Chaper 4
Pana la urma am ajuns si in locul in care o sa stau, ce pot sa spun ? O casa simpla si draguta, ingradita iar la fiecare pas capcane mortale. De ce asa de dur ? Sa nu incerce cineva sa imi vada forma adevarata , plus ca nici eu sa nu pot iesi. Interesant nu ? Doar Tsunade stie cum sa intre dar si mai important, cum sa poata iesi. O data ce incepe procesul devin inconstienta si nu mai stiu de mine. Primele trei zile sunt suportabile, dar a patra zi cea care e numita „mijlocul†procesului e cea mai infernala, procesul este in gloria lui, transofrmarea devine completa, iar in urmatoarele zile trebuie sa imi revin.
I-am zambit lui Tsunade si am mers inapoi spre sat, mai erau doar 24 de ore pe cand chinul o sa inceapa, m-am dus acasa si mi-am facut bagajul cu haine si mi-am luat ceva gustari care imi placeau mie. Acolo era mancare deci nu era nimic de dus inafara de haine. M-am dus la Naruto si mi-am luat la revedere , el stiind ce voi pati saptamana asta dar nu stie niciodata unde sunt. Imediat gandul mi-a zburat la Sasuke, m-am gandit ca ar fi foat potrivit sa il vizitez. M-am indreptat spre spital cu pasi rapizi, ajunsa acolo am urcat la etaj unde era camera lui. Am deschis incet usa si am observat ca nu era singur, din pacate Ino era cu el , alintandu-l . Dar totusi de unde a aflat ca era in sat ? Presupun ca Tsunade a dat deja anuntul .
- Buna ! i-am salutat pe cei doi . Credeam ca nu au aflat inca cei din sat ca esti aici.
- Sakura ! Credeam ca nu o sa vi sa mai vezi . mi-a raspuns cu o voce calda.
- Nici nu aveam de gand sa vin daca era ea aici , dar oricum am venit sa imi iau la revedere voi fi plecata pentru o saptamana.
- Intr-o misiune ? m-a intrebat curios
- Nu, plec ca sa imi infrunt destinu-l i-am spus in timp ce m-am intors. Si ai grija cu lipitorile, sug prea mult sangele si oxigenul la fel . l-am avertizat in asa fel incat sa o jignesc pe Ino.
Am plecat imediat in camera , am inceput sa fug pe scari, cred ca am dat peste o asistenta si am doborat-o, dar furia de a vedea-o pe Ino langa el nu m-a lasat sa ma opresc. Pana cand nu am ajuns la marginea padurii nu m-am oprit, respiratia imi era destul de deasa, in timp ce gura imi era uscata . Am luat din geanta o sticla cu apa si mi-am potolit setea cu acel lichid incolor. Apoi m-am asezat la umbra unui copac privind verdeata din jurul meu . Peste ceva timp am pornit spre acel „adapostâ€.
Dupa ceva timp am ajuns, am intrat in casuta . Era decorata simplu, un living cu o masa si o canapea, o biblioteca , si un covor. Am mers mai departe , in bucatarie, era normala, nu aveam nimic de comentat , puteam sa imi fac de mancare, ceaiuri si altele. Am urcat la etaj , erau doua camere , am intrat in prima, se pare ca nu era cea pregatita pentru mine, nu era mobilata. Am mers in cealalta , surpriza, era pe gustul meu. Un pat , invelit in cearceafuri si perini verzi , un dulap ca sa imi asez lucrurile si o masuta cu o lampa . Mi-am trantit geanta pe pat, si am inceput sa imi scot hainele si sa le pun in dulap , jurnalul meu mi l-am pus pe noptiera, poza cu echipa mea de acum 4 ani era prezenta si ea, desi a trecut mult timp de atunci am pastrat-o intacta, in primi doi ai dupa plecarea lui i-am tot privit chipul acela plictisit, care imi placea asa de mult. Iar apoi a plecat si Naruto, lasandu-ma singura, dar ... nestiind ca m-am antrenat in fiecare zi fara ca el sa stie, si la antrenamente imi ascundeam puterea ca sa nu dea de banuit. Apoi dupa 3 ani abia a vazut de ce sunt in stare. Am observat ca s-a inserat, am iesit cu pasi rapizi din camea si m-am indreptat spre bucatarie, am cercetat cu atentie locul si am observat trata. Da , doar nu credeati o sa stau acolo nu ? Am coborat la subsol si am inchis trapa in asa fel incat sa nu o pot deschide doar cand sunt treaza. M-am dus jos si mi-am pus lanturile la picioare si la inchieturile mainilor. Da ma leg, totusi e prima seara, nu patesc nimic destul de grav, doar incepe chinul . Incet, incet luna isi face aparitia , de data aceasta era rosie. Acum incepe, acum voi deveni ceea ce sunt cu adevarat.
