Răspunsuri: 159
Subiecte: 4
Data înregistrării: Mar 2011
Reputație:
25
Zupi: 294 z
31-01-2012, 09:43 PM
(Ultima modificare: 27-06-2013, 03:35 PM {2} de PervyTeoYaoi_Shinee.)
Regret pentru asteptare, a durat cam mult, dar promit sa imi revin. Si regret eventualele greseli.
Nextuletz=>
Capitolul 12- Daniel?( Alex)
Deodata trupul lui incepu sa se zbata. Ce facusem? Ce-i facusem? Il i-au in brate si incerc sa-l linistesc mangaiandu-i obrazul rosu. Cu siguranta il durea extrem de tare. Cand un om sau o alta creatura bea sangele unui demon, sangele si toata starea fizica a acestuia se modifica; imi era frica ca Daniel sa nu pateasca si el asta. Ii mangaiam usor obrazul rosiatic din cauza faptei mele de idiotenie. Nu-mi vinea sa cred ca demonul a reusit sa imi controleze trupul, asta nu s-a mai intampla numai odata si atunci am... am pierdut in fata lui Drake. Demonul mi-a controlat trupul si i-am baut sangele. Cand mi-am revenit si demonul mi se dezactivase, iar Drake a avut nevoie doar de un deget ca sa ma puna la pamant. Pe urma m-a facut al l....lu..i. Nu a durut atat de mult fizic pe cat a durut psihic. De atunci nu am mai avut curaj sa ma bat cu el...nu am avut curaj sa-l inving, am ramas dominat de el.
Cand mi-am revenit din animtiri am putut observat trupul iubitului meu nemiscat. Tacerea se lasase in intreaga camera dominand intunericul. Dintr-o sperietura saream in alta. Inghitisem in sec speriat si ma dadusem usor de pe el, asezandu-ma pe marginea patului ponosit. Trupul lui firav era plin de vanatai, iar obrazul....ce dracu facusem? Ii luasem mana intre ale mele rugandu-ma ca totul sa fie bine, era rece ca gheata. Inima imi batea cu putere si incepusem sa repir sacadat, nu vroiam sa-l pierd. Cu toate ca demonul imi puse stapanire pe trup stiam ca a spus adevarul. Il iubeam! Nu stiu cum am reusit intr-un timp atat de scurt, dar am ajuns sa tin la Daniel ca la o persoana in sine nu ca la un inger. Poate ca din cauza ca ingerul din el m-a ajutat, poate din cauza ca avea un suflet destul de pur, nu stiam sa dau un raspuns. Da, blondinul meu avea unul din cele mai pure suflete pe care la vazusem vreodata. Nimic nu ma determinat sa tin la Daniel mai mult decat o faceam acum. Acum, doar daca stiam ca e bine ar fi fost de ajuns.
Dupa cateva minute ce mi s-au parut infinite imi vad ingeraul ca isi deschide ochii. Roseata disparuse din ochii sai, semn ca a eliminat sangele din corp. M-am repezit spre el, punandu-mi mana pe obrazul sau, era cald. Sangele incepu sa-i circule prin corp, iar el incerca sa isi dea seama ce se intamplase. Eram fericit sa vad a e bine si nu a patit nimic. I-am sarutat usor fruntea i l-am mangaiat pe crestet. M-am apropiat usor de buzele sale apoi am spus:
-Daniel, eu...spun apropiandu-ma si mai tare de el.
-Nu!!!...aud vocea lui speriata. Ma uit in ochii si raman incremenit. Frica, spaima, teama.... intuneric... Trupul incepu sa-i tremure puternic, iar frica sa se instaureze intre noi, creeand o bariera ce nu o puteam bara. Nu puteam vedea altceva in ochii sai, frumusetea lor disparuse. Te r...rog... nu... nu-mi..face asta...Nu asta...t..te rog! aud vocea lui slaba strabatuta de un fior rece ca de gheata. Te rog, am sa fac orice, dar te rog.... nu asta.... Nu stiam ce sa mai spun ce sa mai fac....ce..ce se intamplase cu el?
-Daniel?D...am vrut sa-i mai repet odata numele, dar nu am reusit sa sa-l mai zic odata.....Cine esti tu? spun cu jumatate de gura, simtindu-mi gatul uscat. Inima ne batea cu putere la amandoi si atmosfera devenea din ce in ce mai tensionata.
