[Yaoi] Impresarul mortii

[Lexxu]

Multumesc de comentari fetelor. Apreciez ca va-ti facut timp sa treceti pe aici. So' next:




[center] Capitolul 5[/center]





Isi lasase trupul sa cada fara nici o avertizare, inchizandu-si ochii, acoperindu-si acele doua bile sangeri. Totusi, nu se lasase infrant inca. Nu avea sa devina un prostituat lipsit de principi. Nu voia sa ajunga o tarfa de pe care sa castige alti multi, multi bani. Strambase din nas apoi scancise usor. Ranile il dureau, insa nu asa mult cum il durea sufletul. Se gandise tot acest timp la fratele sau care probabil il cautase disperat pretutindeni. Oftase prelung.
- Sti, ar fi mult mai bine pentru tine daca ai avea pliscu' un pic mai mic. Lui Shin nu-i convine sa ii se intoarca cuvintele. Spuse tot aceelasi blond, privindu-l prin margelele albastre, sterse.
Dean zambise in coltul gurii. El nu era genul de persoana care sa taca si sa inghita, decat in fata tatalui sau... Clipise des atunci cand mana blondului se asezase bland pe umarul sau.
- Ar fi mai bine daca...
- Taci! I-o taiase repede. Daca tu crezi c-o sa-mi accept soarta de "tarfulita" visezi! O sa scap de aici intr-un fel sau altul... o sa vezi. Rostise destul de tare incat sa auda toti.
Ceilalti ramasesera asa, nereusind sa-i spulbere visele spunandu-i ca "nu are rost", si altele. Aveau de gand sa-l lase asa, sa nu-l deziluzioneze cu ceva. Aveau sa-l lase... sa-si dea seama singur ca odata capturat de oamenii lui Dante, nu mai exista nicio cale de intoarcere.
Brunetul se ridicase in sezut atintindu-i cu privirea pe toti. Nu-si putea inchipui ceva mai trist decat sa accepte o soarta atat de cruda si rea. Strambase din nas cand incercase sa se ridice, insa nu renuntase. Reusise. Se afla in picioare chiar daca ranile si fata-i suferinda anuntau ca avea sa se prabuseasca din nou. Lui nu-i pasa cat de mult trebuia sa se sacrifice, ca sa scape din infernul acela. Avea sa evadeze cu orice pret si sa le demonstreze tuturor ca nu exista "nu pot" ci doar "nu vreau". Isi indreptase pasi spre usita din spate a camionului.
- Stai! Ce vrei sa...?
- Plec. Daca voi fricosilor o vreti la fund asa mult, eu nu o vreau.
Ajuns la usita isi pusese palmele pe deschizatoare, insa si de data aceasta fusese oprit de aceelasi blond ce-i curatase ranile.
- Imi pare rau. Soptise el, intepandu-l cu un ac in umarul drept, prinzandu-i corpul inainte ca acesta sa faca, contact cu podeaua rece. Sti, imi amintesti de fratiorul meu. Rostise incet doar pentru el. Dean il putea auzi insa din cauza tranchilizantului ce-i circula prin corp ii era aproape imposibil sa-i raspunda asa ca inganase un "Ih", in timp ce se lasa tarat in locul din care plecase. Odata asezat pe o patura jegoasa de pe jos, blondul incepuse a-i bandaja abdomenul, din cauza unei rani pe care-o ratase si care nu dadea inca semne ca avea sa se opreasca din sangerare.
- De acea trebuie sa renunti, altfel o sa ajungi mort din cauza incapatanarii tale. Spuse blondul in timp ce se ingrijea de el. Numele meu e Clay... Il anuntase pe Dean, ferindu-i parul de pe frunte. Apoi apropiindu-se de urechea sa ii soptise bland:
- Nu cara tu singur o cruce atat de grea... Eu, o sa te ajut.
Brunetul zambise sincer lasandu-se a luneca intr-o lume a viselor.


Trezit de oprirea camionului se ridicase in sezut cu ajutorul baiatului Clay. Privise in jur buimac. Era intr-o ceata densa inca din cauza 'medicamentului' oferit de blond lui, pentru a-l readuce la locul sau. Se incruntase dorind sa-i spuna cateva de noroc, ba chiar sa-l loveasca, dar isi readuse aminte de cuvintele sale blande, pline cu bunatate si renuntase la idee. Nu avea de gand sa-si imparta durerea cu nimeni, cu atat mai putin sa marturiseasca unui strain ce are el pe suflet.
Usa camionului se trantise puternic pe-o parte facandu-i pe toti sa tresara. Se parea ca ajunsesera la 'destinatie'. Brunetul strambase din nas.
- Unde am ajuns? Il intrebase pe Clay soptit.
Acesta ezitase putin in a-i raspunde dar totusi o facuse. Mai devreme sau mai tarziu tot avea sa afle, deci preferase sa stie din gura lui.
- Ne-au adus la seful lor numit 'Dante'. Am inteles de la ceilalti ca tipul asta o sa ne 'testeze' sa vada daca suntem buni pentru afacerea lui. Facuse o pauza scurta inainte de a continua. Totusi, doar doi pot sa scape din asta.
- Cum adica sa 'scape'? Intrebase brunetul, o sclipire ciudata aflandu-se in privirea rosiatica.
- Adica sa devina 'animale' de companie pentru el. Vazand ca brunetul avea de gand sa protesteze continuase pe un ton grav. Ai grija, nu oricine are norocul sa-l incante pe omul ala. Daca te alege ai scapat de la multe, multe chinuri sau preferi ca mai multi sa-ti invadeze intimitatea?
- Nu. Rostise plecandu-si capul si gandindu-se ca blondul avea dreptate. Oricum, nu avea de gand sa taca totusi. Nu-i statea in fire si daca avea sa fie acceptat de tipul ala care mai mult ca sigur era vreun bosorog, il va duce de nas si va evada cumva.
- Iesiti afara, viermilor! Se auzise vocea barbatului numit Shin, apoi toti se indreptara spre iesire, mai putin blondul si Dean.
Cand acestia vazura cum reactioneaza cei doi se indreptasera spre ei, intrebandu-i ce-s cu figurile astea de doi bani.
- Sunt dezbracat! Urlase brunetul imediat ce facuse acea descoperire.
- Ai aici haine curate, tarfa. Imbraca-te. Spuse Shin pe un ton glaciar apoi il impinse pe blond afara.
Brunetul nu avea de ce protesta. Nu voia sa-si faca aparitia in fata bosorogului in fundu' gol. Isi trase tricoul negru pe el, apoi imbracase si pantaloni de culoare crem si iesise. De cum pasise afara aerul rece ii lovise chipul frumos, iar acesta inspirase si expirase de cateva ori. Se bucura ca insfarsit nu mai simtea acel miros inecacios de sange si putregai din camion. Inaintase usor in timp ce analiza locul in care se afla. Era o cabana aflata in munti, departe de civilizatie. Nu degeaba se simtise asa de bine cand iesise, adora sa mearga la munte, cu fratele sau...
Cabana era mult prea mare ca sa locuiasca un singur om in ea, cugetase brunetul in timp ce trecea in rand cu ceilalti. Bineinteles se asezase langa Clay, nedorind sa-si paraseasca 'asistenta'.
Multi brazi se aflau de jur imprejur, incantandu-i privirea sangerie. De asemenea se afla si un raulet putin mai departe de cabana, niste pietris ce se asemana cu un drum, desigur construit doar pentru oameni bogati. Shin ii atrasese atentia sa faca liniste si sa-si plece, capul atunci cand soseste stapanul, insa ca de obicei Dean avea obiecti. 'Cica stapan... Sa-si plece el capul in fata unui idiot, ca eu nu fac asa ceva!'. Isi spuse in intimitatea gandurilor sale evitand sa comenteze din nou, nedorind sa mai primeasca tratamentul acela de 'bun venit' pe care-l experimentase. Imediat se auzisera pasi grei pe acele pietricele, indemnandu-l pe brunet sa-si indrepte privirea acolo. Observase un barbat cu parul lung, brunet, prins intr-o coada la spate, inaintand in fata lor doar intr-un prosop.'Omul asta nu are pic de rusine! Circula dezbracat in fata altora! Ce idiot.' Isi spusese in mintea lui, dar parca aceasta nu-l auzise caci era mult mai atenta la detaliile barbatului. Ochii albastri atat de reci si trupul bine sculptat ii adusesera cativa fiori placuti pe sirea spinarii. In ciuda apelativelor pe care i le adresase doar in mintea lui, il considera cu adevarat...frumos. Privirea sa rosie, il studie din cap pana in picioare iar intr-un moment de perversitate ramasese atintita pe barbatia lui. Din cauza prosopului mai mult transparent isi simtise obraji fierbinti, astfel ca isi inchise ochii strangandu-i puternic. 'De ce dracu' ma uit la asa ceva?!' Se intrebase insa bineinteles raspunsul nu venise.
- Deci ei sunt noile jucari. Spuse brunetul pe un ton jos, insa placut.
Simtise cum vocea lui ii mangaiase auzul si cum corpul lui ii incantase vazul. Nu se mai gandise niciodata la un barbat in felul ala, dar cum se spune toate au un inceput. Trezit din visare incepuse a se agita si enerva, intelegand ce voia sa spuna cu acele cuvinte barbatul.
- Jucarii?! Jucarie e mata, nu eu! Zbierase din toata puterea sa, indreptandu-se inspre el, privindu-l incruntat.
Ajuns in dreptul barbatului incercase sa-l loveasca, dar esuase lamentabil, bratulu fiindu-i prins de Dante.
- Idiotule! O sa te pedepsesc mai rau decat data trecuta. Spuse Shin, cerandu-si scuze pentru comportamentul lui.
- Nu e nevoie sa te atingi de el. Vreau sa-l pastrez pe acest pisicut. Spuse brunetul facandu-l pe Dean sa-si caste ochii de uimire si de nervi din cauza apelativului aluia.
- Pe cine faci tu pisicut, caine?!
Ca si cum nu l-ar fi bagat in seama, Dante il chemase si pe Clay, anuntandu-l ca si el avea sa ramana, apoi il trimisese pe Shin inapoi de unde venise.
Dante il alesese pe Dean din cauza temperamentului sau vulcanic si fiindca fusese impresionat de cum ii vorbise, de cum incerca sa-si apere onoarea. Il incantase de asemenea si aspectul sau, era frumos, dar privirea aceea ce putea baga in boala pe oricine era 'acesoriul' perfect in mintea lui. Isi pusese un servitor sa-l conduca pe Clay intr-o camera, apoi dupa ce blondul disparuse din peisaj rostise:
- Ce spui daca ne jucam un pic, pisicut?
Il mangaiase pe crestetul capului bland.
- Tu sa te duci la dracu, caine, cu tot cu jocurile tale! Tipase pe el, insa nu-l luase in seama.
- Ham-ham. Imitase un caine doar pentru a-l vedea pe brunetul din bratele sale cum se enerveaza si mai mult. Se indreptase cu el inauntrul cabanei. Acolo totul parea de vis, de la covoare la tablouri, de la decoratiuni pana la piese mobiliere. Ajunsi intr-o camera, Dante il trantise pe pat pe micutul Dean.
Ce avea sa se intample in continuare cu el?