~*Flashback*~
-Sakura ! Sakura ! striga disperata Tsunade.
Degeaba Sakura nu isi revenea, femeia nu stia ce sa mai faca, atunci i-a venit in minte ceva sa o salveze dar si sa o distruga. Totusi trebuia, nu putea sa o lase sa moara. A intors-o pe burta iar apoi a facut niste semne cu mainile, apoi un val de chakra a inceput sa îi invaluie mainile , le-a pus pe spatele fetei facand in asa fel incat sa ii apara aripile unui Benu, sau mai bine zis unui Phoenix. Incetul cu incetul ochii ei se deschisera , era obosita, extenuata dar simtea ca si cum ar fi renascut. Apoi a privit luna plina, nu era obisnuita, era rosie, o hipnotiza, de ce ? Parea asa frumoasa dar si periculoasa, atunci luna i-a shimbat viata. Imediat ochii ei au devenit rosii, aripile care le avea pe spate incepeau sa devina reale. Mii de culori scateiau in lumina intunericului . Tsunade privea ingrozita aceasta scena, ce facuse
~*End of flashback*~
Ziua a venit repede, chinul s-a sfarsit destul de repede. Materialul din care erau facute hainele mele era pe jos, eram goala. Am pasit cu greu pentru a ajunge la scari am deschis trapa si am urcat in bucatarie . Razele soarelui isi faceau loc prin perdeaua ferestrei , atingandu-mi usor corpul. Pana la scari mi-am tarat picioarele dupa mine, am urcat incet, fara vlaga in mine, intrand in camera am cazut pe patul moale.
Dupa masa m-am trezit destul de greu, am mers la baie si am facut un dus rapid, mi-am luat alte haine pe mine si am iesit din camera. Am obervat ca usa paralela cu a mea era intredeschisa, am intrat din curiozitate, era mobilata. Cum se putea ?! Ieri nu ere asa , imediat am simtit cum cineva m-a prins de gura si tragandu-ma inapoi in hol. Imediat ce mi-a dat drumul m-am intors speriata. Statea acolo cu un zambet pe fata, de parca cine stie ce a facut el. Ochii lui negri ma priveau in timp ce ai mei ii sagetau.
- Ce naiba faci aici ? l-am intrebat enervata.
- Nu te bucuri sa ma vezi ? mi-a raspuns calm.
- Credeam ca esti altcineva, oricum cum de ai stiut unde sunt ?
- Tsunade m-a trimis, crede ca poate cineva te poate ataca in timpul transformarii tale, asa ca eu te voi pazi . mi-a raspuns indata.
- Bun , dar, Sai sa nu cobor acolo jos orice ar fi. Stiu a te roade curiozitatea, dar o sa vezi aceasta transformare doar cand pot sa o controlez, si se apropie acel moment. i-am spus zambindu-i cald.
Chiar daca unora li se pare nesuferit este un tip de treaba cand ajungi sa il cunosti cu adevarat. Chiar daca la inceput nu ne-am inteles chiar deloc, cu timpul ne-am cunoscut mai bine.
- Sakura, macar imi zici ce sem ai ? m-a intrebat curios dar in acelasi timp un pic rusinat.
