sa scriu[sunt constienta ca mai am de invatat o gramada]. Plus ca comentariul asta mi-a luat cam o ora sa-l scriu, deci ar putea fi foarte usor trecut la rubrica de comentarii la romana.
Voiam sa mai zic ceva, dar am uitat, daca imi aduc aminte revin.

Saionara[oricum s-ar scrie corect]

[madalyna_girl]

Imi place mult povestea , este foarte interesanta si originala . Nu am citit nimic de genul si ai multa imaginatie .
Revenind la poveste , lipseste o parte , parca era partea X . Si nu am inteles cand si unde a devenit Sarah insarcinata . Numele personajelor sunt foarte interesante si imi plac mult .
Ce sa mai zic , am vazut ca nu ai mai postat de 2 luni , sper sa pui continuarea cat mai curand .
Deci astept next-ul ! Spor la scris !
:bye:

[Lanna]

O sa postez next-ul cand termin cu Katie. Iti multumesc ca imi comentezi povestile, si in special pe cea mai noua dintre ele, Legiunea Intunecata. Iti sunt recunoscatoare si voi incerca si trec si pe la povestea ta.