Uita de tot si aventureaza-te cu mine

[Zăpă]

Heya,oameni buni(*.*)...Mi`a venit o idee,asa ca m`am gandit sa fac un fic,si uite-->noul meu fic.Stiu,stiu mai am un fic,insa o sa`l continui si pe ala.Cat despre acest fic,la inceput nu va fi foarte original,insa dupa un capitol -doua i se va contura originalitatea.Astept critici multe,pareri, orice!
Lectura placuta!

Capitolul I

-Idioato! Cum iti permiti?! Sunt mama ta!
-Dispari,femeie! Nu inteleg cum te poti numi mama mea,avand in vedere ca habar n-ai cum ar trebuii sa te comporti! Iesi din camera mea!
Si asa se termina o zi obisnuita din banala mea viata. O cearta cu mama si gata,ma simt ca noua. Replici ce odata mi se pareau dure,acum au devenit o obisnuinta de care nu pot scapa. Niciodata nu lipsesc si sincer nu ar avea cum. Si totusi... cum poate gandi aceasta femeie ca pot renunta la placerile mele. Suntem atat de diferite, si totusi... nu inteleg cum de suntem rude. Imi urasc mama, iar lucrul asta nu-l poate schimba nimeni. Am avut o copilarie nefericita, tatal meu mi-a dovedit ca este mai bine sa lasi totul balta si sa treci in nefiinta, si de atunci am uitat de fericire si alte chestii d`astea. Dar inca ma gandesc la momentul acela cu durere, nu-i usor pentru un copil de numai opt ani sa-si vada tatal spanzurat si mama in pragul betiei. Asta gandeam acum ceva vreme, insa dupa un timp mi-am acceptat soarta blestemata si am ales sa traiesc independent. Muncesc pentru bani, bani cu care pot trai, bani ce ma ajuta sa trec peste unele momente si sa uit de tot.Tigarile si drogurile, singura mea scapare din lumea cruda in care imi fac veacul singura, fara un umar pe care sa-mi vars amarul. Acum "scumpa" mea mama este o acoolista, dar asta ma lasa in ceata totala, este ea mereu beata, dar lucreaza la o firma ca secretara. Si asa, tot nu intelg cu a ajuns acolo, in fine, bravo ei.
Nu am prieteni, poate doar tipul care imi procura drogurile, dar nici ala, pentru ca mi le da la suprapret. Ce omenire fara suflet si pic de ratiune. Imi aprind apoi o tigara si deschid fereastra prafuita. Privesc orasul poluat cu blocuri inalte si cu mici petice de iarba,un fel de louri de joaca, ce ce mi se deschidea in fata ochilor, insa nu puteam sa pricep de ca ma aflu eu aici. Imi indrept apoi privirea catre telefonul ce sta linistit pe noptiera. Incepe sa lumineze si sa scoata un sunet sacaitor. De ca naiba l-am pus sa sune? Il sting si apoi imi iau ghiozdanul ce se odihnea pe podea din lemn vechi. Imi pun doua carti in el si plec catre scoala. Cobor incet si total plictisita scarile reci ale blocului in care locuiam. Peretii cenusii erau plini de graffiti si simboluri sataniste. Imi aduc aminte ceva ce-mi starneste un sentiment de confuzie si uimire. Am fost si eu intr-un grup de satanisti, dar am ales sa plec si sa-mi continui viata in singuratate. Parca tanjesc de vremurile cand imi petrecam noptile ploioase in cimitir si ma imbatam pana la lesin. Ce vremuri! Ies din scara blocului si privesc imprejur derutata. Soseaua uda se potrivea perfect cu cei trei copaci aproape fara viata ce se odihneau pe marginile strazii. Iarba era maronie si vestijita. In sfarsit a venit toamna! Anotimpul ce ma defineste cel mai bine.
Imi aprind o tigara mototolita ce se ascundea prin buzunarele blugilor largi. Imi trec o mana prin parul negru ce parea foarte nepieptanat, insa nu era asa. De obicei imi lua ceva timp sa ma aranjez.
Ajung intr-un sfarsit si la scoala, restul colegilor ma priveau uimiti, nu mai trecusem de ceva vreme pe aici. Orice era mai bine decat sa ma cert cu mama, si portita de scapare din asta a fost scoala. Ma asez undeva mai retras, si imi caut o tigara, dar surpriza, nu mai am. Privesc cerul innorat si scot un mic oftat. Eram slabita, nu mai consumasem droguri de ceva vreme, caci tipul care le procura a fost prins,deci... Imi rezem capul de peretele umed din spatele meu si privesc involuntar catre un grup de emo kids ce consumau fara tinere de inima tigari. As fi vrut si eu macar una. La dracu, nu mai am nici bani. Imi dau o palma peste frunte, si apoi ii privesc pe consumatori, inghitind in sec. Imi inchid ochii si incep sa visez, dar o voce necunoscuta ma trezeste din visare.
-I-a de`aici, pustoaico! zise un tip cu o frizura destul de ciudata si cu o inaltime exagerata, intinzandu-mi un pachet de tigari aproape gol.
Iau una si o aprind imidiat. Scaparea mea. Tipul pleaca, indreptandu-se catre grupul sau. Apoi toti ma priveau suspicios, dar asta-i problema lor, eu imi vad de tigara mea. Sunetul stresant al clopotelului isi facu simtita prezenta, asa ca ma ridic cu greutate de pe cimentul rece si ma indrept catre clasa mea. Holurile lungi cu pereti murdari, geamuri sparte, fitoase ce se ling cu cocalari si soiuri satanistii fumand incontinu, cam asta era scoala mea. Intru in clasa dupa ce termin de privit scoala si ma asez in ultima banca. Dupa un timp vine si profesoara, ne preda nu stiu ce lectie si asa mai departe. Cam asta a fost toata ziua.
Dupa ore ma indrept catre casa, chiar nu as vrea sa fiu acolo, dar in alta parte nu am unde. Am nevoie de o guma, altfel o sa isc o cearta noua cu mama, si sincer nu prea ma chef de asta acum. Intru in scara blocului, putin dezamagita de faptul ca nu am guma si o sa iasa un scandal, si ma indrept catre apartamentul meu. Aceleiasi simboluri si graffiti neintelese mi-au acompaniat drumul singuratic. Ajung intr-un sfarsit la locul propriu-zis, deschid usa incet... si ce zaresc?! Mama se lingea incontinuu cu un tip pe canapeaua din living. Ce curva! Imi arunc incaltamintea pe undeva pe acolo si intru in camera mea, trantind usa. Imi aruns ghiozdanul si ma trantesc in pat. Ma avant incetul cu incetul in mintea mea, ceea ce ma face sa gandesc tulburata la viata pe care o duc. Oftez usor. Un sunet sacaitor ma trezeste din visare, se auzea de undeva de sub pat. Privesc sub pat si ce vad? Un telefon care suna. Probabil era al domnului ce se lingea cu mama; deci sa inteleg ca aia au trecut si pe aici. Scot telefonul de sub pat si raspund. Eram curioasa cine este.
-Alo! spun eu plictisita, dar in acelasi timp nerabdatoare sa stiu cine este.
-Ma scuzi, vreau sa vorbesc cu tatal meu.
Inima mi s-a oprit in loc, cunosteam vocea, plus ca tipul cu care mama se lingea are un fiu; deci probabil are si sotie. Inchid telefonul involuntar si ma arunc in pat. Mi-a venit o idee geniala; o pun in aplicare cat mai curand posibil.