Nu i-am spus nimic, m-am intors cu spatele si mi-am ridicat tricoul. Aripile Phoenix-ului se vedeau clar, erau colorate in timp ce spatele meu parea un loc pictat cu cel mai minunat curcubeu. L-am auzit excalmand cat de minunate erau, da intradevar erau frumoase dar nu cred ca oricui le-ar placea sa aiva aceste aripi. Am lasat materialul in jos si apoi am pasit incet spre iesirea din camera, i-am spus lui Sai daca nu ar vrea sa vina la un ceai, imediat venea vremea in care transformarea o sa inceapa. A acceptat aceasta invitatie si am mers amandoi in bucatarie. In timp ce am pregatit acel ceai a fost liniste, la fel a fost si cand l-am savurat. Imi placea ceaiul, de mica m-am obisnuit cu el, sa ii simt gustul acela amar si aburii fierbinti sa imi invadeze simturile. Mi-am aruncat privirea spre fereastra, apoi l-am privit pe brunet, avea o privire pierduta, indiferenta, dar in acelasi timp seducatoare , ca si a lui Sasuke.
- Sai, a venit timpul . i-am spus in timp ce m-am ridicat si am pasit spre trapa.
Nu mi-a spus nimic doar m-a privit parca temandu-se pentru mine, i-am zambit iar apoi am coborat la subsol, dar nu inainte sa inchid ingura cale de intrare dar si cea de iesire de acolo. Mi-am pus lanturile la maini si la picioare si am asteptat. La scurt timp asteptarea mi-a luat sfarist. Totul a inceput, materialul mi-a fost sfasiat de penele aripilor , care cresteau din ce in ce mai mari. Spre deosebire de cealalta noapte am ramas constineta , oare de ce ? Cred ca incep sa controlez cat de cat puterea acesta monstruoasa. Spre deosebire de prima noapte, acum parul imi creste mult mai lung decat il am, ochii acum imi devin portocalii. Imediat o sa raman inconstienta, dar oare de ce m-a lasat acest monstru sa vad cum arat ?
M-am trezit, din nou, eram goala, am facut acelasi lucru ca si ieri , am iesit de acolo, si am mers spre camera mea. Din fericire Sai nu ma vazut, m-am trantit in pat si am adormit, dar nu inainte sa ma invelesc cum pot. Dupa masa m-am trezit, din nou la aceeasi ora. M-am ridicat din pat buciumaca, la-m vazut pe Sai care statea pe un scaun langa pat. Din greseala cearceaful care imi acoperea corpul mi-a alunecat de pe piele. Imediat am rosit toata, la fel a facut si el, m-am acoperit repede cu el si am fugit in baie. Dupa ce am intrat m-am bufnit rasul, nu stiam de ce, dar fata facuta de el m-a facut sa rad. M-am spalat si m-am intors in camera, a plecat, din fericire. Mi-am luat alte haine si am coborat in sufragerie. Interesant nu era acoo, am urcat inapoi la etaj si am batut la usa. Nu mi-a raspuns nimeni, am intrat, nu era acolo, unde putea fi ? Am coborat in living inapoi, mi-am aruncat privirea spre bucatarie , trapa era deschisa. Am zambit usor, stiam ca nu se poate abtine. Am coborat si eu la subsol, apoi l-am vazut statea pe jos si medita.
- Ce faci aici jos ? l-am intrebat in timp ce mergeam spre el.
- Am vrut sa vad cum e ascunzatoarea ta.
- Frumoasa . i-am raspuns ironica.
Orele au trecut destul de repede fara sa imi dau sema, stateam cu el jos pe pamantul acela rece, imediat a inceput transormarea, fara sa imi dau seama ca a trecut timpul. I-am spsu sa imi puna lanturile cat mai rapid posibil. Zis si facut, eram legata, mi-a spus ca o stea cu mine, sa vada tot, nu ii pasa de ceea ce aveam sa spun, nu mai aveam cum sa ma impotrivesc, deja a inceput. I-am spus sa se dea mai in spate, aripile imi cresteau, din nou erau colorate, ochii imi erau galbeni acum. Iarasi am ramas constienta, i-am vazut chipul lui, statea uimit. Acum mi-a vazut tot corpul gol, minunat nu ? Inainte cu o ora am ramas inconstienta, fara sa mai stiu daca s-a ingrozit sau nu.
Dimineata m-am trezit devreme, eram obosita dar nu puteam sa dorm . M-am indreptat spre sifonier si mi-am luat niste haine pentru a le purta. Mi-am pieptanat parul si am coborat in living. Am luat o carte si a inceput sa citesc nepasatoare, cuvintele imi treceau una dupa alta in gand, dar nu eram atenta la subiectul cartii mintea imi era in alt loc.