-Eu stiu....cine sunt, intrebarea e: Cine esti tu, domnule? aud vocea blondului. Raman fara grai, toata fericirea mea se duce pe apa sambetei si nu stiu ce sa fac, ce sa-i zic, mai ales ca e speriat de ipostaza in care se vede acum...nu ma cunoste...nu stie cine sunt...dar acum ca bine zice .....nici eu nu mai stiu cine e EL. El nu e Daniel, nu e iubitul meu, nu e un inger.
E doar un om.....
Ma plimb pe strada intunecoasa. Vantul rece navaleste printre copacii uscati. Luna domina totul lasand linistea noptii friguroase sa sclipeasca in lumina ei. Intunericul abisal atrage totul in el. Frica ii domina pe toti, iar umbrele incep ritualele lor de a dansa in lumina luni. Sunete de disperare se aude de pretutindeni. Dar eu nu aud nimic. Il caut pe el ,dar nu-l vad nicaieri, nu mai e aici. Acum nici eu nu mai sunt.
http://3.bp.blogspot.com/-Bisu3ZFnrFk/Te...1%2529.jpg
Răspunsuri: 384
Subiecte: 23
Data înregistrării: Jan 2012
Reputație:
79
Zupi: 6.722 z
01-02-2012, 06:40 PM
(Ultima modificare: 01-02-2012, 10:38 PM {2} de Daria v2.)
Trec şi eu pe aici :">. Hăh, permite-mi să-ţi spun că ai un fic superb şi îl ador <3. Dacă te laşi de el o să..o să ai de aface cu mine:-w. Aşa deci, cum adică Daniel e om?! nu se poate! trebuie să fie îngeraşul drag a lui Alex. Nu e om[-x, nu, nu! Alex e un nenorocit dacă i-a luat îngerul din el! vreau să fie înger nu vreau să îşi piardă îngeraşu şi nici sufletul pur. Greşeli, am văzut de tastare câteva, dar nu le i-au în considerare în fond (nimeni nu-i perfect) hehe. Păi spor la scris şi aştept next-ul ! anunţă-mă când postezi, iar. Ja ne'
EDIT Daria: 8. Nu e permisa utilizare de smiley-uri sau michimausi de orice fel pe aceasta sectiune.
NEWS-a decis asupra unui numar maxim de 5 emoticoane (O.O, :0, :)), =]] etc, vi le stiti voi mai bine ca oricine).
Ti-am redus eu din ele, data viitoare sa nu se mai repete.
Boys love.
Răspunsuri: 159
Subiecte: 4
Data înregistrării: Mar 2011
Reputație:
25
Zupi: 294 z
18-02-2012, 06:52 PM
(Ultima modificare: 27-06-2013, 03:50 PM {2} de PervyTeoYaoi_Shinee.)
Mersi mult de comm.-uri, sa stiti ca ma incurajeaza. Am adus nextul, astept pareri si chiar daca este scurt, spor la citit, ma revansez data viitoare, promit.
Nextuletz: =>>
Capitolul 13-Miez dulce, incepe un nou inceput (Daniel)
Linistea se asternuse atat in corpul meu cat si in minte. Nu se mai auzea nimic; nici picaturile de sudoare nu mai indrazneau sa cada pe patul ponosit. Bataile inimii mele nu se mai auzeau, iar vibratile trupului meu incetara. Eu tot asteptam o reactie din partea corpului meu, dar nimic. Oare am murit? Nu, nu se poate asa ceva inca traiesc, inca pot gandi. Dar atunci de ce nu imi bate inima, de ce nu simt nici un semntiment, de ce nu mai reactionez? De ce corpul meu nu se misca? Oare sunt intr-o faza dintre viata si moarte?
Speram ca nelinistea mea sa apara, dar aceasta nici nu incerca a se ivi. Deodata simt o racoare puternica ce imi strabate intregul corp, urmata de o caldura caniculara.