scuze de capitol ca este scurt si ca nu este foarte bun,dar dupa cateva capitole povestea va fi mai interesanta.astept comentarii multe>:D<

[aditzagirl]

Well...
Imi place, este destul de frumos :X
Ai destulă descriere, ceea ce-mi place iar dialogul este puţin dar pus unde trebuie. Ai nişte greşeli pe ici-colo, dar asta de la tastare, ai mai papat litere, cuvinte... nişte virguliţe.
Poate o să mă omori, dar eu am o mică problema cu titlul, e întradevar frumos, dar mi se pare prea lung... în general un titlu trebuie să fie scurt dar atractiv.

O să mai citesc deoarece sunt curioasă ce idee i-a venit fetei şi cine e fiul tipului ăla de-i cunoaşte fata vocea...

Din câte am observat eu fata nu are nume o_O sau n-am vazut eu?
Poate vrei să fie numele o surpriza =)))

AÅŸtept nextul !

[Summer]

Deci dupa ce am lipsite de Zup o gramada de vreme , m-am intors
Tin sa mentionez : Nu te critic pe tine , ci fic-ul.
O sa incep , ei bine fic-ul tau e bun ce e drept , dar se poate si mai bine .
Naratiunea : Mi se pare okay si chiar bunicica , doar e naratiune si e cel mai usor mod de expunere , dar mai e de lucrat la ea.
Descriere : Tot ce tine de partea cu peisajul si locurile este bunicica, dar cand vine vorba de descrierea sentimentelor . Pur si simplu mie nu mi-a transmis nimic capitolul asta , nici un sentimemt. Da apare in capitol aceasta descriere , dar trebuie descrisa in profunzime , sa transmita sentimentu' descris( de cate ori am folosit cuvantu "descriere" si derivatele lui intr-o propozitie). Este o parte pe care trebuie insistat mai mult.
Diaogul : este bun si nu in exces, desi in capitolul acesta nu apare cam deloc
Greseli: am mai citit o data capitolul tau ( ca asera eram cam obosita ) si greselile sunt destul de multe , cum au zis si ceilalti .
Ideea : Imi place , iar cu originalitatea eu intotdeauna cred ca modul de a scrie si de a privi lucrurile face ca povestea sa fie originala.
Titlu : E lung , dar foarte inteteresant . Cel putin pe mine m-a atras .
Deabi astept sa vad ce se mia intampla in continuare .

[Me†al.]

Cum am promis, sunt aici. Nu am cine ştie ce comentarii să fac, dar sunt câteva lucruri pe care trebuie să ţi le zic.

Si totusi... cum poate gandi aceasta femeie ca pot renunta la placerile mele. Suntem atat de diferite, si totusi... nu inteleg cum de suntem rude.

Aici sunt două lucruri care mă deranjează. După şi totuşi puteai să pui virgulă şi era mai bine. În al doilea rând, cuvintele subliniate formează o repetiţie puţintel cam deranjantă, ca să spun aşa.

"d`astea" – Nu cred că este prea potrivit pentru un fic. Mai frumos ar fi sunat din acestea.

Acum "scumpa" mea mama este o acoolista, dar asta ma lasa in ceata totala, este ea mereu beata, dar lucreaza la o firma ca secretara.