- Te-ai trezit cam devreme nu ? i-am auzit vocea lui Sai.
- Nu ... nu am mai putut sa dorm .
- Sa stii ca esti frumoasa cand te transformi . mi-a spus in timp ce s-a asezat in fata mea.
- Sa stii ca esti ciudat . i-am spus amuzata . Cui sa ii placa cum arata un monstru ?
- Nu e chiar un monstru. Sakura tu iei asta ca pe un blestem, blestemul ar si a lui Sasuke sau a lui Naruto .
- Sai, ai dreptate, creatura e frumoasa, dar primele zile. In noaptea asta nu o sa mai fie asa frumoasa. Asa ca te rog azi sa pleci in sat, nu ca sa nu ma vezi, doar ca nu o rezisti la emiterea chakrei atat de puternica.
- Ce vrei sa spui cu asta ? m-a intrebat nedumerit.
- Astea nu au fost monstrii au fost doar transformari necesitate pentru azi. Azi iese adevaratul monstru.
Nu mi-a mai spus nimic, stateam si ne priveam unul pe altul in ochi . Am intrerupt aceea conexiune cand m-am ridicat ca sa plec, am mers in camera mea si am inceput sa scriu in jurnal tot ce am patit. Dupa vreo jumatate de ora am terminat apoi am luat poza cu echipa mea si ii piveam in timp ce zambeam dulce. M-am intins pe pat si am reusit sa adorm putin. Cateva ore bunemai tarziu am simtit cum cineva ma trezeste, Sai m-a avertizat ca era deja timpul . Mi-a spus ca pleaca dar o sa vina dupa mine maine dimineata. Am iesit din camera inapoia lui si am pornit spre subsol. Mi-am pus lanturile si am asteptat. Imediat ochii mei au devenit de un verde mai inchis aripile mi-au crescut si apoi am devenit doar un suflet fara cuvant in acel corp, bestia puandu-si amprenta peste mine.
„ Statea legata cu lanturi pe jos, aripile acelea minunate cresteau tot mai mari si spectaculoase, culoarea ochilor nu se schibase foarte mult doar ca acum avea ca pigment cu verde mai inchis. Mii de semne i-au aparut pe tot corpul in timp ce o masca mov ii se punea peste ochi. Corpul acum ii era acoperit cu o bucata de matase foarte lunga alba. Cine ar fi vazut-o ar fi zis ca este o zeita, sau poate ca asa era. Incetul cu incetul o lumina roz i-a invadat corpul, devenind din ce in ce mai mare, acum camera aceea nu mai era intunecata ci toata roz, timpul se oprise parca . Totul a tinu 5 ore apoi incetul cu incetul a inceput sa se retraga tot ce s-a intamplat. „
S-a terminat , insfarsit, unde sunt ? In camera ? Se pare ca Sai s-a tinut de cuvant. A venit si m-a ajutat, sau mai bine zis m-a dus sa ma odihnesc. M-am trezit lenesa din pat, m-am uds la baie din nou mi-am facut toaleta zilnica. Am mers inapoi in camera si mi-am luat hainele cu care urma sa ma imrac. Cele care erau in dulap mi l-am pus in geanta si am mers jos, l-am vazut pe Sai care a pregatit ceaiul si ceva de mancat rapid.
- Sai , mergem in sat . i-am spus eu, iar duap aceea am luat loc la masa.
- Cum sa mergem in sat ? Nu mai ai de stat 3 zile . m-a intrebat speriat.
- Eh, daca vreau, doar o sa mi se schimbe culoarea ochilor. I-am raspuns calma.
Am baut cateva guri din acel lichid iar apoi am pornit la drum, nu era unul obositor pentru ca nu era departe de sat. Totusi era minunat, mii de copaci ne inconjurau in timp ce pasarile iti cantau sonete parca compuse special pentru a te relaxa. Tot drumul am tacut amandoi, niciunul nu spuneam nici macar o silaba doar ne mai priveam din cand in cand.