Ps; necorectat.
Ps 2; stiu ca-i cam mult dialogul dar asa trebuie in acest capitol. Sper sa va placa <3.

[Lexxu]

@ Ai_4ever: Ma bucur ca-ti place. Etto, aia cu pisicut si caine mi-a venit ca asa ma purtam eu si un prieten, ca pisica si cainele. So; sper sa-ti placa si nextu' asta.



[center]Capitolul 6.[/center]



- O sa-i taiem un san sau poate doi. Spusese brunetul incepand sa rada demonic, parand posedat de cineva.

Cuvintele brunetului rasunau puternic in mintea femei, parca lovind-o direct in moalele capului. Se intrebase pe sine de multe ori unde nimerise si de ce voiau cei doi sa-si bata joc de ea insa, nu gasise nici un raspuns. Speriata si nervoasa isi lasase glasul ragusit si tremurand sa rasune in intreaga incapere.
- De ce faceti asta? Ce aveti de castigat daca eu mor? Intrebase ridicandu-si privirea si luandu-i pe cei doi in aria sa vizuala. Incepuse a-i studia pe cei doi din nou. Daca ei aveau sa fie cei care o sa-i faca cunoscut sfarsitul, voia sa tina minte chipurile celor doi.
Parul lui alb ajungea pana la baza gatului si-n mare parte era lipit de pielea sa, acoperita cu un strat subtire de sudoare. Trupul frumos al tanarului era o ispita mortala, iar ochii aceia... albastri metalizati, transmiteau prin fiecare privire sageti de gheata care in cea mai mare parte incantau inimile tinere ale adolescentelor. Femeia isi daduse seama cat de prostesc se comportase si cat de naiva fusese cand acceptase sa plece de la cafenea cu acest, Ice. In acele minute in care ea se simtea plutind deasupra tuturor, zburand pe aripile pasiuni, putea fi confundata cu o adolescenta prostuta si indragostita. Cat de mult gresise ca ajunsese prada pentru un pradator. Inainte de a-l cunoaste pe acest tanar ea avea rolul de pradatoare si nu invers, dar acum... cand rolurile se schimbasera si situatia luase o intorsatura urata pentru viata ei, regreta neatentia sa. Se gandise la acest baiat precum se gandea mereu la barbati, doar jucari sexuale. Meniti sa satisfaca placerile femeilor de pretutindeni. Gresise. Se inselase amarnic in privinta lui. Il crezuse asa de inocent insa, cand il vazuse in pat si-i descoperise vocabularul jegos, acompaniat de acea dorinta de varsarea sangelui ei, se infricosase groaznic. Se gandea ca acum ii erau intoarse toate favorurile. Caci, daca ucizi platesti mai devreme sau mai tarziu. Asta gandea femeia in momentul de fata dar, nu ii parea rau in nici un fel ca scapase lumea de niste barbati, neputinciosi, meniti doar sa raneasca inimile speciei de sex opus lor. Ii ucisese fara pic de mila si nu-i paruse rau deloc. Nici acum nu simtea remuscari in privinta acelor acte, ci se bucura.
Privirea verzuie atintise celalalt barbat, al carui nume nu-l aflase inca. Parul brunet si acesta lipit de pielea sa acoperita cu sudoare se asemana cu taciunea. Trupul perfect, frumos sculptat putea fura orice privire. Totul parea frumos la cei doi, la asemanare, caci la comportament... Ii cautase privirea barbatului brunet si o intalnise. In acel moment respiratia ii se intretaiase, inspaimantand-o puternic. Nu mai vazuse o asemenea dorinta si tristete in aceelasi timp. Dorinta sau setea de sange probabil era pentru ea, insa celalalt sentiment cu siguranta nu ii era menit ei. Oftase prelung, atragandu-le atentia celor doi.
Ice dorise sa spuna ceva, insa un simplu gest din partea brunetului il readuse la tacere. Se apropiase de femeie, lasandu-si chipul la nivelul ei.
- Ce esti tu...? Rostise aceasta pe un ton lipsit de putere, simtindu-si inima cum mai avea putin si exploda precum o bomba atomica.
El zambise usor, prizandu-i lobul urechii intre buzele sale carnoase, delicioase, soptindu-i pe un ton senzual :
- Cosmarul tau.
La auzul cuvintelor femeia zambise si ea. Isi daduse seama de cand pusese mana pe trupul sau ca el este cosmarul sau, dulce-acrisor. Isi simtea sfarsitul aproape. Putea sa-si dea seama usor ca avea sa inoate in acel lichid rosiatic in curand, pentru a-i satisface brunetului pofta. De ce renunta? Caci nu mai avea ce sa faca... se simtea neputincioasa. Daduse la oparte obtiunea de a evada din infernul pe care cei doi i-l creasera. Isi acceptase cruda soarta, asteptandu-si sfarsitul. Avea sa paraseasca pamantul, iar cu acest fapt se simtea implinita. Putea insfarsit sa-si gaseasca odihna eterna, chiar daca nu intr-un sicriu asezat in pamant. Brunetul avea sa-i indeplineasca dorinta fara sa-si dea seama. Sa o elibereze de catusele ce o tineau ostatica pe aceasta lume, avea sa-i redea libertatea...
- Macar pot sa-ti aflu numele? Spuse resemnata.
- Nu.
Acel "nu", rasunase in toata incaperea, invadand chiar si mintea femei.
Dupa acea scurta conversatie barbatul scoase un cutit din pantaloni, apropiindu-se de gatul femei. Voia sa vada in acei ochii verzui, frica de moarte, incercarea de a scapa, sa auda cuvintele care-i faceau stomacul sa se intoarca pe jos, sa cerseasca pentru viata ei, insa toate acelea...lipseau.
Cea ce observase in privirea verzuie a femei fusese resemnare. Pana in momentul acela nu mai intalnise nici un om care sa fie resemnat. Ce se intamplase cu spaima? cu frica? Se intrebase, insa raspunsurile lipseau cu desavarsire.
- Prea bine atunci. Rostise brunetul, infingandu-i cutitul in piept.
Asezandu-se pe pat, urmari fiecare miscare a femei, in timp ce-i dezlega membrele. Tusea sange. Ohh, culoarea acea si caldura lichidului rosiatic, invaluia camera incet, incet... invadand narile brunetului. Ii placea acel lichid dulce, uneori amarui. Dorise sa-si intinda mana si sa guste din el insa, isi simtise mana atinsa. Indreptandu-si privirea la faptas, observase ca era de fapt femeia, cea care-l indemna sa se apropie de chipul ei. Ascultase de acel indemn, inconstient, si auzise.
- Sa o salut din partea ta pe... Agnes? Intrebase, tusind sange in continuare.
Acea soapta parca menita sa-i fure mintile barbatului il socase de-a dreptul. Cum de stia una ca ea de Agnes? Si cum isi permisese sa-i rosteasca numele pe buzele sale murdare, patate? Se intrebase, cascandu-si privirea atunci, cand aceasta terminase.
- Multumesc...
Acela fusese ultimul cuvant rostit de femeie caci apoi se stinsese. Parasise acea lume pe care ura si crima domina, neuitandu-se inapoi. In fond, isi dorise acest lucru de cand se nascuse, deci fara parere de rau... plecase. Acum avea dreptul la o viata eterna si libera in iad, evident.
Ice privise toata scena neluandu-si o clipa privirea de la brunet. Pentru prima data ii observase o privire ce diferentia mult fata de celelalte. Parea ca ducea o povara mult prea mare si pe care nu voia s-o imparta cu nimeni. Observase durere, dragoste, ura... toate incalcite, iar peste ele pus un fel de lacat ce nu le dadea voie sa iasa la suprafata. Vazandu-si salvatorul in acea stare se apropiase de el, punandu-si o mana pe umarul sau. Atingerea il facuse pe brunet sa tresara si sa-si puna la loc masca ce cu cateva clipe inainte fusese indepartata de catre o femeie oarecare.
- Esti bine?
- Da.
Raspunsul sec pe care i-l oferise, nu-l multumise in niciun chip. Cand dorise sa-i mai spuna si altceva, acesta deja parasise incaperea lasandu-l pe Ice singur.
Brunetul se simtea mai confuz ca niciodata. Se tot intreba intr-una de unde stia o fufa de Agnes si de... moartea ei. Bineinteles ca nimeni nu avea sa-i raspunda insa, nu parea a se fi plictisit de aceleasi intrebari.
Isi scosese pachetul din buzunar impreuna cu o bricheta neagra, servindu-se cu o tigara din el si asezandu-se mai bine la masa, trasese scrumiera in fata sa.
- Mie nu-mi dai? Intrebase pe un ton copilaros, Ice.
Strambase din nas, si-i oferise cea ce dorea. Dupa ce isi aprinsese tigarea, trasese din ea cu nesat, lasand fumul sa-i invadeze plamani, insa nu pentru mult caci il eliberase lasandu-l liber.
- Deci, care e urmatoarea tinta? Spuse Ice pe un ton jucaus.
Brunetul se ridicase in picioare si dintr-un sertar scoase un dosar. Ice, curios din fire i-l smulse din mana, deschizandu-l si cotrobaind prin el. Fluierase in batjocura, apoi dupa ce memorase informatiile utile i-l inapoise.
- O sa ti-l aduc pe tava, doar sa-mi spui cand. Apropo, ce-ai patit azi? Nu e stilul tau sa nu-ti chinui victima.
Dupa ce-si lasase capul pe-o parte, brunetul il luase pe Ice in aria sa vizuala.
- Sa zicem ca mi-a spus...ceva.
- Ceva? Important?
- Poate ca... da. Rostise, aprinzandu-si alta tigara. Avea impresia ca noaptea aceasta va fi mai lunga decat celelalte.




~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Oke, oke. Poate v-am bagat un pic in ceata. Dupa cum a-ti observat sunt: Ice, brunetul(al carui nume nu o sa vi-l dezvalui inca), Dean, Dante, Clay si Shin. Ei bine initial ma gandeam sa fac 3 cupluri (excludem Shin), insa ma mai gandesc. Oricum Dean si Dante o sa se intalneasca, cu brunetu' si Ice. (de aceea scriu povestirea si din partea celor doi). Dar, ce-o sa se intample atunci? >:).

ps; e necorectat.
ps2; sper sa va placa :3

[Ai_4ever]

Mi-a placut. totusi, din cauza ta nu imi ies din cap doua intrebari! :@ (aceleasi care il obsedeaza si pe brunet) Oricum... m-ai surprins. Pana inainte sa citesc acest capitol credeam ca brunetul e Dean si a reusit sa scape cumva de la Dante, dar se pare ca m-am inselat. Dar nicio problema. Asa e mult mai intresant. *perv smile*
Well, abia astept sa citesc urmatorul capitol!
P.s.: sa inteleg din ce ai scris dupa capitol ca urmatorul va fi cu Dean si Dante?
P.s.2: sa stii ca si mie imi place numele de Dante.

[hiimera]

Capitolul III:
Greşeli: incepand cu “tot ce mai…” pana la “fratele sau Dean”, ai repetat de trei ori numele Dean, la inceput a fost ok, dupa sa spunem ca mai mergea, dar cand ai ajuns la dialog din nou acel nume, odata ce inca de doua ori a aparut inaintea acelei propozitii, deja suna urat. Nu ca ar fi rau, poti repeat din cand in cand daca stii ca e nevoie, insa aici nu a sunat foarte bine.
La celalat dialog, urmat dupa asta cu cadoul, ai pus punct si dupa liniuta, iar cand ai incheiat propozitia ai inceput cu litera mare. Era mai bine daca puneai pur si simplu liniute si continuai cu litere mici. Asta sigur din neatentie s-a intamplat. Si totusi putea oricand sa fie inlocuita cu o virgule, de ce, fiindca era chiar mai usor sa descrii ceea ce facea Ken cand vorbea cu fratele sau.
“Printr-o simpla inclinatie a capului, Ken il prinsese de mana dreapta pe Dean, cu cealalta astupandu-i ochii” - cuvantul acela boldat mie mi se pare prea tras de par, adica nu suna atat de bine, mai bine spuneai ca ii acopera/invaluie. Asa zici ca ar avea gropi in loc de ochii.
„Cum spuneau cei tineri „ultimul ragnet”, spunand” - repetitie, puteai sa nu mai scrii inca odata verbul a spune si puneai direct cele doua puncte.
Zdremte - zdrente.
Pe langa cele spuse de sus, mai sunt cateva virgule puse anapoda, in locuri in care nu trebuiau, incearca sa fi doar mai atenta.
Descrierea & Actiune:
Cred ca ai avut din plin aici sau poate se putea si mai bine. Imi place faptul ca ai dedaliat catusi de putin temperamentul lui Dean, plus cred ca a fost de ajuns fiindca din moment ce el nu parea sa ii pese de trupul sau sau de animalele alea, totul a fost bine pus la punct. Cu toate ca parca a lipsit ceva, dar nu-mi dau seama ce...
De asemenea sentimentul care ii pulsa cu foc - fericirea fratelui sau - a fost si el bine descris, chiar mai bine as putea spune. Nu te-ai complicat cu nu stiu cate aberatii si dramatisme, ceea ce apreciez, ai un mod simplu de a descrie, dar cred ca ii lipseste volumul de impact, la fel ca si actiunea.
Ca tot am adus vorba si de actiune, nu a fost grabita, totul a decurs lin, incet si chiar a fost dinamica la final, dar... deci exista si un „dar” putea fi mai intensa, fiindca tipi aia nu te lasa cu una si cu alta nici in realitate, cred... insa pot spune ca a completat foarte mult scena cu biciul si intrebarile tipilor. Ideea cred ca ar fii sa incerci sa dedaliezi mai mult reactiile ce se declanseaza in jurul protagonistului.
In final mi-a placut cum ai facut, de asta sa fi sigura.
Dialogul: de loc sec, foarte bine pus la punct, interesant si foarte delicios as putea spune, in sensul ca nu m-a plicitsit, am savurat pe deplin replicile date.
** Ti-as sugera sa pui cu italics toate propozitiile sau cuvintele care se afla in ghilimele cu italics, deci nu doar gandurile.