Cam fără noimă. Puteai să o formulezi altfel, ca de exemplu: Acum, "scumpa" mea mamă, este depedentă de alcool şi este beată tot timpul, în ciuda faptului că lucrează la o firmă ca secretară.
Sună mai bine, în opinia mea.

Imi inchid ochii si incep sa visez, dar o voce necunoscuta ma trezeste din visare.

În loc de "visare" mergea "starea de reverie", e mai bine pentru că eviţi repetiţia.

Astea au fost unele dintre greşelile pe care le-am reperat. Acum , să trecem la cea de-a doua parte, ca să zic aşa.

Naraţiunea este bunicică, dar foloseşti unele cuvinte care nu se potrivesc prea bine în sfera compurerilor. Un exemplu ar fi : 'emo kids' . Aici puteai să scri copii emo şi suna mai...românesc.
Dialogul este şi el bun şi nu prea am ce comenta. Nu este în excess şi acest lucru mă bucură.
Descrierea... Hm...aceasta nu mi-a plăcut. Dragă, ai pierdut juma din ea pe şosea? : )) . Puteai să descri într-un mod mai amplu sentimentele fetei şi să povesteşti mai mult cum arată diferitele locuri prin care s-a plimbat fata [ al cărei nume nu ni l-ai spus ] . Într-o poveste, prin descriere trebuie să-i faci pe cititori să simtă fiecare lucru care îl păţeşte personajul respectiv. Ăsta ar trebui să fie scopul fiecărui scriitor.
La puntuaţie am văzut mici scăpări şi pui uneori punct în locul semnului întrebării. Şi câteva virguliţe mai lipsesc, dar se rezolvă.
Până acum, la capitolul originalitate stai destul de bine. Nu am găsit ceva care putea să dea a neoriginal. În continuare, totul depinde de tine şi de imaginaţia ta.
Timpurile... Of...of... O problemuţă destul de măricică. Ai scris la prezent, apoi te-ai trecut pe perfect compus şi apoi pe prezent. Alege un timp în care vrei să scrii şi continuă cu ăla. Poţi folosi prezentul sau trecutul [ perfect simplu, perfect compus etc.] .
Încă nu ai un limbaj foarte literar. Adică, felul tău de a scrie se potriveşte cu felul de a vorbi în viaţa de zi cu zi. Încearcă să fi profundă când scrii, să stârneşti sentimente. Un lucru care te poate ajuta în acest mod este cititul. Citeşte orice fel de cărţi sau ficuri şi aşa o să îţi dezvolţi vocabularul şi felul de a scrie.
Cam atât am de zis. Te pricepi destul de bine la suspans şi chiar m-ai făcut puţin curios cu privire la planul fetei.

Baftă ş sper să compui un capitol pe măsura aşteptărlor.

[Child Of Sunset]

Voi incepe cu greselile gramaticale si cele de exprimare :

trebuii - trebui (nu are rost sa folosesti doi ,,i'' )

-Idioato! Cum iti permiti?! Sunt mama ta!
-Dispari,femeie! Nu inteleg cum te poti numi mama mea,avand in vedere ca habar n-ai cum ar trebuii sa te comporti! Iesi din camera mea!
Si asa se termina o zi obisnuita din banala mea viata.

Well , exprimarea este cam simpla si chiar nu suna a fic (mai ales ca este inceputul si trebuie sa oferi un punct de reper macar) ci mai mult a convorbire la telefon sau o conversatie pe mess . Te sfatuiesc sa abordezi o exprimare mai potrivita si mai clara si verbele le poti folosi la trecut pentru ca aici povestesti despre zilele tale care nu se desfasoara in momentul prezent ci au trecut . Mai multa atentie aici .

Replici ce odata mi se pareau dure,acum au devenit o obisnuinta de care nu pot scapa. Niciodata nu lipsesc si sincer nu ar avea cum.

De vreme ce ai precizat deja ca au devenit o obisnuinta mi se pare cam logic sa nu lipseasca doar e ceva cu care te-ai acomodat daca pot zice asa nu crezi ? Deci mai multa grija la exprimare .

Si totusi... cum poate gandi aceasta femeie ca pot renunta la placerile mele. Suntem atat de diferite, si totusi... nu inteleg cum de suntem rude.

Expresia ingrosata reprezinta o repetitie pe care in mod sigur ai fi putut-o evita . Cat despre sensul propozitiilor .. cine ti-a bagat tie ideea in cap ca numai persoanele cu acelasi caracter sunt rude ? Persoanele diferite ce-au ? Nu prea conteaza caracterul omului in comparatie cu legaturile de sange nu crezi ? Ca doar nu iti alegi singur familia ;)) . Mai multa atentie la exprimare si la idei din nou T_T" .

Am avut o copilarie nefericita, tatal meu mi-a dovedit ca este mai bine sa lasi totul balta si sa treci in nefiinta, si de atunci am uitat de fericire si alte chestii d`astea.

Inainte de conjunctia coordonatoare ,,si'' nu se pune niciodata virgula sa o stii si tu pe asta de la mine . Cat despre cuvantul celalalt ... T_T" are you serious ? Poate asa vorbesti pe mess , dar intr-un fic genul asta de chestii nu prea au ce cauta . Ti-e lene sa scrii doua cuvinte de preferat separate ? Hai ca se poate , nu e asa greu . Corect este : din astea . Desi pentru o exprimare mai adecvata as spuse astfel : de genul/felul acesta . Si apropo , cum definesti tu fericire si alte chestii d'astea ? Ai uitat de fericire oke , asta e usor de inteles , dar de ce altceva ai mai uitat ? Sensul mi se pare aiuristic , poate il aranjezi altfel .