Pana la urma am ajuns si in locul in care o sa stau, ce pot sa spun ? O casa simpla si draguta, ingradita iar la fiecare pas capcane mortale. De ce asa de dur ? Sa nu incerce cineva sa imi vada forma adevarata , plus ca nici eu sa nu pot iesi. Interesant nu ? Doar Tsunade stie cum sa intre dar si mai important, cum sa poata iesi. O data ce incepe procesul devin inconstienta si nu mai stiu de mine. Primele trei zile sunt suportabile, dar a patra zi cea care e numita „mijlocul†procesului e cea mai infernala, procesul este in gloria lui, transofrmarea devine completa, iar in urmatoarele zile trebuie sa imi revin.
I-am zambit lui Tsunade si am mers inapoi spre sat, mai erau doar 24 de ore pe cand chinul o sa inceapa, m-am dus acasa si mi-am facut bagajul cu haine si mi-am luat ceva gustari care imi placeau mie. Acolo era mancare deci nu era nimic de dus inafara de haine. M-am dus la Naruto si mi-am luat la revedere , el stiind ce voi pati saptamana asta dar nu stie niciodata unde sunt. Imediat gandul mi-a zburat la Sasuke, m-am gandit ca ar fi foat potrivit sa il vizitez. M-am indreptat spre spital cu pasi rapizi, ajunsa acolo am urcat la etaj unde era camera lui. Am deschis incet usa si am observat ca nu era singur, din pacate Ino era cu el , alintandu-l . Dar totusi de unde a aflat ca era in sat ? Presupun ca Tsunade a dat deja anuntul .
- Buna ! i-am salutat pe cei doi . Credeam ca nu au aflat inca cei din sat ca esti aici.
- Sakura ! Credeam ca nu o sa vi sa mai vezi . mi-a raspuns cu o voce calda.
- Nici nu aveam de gand sa vin daca era ea aici , dar oricum am venit sa imi iau la revedere voi fi plecata pentru o saptamana.
- Intr-o misiune ? m-a intrebat curios
- Nu, plec ca sa imi infrunt destinu-l i-am spus in timp ce m-am intors. Si ai grija cu lipitorile, sug prea mult sangele si oxigenul la fel . l-am avertizat in asa fel incat sa o jignesc pe Ino.
Am plecat imediat in camera , am inceput sa fug pe scari, cred ca am dat peste o asistenta si am doborat-o, dar furia de a vedea-o pe Ino langa el nu m-a lasat sa ma opresc. Pana cand nu am ajuns la marginea padurii nu m-am oprit, respiratia imi era destul de deasa, in timp ce gura imi era uscata . Am luat din geanta o sticla cu apa si mi-am potolit setea cu acel lichid incolor. Apoi m-am asezat la umbra unui copac privind verdeata din jurul meu . Peste ceva timp am pornit spre acel „adapostâ€.
Dupa ceva timp am ajuns, am intrat in casuta . Era decorata simplu, un living cu o masa si o canapea, o biblioteca , si un covor. Am mers mai departe , in bucatarie, era normala, nu aveam nimic de comentat , puteam sa imi fac de mancare, ceaiuri si altele. Am urcat la etaj , erau doua camere , am intrat in prima, se pare ca nu era cea pregatita pentru mine, nu era mobilata. Am mers in cealalta , surpriza, era pe gustul meu. Un pat , invelit in cearceafuri si perini verzi , un dulap ca sa imi asez lucrurile si o masuta cu o lampa . Mi-am trantit geanta pe pat, si am inceput sa imi scot hainele si sa le pun in dulap , jurnalul meu mi l-am pus pe noptiera, poza cu echipa mea de acum 4 ani era prezenta si ea, desi a trecut mult timp de atunci am pastrat-o intacta, in primi doi ai dupa plecarea lui i-am tot privit chipul acela plictisit, care imi placea asa de mult. Iar apoi a plecat si Naruto, lasandu-ma singura, dar ... nestiind ca m-am antrenat in fiecare zi fara ca el sa stie, si la antrenamente imi ascundeam puterea ca sa nu dea de banuit. Apoi dupa 3 ani abia a vazut de ce sunt in stare. Am observat ca s-a inserat, am iesit cu pasi rapizi din camea si m-am indreptat spre bucatarie, am cercetat cu atentie locul si am observat trata. Da , doar nu credeati o sa stau acolo nu ? Am coborat la subsol si am inchis trapa in asa fel incat sa nu o pot deschide doar cand sunt treaza. M-am dus jos si mi-am pus lanturile la picioare si la inchieturile mainilor. Da ma leg, totusi e prima seara, nu patesc nimic destul de grav, doar incepe chinul . Incet, incet luna isi face aparitia , de data aceasta era rosie. Acum incepe, acum voi deveni ceea ce sunt cu adevarat.
