Arta este cu totul inutila [yaoi]

[Mystique92]

Hmmm... Mi-am adus aminte, intr-un mod ciudat, ca am un cont si pe aici. Si ca ar trebui sa mai postez.
Dammit, uit mereu cate ceva!
Deci... fic-ul va fi yaoi, so haters just go away!
Titlul va avea o legatura inca de la inceput, insa mai tarziu isi va arata adevaratul inteles.
Cam atat? Trec la capitol :)

Prolog 1 ~ The Beauty and the… Art…

O raza de soara patruse in camera din hotelul L’Amour d’Art din Franta, descoperind tablourile de pe pereti, facandu-le vopseaua de ulei sa straluceasca si “aruncandu-l” intr-o noua zi pe tanarul ce statea aplecat peste o masina de scris. Acesta puse punct unei nopti de nedormit si, strangandu-si foile, se tranti in pat, lasandu-se cuprins de un somn atat de dorit si totusi fara vise, unul care facea moartea sa para ceva atat de usor de acceptat… Tanarul era un scriitor debutant ce venise in Franta pentru a-si termina un manuscris intitulat “Istoria Frantei – L’histoire de France”, pe care spera sa-l scoata pe piata la sfarsitul anului, atat in engleza, cat si in franceza. In viata lui normala, era un student de 20 de ani, cu parul negru drept si lung pana la genunchi, cu ochii de un albastru pur, pielea ca marmura alba, dar trupul firav il facea sa para mai slab decat era. Numele lui era Nathaniel; “nume de inger – obisnuiau sa spuna colegii lui – potrivit si cu infatisarea”. Tanarul se foi in baldachinul cu cearsafuri de matase, reusind sa arunce o perna undeva prin mijlocul camerei si sa-si lase parul lung sa se rasfire, atingand fugar podeaua.

In camera alaturata, cu draperiile negre de atlas ascunzand lumina soarelui, se afla Ramiel, care “arunca” din pensula culori noi peste sevaletul odata alb, creand incet un nou peisaj care constituia chiar camera in care se afla. Nu se trezise de prea mult timp, dar primul lucru pe care il facu fu sa isi continue tabloul. Cand Ramiel incerca sa ia o alta culoare, reusi sa darame borcanelul acelei culori care, cazand pe altul si sfaramandu-l in bucatele, se lovi si el de podea si cu un pocnet, imprastie rosu si cioburi peste tot. Ramiel scapa o injuratura si, ridicandu-se sa curete mizeria, blestema, dandu-si seama ca tocmai irosise cateva culori perfecte.

Nathaniel se trezi brusc, inca din momentul in care auzise primul pocnet, dar la al doilea era deja in picioare, indreptandu-se spre camera alaturata. Era hotarat sa urle la acea persoana pe care o gasea in spatele usii, fara sa ii pese cum arata sau daca era cineva cunoscut. Batu in usa “vecinului” puternic si, imediat ce ii auzi scartaitul bland, deschise gura pentru a da drumul unui tumult de injuraturi, dar nu reusi decat sa expire tot aerul tras in piept cand vazu ce persoana ii aparu in fata. Hainele ii erau pline de pete de vopsea, parul blond, putin pieptanat si cret, ii atarna rebel in jurul fetei, iar ochii erau de o culoarea aramie si pareau caramel lichid daca ii privea atent. Era cam de aceeasi inaltime ca Nathaniel, doar cu cativa centimentri mai inalt, insa aerul pe care il afisa era unul impozabil.

Cand Ramiel constentiza infatisarea persoanei din fata lui, expresia de pe chip i se imblanzi imediat. Brunetul trase aer in piept si spuse cu o voce calma:

- Poti, te rog, sa nu mai faci galagie? Am avut o noapte grea si vreau sa dorm.
- S – Sigur, balmaji brunetul. Scuze. Pictam un tablou si am daramat din greaseala o culoare, incheie Ramiel, gandindu-se de ce ii explica lui asta.
- Pictai? Deci esti pictor.
- Da. Vand tablouri pentru a face rost de bani. Am nevoie de...

Ramiel se opri brusc, privind catre brunet cu cat mai multa fascinatie.

- Te superi daca... – se folosi de acest moment de tacere pentru a-si pleca privirea – intri putin ? Am o mica idee pentru tablou si tu... – aici Ramiel rosi total, iar Nathaniel chicoti incantat – esti perfect pentru ceea ce am in minte.
- Sigur, aproba brunetul si intra in camera, asezandu-se pe pat. Si nu, nu o sa ma supar.