Dar inca ma gandesc la momentul acela cu durere, nu-i usor pentru un copil de numai opt ani sa-si vada tatal spanzurat si mama in pragul betiei.

O propozitie nu incepe niciodata cu ,,dar'' , una la mana , doi exprimarea este total confuza (momentul este cu durere sau ce ? e ca un curcan de ziua recunostintei umplut cu cartofi sau in cazul asta durere ?;)) fii atenta la exprimare ca se intelege anapoda) .

Asta gandeam acum ceva vreme, insa dupa un timp mi-am acceptat soarta blestemata si am ales sa traiesc independent.

Te grabesti prea mult cu povestitul actiunii si devine haotic la un moment dat si obositor pentru cititori . Exact ca in aceasta fraza . Puteai sa te exprimi cu totul altfel , probabil incercand si niste figuri artistice . Mai multa atentie la exprimare (nu mai stau sa numar de cate ori am spus asta) .

Tigarile si drogurile, singura mea scapare din lumea cruda in care imi fac veacul singura, fara un umar pe care sa-mi vars amarul.

Saraca fiinta ... parasita de taica'su si tradata de lume ... numai drogurile o implinesc (apropo mai e cazul sa te anunt ca tigarile chiar fac parte din droguri ? Nu ? Asa ziceam si eu ^^) suna ca o telenovela din aia de pe Acasa Tv . Fac pariu ca iti petreci zilele in fata televizorului ca un copil din ala ce nu gaseste altceva mai bun de facut si pentru care a citi o carte inseamna plictiseala maxima nu ? Ei bine , am vesti pentru tine : televizorul nu iti face niciun bine asa ca mai pune si tu mana pe ceva de citit (de preferat nu reviste ^^) .

Acum "scumpa" mea mama este o acoolista, dar asta ma lasa in ceata totala, este ea mereu beata, dar lucreaza la o firma ca secretara.

alcoolista - ce pot spune ? e clar un mod de a exprima faptul ca se imbata intruna :)) . Puteai sa spui simplu : este betiva geesh .

este ea mereu beata - inversiunea total inutila mai ales ca suna aiurea : ea este mereu beata poate

Si acum vine cireasa de pe tort : e beata dar ca sa vezi lucreaza la firma ca secretara . Si legatura este ? You know , ceva de genul : Ti-e foame ? Nu , n-am fost in Franta , dar planuiesc sa merg anul viitor . Si dupa parerea ta betivii nu pot lucra sau cum ? Trecand peste , fraza este un dezastru , mai multa atentie la exprimare . (sper sa nu ma transform in papagal :-t)

Si asa, tot nu intelg cu a ajuns acolo, in fine, bravo ei. - *rescriu fraza* Si asa , tot nu inteleg cum a ajuns acolo , in fine , bravo ei . (Si noi ii uram mult succes in cariera ei stralucita de secretara betiva care este si alcoolista )

Nu am prieteni, poate doar tipul care imi procura drogurile, dar nici ala, pentru ca mi le da la suprapret. Ce omenire fara suflet si pic de ratiune.

Stiu , e asa de greu sa cumperi droguri la suprapret , daca te mai si fraiereste dupa asta si iti da cantitate mica , viata ta se transforma in iad atunci cand intri in sevraj [-(. Da lumea chiar este lipsita de suflet . Trist , dar adevarat , numai la antena 1 in direct si in reluare .

Imi aprind apoi o tigara si deschid fereastra prafuita.

Apoi cand ? Ai ametit atat de rau actiunea incat nici nu mai stiu cand se petrece ce se petrece , despre ce vorbim . Fereastra prafuita ... asa e cand mama ta este betiva si tactu e mort , iar tu o drogata . Nu mai ai timp nici de curatenie .

Privesc orasul poluat cu blocuri inalte si cu mici petice de iarba,un fel de louri de joaca, ce ce mi se deschidea in fata ochilor, insa nu puteam sa pricep de ca(de ce^^) ma aflu eu aici.

Si eu care chiar am crezut ca le-am auzit pe toate pana acum . Ei bine , de aia inca traiesc , n-am invatat tot ce trebuia (pedeapsa divina T_T clar) . Oras poluat cu blocuri si petice de iarba care sunt si mici normal si cu niste ,,louri'' (btw corect este ,,locuri'' ) . Trecand peste asta (cam greu dar sa zicem) , exprimarea este atat de amestecata incat efectiv iti vine sa te tunzi singur (asta intr-o maniera frumoasa , am fost draguta sa stii) . Ce papucul pinguinului ai facut aici ? Daca mai devreme ziceam ca e haotic inseamna ca ai vrut sa-mi demonstrezi ca poti si mai rau sau cum ? Ei bine ti-a reusit de minune , cred ca esti tare mandra de tine (eu stiu ca n-as fi) .