Capitolul IV:
Greseli:
Nu ca ar fi greseala ceva, dar o pun aici - „Privirea sa rece si intunecata atintise cerul albastriu. „Astazi o sa fie luna plina”. Isi spusese in intimitatea gandurilor sale, nedorind sa isi faca vocea auzita.” - e uite aici dupa ce ai incheiat prima propozitie puteai pune liniuta, apoi gandul intre ghilimele si dupa cand terminai puneai virgula si incepeai cu „isi”.
De asemenea doresc sa-ti spun ca prea fragmentezi propozitiile, mai pune virgule fiindca in unele locuri nu era necesar punct.
Cred ca ti-am mai spus asta - inainte de „ci” se pune virgula si la fel si in cazul lui „iar” si „dar”, de ce le enumar pe toate, fiindca ai mancat virgulele cand le-a venit randul.
Descrierea & Actiune:
Finalul nu pot spune ca ma dat pe spate, totusi ai scos destul de bine in evidenta sadismul celor doi. Faza cu sanii a fost intepatoare pentru mine, doar imaginandu-mi mi s-a zgribulit pielea, ceea ce e bine, fiindca ai descris cum trebuie partea aceea.
Hmm, am impresia ca stiu ce lipseste, totusi nu stiu cum sa explic - descrii ok si bine, insa parca ar mai trebui putin volum de substanta si actiunea de asemenea este rupta brusc cateodata, apoi intervine o noua idee care da peste cap totul. Asa vad eu, cel putin. Oricum te descurci bine si ai resit sa conturezi interesant personalitatile celor doi.
Dialogul: e bun, nu am ce comenta la el, dar poate ca ar trebui sa-l dinamizezi si pe el putin.
Iar in cadrul acestei categorii vreau sa spun ca am ras foarte tare la replica lui Ice cand a venit gol pusca in camera lui Dean, nu stiu cum a reusit, dar ma ras cu pofta - faza cum ca tipa e larga...

Capitolul V:
Greseli:
Sti - stii.
„Avea sa evadeze cu orice pret si sa le demonstreze tuturor ca nu exista "nu pot" ci doar "nu vreau” - din nou o virgula mancata inaintea lui „ci”.
Descrierea & Actiune:
Hmm... nu stiu ce sa spun amandoua au fost ok, mi-a placut cum ai descris de data aceasta.
Observ ca iar ai sapat in trecut, un lucru foarte interesant, deci pot spune ca acest capitol m-a incatat si am zambit pana la urechi. De data asta no comment aici.
Dialogul:
Dialogul l-am adorat, mai ales finalul si faza cu „Ham-ham”, da, deci mi-ai facut ziua asa de frumoasa.
Chiar daca e mult e bun, adica nu e nici sec in reactii, emotii si alea, alea, are sens, are un scop, dinamizeaza si e bine ticluit. Imi place, e foarte bine, sincer nu trebuie sa-ti faci griji daca pui mult dialog, fiindca are si el rolul sau si da volum in tot. Oricum tu nu exagerezi cu el, adica capitolul e bine pus la punct nu strica cu nimic dialogul tau.

Capitolul VI
De data asta nu o sa o mai iau cu categoriile de sus, ci pe scurt am sa-ti spun: normal ca esti toate personajele, intr-un fel sau altul, scrii la persoana a-III-a deci ai posibilitatea sa povestesti din toate unghiurile posibile.
Deci sa inteleg ca vor intervenii si persoanele din trecutul lui Dean, foarte interesant si mai facut curioasa rau de tot.
Sa fiu sincera greseli nu stiu daca am vazut, nu prea am fost atenta m-a fermecat idea capitolului.
Cine e Agnes? Cine era aia? Ce se va intampla? Da, acestea sunt intrebarile mele.
Oricum capitolul a fost destul de bun, mi s-a parut incitant sa intru si mai mult in mister.
---

Ok, nu stiu cat de mult ai priceput, dar sper ca te-a ajutat cumva....
Acum o iau pe sleau: descrii simplu, dragut, insa parca lipseste dinamismul de orice fel si nu ma refer doar la actiunea propriu-zisa, ma refer si la descriere, dialogul deja joaca bine rolul sau.
Ma refer ca ar trebui sa detaliezi mai in amanunt anumite reactii, emotii ale personajelor, cat si ale celor din jur, sa nu uiti sa te joci si cu propozitiile, cuvintele, expresiile, au si ele un rol, plus asa imbogatesti povestea.
Nu iti cer sa dramatizezi, din contra nu o faci, daca o faceai incepeai asa: "O ce agonie, nu mai sunt langa fratele meu, nu imi vad viata mergand mai departe fara el. Acum ucid si iar ucid, oare care e rostul..." - zmiorcaieli, nu tu nu ai asa si se vede de la o posta ca ai evoluat de mult de la etapa aia, ca sa spun asa.
Totusi trebuie sa-ti corectezi mai amanuntit capitolele, nu pui cum trebuie virgulele. De multe ori le pui unde nu trebuie si nu numai fragmentezi ideile secundare in prea multe porpozitii. Oricum stai calma ca si eu, ca si tine, ca si restul fac greseli, pun anapoda virgule, nu ma corectez de 10 ori si tot asa mai departe. Insa sa nu faci ca mine, asta e chestia, sau ca altii, tu sa te corectezi. <3 Si de asemenea incearca sa combini mai multe idei ca sa scrii capitolele mai lungi, sincer mie nu-mi ajunge si cred ca nici celorlalti. *giggle*

O sa trec mai des pe la fic si o sa mai vin cu cate un comentariu fiindca am citit primele doua capitole, iar acum pe restul si nu doar din cauza ca ai cerut tu critica, ci pentru ca imi place si ficul.
Eu spun ca e bun, e interesant chiar, trebuie doar sa faci lucrurile mai vitale, mai reale.
The end. Succes in continuare si multa inspiratie!! *tighthug*


Edit: E grele, stiu, deci nu Dean este tipul smexy si brunet care ucide fara pic de mila... who the hell is then? Im waiting for the answer. (mersii ca mai lamurit ceva ceva Lexxu)

[Lexxu]

Nix: Mersi mult de critica! Ma bucur ca-ti place si te mai astept pe aici. Hmp, chiar am o problema mare cu virgulele sa stii:)).

Ai_4ever: Ma bucur ca ti-a placut. Eu cel putin am o obsesie pentru numele asta: Dante. Duuh, imi pare un nume de lider inascut, de un domn cu clasa. Heh, sa stii ca nu esti singura ca a crezut ca Dean e brunetul cu intentii criminale, dar, e gresit! Sper sa-ti placa si capitolul asta^^.