~*Flashback*~
-Sakura ! Sakura ! striga disperata Tsunade.
Degeaba Sakura nu isi revenea, femeia nu stia ce sa mai faca, atunci i-a venit in minte ceva sa o salveze dar si sa o distruga. Totusi trebuia, nu putea sa o lase sa moara. A intors-o pe burta iar apoi a facut niste semne cu mainile, apoi un val de chakra a inceput sa îi invaluie mainile , le-a pus pe spatele fetei facand in asa fel incat sa ii apara aripile unui Benu, sau mai bine zis unui Phoenix. Incetul cu incetul ochii ei se deschisera , era obosita, extenuata dar simtea ca si cum ar fi renascut. Apoi a privit luna plina, nu era obisnuita, era rosie, o hipnotiza, de ce ? Parea asa frumoasa dar si periculoasa, atunci luna i-a shimbat viata. Imediat ochii ei au devenit rosii, aripile care le avea pe spate incepeau sa devina reale. Mii de culori scateiau in lumina intunericului . Tsunade privea ingrozita aceasta scena, ce facuse
~*End of flashback*~
Ziua a venit repede, chinul s-a sfarsit destul de repede. Materialul din care erau facute hainele mele era pe jos, eram goala. Am pasit cu greu pentru a ajunge la scari am deschis trapa si am urcat in bucatarie . Razele soarelui isi faceau loc prin perdeaua ferestrei , atingandu-mi usor corpul. Pana la scari mi-am tarat picioarele dupa mine, am urcat incet, fara vlaga in mine, intrand in camera am cazut pe patul moale.
Dupa masa m-am trezit destul de greu, am mers la baie si am facut un dus rapid, mi-am luat alte haine pe mine si am iesit din camera. Am obervat ca usa paralela cu a mea era intredeschisa, am intrat din curiozitate, era mobilata. Cum se putea ?! Ieri nu ere asa , imediat am simtit cum cineva m-a prins de gura si tragandu-ma inapoi in hol. Imediat ce mi-a dat drumul m-am intors speriata. Statea acolo cu un zambet pe fata, de parca cine stie ce a facut el. Ochii lui negri ma priveau in timp ce ai mei ii sagetau.
- Ce naiba faci aici ? l-am intrebat enervata.
- Nu te bucuri sa ma vezi ? mi-a raspuns calm.
- Credeam ca esti altcineva, oricum cum de ai stiut unde sunt ?
- Tsunade m-a trimis, crede ca poate cineva te poate ataca in timpul transformarii tale, asa ca eu te voi pazi . mi-a raspuns indata.
- Bun , dar, Sai sa nu cobor acolo jos orice ar fi. Stiu a te roade curiozitatea, dar o sa vezi aceasta transformare doar cand pot sa o controlez, si se apropie acel moment. i-am spus zambindu-i cald.
Chiar daca unora li se pare nesuferit este un tip de treaba cand ajungi sa il cunosti cu adevarat. Chiar daca la inceput nu ne-am inteles chiar deloc, cu timpul ne-am cunoscut mai bine.
- Sakura, macar imi zici ce sem ai ? m-a intrebat curios dar in acelasi timp un pic rusinat.
Nu i-am spus nimic, m-am intors cu spatele si mi-am ridicat tricoul. Aripile Phoenix-ului se vedeau clar, erau colorate in timp ce spatele meu parea un loc pictat cu cel mai minunat curcubeu. L-am auzit excalmand cat de minunate erau, da intradevar erau frumoase dar nu cred ca oricui le-ar placea sa aiva aceste aripi. Am lasat materialul in jos si apoi am pasit incet spre iesirea din camera, i-am spus lui Sai daca nu ar vrea sa vina la un ceai, imediat venea vremea in care transformarea o sa inceapa. A acceptat aceasta invitatie si am mers amandoi in bucatarie. In timp ce am pregatit acel ceai a fost liniste, la fel a fost si cand l-am savurat. Imi placea ceaiul, de mica m-am obisnuit cu el, sa ii simt gustul acela amar si aburii fierbinti sa imi invadeze simturile. Mi-am aruncat privirea spre fereastra, apoi l-am privit pe brunet, avea o privire pierduta, indiferenta, dar in acelasi timp seducatoare , ca si a lui Sasuke.