Imi deschid ochii ce sunt cuprinsi de o ceata densa ce se plimba in jurul meu. Ce e locul asta? Un nor gri spre argintiu se plimba intr-o camera nemarginita de un alb imaculant, inclusiv podeaua ce parea sa nu existe, desi nu pluteam. Ochii imi raman atintiti spre ceata ce se plimba in camera, daca as putea sa o numesc asa, infinita. Deodata se aude un pocnet scurt si norisorul se preface in mi de particule argintii ce se misca dezordonat, in toate partile. Parca fiecare dintre particule se oglindea in albul de pretutindeni si din ele se reflectau o multitudine de culori, una mai frumoasa ca alta si una mai puternica ca alta. Parea un paradis, un univers paralel cu al nostru, insa in loc sa fie dominat de intuneric era dominat de lumina, nu tocmai pace, dar iti creea o senzatie de relaxare si calm. Eram uimit de-a dreptul. Inima incepu sa-mi bata din nou, de data aceasta de emotie, iar fata sa mi se imbujoreze usor. Nu eram speriat de acel loc, dar sigur eram confuz.
-Ce e locul asta? intreb desi nu sper la un raspuns, crezand ca sunt singur si ca nimeni inafara de mine nu mai calcase in acest loc uimitor ce parea un vis, o fantezie nu alta. Unde ma aflu?
-Inauntrul meu, inauntrul nostru, aud o voce de pretutindeni. Eu sunt tu, tu esti eu, noi suntem adevarul. Noi suntem mierea de deasupra intunericului.
Ma plimb pe strada intunecoasa. Vantul rece navaleste printre copacii uscati. Luna domina totul lasand linistea noptii friguroase sa sclipeasca in lumina ei. Intunericul abisal atrage totul in el. Frica ii domina pe toti, iar umbrele incep ritualele lor de a dansa in lumina luni. Sunete de disperare se aude de pretutindeni. Dar eu nu aud nimic. Il caut pe el ,dar nu-l vad nicaieri, nu mai e aici. Acum nici eu nu mai sunt.
http://3.bp.blogspot.com/-Bisu3ZFnrFk/Te...1%2529.jpg
Răspunsuri: 384
Subiecte: 23
Data înregistrării: Jan 2012
Reputație:
79
Zupi: 6.722 z
18-02-2012, 08:09 PM
(Ultima modificare: 20-02-2012, 10:33 AM {2} de Daria v2.)
Deci, am venit pe aici aşa cum ţi-am promis. Îţi ador ficuuuu! mă bucur că ai pus next, chiar dacă e puţin [-x. Sper ca data viitoare să scrii mai mult, căci vreau sa aflu dacă mai e înger şi sper să fie că altfel Alex o v-a păţii!!
Deci, replica asta a fost, nice.
-Inauntrul meu, inauntrul nostru, aud o voce de pretutindeni. Eu sunt tu, tu esti eu, noi suntem adevarul. Noi suntem mierea de deasupra intunericului.
Vorbea cu îngerul din el? sau cu conştiinţa?! chiar nu ştiu.. dar e drăguţă replica. Am văzut, una sau două greşeluţe.
"noriÅŸorul de preface" - noriÅŸorul se preface.
"tocamai" - tocmai.
"eram uitit" - poate ai vrut să spui "uimit".
Cam atât *hugs* . Spor la tastat şi să vi cu nextul, că-l vreau!
Te pupă Alle:*. Ja neee'.
EDIT Daria: 25. Nu mai aveti voie cu quote, decat cand vreti sa evidentiati ceva cu bold. Un exemplu bun dupa cum se poate aplica, ar fi aici, post-ul lui Cyber. In rest, doar ca sa va mariti postul si sa spuneti ''oh, ce frumos, ce romantic!'', numai este acceptat.
Daca este cu bold nu inseamna ca nu-i quote, dar ti l-am lasat asa. Deja este iritant, te-am mai avertizat de doua ori la profil si de mai multe prin a iti edita postarile.
Boys love.
Răspunsuri: 292
Subiecte: 9
Data înregistrării: Aug 2011
Reputație:
314
Zupi: 3.911 z
Ce?! Ce vrea sa insemne toate astea? Ingerul si Daniel au fost separati (sau, ma rog, asa ceva)? Te rog, spune-mi ca nu! Daca ei au fost separati, Alex il va alege ingerul sau pe Daniel?:-s Chiar nu inteleg de unde iti vin ideile astea! Am observat ca numai in genul asta ai scris pana acum si vreau sa te felicit caci toate se leaga si pare destul de logic (pentru mine). Uhm ... saracutul Daniel, dupa ce ca era neajutorat cu Alex si Victor prin preajma, acum, singur ce va face? Sper sa se termine cu bine aceasta peripetie, deci multa bafta in continuare si anunta-ma cand postezi nextul, te rog!