Mmmm, pai fara alte palavrageli va prezint nextul.



[center]Capitolul 7[/center]




Ce avea sa se intample in continuare cu el?

Vazandu-se trantit in pat cu "stapanul" sau deasupra sa, scosese din gat un fel de marait cu intentia de a-l indeparta. Pacat ca nu avusese niciun efect caci, sarutarile frumosului brunet ii napadira trupul micut si pentru un moment uitase sa mai respire. Cu toate ca experimentase inainte sexul dintre el si alt barbat, nici unul nu il abordase atat de diferit precum o facuse Dante. Corpul sau tremura din toate punctele de vedere si oricum ar privi o asemenea situatie chiar daca nu avea s-o recunoasca nici daca ar fi fost nevoit sa fie umilit intr-un ultim hal, ii placea. De aceea nu ridicase nici un deget sa-l indeparteze. Se vedea neputincios atingerilor barbatului de deasupra lui. Oftase prelung folosindu-si coatele pentru a se sprijini, tragandu-l mai aproape de el, si soptindu-i pe un ton diferit de celelalte pe care le utiliza de obicei.
- Chiar daca o sa ma ai, facuse o pauza in timp ce-si trecea mainile prin paru-i negru apoi continuase pe un ton grav, nu e decat sex. Eu nu te iubesc, si nici tu pe mine.
Se oprise dintr-o data. Dante se ridicase in sezut, brunetul urmandu-i exemplul. Se simtea foarte ciudat auzind asemenea lucruri din gura unui pusti al naibi de frumos, si totusi, un pusti. Privirea-i rece si albastra ii se odihnea undeva pe-o mobila. Nu intelegea de ce copilul de langa el se dadea dur chiar daca suferea. De ce nu ii se facuse frica atunci, cand il atinsese, chiar daca doar pentru cateva momente... de ce?
- Poti sa pleci. Rostise mai mult soptit, apoi continuase. O servitoare o sa-ti arate camera in care o sa stai, si... cheama-l pe Clay.
Brunetul isi mai atintise odata privirea sangerie asupra barbatului din fata sa, incercand sa-l inteleaga pentru un moment, insa renuntase. Se ridicase si disparuse din aceea camera dandu-i ascultare brunetului. In fond, chiar nu voia sa faca sex cu un om pe care nu-l iubeste. Fusese violat de multe ori si chiar si-asa tot avea principile sale. Inaintand pe holurile spatioase din cabana care semana mai mult cu o vila, se lovise de o femeie facand-o sa se dezechilibreze si sa faca un contact nu prea placut cu poadeaua. Isi dusese mana la cap frecandu-si usor portiunea 'vatamata' in timp ce-o analiza pe femeie. Paru-i albastru curgea in valuri pana sub sani dezvolati, ochii de un gri cu o noanta slaba de rosu rar emanau o caldura ce reusise sa-l induplece si s-o ajute. Imbracamintea era una simpla de servitoare, dar in mintea sa trebuia sa recunoasca, ca ii statea bine cu ea. Zambise nevinovat catre femeie.
- Ai grija pe unde mergi data viitoare. Spuse pe un ton superior.
- Scuzati-ma. Raspunse aceasta plecandu-si capul in pamant. Dumneavoastra sunteti tanarul Dean? Intrebase mai apoi, nerenuntand la pozitia initiala.
- Da, eu sunt. Si tu esti?
- Agnes. Raspunse simplu, oferindu-i mai apoi un zambet sincer.
Amandoi vorbisera vrute si nevrute in timp ce femeia de o frumusete rara il condusese pe baiat in camera unde avea sa stea. Observand-o fluierase apreciativ, vazand ca exista chiar si un televizor cu plasma. Un lucru era clar. Nu avea sa se plictiseasca atata timp cat va ramane aici. Inainte de a pleca Dean ii ceruse femei sa-l timita pe Clay la stapanul sau idiot. Auzind apelativul folosit de catre baiat incepuse sa rada, facandu-l pe brunet sa zambeasca in coltul gurii. Lasandu-l singur, acesta se trantise pe asternuturile moi cazand intr-un somn adanc... cu gandul la fratele sau...


Intr-o alta incapere blondul si Dante se priveau intens de cateva minute, nici unul nereusind sa rupa tacerea. Brunetul se gandea cum sa-l traga de limba pe Clay, iar bietul baiat se intrista la gandul ca intimitatea lui avea sa fie expusa din nou in fata unui strain. O tornada de sentimente se aflau in interiorul sau, facandu-i inima sa tresara dureros la fiecare gand ce-l avea.
- Ce sti despre Dean? Intrebase barbatul serios, impreunandu-si mainile si sprijinindu-si barbia pe ele.
Baiatul nu reusise sa opreasca un oftat prelung ce-si gasise scapare printre buzele usor intredeschise. Ce putea sa-i spuna? Nici macar el nu stia atat de multe despre misteriosul adolescent care reusise sa-l fascineze prin puterea si caracterul sau. Decizand totusi, ca s-ar putea enerva celalalt daca mai continua mult cu aceea tacere infernala, raspunse.
- Nu stiu nici eu prea multe.
Si asa incepuse totul. Ii povestise de replicile taioase ce-i fusesera adresate de catre Shin, dar ii spusese si despre el cum nu se lasa mai prejos. Ii explicase amanuntit violul de care avusese parte si durerea ce nu dorea s-o impartaseasca cu absolut nimeni, nici macar cu el insusi. In ochii sai Dean era un baiat puternic, cu un caracter la fel de tare. Il fascinase din prima clipa in care-l vazuse, si nu ii era rusine sa recunoasca. Nu-si dorea deloc, ca brunetul cu privirea sangerie sa sufere. Desi il cunoscuse doar cu putin timp in urma, dorea sa-l protejeze de toti si toate. Totusi, cand povestise cu el despre prietenul sau Dean, omisese un lucru destul de important. Nu il anuntase de gandurile sale cu privire la evadarea lui. Nu dorea in nici un chip sa-si dea de gol camaradul. Ba mai mult, avea sa-l ajute, chiar daca asta insemna sa ramana el in urma in locul acesta.
- Interesant pusti. Spuse Dante facandu-l pe Clay sa se trezeasca din visare.
Aprobase spusele barbatului si ceruse sa plece insa, fusese oprit de mana lui care-i strangea incheietura.
- Sigur nu omiti vreun detaliu? Intrebase privindu-l suspicios cu privirea-i de gheata.
- Nu. Negatia lui fusese mai mult o soapta, insa scapase. Asta era important. Nu-l daduse de gol pe Dean si scapase de interogatoriu si de eventuala partida cu stainul. Spera sa-si ajute prietenul sa scape din iad cat mai repede.