Nathaniel se purta calm si linistit, cu toate ca, adanc inlauntrul lui, infatisarea tanarului ce tocmai se aseza in fata sevaletului il tulbura total. Putea jura ca, daca mai privea inca o data in ochii lui de un aramiu intens, avea sa se piarda in ei si sa-i fie imposibil sa se mai regaseasca. Dar totusi ii vedea chipul... si, cand Ramiel se ivi de dupa sevalet pentru a-l privi, ochii lor se intalnira si in aceeasi clipa, amandoi cautara un alt loc in care sa priveasca. In scurt timp, pictorul isi relua obisnuitul lui rol, iar modelul lui incerca sa fie atent si sa nu se miste deloc. Dar imaginea din fata ochilor lui Nathaniel, cu sevaletul si uriasul tablou din camera, incepu sa dispara treptat si sa fie inlocuita de un negru profund.

Ramiel privi din nou inspre pat, spre a incepe sa schiteze pozitia tanarului brunet si il gasi intins pe pat, cu parul lui lung ravasit peste tot in jur, dormind profund. Avea intiparita pe chip o expresie de un calm desavarsit si arata ca un inger. Blondul zambi incantat, incepand sa deseneze totul asa cum era, neschimband niciun lucru, caci nu parea a fi nevoie. Lucra ore in sir, oprindu-se doar pentru a bea un pahar de apa si a-si relaxa incheieturile, dar apoi se apuca din nou sa picteze, mai entuziast pe masura ce ii zugravea chipul pe panza. Sfarsi prin a-i desena aripi uriase si albe de inger; una pliata sub corpul lui, alta intinsa in aer, taind atmosfera cu penele ei albe ca neaua, aproape parand ca se zbate pentru a scapa dintr-acel univers inchis si negru.

Cand incheie pictura, Ramiel il privi pe brunet de dupa sevalet si il gasi dormind in aceeasi pozitie, respirand usor pe gura intredeschisa. Hotari sa nu-l treazeasca, deoarece era cu siguranta obosit, asa ca se duse pana la fereastra si trase draperiile mai mult, apoi isi stranse ustensilele fara sa faca zgomot si se aseza pe pat, ocupandu-si ultimele ore cu studierea lui Nathaniel. I se parea ciudat faptul ca o fiinta atat de frumoasa putea exista si locul ei era pe pamant, si nu in rai, si era un om, si nu un inger. In plus, nu vazuse niciodata un barbat cu trasaturi atat de fine si feminine, emanand totusi un aer atat de masculin si de puternic. Se apropie fara sa-si dea seama de parul lui, pentru a-l atinge si a-i simti moliciunea si astfel il izbi o aroma puternica de mosc, pe care o trase in piept de cat mai multe ori. Realizand ca mai avea putin si isi aseza capul pe umarul lui Nathaniel, se trase inapoi, reusind, in brusca lui miscare, sa cada din pat, lovindu-se putin. Ramase insa acolo, lipindu-si fata de podeaua de marmura, bucurandu-se de racoare si asteptand sa vada daca il trezise pe brunet. Il auzi miscandu-se in pat si Ramiel se ridica, zambindu-i stingherit si scuzandu-se. Nathaniel paru nedumerit.

- Am adormit ? intreba el, clipind des pentru a-si alunga ceata din fata ochilor.

Ramiel il aproba printr-o scurta miscare din cap si se scuza din nou pentru ca il trezise.

- E a doua oara pe ziua de azi, remarca brunetul si ii arunca un zambet care il dadu pe Ramiel peste cap, apoi chicoti incantat, rasul lui parand a fi un clinchet de clopotel in bataia vantului. Ar trebui sa te revansezi pentru asta!

Prefacandu-se ca nu observa roseata obrajilor lui Ramiel, Nathaniel se ridica de pe pat, indreptandu-se hotarat catre sevalet. Cand vazu imaginea care ii statea in fata ochilor, intai rosi, incantat de rezultat, apoi ramase privind in gol, cu toate ca tabloul inca ii era in raza ochilor. Ramiel se ingrijora usor vazandu-l in starea asta, asa ca incerca sa-l “trezeasca”.

- Nu-ti... place? Nu ma supar daca o sa-mi spui asta, nu sunt chiar cel mai bun pictor, asa ca...
- Nu e asta, incepu Nathaniel, cu vocea calma, dar dura. Doar ca... nu sunt chiar un inger. Toti imi spun ca arat ca unul, dar nimeni nu stie adevarul.