De ca naiba l-am pus sa sune? Il sting si apoi imi iau ghiozdanul ce se odihnea pe podea din lemn vechi. Imi pun doua carti in el si plec catre scoala.

pe podea - pe podeaua (mai invata sa articulezi si tu cuvintele T_T)

Hai sa inteleg si eu ca tot suntem aici : acum cateva secunde este seara nu ? Si apoi bate din palme si voila : dimineata . Ce frumoasa este magia asta inexistenta , nu-i asa ? Exact ca in Peter Pann , dar nu crezi ca esti cam mare pentru povesti de adormit copiii ? ^^ Eu nu ma supar daca inca iti plac astfel de chestii ;)) . Numai nu amesteca ,,fic-ul'' cu legende magice .

Cobor incet si total plictisita scarile reci ale blocului in care locuiam. - Te pomenesti ca era desculta si ca putea simti cat de reci erau treptele . Saraca fata , si-a dat toti bani pe droguri si a ramas fara incaltaminte . Tare greu maica #-o . Viata e dura , hai sa devenim emo .

Imi aduc aminte ceva ce-mi starneste un sentiment de confuzie si uimire

.
Ca uimirea si confuzia nu sunt aproape acelasi lucru . Bine trec peste asta si iti spun doar atat : nu vreau sa fiu in locul ei atunci cand intra in sevraj pentru ca daca asa se poarta cand e treaza ... moving on .

Am fost si eu intr-un grup de satanisti, dar am ales sa plec si sa-mi continui viata in singuratate.

Pun pariu ca au dat-o afara pentru ca le fura lamele si isi aplica tratamente sadice T_T" . Si a ales desigur singuratatea pentru ca tot mai bine e drogata si lasata in pace , decat mereu cu lamele pe furis .

Parca tanjesc de vremurile cand imi petrecam noptile ploioase in cimitir si ma imbatam pana la lesin.

Sa tanjesti de ceva e grav . Nu-mi spune ca ai gustat si tu din placerile ei ca incep sa fiu dezamagita . Stii , noi oamenii normali spunem ca tanjim dupa ceva , nu de ceva , dar tu spune cum iti place tie ;)) . Doi la mana ...zicea de maicasa ca e betiva ... ea ce e ? A da stiu , ea bea pentru o cauza nobila , pentru ca asa i-au soptit spiritele :-$ .

Soseaua uda se potrivea perfect cu cei trei copaci aproape fara viata ce se odihneau pe marginile strazii. Iarba era maronie si vestijita. In sfarsit a venit toamna! Anotimpul ce ma defineste cel mai bine.

vestijita - vestejita

De unde cumva stia ea ca soseaua era uda ? Banuiesc ca nu se poate vedea cu ochiul liber dar ea avea laser cu infrarosu nu-i asa ? Stiam eu ca e dotata .

Imi aprind o tigara mototolita ce se ascundea prin buzunarele blugilor largi.

Stiam eu ca tigarile au constiinta proprie , dar nimeni nu m-a crezut . Multumesc ca mi-ai demonstrat teoria .

Imi trec o mana prin parul negru ce parea foarte nepieptanat, insa nu era asa. De obicei imi lua ceva timp sa ma aranjez.

Ca sa vezi , sunt intr-un soc total O_O . Nu m-as fi gandit ca ea chiar se aranjeaza dupa ce imagine de drogata , betiva (ma opresc aici) i-ai creat tu .

Imi rezem capul de peretele umed din spatele meu

Totul e umed si rece la tine ? Ce Dumnezeu , ai in vedere faptul ca se afla intr-o scoala nu intr-un adapost de sinistrati T_T .

grup de emo kids - ai inceput in romana tine-o pana la sfarsit in romana de preferat .

I-a de`aici, pustoaico! - am trait sa mai vad inca o minunatie din lantul perlelor fara continut nu ? Se pare ca da : i-a se scria asa doar in cazul in care ,,a'' face parte din componenta unui verb la timpul trecut iar ,,i'' exprima un pronume . In cazul tau este o interjectie ce exprima o strigare deci se scrie : ,,ia'' (adica legat , impreuna , cum oi vrea tu sa ii zici) .

imidiat - imediat

Holurile lungi cu pereti murdari, geamuri sparte, fitoase ce se ling cu cocalari si soiuri satanistii fumand incontinu, cam asta era scoala mea

Uite ce e tanti : scoala nu este bordel si chiar daca si in viata reala asa ceva exista , lasa-ma sa iti impartasesc ceva : intr-un fic , asemenea descriere nu are ce cauta . Niciodata . Daca vrei filme porno , incearca pe net niste site-uri sau citeste Sandra Brown . Dar genul asta de descriere nu provoaca decat scarba ai inteles ? Deci sper sa nu mai apara .

Mama se lingea incontinuu cu un tip pe canapeaua din living. Ce curva!

Ce limbaj de ..hmm... strada T_T'' . Pe langa faptul ca te-am avertizat incontinuu in legatura cu exprimarea pe tot parcursul acestui capitol daca il poti numi asa , vocabularul tau lasa de dorit . Daca tu ai impresia ca niste cuvinte aruncate undeva reprezinta un fic atunci inseamna ca habar nu ai ce este acela un fic . Te sfatuiesc sa citesti ghidul pentru incepatori ca sa mai inveti si tu cate ceva de acolo ^^ .

Imi aruns ghiozdanul - imi arunc ghiozdanul

Ma avant incetul cu incetul in mintea mea, ceea ce ma face sa gandesc tulburata la viata pe care o duc.

Sa mai zic ceva ? Ma indoiesc ca mai este necesar .

Privesc sub pat si ce vad? Un telefon care suna.