Zilele trecusera repede nelasand in urma lor decat amintiri. Unele placute altele mai putin placute, si totusi, tot amintiri erau. Dean se atasase mult de servitoarea cu chip de inger, Agnes. Ii placea s-o ajute cu treburile casei chiar daca nu era asta treaba lui. Asa trecea mai repede vremea si putea sa-si puna planul in aplicare. Sa plece. Voia sa scape de aici, cu toate ca-l durea inima ca avea sa-l lase in urma pe prietenul sau Clay si pe femeia ce o considera ca o mama.
Avusese si clipe amuzante, placute, prin aceste imprejurimi. Oricum, tot nu prinsese vreo simpatie pentru Dante si in continuare il striga pe aceelasi apelativ, caine. Asta nu-l deranja deloc pe barbat, ba chiar il amuza fiindca asa se purtau ei doi. Exact ca un caine si-o pisicuta. In timp ce pisica incerca sa-si arate colti si ghiarele sau sa se ascunda, cainele o provoca din ce in ce mai mult, se juca. In tot acest timp Dean fusese lasat in pace intr-un fel. Dante nu mai insistase deloc in privinta sexului si asta il bagase un pic la dubi. Se intreba daca era din cauza cuvintelor acelea.
Chiar daca o sa ma ai, nu e decat sex. Eu nu te iubesc, si nici tu pe mine.
Cuvintele ce iesisera printre buzele sale carnoase, delicioase, atunci fusesera spuse fara sa fie gandite. Oricum, avea dreptate. Nu ar fi insemnat nimic o partida fara un pic de iubire, o scanteie ceva, nu doar dorinta. Daca se gandea mai bine, el nici macar nu-l dorea pe Dante. Nu. Nu-l voia deloc.
Nutrea sentimente de iubire doar pentru o singura persoana, de care fusese despartit cu o cruzime de nedescris. Pe fratele sau. Ba mai nou, simtea un fel de iubire si pentru femeia aceea, Agnes. Cum dusese o viata fara o mama care sa aiba grija de el si sa-l fereasca de abuzurile tatalui sau, suferise. Ascusese adevarul de fratele lui doar pentru a-l feri de o eventuala suferinta. Era in stare sa se lupte cu o lume intreaga doar pentru ca el sa nu fie atins. Dar acum avea parte de iubirea unei femei, pe care-o considera mama. Si totusi, se va intoarce la fratele sau mai devreme sau mai tarziu. Oftase prelung, ridicandu-se din pat si trosnindu-si oasele.
Pasea alene pe hol, indreptandu-se afara. Avea nevoie de aer curat. Voia putina galagie care sa-i duca gandurile undeva departe, doar pentru un moment.
Odata ajuns afara o briza usoara ii mangaiase fata de copil, facandu-i un zambet sa rasara pe chipu-i. Se simtea bine in munti, trebuia sa recunoasca, chiar daca... nu era cu cine voia el. Se simtea cat de cat bine.
Doua brate puternice il cuprinsera de la spate, luandu-l prin surprindere, apoi o voce bine cunoscuta de el se facuse auzita.
- Ce faci, pisicut?
Daduse sa se intoarca, insa nu reusise decat sa-l darame pe barbat, facandu-l sa faca un contact nu prea placut cu pietricelele de pe jos si cu el deasupra lui. Dar asta nu era tot. Ca sa nu fie de ajuns, buzele sale le atinsesera pe ale celuilalt formand un pupic, copilaresc. Realizand ce se petrece, Dean se indepartase imediat, neajutandu-l pe brunet sa se ridice si injurand printre dinti.
- Perversu' naibi! Din cauza lui tot timpul ajung in situati jenante! Duca-se la dracu'! Futui!! Il auzise Dante in timp ce se indepartase de el.
In tot acest timp in care brunetul ajunsese sa locuiasca la el in casa mai mult fortat, prinsese drag de el si de atitudinea sa. Era diferit de ceilalti, carora daca le zicea sa se puna capra faceau in tocmai. Era altfel si probabil asta il facea sa-l doreasca atat de mult, dar odata ce avea o persoana o trimitea departe... fara sa-i mai pese de soarta pe care-o va indura. De aceea tragea de timp si nu-l obliga la nimic.
Isi dusese mana la buzele sale, atingandu-le usor.
- Asta va fi interesant. Intr-adevar interesant.

[hiimera]

Me here, hi,hi!
Va fi intradevar interesant, adica uite cat mister si uite ca am gasit-o si pe tipa cu numele Agnes. Ce chestie, dar acum vine intrebarea - ce legatura are aia cu protagonistul misterios al carui nume nici acum nu il stiu, hmmm? Oricum sunt sigura ca pe parcurs vom afla.
Alex, sa fiu sincera nu stiu ce sa-ti spun, mi-a placut asa capitolul cu toate ca nu s-au petrecut prea multe, dar am avut parte de niste detalii pretioase ce imi vor ramane intiparite in mine pana la final.
Sincer chiar daca mai trebuie sa lucrezi la dinamica actiunii (ai pus mai bine acum virgulele), asa sa stii ca misterul e in toc, a luat foc, e super si bine pus la punct.
Ficul asta are un atuu si datorita ideilor tale foarte interesante, deci cu toate ca mai ai greselute minore, totul se compenseaza cu misterul, cu abisul asta ce nu are capat. Sper sa ajungem la lumina in curand, defapt sa mai stam in intuneric, ca sa spun asa. :))

Nu mai am ce spune, gata, a fost interesant. Me like ti. Astept nextul, succes in continuare, draguta mea.

[Justine]

Allex , Witty-i aici.
N-am mai comentat de mult un fanfic şi nici nu prea am experienţă aşa că nu voi scrie un comentariu plin de critică , voi spune ce mi-a placut şi la ce ar mai trebuii să lucrezi.
Ideea e super duper mortală.Deci , crede-mă că o astfel de idee n-am mai întâlnit never. D: Un plus pentru originalitate. Apoi , descrierea e prezentă în cantităţi foarte bune şi pe mine mă multumeşte.Naratiunea şi dialogu' îmi plac o gramadă * smile *
E o mică chestie , miculuţă : virgula. O foloseşti prea mult şi câteodată unde nu trebuie. În rest , totu' mi se pare okay.
Acum ..personajele...sunt pur şi simplu , mortale ! Dean şi Dante sunt preferatii mei :]] Îmi place cum povestea lor ,încet ,încetişor capată contur. Ice şi tipul-fară-nume îmi plac şi ei mult,mult ,da câteodată îmi vine să le tai eu capu' =]] Oricum , îmi place că sunt foarte sadici. Oare...cum vor fii în timpul unui act sexual ? :]] Asta doar Allex şi mintea ei perversă ştie.
Ufgggh...şi ca de sfârşit ..n-am mai întâlnit în viata mea un asemenea fic care să aibă atâtea violuri , atâta mister şi sadism. =]]]] Da'mi place ,aşa că aştept nextu'. Vreau să mă anunti , femeie nebună da' genială !
Kisses.

[Ai_4ever]

Capitol foarte interesant!
Yey! Daca si aici si in capitolul anterior a aparut Agnes inseamna ca cele 2 cuplui se vor intalni peste cateva capitole???
Sa stii ca desi cainele si pisicutul ma amuza si ma fascineaza, personajele mele preferate sunt Ice si Mr. Sadism. Sincer imi este cam dor de ei, deci abia astept urmatorul capitol! Succes in continuare si spor la scris!

[Lexxu]

Nix - Iti multumesc mult ca ai trecut pe aici, si de asemenea ma bucur ca-ti place. Stai linistita, o sa mai stai mult in ceata. :)) Te mai astept pe aici.

+Witty - Eh ma bucur ca-ti place, piticanie pufoasa! Ma bucur ca-ti place ideea. Si erm, stiu de problema mea cu virgula. Doamne, deci... chiar nu ma pot obisnui! Desi, o sa incerc, si poate treptat o s-o pun mult mai bine. Inca nu e sigur daca Ice si brunetul sadic si smexy o sa aiba parte de o partida impreuna. hehe. Cat ce tine de violuri si sadism, m-am gandit sa schimb un pic placa. Sa fie ceva nou. Si apropo o sa mai ai parte de asa ceva de-a lungul ficului. Te mai astept pe aici!

Ai_4ever - Agnes, etto, o sa mai pastrez misterul asupra ei. O sa fie ceva ce o sa va surprinda mai multe nu pot sa spun despre ea. Erm, toti patru se vor intalni, desi asta o sa mai dureze ceva. Acum daca tot ai spus ca ti-e cam dor de ei, iata-i!