Răspunsuri: 159
Subiecte: 4
Data înregistrării: Mar 2011
Reputație:
25
Zupi: 294 z
04-03-2012, 10:51 PM
(Ultima modificare: 27-06-2013, 05:31 PM {2} de PervyTeoYaoi_Shinee.)
Ma plimb pe strada intunecoasa. Vantul rece navaleste printre copacii uscati. Luna domina totul lasand linistea noptii friguroase sa sclipeasca in lumina ei. Intunericul abisal atrage totul in el. Frica ii domina pe toti, iar umbrele incep ritualele lor de a dansa in lumina luni. Sunete de disperare se aude de pretutindeni. Dar eu nu aud nimic. Il caut pe el ,dar nu-l vad nicaieri, nu mai e aici. Acum nici eu nu mai sunt.
http://3.bp.blogspot.com/-Bisu3ZFnrFk/Te...1%2529.jpg
Răspunsuri: 292
Subiecte: 9
Data înregistrării: Aug 2011
Reputație:
314
Zupi: 3.911 z
Oh, Doamne! Tot nu s-a clarificat situatia, ma dau cu capul de pereti la cat suspans imi oferi cu fiecare capitol! Ciudat mi sa parut faptul ca Daniel stia bine intreaga poveste, ca sa zic asa, de cand isi intalnise ingerul si pana ce ajunsese iar cu 'picioarele' pe pamant iar apoi, dintr-o data nu-si amintea nici macar cine era? Ceea ce-mi place este ca povestea 'evolueaza' asa lent si suspansul creste de la un capitol la altul, in ritmul asta nu vei scapa prea curand de mine, ca cititoare a ficului. xD
Am vazut si doua, trei greselute, minore. Cateva litere mancate si o repetitie sau doua, in rest totul a fost curat (parerea mea).
Multa bafta in continuare si nu uita sa ma anunti ca de obicei, de altfel!
Răspunsuri: 384
Subiecte: 23
Data înregistrării: Jan 2012
Reputație:
79
Zupi: 6.722 z
Te iubesc pentru ca ai adus nextul. *hugs* dar totusi... nu-mi place ca ne tii in spuspans aici. Ce s-a intamplat cu femeia, adica ingerul din Daniel? A plecat... ? deasta a plans, pentru ca a plecat?
Mie sincer mi-a parut rau pentru Daniel cand am citit si cum spunea femeia ca-i pare rau doamne.
Urma un yaoi fierbinte si... poc. Acum Daniel nu mai stie cine e, daca are prieteni, parintii si cel mai important nu-si aminteste de Alex!
Nu-i corect [-x, ma revolt sa stii!
Oricum, eu preferam un yaoi, dar aici tu esti scriitoare nu eu, decii tu decizi. Acum... oare ce v-a face Alex, cand isi v-a da seama ca nu mai are ingerul? (daca e intradevar asa) Il v-a parasii... sau chiar il iubeste? (sper ca o sa ramana cu el ^:)^) daca nu e un porc mare!
Pai, greselute au fost cateva, doar ca sunt prea obosita si lenesa acum ca sa le enumar. Sunt sigura ca daca recitesti din nou textul ai sa le vezii si tu si in plus nici nu-s asa importante.
Mersii ca mai anuntat ca ai postat. (stii cat de nerabdatoare am fost si sunt) *hugs*
Astept next si nu uita sa ma anuntii!
I love you Teo ;3.
Ja nee.
Boys love.
Răspunsuri: 109
Subiecte: 10
Data înregistrării: Aug 2011
Reputație:
20
Zupi: 1.171 z
Pai ne-ai cam lasat in aer cu partea de yaoi pe care abia o asteptam cu totii pe aici, daraga Teo, dar trebuie sa ne conformam si sa lasam totul sa decurga de la sine pana va fi asa ceva prezent in fic. Daca imi spui si ca Alex nu va mai fii cu el pentru ca nu mai are ingerul, atunci cred ca o sa bocesc vreo doua zile (off, prea melodramatica sunt, dar asa e), dar nu'l cred pe Alex in stare de asa ceva, sau daca da atunci sa-i fie rusine!