Numai la surpriza surprize poti intalni asa ceva . Si stai sa ghicesc ... avea abonament gratis pe 6 luni . :))

-Alo! spun eu plictisita, dar in acelasi timp nerabdatoare sa stiu cine este.

Stii ca imi placi ? Nu e suficient ca ai facut praf exprimarea , ideile si cam tot , acum faci si propozitii savante : mah omule dupa tine asa un om chiar poate fi plictisit si totusi curios in acelasi timp ? Cand esti plictisit nu mai ai loc de alta stare . Sau nu-mi spune ... tu nu te-ai plictisit niciodata ? S-ar spune ca dupa o anumita varsta stii mai multe , dar se pare ca tu n-ai depasit inca pragul acela , nu-i nimic , nu fii suparata o sa cresti si tu candva ^^ . (cu multa speranta si mamaliga ) .

Inima mi s-a oprit in loc, cunosteam vocea, plus ca tipul cu care mama se lingea are un fiu

Nu vad legatura , dar banuiesc ca nici nu trebuie nu ? Pentru ca oricat de super Sayan oi fi tu , nimeni nu poate vedea lucrurile inexistenta . Tine minte asta , Einstein , pentru urmatorul capitol .

Sa incep cu restul criticii , desi majoritatea ideilor le-am exprimat mai sus :

- Ttitlu : ma duce cu gandul la o telenovela , legatura cu fic-ul nu se intrezareste inca , dar asa e la inceput . Oricum , ai putea sa-l schimbi in ceva mai expresiv si mai personal , nu atat de vag .

- Exprimarea : esti total la pamant . Te sfatuiesc sa citesti muuulte carti , sa lasi televizorul si programul Acasa Tv ca ala nu e pentru copilasi ca tine . Cartea iti va ramane prietena indiferent de situatie . Tine minte .

-Repetitii : ai cu carul , incearca sa le eviti .

-Limbaj si vocabular : zero , nada , vid . Sa mai spun ceva ? Nu cred ca mai are rost , ai inteles mesajul sper .

- Ideea : oke , nu e absolut nimic special . O drogata cu o mama curva cu un tata spanzurat , ea insasi curva in devenire . Ideea gandita si exprimata altfel ar fi putut sa devina cu adevarat un fic , dar asa ... nu .

Ai de lucrat in primul rand la exprimare si vorbesc foarte serios . Esti la pamant si creezi numai confuzii si dupa primele randuri deja iti pierzi interesul de a mai citi . Eu cel putin stiu ca asa a fost . In rest ti-am semnalat problemele . See ya' !

P.S. : Faptul ca postul meu este triplu fata de asa zisul tau capitol ar trebui sa te pun pe ganduri . Ceea ce ai facut tu nu e fic ci doar niste cuvinte aruncate haotic in Word si postate pe AnimeZup doar de dragul de a face posturi . Revizuieste intregul fic daca ai pretentia sa fie considerat asa . Ti-as zice gambate kudasai , dar ma indoiesc ca ajuta .

[Zăpă]

Ei bine,va multumesc tuturor de comentarii/critici,ma vor ajuta foarte mult.Tin sa spun ca nu pot evolua din prima,insa sper ca acest capitol sa fie mai bun decat celalalt.Child of Sunset,iti multumesc tare mult si voi tine cont de criticile tale.
Lectura placuta!