– Etto, lectura placuta! –





[center]Capitolul 8[/center]



- Sa zicem ca mi-a spus...ceva.
- Ceva? Important?
- Poate ca... da. Rostise, aprinzandu-si alta tigara. Avea impresia ca noaptea aceasta va fi mai lunga decat celelalte.
Dupa ce-si potolise setea de nicotina ce-i era mai mult decat necesara, se ridicase in picioare parasind incaperea fara a-i mai adresa partenerului sau niciun cuvant in plus. Se simtea oarecum confuz din cauza acelei femei. Oarecum... se simtea trantit inapoi in trecut, incatusat de lanturile ruginite ale acestuia. Oftase prelung, trecandu-si o mana printre suvitele negre. Avea un oarecare sentiment straniu. Se simtea impins de la spate, de doua maini imaginare, ce-l indemnau... defapt, nu. Ce ii porunceau sa mearga afara.
Ajuns in camera sa luminata doar de razele luni isi alesese din dulap o tinuta noua, destul de comoda. Un trening negru de firma, putin mulat pe dosul sau apetisant. In picioare isi alesese o pereche de adidasi apoi plecase. Iesise precum un taifun pe usa apartamentului, evitand din toate puterile sale intrebarile ce cu siguranta avea sa apara, din partea pustiului, Ice. Isi azvarlise mainile in buzunarele pantalonilor si pasise alene pe coridorul blocului in care locuia. O briza usoara se strecurase inauntru atingandu-i pielea fina. – Probabil cineva a uitat sa inchida geamurile. De fapt, la ce ma astept din partea unor bucati de carne cu un creier minuscul, si ala pus acolo doar de forma – gandise brunetul, stramband din gura dezgustat. Nu putea inghiti oameni sub nici un chip si din cand in cand se intreba de ce nu le daruieste moartea tuturor, dar raspunsul era simplu. El nu era doar un amator, ci un expert in arta ucisului. Si-n plus si-ar fi cauzat numai probleme daca ar fi omorat toti locuitori din acel bloc. Niciodata nu fusese de ajuns pentru un criminal doar mintea lui sau dependenta de sange. Trebuiau mai multe pentru a-si potoli setea si in aceelasi timp pentru a scapa basma curata.
Ajuns afara aerul rece il lovise din plin, insa ii placea. Ii aducea aminte vag de serile in care iesea afara pe fereastra din casa oamenilor ce-l crescusera, si cum pleca intotdeauna intr-un parc din apropiere doar pentru a simti raceala de afara si ca sa observe stele de pe cer. Privirea-i neagra si lipsita de mila se oprise asupra unui barbat cersetor. Fiinta aceea sedea pe asfaltul gri, cu privirea-i pierduta pe undeva. Barba argintie si murdara ii ajungea aproape pana la piept, iar capul ii era acoperit cu o palarie rupta pe alocuri. Hainele-i la fel de jegoase si rupte ii acopereau doar unele parti din trupul suferind pe care-l detinea. Brunetul citise in ochii indurerati si verzui a-i barbatului doar durere, vina si alte sentimente coplesitoare. Dorise sa plece, insa atunci ii auzise vocea.
- Domnule, domnule...
Il privise intrebator, ridicand o spranceana si arcuind-o frumos. De obicei nu era sociabil cu nimeni, insa de data aceasta raspunse, chiar daca era dezgustat pana peste limita.
- Da?
Vocea ii fusese joasa, nemiloasa si in aceelasi timp rece. Cand o auzise cersetorul ii inghetase sangele in vene. Nu mai daduse niciodata peste un astfel de barbat precum acest brunet. In ochii sai parea periculos, dar bland. Era de parere ca si el avusese o soarta nu tocmai buna, ceea ce il transformase in ce era acum. Dar nu-si mai daduse cu parerea despre nimic, in fond nu-l cunostea. Amintindu-si totusi despre ce voia sa-l intrebe isi drese glasul si privindu-l disperat intrebase.
- Domnule, nu mi-ati vazut fata? Isi facuse vocea auzita, apoi ii inmanase brunetului o poza cu o copila in ea.
Barbatul o luase fara nicio ezitare, privind bucata de hartie. In ea se afla o fata blonda cu parul incarliontat si cu ochii de culoarea marii nelinistite. Zambetu-i de un alb imaculat parea a radia de bunatate si fericire, iar hainele ce le purta ii daduse brunetului impresia ca nu era tocmai saraca. De asemenea, purta la gat un lantisor de care atarna o cruciulita sclipitoare. Isi asezase o mana in cap, ciufulindu-si usor parul negru.
- Nu mai e de aceeasi varsta ca in poza. Ba chiar, are si un copilas asemanator ei.
Brunetul continua sa se uite la poza, parandu-i-se oarecum cunoscuta persoana ce era in ea. Astfel ca, continuand conversatia cu barbatul cersetor isi daduse seama ca fata ce era pe bucata aceea de hartie, era nimeni alta decat blonda pe care-o omorase mai demult. Chiar inainte de a-l omora pe acel politist. Da, era sigur ca persoana aceea era femeia blonda caruia ii oferise moartea in dar. Zambise usor in coltul gurii. Imaginile de atunci ii se derulasera prin fata ochilor sai, aducandu-i aminte de faptele sale sangeroase.
- Si... ai vrea s-o intalnesti? Intrebase pe un ton jos.
Cersetorului ii aparuse dintr-o data un zambet fericit pe chipu-i batran, apoi se rugase de brunetul ce statea in fata sa, sa il ajute s-o intalneasca.
- Esti sigur ca asta vrei? Il intrebase a treia oara, raspunsul celuilalt fiind afirmativ si de aceasta data.
Ducandu-se in spatele sau si lasandu-se jos, ii prinsese gatul cersetorului cu ambele brate si-l stransese, incercand sa-i fure aerul necesar supravietuirii pe Pamant.
- Stai! Ce... c... ce faci?! Se panicase omul, ducandu-si mainile si asezandu-si-le pe bratele celuilalt, insa in zadar. In comparatie cu brunetul el parea o insecta fara apararea ce era amenintata cu moartea.
- Ai spus ca vrei s-o intalnesti. Isi lasase barbatul vocea auzita din nou, facand o scurta pauza, apoi continua. Am omorat-o acum ceva timp.
Cuvintele sale ajunsesera adanc in mintea celuilalt, provocandu-i o durere de nedescris sufletului sau de tata. Perlele fierbiti incepusera sa curga pe chipu-i imbatranit, spargandu-se odata ce ajungea pe bluza brunetului. Furia si durerea batranului se imbinau perfect, astfel nascandu-se ura. Durerea probabil era cea mai puternica. Din momentul in care aflase vestea aceea nenorocita, pieptul ii salta dureros, in fiecare secunda si nu din cauza ca aerul necesar lui disparea, incetul cu incetul. Moartea fiicei lui... nu putea sa fie acceptata de insusi sufletul sau paternal. Vestea mortii copilului sau il facuse sa-si doreasca moartea, chiar daca pentru el asta insemna un pacat mare in fata lui Dumnezeu.
- Crimi...nalule... Soptise batranul intr-un final, dandu-si pana si ultima suflare.
Murise. Parasise acest Pamant pacatos, plin de suflete rele si multe altele.
Brunetul se ridicase de jos, aruncandu-i o ultima privire impreuna cu cateva vorbe.