Eu nu ma leg de greselute ca semne de punctuatie sau tastare asa ca nu ma gab la asta, dar au fost ceteva de tastare in special. Nu mi-ar placea sa stiu ca acum va profita de situatia lui (nu-si mai aminteste nimic), doar ca sa se simta el bine. Sper ca-si va aminti curand si ca va fi asa ca lovit de ceva si bum, vom avea si scena yaoi mult asteptata.
Cam atat pntru moment. Nerabdatoare sa stiu ce va urma.
Răspunsuri: 159
Subiecte: 4
Data înregistrării: Mar 2011
Reputație:
25
Zupi: 294 z
12-03-2012, 06:18 PM
(Ultima modificare: 27-06-2013, 06:30 PM {2} de PervyTeoYaoi_Shinee.)
Vai, am tras o sperietura! Am crezut ca mi s-o stricat calulatorul si ca mi s-o sters nextul. Dar, nu a fost asa! Multumesc de comm-uri. Nu l-am corectat, deci ma astept la mult greseli.
Next =>
Capitolul 15- O noua directie( Alex)
Acest baiat nu era Daniel. Nu era acea fiinta calda pe care o stiam eu. Era un amarat de baiat care nu stia nici cine e. Si totusi era asa de dragalas. Era inocent si nu stiam cum sa-l fac sa se calmeze. Totusi era trupul lui, trupul acela sculptat de un Inger in adevaratul sens al cuvantului. Era ingerul meu scump si prea iubit. Insa aveam ceva ce inca nu puteam baga in cap. Care e defapt adevarul? Pe cine plac cu adevarat? Chiar m-am indragostit de Daniel? Dupa atatea sute si mii de ani, inca nu pot sa cred ca am fost invins de inocenta unui pusti. Inca din prima noapte in care eu defapt trebuia sa-l omor, eu am inceput sa simt ceva pentru el. Acel sarut ce credeam ca l-a amortit s-a dovedit a ma ameti si pe mine. Ah, eram al naibi de pervers si tot ce am incercat sa-i fac lui pentru a ma amuza s-a intors defapt impotriva mea.
Inima imi bate cu putere. M-am lasat langa el, mangaindu-i delicat chipul. Nu mai tremura atat de tare, insa vibratile corpului sau inca nu se oprira. Ma uit bland la chipul lui, apoi ii privesc ochii albastri, dar numai teama vedeam in ei. Se uita si el la mine cu o oarecare sfiala. Nu parea sa se calmase, dar parca corpul lui nu mai suporta sa mai duca inca o doza de durere prin toate venele sale. M-am apropiat de chipul sau, cu gandul de ai impregna pe obraz un mic sarut insa acesta se feri. Isi muta fata in partea opusa si isi aseza ambele maini pe ea. Am oftat prelung si m-am retras considerabil. M-am ridicat de pe asternutul pufos, insa murdar si m-am aplecat dupa ce mai ramese din hainele pe care nu le-am sfasiat in bucati. Imi luasem boxerii pe mine si pocnisem odata din degete. Din senin imi aparura pe mine o pereche de blugi negri taiati la genunchi, niste lanturi in partea dreapta si o mica curea de care atarna pistolul meu de argint; o bluza mulata cu guler de aceasi culoare, peste aceasta o vesta de culoare vernil si o centura pe sub vesta in care tineam niste gloante de argint si doua pilule cu sange pentru urgente. In picioare imi aparura o pereche de decizme cu tinte de aceeasi culoare ce aratau exact ca cele din filme a personajului rau ce se apropie cu un Ak-47 ( o arma terorista de obicei, pentru cine nu stie) in mana. Mai purtam vesnica pelerina de matase ce imi dadea un aer ireal, cand imi activam ochii, aratand exact ca un vampir. Asta era echipamnetul meu secundar. Nu il prea foloseam, insa de data asta se pare ca avusem nevoie. Cu siguranta Daniel era uimit de ceea ce facusem, mai ales ca nu mai stia cine sunt.