- Sai, a venit timpul . i-am spus in timp ce m-am ridicat si am pasit spre trapa.
Nu mi-a spus nimic doar m-a privit parca temandu-se pentru mine, i-am zambit iar apoi am coborat la subsol, dar nu inainte sa inchid ingura cale de intrare dar si cea de iesire de acolo. Mi-am pus lanturile la maini si la picioare si am asteptat. La scurt timp asteptarea mi-a luat sfarist. Totul a inceput, materialul mi-a fost sfasiat de penele aripilor , care cresteau din ce in ce mai mari. Spre deosebire de cealalta noapte am ramas constineta , oare de ce ? Cred ca incep sa controlez cat de cat puterea acesta monstruoasa. Spre deosebire de prima noapte, acum parul imi creste mult mai lung decat il am, ochii acum imi devin portocalii. Imediat o sa raman inconstienta, dar oare de ce m-a lasat acest monstru sa vad cum arat ?
M-am trezit, din nou, eram goala, am facut acelasi lucru ca si ieri , am iesit de acolo, si am mers spre camera mea. Din fericire Sai nu ma vazut, m-am trantit in pat si am adormit, dar nu inainte sa ma invelesc cum pot. Dupa masa m-am trezit, din nou la aceeasi ora. M-am ridicat din pat buciumaca, la-m vazut pe Sai care statea pe un scaun langa pat. Din greseala cearceaful care imi acoperea corpul mi-a alunecat de pe piele. Imediat am rosit toata, la fel a facut si el, m-am acoperit repede cu el si am fugit in baie. Dupa ce am intrat m-am bufnit rasul, nu stiam de ce, dar fata facuta de el m-a facut sa rad. M-am spalat si m-am intors in camera, a plecat, din fericire. Mi-am luat alte haine si am coborat in sufragerie. Interesant nu era acoo, am urcat inapoi la etaj si am batut la usa. Nu mi-a raspuns nimeni, am intrat, nu era acolo, unde putea fi ? Am coborat in living inapoi, mi-am aruncat privirea spre bucatarie , trapa era deschisa. Am zambit usor, stiam ca nu se poate abtine. Am coborat si eu la subsol, apoi l-am vazut statea pe jos si medita.
- Ce faci aici jos ? l-am intrebat in timp ce mergeam spre el.
- Am vrut sa vad cum e ascunzatoarea ta.
- Frumoasa . i-am raspuns ironica.
Orele au trecut destul de repede fara sa imi dau sema, stateam cu el jos pe pamantul acela rece, imediat a inceput transormarea, fara sa imi dau seama ca a trecut timpul. I-am spsu sa imi puna lanturile cat mai rapid posibil. Zis si facut, eram legata, mi-a spus ca o stea cu mine, sa vada tot, nu ii pasa de ceea ce aveam sa spun, nu mai aveam cum sa ma impotrivesc, deja a inceput. I-am spus sa se dea mai in spate, aripile imi cresteau, din nou erau colorate, ochii imi erau galbeni acum. Iarasi am ramas constienta, i-am vazut chipul lui, statea uimit. Acum mi-a vazut tot corpul gol, minunat nu ? Inainte cu o ora am ramas inconstienta, fara sa mai stiu daca s-a ingrozit sau nu.
Dimineata m-am trezit devreme, eram obosita dar nu puteam sa dorm . M-am indreptat spre sifonier si mi-am luat niste haine pentru a le purta. Mi-am pieptanat parul si am coborat in living. Am luat o carte si a inceput sa citesc nepasatoare, cuvintele imi treceau una dupa alta in gand, dar nu eram atenta la subiectul cartii mintea imi era in alt loc.
- Te-ai trezit cam devreme nu ? i-am auzit vocea lui Sai.
- Nu ... nu am mai putut sa dorm .
- Sa stii ca esti frumoasa cand te transformi . mi-a spus in timp ce s-a asezat in fata mea.
- Sa stii ca esti ciudat . i-am spus amuzata . Cui sa ii placa cum arata un monstru ?