- Chiar daca ai murit, nu o s-o mai vezi pentru ca ea ma asteapta in Iad. Rostise apoi zambise diavoleste, gandindu-se la ultimele cuvinte pe care i le adresase femei pe atunci. Asa e. Nu avea nici o cale prin care putea sa revina la normal. Fusese consumat de ura prea mult timp. – Asa e. Poate a invatat insfarsit sa faca un oral cum trebuie. - gandise brunetul in timp ce se indeparta de trupul neinsufletit a-l batranului. Nu era tocmai metoda sa preferata de a fura viata unei fiinte, insa cum nu avusese nicio arma la el pentru a varsa niste sange, aceea fusese singura cale. Nu dorise ca sa iroseasca o astfel de sansa. Avusese destul noroc, ca-l intalnise pe acel om, astfel ca-si alungase gandurile pentru o vreme si se distrase putin depanand amintiri. Sangele femei aleia fusese destul de bun pentru o tarfa lipsita de valoare. Totusi, inca nu avea chef sa plece inapoi spre' apartamentul sau. Voia totusi sa se mai plimbe putin inainte de a face acel lucru.
Pasii ii erau apasati si rasunau pe asfaltul gri si rece. Doar sunetul facut de miscarea membrelor sale se auzeau, iar vantul ce inca nu parea a se linisti, rasuna intr-un fel infricosator. Pareau a fi vocile celor pe care ii omorase pentru pura placere sau pentru ca asa planificase. Pareau a fi multe suflete ratacinde, ce nu se puteau odihni in pace din cauza sa. Zambise din nou la acest gand. Intotdeauna fusese de parere ca daca el suferea, trebuiau sa sufere si ceilalti. Daca el nu era fericit, nici alti sa nu fie. Poate ca si gandirea sa egoista il transformasera in ceea ce era astazi, insa nu-i pasa. El oricum nu avea sa guste din nou fericirea. Isi ridicase privirea-i neagra pe cer, observand stelele incredibil de frumoase. Mereu il fascinasera, desi nu confirmase asta nimanui.
Cu toate ca-i placeau doar una dintre ele ii atrasese atentia. O stea rosie, diferita de celelalte si putin mai retrasa, singuratica. Totusi, isi continuase plimbarea pana intr-un parc, asa cum facea in copilarie si se asezase pe iarba moale si ingrijita ce avea sa fie acoperita cu roua. Isi dusese mainile sub cap, apoi simtise cum se relaxase din toate punctele de vedere. Era putin ciudat ca nici el nu-si observase incordarea trupului sau. Vazandu-se singur in acel spatiu public isi lasase pleoapele sa-i acopere bilele negre, apoi... imagini ale trecutului ii invadasera mintea. Asa facea mereu cand era doar el, se exterioriza, fara sa caute mila si intelegerea altcuiva, in fond ura oameni. Erau doar niste bucati de carne cu un creer minuscul si nefolosit, cu o gura de pe care ieseau la lumina numai minciuni, un trup pus la vanzare pentru bacnotele Diavolului care cica le aduceau fericirea si nu in ultimul rand un suflet patat cu sentimente intunecate, rele. Cu ultima parte nu acuza pe nimeni, fiindca si el le detinea, insa era asa doar din cauza unor mincinosi care-l schimbasera. Din copilul acela inocent nu ramasese absolut nimic. Pur si simplu murise sau se pierduse. Asta credea brunetul. Il inchisese undeva in amintiri pentru a fi uitat.
Din intunericul dens aparuse un chip de copil ce avea un zambet imens pe fata, tinand de mana un altul mai scund decat el. Paru-i brunet era destul de lungut, iar ochii negri exprimau dragostea sa fata de celalalt si bucurie. Imaginea celuilalt insa era incetosata, neputand sa observe cine este. Amandoi radeau fericiti, parand a se simti atat de bine impreuna...
- Eu...? Ala sunt... eu? Intrebase brunetul cu vocea-i tremuranda, emotionat pentru prima data dupa atata timp. Intinsese mana pentru a-l ajunge pe acel copilas, insa amandoi disparusera. Clipise de mai multe ori pana cand o alta imagine ii se infatisase inaintea ochilor.
Era aceelasi baiat de dinainte, leganandu-se pe o hinta ruginita, stand singur si uitandu-se la stele. Dintr-un anumit motiv, plangea si suspina puternic. Mainile aflandu-i-se pe fata.
– Ala sunt... chiar eu... – gandise brunetul, apropiindu-se usor de copilasul care era nimeni altul decat el, in varianta mult mai mica. Aceea imagine din copilarie, si-o amintise perfect. Fusese cand aflase adevarul crud si pe atunci preferase sa taca, sa nu spuna nimanui, sa urasca in tacere si... mai tarziu sa se razbune.
Ajuns in dreptul baiatului brunetul ii pusese o mana pe cap, mangaindu-l bland. De data aceasta nu mai trecuse prin el, ci fusese instare sa-l atinga, deoarece acum nu incercase sa prinda fericirea din urma, ci ura. Atunci cand vrusese sa atinga baiatul ce tinea strans mana unui alt copil, era fericit, si fiindca nu mai credea in acel sentiment nu reusise sa-l atinga. De aceea bratul sau trecuse prin imagine. Acum era diferit. Ochii baiatului se facusera mari dintr-o data, privindu-l pe cel care il atinsese. Se oprisera chiar si lacrimile ce-i inundasera chipul pe atunci angelic.
- Ia-ti labele de pe mine nene! Du-te dracului de aici si lasa-ma in pace! Strigase catre brunet, facandu-l pe barbat sa rada usor. Se apropiase mai tare de el, insa isi indepartase mana introducandu-si-o in propriul buzunar si scotandu-si o tigara o aprinsese. Trasese fumul in plamani apoi il eliberase, in aer tronand un miros vag de tutun. Suspinele copilului insa ii atrasese atentia din nou si vorbele lui il socasera pentru un moment.
- O sa... sa ma razbun. O sa-i inec in propriul sange pe acei nenorociti, mincinosi! O sa-i distrug si o sa ma bucur pana si de ultimul lor strigat de durere. Sper sa arda in Iad pentru ce mi-au facut...
Fiecare cuvant rasuna tare si clar, mangaindu-i oarecum auzul brunetului, iar privirea ucigasa mangaindu-i vazul. Se trezise din uimirea temporara prin care trecuse, oferindu-i pustiului un zambet. Aruncase tigarea in gol, cuprinzandu-l intr-o imbratisare stransa.
- Ce nai...
- Te-am razbunat deja. Defapt, am facut asta pentru amandoi. Tu esti eu, iar eu sunt tu. Draga mea ura sper sa nu mori si deasemenea spune-mi ca nu o sa ma lasi singur niciodata, fiindca eu chiar am nevoie de tine.
Ochii duri si insetati de sange a-i pustiului se inseninasera, cuprinzandu-l la randu-i in imbratisare, si luminandu-i-se intreg trupul. O ultima lacrima se scursese pe obrazul drept, apoi soptise:
- Asa am sa fac. Mul...tumesc.
Auzind soaptele micutului, brunetul isi ridicase pleoapele descoperindu-si ochii negri. Se ridicase incet in picioare aruncandu-i cerului o ultima privire si zambind multumit. Pasea alene pe drum, gandindu-se inca odata la el tanar.
– "Cand ura te consuma nu mai ai sanse de scapare, eh?". Mda, tind sa cred ca ai spus si tu un lucru adevarat pana la urma. Dar mi-e bine asa si sper sa arzi in cele mai nemiloase flacari ale Iadului pentru minciunile in care m-ai facut sa cred. Nu-ti face griji, daca te simti rau acolo in momentul asta, asteapta si-o sa vezi ce bine o sa fiu eu cand o sa am placerea de a te chinui din nou. – gandise brunetul, afisandu-si vesnicul zambet diavolesc si continuandu-si drumul.