Din hainele lui Daniel nu mai ramase decat mici boxeri de culoare gri. I-am apucat si m-am indrepata spre pat. Cand m-a vazut ca ma apropiu de picioarele lui, sa tras un pic mai in spate, fiind pregatit de ce e mai rau. M-am asezat in fund langa el si i-am luat picorul drept in mana mea. Se speriase rau, putand sa citesc teama in ochii lui. I-am bagat piciorul printr-un crac al boxerilor, asteptand sa vad daca se prinde. Am zambit cand am putut observa roseata din obrajii lui. Era asa dragalas. S-a ridicat rapid in fund si si-a luat singur pereche de boxeri pe el. Apoi se aruncat pe pat din nou, insa de data aste se intoarse cu spatele la mine. Am zambit, poate pot sa zic ca am avut un zambet batjocoritor, dar mi-am dat jos pelerina neagra, acoperindu-l. Imi era atat de drag. Chiar daca nu mai simteam prezenta ingerului in el.
-Stai linistit si odihneste-te, nu iti voi face nimic rau, ii spun cu o voce dulce si suava. Ma duc sa rezolv ceva in oras si sa aduc ceva de mancare si apoi vom vorbi. Dupa care te voi duce acasa, linisteste-te! Nu iti vreau raul, ii spun apoi ma ridic de pe pat cu gandul sa plec.
Speram sa simt mana lui cum se intoarce si ma opreste din a pleca si sa-mi spuna sa stau cu el, insa nu a fost asa. El era inca tot cu spatele la mine si tremura incontrolabil. Am mai oftat odata, dar nu aveam de gand sa mai zic nimic. Eram sigur ca voi ingreuna situatia in care se afla. Aveam in gand sa il lase sa isi linisteasca mintea si sa-si faca ordine in ganduri. Trebuia sa ma duc oricum sa discut cu AriKatanDo despre Trandafirul Mortii. O data ce un anotimpul ingeresc se termina infloreste un nou Trandafir al Mortii si el fiind "virgin" il puteam folosi in ce scop vroiam eu. Am uitat sa va spun. Mai stiti voi ca v-am zis ca Trandafirul Mortii e un sigiliul, dar si un blestem. Ei bine in acel timp tradafirasul a fost transformat in sigilu. De data asta vroiam sa-l folosesc tot ca un fel de sigiliu insa permanent, adica pana mor. Vroiam sa devin din nou demon, ca sa devin cel mai puternic. Multe creaturi stiau ca va urma nasterea unui nou trandafir, si toti se bateau pentru el, dar eu eram mai destept. Aveam de gand sa-l vizitez pe AriKatanDo, pentru ca el era singurul care stia data si locul exact unde va inflori floarea si cum pot sa o gasesc. Ah, tot vorbesc de el, dar voi nu sti cine e AriKatanDo. Defapt el e un deavol cu chip de om. De obicei contra unui cost iti da orice informatie, insa cu chestile de genul asta era un pic mai delicat. El era creatorul Trandafirului Negru, insa putin stiau ca el e acela. Ca sa o zic mai pe intelesul vostru, el e Moartea. Nu! Nu moartea aceea cu gluga neagra, cu coasa( oricat de laser ar fi ea) si cu fata alba sau ca acel zambet malefic din filme. El era un baiat de varsta apropiata ca a lui Daniel la infatisare, insa el traieste din todeauna. Prima data s-a nascut Binele, apoi Raul, apoi AriKatanDo, ce inseamna "Moartea" in limba veche, iar apoi a fost creeat Trandafirul. Cand Ingerii Negri l-au gasit era intr-un cub de gheata si arata ca un trandafir normal numai ca era negru. Au facut un ritual in care au adus mai multi trandafiri si numai dupa multi ani si-au dat seama ca ei au folosit Floarea Deavolului. Acest baiat, supra numit de mine si AriKi - asa il alint eu-, nu facea afaceri aproape cu nimeni, dar cu toate astea in fata mea avea o slabiciune. Era topit dupa mine. Se inrosea repede, desi era foarte perves. Imi placea caracterul lui. Nu era inocent ca Daniel, insa era cuminte si timid langa mine.