Capitolul II


Mintea mea bolnava inca era acaparata de ceea ce se intamplase acum cateva minute. As fi vrut sa tip, sa uit de tot, insa stiam ca asta este imposibil in lumea reala. Simteam cum o tepusa imi strapunge inima cu fiecare gand ce zbura necontenit catre tatal meu, catre mama mea, catre viata pe care o duc. Nu m-am gandit niciodata la faptul ca ar fi mai bine sa-mi iau adio de la lume si sa trec in nefiinta. O durerea imensa ce-mi apasa sufletul pustiu, asta simt mereu, insa, cui sa-i spun? Ma gandesc cu o ardoare apasatoare la faptul ca viata mi-a scapat usor printre degete, iar eu, nici macar nu m-am straduit sa o opresc.
Ma intind pe asternutul moale si privirea mi se indreapta involuntar spre tavan. Ganduri nedorite de mine incep sa-mi invaluie mintea. Incerc sa scap de ele, dar cu fiecare incercare simt ca ma adancesc si mai mult in nimicul mintii mele. Un fior rece isi face aparitia pe spatele meu, facandu-ma sa tremur. Incep sa ma panichez fara motiv, iar sirul gandurilor infioratoare se accentueaza si mai mult. Ma asez in mijlocul patului, asternuturile calde infasurandu-le in jurul meu, in semn de protectie. Imi rezem capul greoi pe genunchi, curand ma voi pierde in lumea viselor, insa o voce sacaitoare rasuna necontenit in camera mea, perturband linistea abasatoare.
-Emma, draga mea! Iesi din camera! Vreau sa vorbesc ceva cu tine, te rog!
Genial, singura care mai lipsea era mama. Incerc sa o ignor bataile disperate in usa si spre multumirea mea au incetat. Ma ridic alene din sezut si ma intrept catre fereastra. Ma asez pe pervazul rece, privirea indreptandu-se involuntar catre bolta cereasca, ce prindea contur intunecat cu fiecare minut al zilei pierdut. Scot un mic oftat; realizam ca m-am inchis prea mult in mine. Simt un val puternic cum imi inunda inima dornica de fericire, iar asta ma face sa ma simt in mijlocul nimicului. Mereu ma intreb daca firul fericii va da rod pe pajistea vestejita a inimii mele, dar niciodata nu am primit un raspuns la aceasta intrebare. Apoi privirea mi se indrepta catre apus, cerul prindea o culoare rosiatica ce-mi trezea un sentiment de buna-dispozitie. Priveam soarele cum incetul cu incetul isi ia "la revedere" de la oras si se ascunde undeva la orizont. Apoi, neasteptat, o ploaie de lumina se pravali peste chipul meu blajin . Clipesc de cateva ori, iar imaginea unei familii fericite rasare necontrolat in mintea mea, facandu-ma sa lacrimez. Simteam raceala lacrimilor cum se intindea pe obrajii-mi rumeni, apoi pe gat, oprindu-se deodata in bluza de culoare cafenie ce-mi incalzea trupul. Ma ridic apoi duap pervaz si ma indrept alene catre usa. Ies din apartament, incercand din rasputeri sa-mi ignor mama, ce schita un chip indurerat si plin de suferinta. Cobor aceleiasi trepte reci, aceleiasi graffiti si semne ciudate imi acompaniau drumul; oare cand se va schimba viata mea?
Ies intr-un sfarsit din scara blocului si ma asez pe o banca din lemn vechi ce se afla in apropierea mea. Era vineri seara, orasul ar trebui sa fie plin de oameni, insa nu vad pe nimeni. Incep sa ma simt din ce in ce mai singura, iar un sentiment de neliniste imi invaluie inima, facandu-ma sa ma simt ca o intrusa in propria lume. Ma simteam urmarita, insa privirile mele ce se invarteau necontenit imprejurul meu m-au contrazis. Deodata niste voci groase imi capteaza atentia, privesc spre locul de unde proveneau si raman uimita. Erau doua persoane cunoscute mie. Le urmaresc atenta cu privirea; urcau in blocul unde locuiam eu.
Au trecut cateva minute de cand cele doua persoane urcasera in bloc. Ceva ma indemna sa le urmez, insa altceva ma oprea sa fac asta. Intr-un final m-am decis si am urcat in bloc. Ajung si la usa apartamentului meu. Rasflu usor, dupa care deschid incet usa; nu voiam ca cineva sa ma auda. Pasesc hotarata pe gresia rece, dupa care ma indrept catre camera mea. Insa, dupa primul pas facut, o voce pitigaiata ma opri. Era mama, care imi facea semne cu mana; ma chema la ea. Capul incepe sa-mi dea dureri groaznice si un sentiment de greata isi facu aparitia. Ajung in living, unde se aflau trei persoane, mama mea si cele doua pe care le zarisem in fata blocului. Mama si unul dintre cele doua persoane zambeau fortat la venirea mea, iar celalalt nici nu se sinchisea sa ma priveasca. Ma asez pe canapea si o privesc dur pe mama, doream o explicatie si acum.
-Deci, mama, ce voiai sa-mi spui?
-Ei bine, draga mea, ei sunt Tomas si Edward Broklin. spunea ea in timp ce isi trecea mana prin parul blond si ondulat, arucandu-i priviri seducatoare tipului de langa ea.
Deci Edward si Tomas, dar tot nu inteleg ce cauta ei in casa mea. Ne priveam unul pe celalalt, incercand parca sa aflam mai multe. Am sorbit repede un pahar din vinul scump ce se afla pe masuta din lemn de trandafir, dupa care o privesc pe mama in ochii maronii si sticlosi si cu o voce serioasa i-am zis:
-Mama...
Insa m-a intrerupt cu nesimtire. Isi mai trece odata mana prin par, dupa care rosteste putin speriata:
-Eu si Tomas suntem impreuna, iar ei vor locui aici.
Simteam ca lesin, iar nervozitatea mea ajunsese la cota maxima. Simteam ca explodez in acele momente, insa am inghitit in sec, dupa care am mai luat o gura de vin. Simteam cum pamantul mi se invarte sub picioare, iar durerile se accentuau din ce in ce mai repede. Inima imi batea cu repeziciune, vrand parca sa-mi rupa pieptul. Respiram sacadat si privirea imi era incetosata. Ma ridic de pe canapea si ma indrept confuza catre camera mea. Mama le intrecuse pe toate, nu imi venea sa cred cata dovada de nesimtire da. Deschid usa camerei, intru, dupa care o incui. Ma arunc in pat si incep sa plang, sunt afectata de cele auzite acum cateva minute. Toata viata mea a fost controlata de ea, nu conta daca plangeam sau eram fericita, conta doar ce credea ea. Nu am avut niciodata o parere a mea, doar parerea ei conta. Dar astea s-au sfarsit cand mi-am luat inima-n dinti si am facut ce am facut, dar acum, asta este prea mult, nu cred ca pot face fata la tot ce mi se intampla.O sa am un tata si un frate vitreg. Cum crede ea ca pot accepa toate astea?

Ei bine,cam asta este. Imi pare rau ca nu pot evolua din prima, dar o s-o fac cu timpul. Sper ca acest capitol sa fie mai bun. Imi cer scuze pentru eventualele greseli si va mai astept pe aici!

[Elena.]