_________________________________
Etto stiu, stiu, e luuung de tot ^_^ si nu prea imi sta in fire sa scriu atat, dar era necesar in capitolul asta. Meh, astept parerile voastre si criticile de asemenea. Pana atunci va las inca un mister, in legatura cu persoana despre care vorbea brunetul la sfarsit>:). Ps; nu e corectat ca mi-e lene. Pai lectura placuta! *_*

[Justine]

Hellooooooo ! Ok,ok,capitolu' ăsta mi se pare muuult mai blând decât anterioarele.Numai atâtea violuri,sadism ala-bala-portocala.:))
Adică l-o omorât pe batrânelu' ăla ,da în rest..capitolu' a fost plin de sentimente.Mi-a placut foarte mult cum ai descris totul,capitolul ăsta m-a acaparat complet.Parcă era un film,iar eu eram acolo,privind.:]] Anw,acum avem de descoperit un alt mister.La cine se gândea brunetul cu atâta ură? (brunetul a carui nume nu-l ştim,şi ăsta fiind un mister:))) Awh,şi ce legatura are brunetul cu Agnes?Şi încă zece mii de întrebari.Cred că avem nevoie de Scooby Doo şi echipa misterelor aici *laughs*
ufgh,Alex,cam atât.Mă grabesc,tre' să fac curăţenie ( mama :-@ )
Oricum,îţi multumesc că m-ai anuntat,şi te rog s-o faci în continuare! Multă imaginatie şi spor la scris!