Am pasit afara din incapere si m-am indreptat spre cimitirul Kirstom. Ce nume ciudat avea. In limba veche aceasta insemna "fericire" deci va da-ti seama ca pentru demoni aici era discoteca. Imi deschid aripile ce acum aveau o culoare gri, poate din cauza ca incalcasem regulie si imi luasem zborul. Ma simteam slabit. Puterile ingerului din mine dispareau, dar si cele demonice la fel. Aveam de gand sa ma duc sa aflu unde il gasesc si cand, sa-l duc pe Daniel acasa si sa pot sa merg sa ma transform in demon. Daca tot Daniel nu-si aducea aminte nimic, poate puteam sa-l fac sa uite tot si sa-si reia viata normala. Si asa sa devin din nou cel mai temut Demon. Cu toate aceste, parca ceva in inima mea nega tot ce imi spusem in gand. Parca o parte din mine il vroia din nou pe Daniel. Ah, ce tot zic! Eu vreau doar Ingerul din el. Ajunsem in fata cimitirului. Portile vechi ce aprope cedeau se balansau dintr-o parte in alta, in voia vantului. Mormitele erau acoperite de iedera jucausa si deasa, iar pe cararea ce era acoperita partial de iarba se puteau vedea urme de sange. Oare pe cine a omorat nenorocitul ala? Megeam pe mica carare, printre trestiile ce isi plecara capetele in fata mea, nelasand soarele sa imi atinga chipul. Mai incolo de acestea se zarea o bisericuta, insa nu una normala. Aceasta cladire nu i-a fost inaltata lui Dumnezeu, ci din contra i-a fost construita stapanului meu. Acesta arata ca o biserica normala, numai ca in varf nu pura o cruce, ci un trandafir facut din otel, negru cu doua aripi albe de inger. Intreaga biserica era acoperita de iedera otravitoare si de tulpini de trandafiri cu tepi ascutiti, insa fara flori. Ma aproipiu usor de gigantica usa din fata, singura ce era neacoperita si curata, ce era plina de simboluri pe sculpturi in lemn cu parti din bataliile castigate de Rau: ingeri pe jos in balti de sange, diferiti ingeri si oameni credinciosi torturati de demoni, deavoli si alte creaturi malefice. Bat usor in usa de lemn, iar aceasta se deschide singura. Pasesc in fata fara pic de teama, inchizand usa in urma mea. Inauntru era aproximativ ca si afara. Toti peretii si toata mobila era dominata de fel de fel de iedere, insa neotravitoare. Camera in care am intrat parea a semana cu un sanctuar. Zeci, poate sute de banci goale acoperit cu flori negre si albastre se intindeau de la intrare si pana la jumatatea incaperii. In cealalta parte am putut localiza o orga mare, vopsita in mov si visiniu, niste unulete de tortura, intr-un colt se afla un fotoliu, iar langa el o biblioteca uriasa pana in tavan. Cred ca va dati seama ce mare era. Aceasta incapere avea trei etaje, mai sus fiind balcoane si aceste pline cu banci si flori, iar sus deasuprea mea se afla un candelabru imens din argint. Daca chestia aia ar fi cazut pe mine m-ar fi omorat, mai ales ca e facut din argint in stare pura, neprelucrat. In mijloc mai era o masa imensa, cu un loc in centrul ei, unde te puteai aseza, de o parte si de alta se aflau tot felul de cutite si sticlute cu cine stie ce. Insa ce mi-a atras atentia de pe masa era un vas imens plin de sange omenesc. Ochii mei demonici mi se activasera si m-am apropiat considerabil de vas. Am atins cu degetele lichidul rosiatic, iar apoi mi le-am dus la gura. Mirosea teribil. Am inceput sa le ling, limba mea trecand peste toata acea suprafata rosie. Avea si un gust divin deasemenea. Simturile imi fusesere invadate de o placere extrema. Inainte sa pot sa mai fac ceva simt doua maini ce ma imbratiseaza pe la spate, strangandu-ma puternic in brate.
-E proaspat! Iti place? aud un sunet jos si destul de calm. Zambesc instinctiv si ma intorc brusc, imbratisandu-l si eu pe respectivul.
-Si mie mi-a fost dor de tine!