- Nu e chiar un monstru. Sakura tu iei asta ca pe un blestem, blestemul ar si a lui Sasuke sau a lui Naruto .
- Sai, ai dreptate, creatura e frumoasa, dar primele zile. In noaptea asta nu o sa mai fie asa frumoasa. Asa ca te rog azi sa pleci in sat, nu ca sa nu ma vezi, doar ca nu o rezisti la emiterea chakrei atat de puternica.
- Ce vrei sa spui cu asta ? m-a intrebat nedumerit.
- Astea nu au fost monstrii au fost doar transformari necesitate pentru azi. Azi iese adevaratul monstru.
Nu mi-a mai spus nimic, stateam si ne priveam unul pe altul in ochi . Am intrerupt aceea conexiune cand m-am ridicat ca sa plec, am mers in camera mea si am inceput sa scriu in jurnal tot ce am patit. Dupa vreo jumatate de ora am terminat apoi am luat poza cu echipa mea si ii piveam in timp ce zambeam dulce. M-am intins pe pat si am reusit sa adorm putin. Cateva ore bunemai tarziu am simtit cum cineva ma trezeste, Sai m-a avertizat ca era deja timpul . Mi-a spus ca pleaca dar o sa vina dupa mine maine dimineata. Am iesit din camera inapoia lui si am pornit spre subsol. Mi-am pus lanturile si am asteptat. Imediat ochii mei au devenit de un verde mai inchis aripile mi-au crescut si apoi am devenit doar un suflet fara cuvant in acel corp, bestia puandu-si amprenta peste mine.
„ Statea legata cu lanturi pe jos, aripile acelea minunate cresteau tot mai mari si spectaculoase, culoarea ochilor nu se schibase foarte mult doar ca acum avea ca pigment cu verde mai inchis. Mii de semne i-au aparut pe tot corpul in timp ce o masca mov ii se punea peste ochi. Corpul acum ii era acoperit cu o bucata de matase foarte lunga alba. Cine ar fi vazut-o ar fi zis ca este o zeita, sau poate ca asa era. Incetul cu incetul o lumina roz i-a invadat corpul, devenind din ce in ce mai mare, acum camera aceea nu mai era intunecata ci toata roz, timpul se oprise parca . Totul a tinu 5 ore apoi incetul cu incetul a inceput sa se retraga tot ce s-a intamplat. „
S-a terminat , insfarsit, unde sunt ? In camera ? Se pare ca Sai s-a tinut de cuvant. A venit si m-a ajutat, sau mai bine zis m-a dus sa ma odihnesc. M-am trezit lenesa din pat, m-am uds la baie din nou mi-am facut toaleta zilnica. Am mers inapoi in camera si mi-am luat hainele cu care urma sa ma imrac. Cele care erau in dulap mi l-am pus in geanta si am mers jos, l-am vazut pe Sai care a pregatit ceaiul si ceva de mancat rapid.
- Sai , mergem in sat . i-am spus eu, iar duap aceea am luat loc la masa.
- Cum sa mergem in sat ? Nu mai ai de stat 3 zile . m-a intrebat speriat.
- Eh, daca vreau, doar o sa mi se schimbe culoarea ochilor. I-am raspuns calma.
Am baut cateva guri din acel lichid iar apoi am pornit la drum, nu era unul obositor pentru ca nu era departe de sat. Totusi era minunat, mii de copaci ne inconjurau in timp ce pasarile iti cantau sonete parca compuse special pentru a te relaxa. Tot drumul am tacut amandoi, niciunul nu spuneam nici macar o silaba doar ne mai priveam din cand in cand.
![[Imagine: tumblr_ljy3o2Lf311qzf4bro1_500.gif]](http://i951.photobucket.com/albums/ad355/Mychyeo/tumblr_ljy3o2Lf311qzf4bro1_500.gif)
Always keep the faith !
YunJae, YooSu, ChangSica, HunHan.
The pleasures of the mighty are the tears of the poor
A song will outlive all sermons in the memory
Always Keep The Faith
Deferto Neminem
Hope to the End
A song will outlive all sermons in the memory
Always Keep The Faith
Deferto Neminem
Hope to the End
![[Imagine: asdsadfu.jpg]](http://img855.imageshack.us/i/asdsadfu.jpg/)