Acum parerea mea! In sfarsit am avut timp sa trec pe aici, sti uneori am o lene in mine, orium sa revenim la fic. Dupa ce am aflat frumoasa veste pe care miai transmis-o si era sa fac acolo infart am considerat ca trebuie sa las comm mai ales ca-s prima so....let's start!!! Greselute am vazut cateva pe ici pe colo, nu foarte importante probabil greseli de tastare. Dialogul nu mi se pare sec indiferent de ce spun ceilalti, eu am o parere buna despre ficul tau. Ideea este originala, lol, si chiar imi place. Titlul pana acum nu reflecta actiunea din fic dar presupun ca pe parcurs vom afla mai multe, muuuuuult mai muuuuuuuuuulte!!!:ha: da nu ma pot abtine sa nu spun acel lucru de pe mess dar fie ma abtin pentru tine. Asa akm ce trebuie sa spun, stai ca am uitat, urmeaza..............:eto: ce poate face oboseala din tine........ a da actiunea....nu e deloc grabita, ceea ce imi place. Naratiune ai si e buna. Descrierea sincer imi place inafara de micile tale iesiri, greselutele, :?: da pai cam atata ca akm imi e un somn de as adormi pe tastatura, chiar daca nu e prea comfortabila. Asa sa ne intoarcem la scopul pentru care sunt aici. In general pana akum ai un fic in regula/bun/ok.So........


Zbye,
a trecut p'aci nebuna Helen :crazy:

[sickness]

Ti-am vazut ficu-ul si m-am gandit sa ti-l citesc . Deci eu nu prea arunc vorbe in vant ; complimente , laude :-@ bla bla bla degeaba :) Sa incepem :

1 . - Imi place mult titlul dar mai mult m-am interesat ca era scris de tine . ,, Uita de tot si aventureaza-te cu mine " - Ai zice ca e un nume de carte de dragoste , scris de o americanca gen - Sandra Brown , Judith McNaught , Anna Gavalda si Freya North . Parerea mea . Oricum nu-l schimba e foarte bun asa.
Ador faptul ca titlul nu imi spune prea multe despre poveste .

2. - Ideea e originala dar poti sa o faci si mai originala de atat .

3. - Actiunea nu e prea grabita . Bine acum nu a fost nici ceva asa mai incitant , chiar daca de la titlu ma asteptam la ceva aventura - ,, aventureaza-te cu mine " .Ok , sunt primele 2 cap. si sa nu fie actiunea grabita .

4. - Naratiunea , mai straduieste-te un pic . Ca pana acum e bine .

5. - Descrierea hmm..... Nu prea stiu ce as putea sa zic de ea . De ce? Pentru ca nu prea ma dau in vant dupa descrierea la tot . Ar fi bine sa ti-o dezvolti inca un pic . Adica n-as vreau dupa vreo 2-3 cap sa incepi sa descrii si fiecare gandac , frunza , caine etc. pe care il gaseste pe strada :| !

6. - Dialog , putin si nu sec . Incearca sa faci capitolele mai lungi .Ca doar tu erai cea cu capitolele lungi , cand le commentai la ceilalati de pe zup.com ;)


Fic-ul tau e frumos . Sper ca nu e cu dinaia emo :| parerea mea : strici toata povestea . Eu numai stau sa iti commentez . Ca sunt prea obosita (:|

Oricum e placut . Astept sa vii cu next chapter . Bye-bye >:D< :* Te pup!

[Abbeh.]

Helau Onytsa >:D<
Cum a spus si Lovely Smiley titlul m`a atras in mod special. Am citit ambele capitole sii...
In primul capitol la inceput ai avut o micuta repetitie ce m`a cam stresat, desi mi se intampla si mie sa fac repetitii.
Ideea mi se pare destul de originala, sper sa o dezvolti. Sunt tare curioasa care era planul de care vorbea Emma la sfarsitul primului capitol, si ma intreb daca intre ea si Edward ca fi ceva.:-?
Greseli de tastare nu am vazut, probabil ai, dar sunt prea obosita, dupa o teza la romana si o ora de sport, e clar :))
Imi place ca ai descriere si nu ai 90% din fic dialog. ~.~.
Pai, astept nextu`, vreau sa vad ce se mai intampla cu Emma, cu mama ei, daca Tomas o va schimba cu ceva pe mama Emmei, daca Edward o va schimba cu ceva pe Emma, umph, sunt curioasa :)).
Astept nextuu`. Spor la scris.
Ja! :*

[BloodyInnocence]

deci este extraordinar de bine scris acest capitol, asta fata de primul.
In primul capitol chiar ai avut o exprimare si un vocabular de strada, nu spun ca nu este si acesta folosit, dar de obicei este folosit doar atunci cand trebuie si mai mult in dialog decat in descriere. Trebuie sa sti cand sa il folosesti si cand sa il lasi la o parte.
Deci ai evoluat si chiar nu trebuie sa iti ceri scuze pt ca evoluezi incet, nu conteaza. Este ritmul tau nimeni nu te grabeste, nimeni nu sta cu o furca la spatele tau spunandu-ti sa evoluezi mai repede. So, chill out.
Ideea in sine este foarte originala si imi place. De abia astept sa vad ce se va intampla in continuarea.
La descriere te descurci, desi mai trebuie sa iti mai imbogatesti vocabularul astfel poti face descrieri foarte elaborate si frumoase care sa captiveze cititorul. Dialog nu prea am vazut si acolo unde am vazut nu este sec si este foarte bun. Naratiune ai, actiune ai si se desfasoara foarte bine.
Astept urmatorul capitol.
Te descurci foarte bine, tine-o tot asa.