Ma imbratiseaza strans si isi lasa capul in scorbura gatului meu. Imi plimb o mana prin parul lui alb spre gri cu blandete si ii sarut usor crestetul. Ciudat era ca nu se vopsise, asa era culoarea sa naturale. Il strang si eu in brate mai puternic si incep sa ma legan cu el, exact cu fac fetele cand se imbratiseaza. Isi ridica capul din ascunzatoare, iar eu ii prin barbia cu doua degete. Obrajii lui se imbujorara nitel, stiind ce va urma in continuare. Ii prind buzele aspre si usor crapate intr-un sarut mistic si pervers. Imi trec limba peste buzele lui, umezindu-le in incercarea de a i le inmuia putin. Isi intredeschide usor gura, insa nu patrund inca inauntru. Imi frec buzele de ale lui, lasand sa se auda in intreaga incapere gemetele lui firave de placere. Sangele ii urase in obraji, iar el incepu sa tremure. Abea acum imi introduc limba in lacasul sau umed, incepand cautarile. Ii mangai toata caviatea bucala, in incercarea de a da de limba sa. Nu dureaza mult si prinde si el curaj, limba lui interactionand cu a mea. Amandoua pornira un joc pervers si incitant, frecandu-se unu de cealalta si invartindu-se in gura lui ca doi serpi. Isi aseaza ambele maini pe pieptul meu bine facut, dar nu ca sa ma dea la o parte, ci ca sa intensifice momentul. Imi desprind usor buzele de al sale, lasand ca un firisor de saliva sa se prelungeasca pana se rupse. Ii zambesc triumfator si ii spun:
-A trecut ceva vreme, AriKatanDo, insa tu nu te-ai schimbat deloc.
-Nici tu, Alex, imi spuse si imi prinse din nou buzele intr-un sarut apetisant, dar scurt. Hainde sa mergem sus, in camera tractierei.
-Ce-i acolo? intreb curios.
-E camera mea, doar ca acolo se sacrificau inainte tractierele, adica nimfele albe.
Nimfele albe sunt niste paienjeni gigantici cu o parte din corp de paianjen si de la bust in sus aratau ca niste femei obisnuite, doar ca toate aveau niste sani extrem de mari. Mai de mult ce-a mai mare tortura pentu ele era sa le tai sanii.
Il prind pe AriKi de mana si ma las condus de el intr-o alta camera a bisericii. Aceasta era desul de simpla. Era plina de armament de tortura, plus o masa de tortura echipata din cap pana in picioare. Intr-o parte mai era un pat, cu o noptiera pe care era o lampa si cateva carti, iar in partea opusa era un birou si un mic scaunel de lemn. Am zambit si i-am spus ca-mi place noua lui casa. M-am asezat pe pat langa el si am inceput sa povestim diverse. Incercam sa nu intru direc in subiect, insa el ma cunostea prea bine ca sa poata evita acest lucru. Se intinse pe pat si isi aseza capul in poala mea, eu incepand sa ma joc cu cateva suvite din parul sau aranjat rebel.
-Deci, Alex? Vrei sa sti unde se va naste Trandafirul Mortii de data asta, nu? Am dat afirmativ din cap si l-am lasat sa continue ce avea de zis. Ei bine de data asta nu se va mai naste pe campi. Am sa-i dau nastere chiar maine, chiar aici ca sa ti-l inmanez chiar eu, dar...
-Dar va trebuie sa te platesc cu un pret extravagant, ii replic, nelasandu-l sa-si termine replica. Deci ce vrei? Bani, bijuteri, morti, spune-mi ce si iti voi aduce de indata. Baiatul de ridica in fund si se puse in poala mea, iar eu il imbratisasem. Incep sa-i mangai usor pielea rece, infiorandu-l.
-Ei bine, daca as spune sa renunti la Inger nu ai putea pentru esti legat de acel blestem si stiu ca ti la el, asa ca...spuse si imbujorase si mai tare, ascunzandu-si din nou capul in scorbura gatului meu. As vrea daca nu e atat de greu pentru tine...spuse, dar cu o voce mai joasa. Isi inchise ochii, incepand sa tremure si continua: Alex...daca nu e prea mult pentru tine...as vrea sa...s..a faci dragoste cu mine...Sa ma faci al tau, Alex! spuse si isi indreptase privirea spre a mea, privirile noastre intersectandu-se, iar eu putand sa observ mici lacrimi cristaline ce voiau sa paraseasca orbitele ochiilor lui AriKi.
Ma plimb pe strada intunecoasa. Vantul rece navaleste printre copacii uscati. Luna domina totul lasand linistea noptii friguroase sa sclipeasca in lumina ei. Intunericul abisal atrage totul in el. Frica ii domina pe toti, iar umbrele incep ritualele lor de a dansa in lumina luni. Sunete de disperare se aude de pretutindeni. Dar eu nu aud nimic. Il caut pe el ,dar nu-l vad nicaieri, nu mai e aici. Acum nici eu nu mai sunt.
http://3.bp.blogspot.com/-Bisu3ZFnrFk/Te...1%2529.jpg
|