Pictorul nu constientiza momentul in care incepu sa se deplaseze inspre brunet. Acesta il observa apropiindu-se si incerca sa se dea cativa pasi in spate, reusind doar sa se sprijine de sevalet, fara posibilitatea de a scapa. Blondul isi continua pasii inceti, reducand distanta dintre ei doi. In curand, fetele lor erau la distanta de doar cativa centimetri, amandoi privind adanc unul in ochii celuilalt.

- Nu am facut cunostinta, nu? intreba blondul, intinzand usor mana. Ramiel, pictor.
- Nathaniel, reusi brunetul sa-si gaseasca cuvintele. Scriitor.

In loc sa ii stranga mana, Ramiel se apropie si mai mult de brunet, astfel incat acum buzele lor aproape se atingeau, iar aroma de mosc il cuprinsese total. Se gandi brusc ca sigur aroma aia era de vina pentru totul ; il naucise total, de-abia mai stia ce facea in acel moment. Si totusi, voia sa continue. Asa ca, fara niciun fel de avertisment, ii prinse buzele lui Nathaniel intr-un sarut lung si placut. Intai, brunetul se zbatu sa scape ; apoi, tot ce voia era mai mult de atat. Sarutul se intensifica la fiecare secunda ce zbura ; limbile lor erau inclestate intr-un duel aprig, impingandu-se una pe alta, iar buzele se rasfatau intre ele, dorind cat mai mult...
Cand Ramiel rupse sarutul, brunetul respira deja destul de greu, iar obrajii ii erau rosii. Pictorul zambi la aceasta scena si spuse, privind in orice alta parte decat in ochii lui :

- Incantat de cunostinta.

Nathaniel ridica o privire dura catre el, care, atunci cand a fost intalnita, a sters orice urma de zambet de pe chipul lui Ramiel.

- Eu nu, spuse brunetul si pleca din camera, trantind usa dupa el.

Ramas singur, Ramiel se intreba ce anume facuse gresit. Dar stia ca tot ce facuse era gresit. Privi momente indelungate usa, apoi, hotarandu-se in sfarsit, pleca sa-l caute, sau cel putin sa-l urmareasca. Dar nu il mai vazu; deja fugise probabil. Cu un oftat scurt, pictorul iesi din hotel, fara sa-i pese ca toti oamenii il priveau din cauza hainelor pline de pete de culoare. “Imi pare rau”, gandi el, dar nu avea cui sa adreseze acest cuvinte. Chiar ii parea rau. Nu isi dorise sa inceapa totul asa; il placuse pe Nathaniel din momentul in care acesta intrase pe usa, din momentul in care il vazu dormind pe patul pe care dormea el. Isi dorise sa simta moliciunea buzelor lui din primul moment in care staruise cu privirea asupra lor. Se gasise dorind lucruri pe care nu le gandise niciodata, numai pentru ca imaginea lui Nathaniel ii alimenta aceste “viziuni”.
“Sunt un prost.”, concluziona Ramiel. “Foarte mare, chiar.”

~Va urma~

I know it was too fast. Totul o sa se linisteasca dupa capitolul asta [probabil].
Astept pareri, comment-uri, critici & co.
Bye, hugs, kisses, chuu?

[Hetalia]

Buna :D. Membru nou, bun venit :D.
Acum, ficul: Genial!!!!!!!:X:X:X. Am ramas fara replica. Totul e perfect la acest fic, descrierea e folosita cum trebuie, actiunea nu e deloc grabita, capitolul este enooorm de lung, lucru care imi place foarte mult :X. Am citit cu nesat fiecare bucatica din acest fic, e absolut fantastic. Nathaniel este atat de frumos (sau cel putin asa mi-l imaginez eu), iar Ramiel este indraznet, dar si dragutz, saracul, chiar imi pare rau ca brunetul l-a lasat asa cu buza umflata. Dar totusi, asta face actiunea mai interesanta.
Cu alte cuvinete, Bravo! ;), ai un talent deosebit si ar fi pacat sa nu-l pui in practica, asa ca astept cu nerabdare urmatorul capitol care sunt convinsa ca va fi la fel de interesant, sau cine stie? poate si mai interesant :D.
Succes in continuare si spor la scris.
Kisu and Ja ne! :*:*:*

[Mystique92]

Cat timp exista cineva care citeste, pot adauga urmatorul capitol.
ashya_love - Nu sunt chiar membru nou, doar ca nu am mai postat de o gramada de timp. Acum mi-am adus aminte ca am un cont si pe aici, deci si prin urmare am postat. Si o sa postez in continuare. Ma bucur ca ti-a placut. Nathaniel e unul dintre personajele mele preferate din fic-ul asta, pentru frumusetea lui [care da, ai dreptate e @.@] dar si pentru caracterul, care se va dezvalui pe parcurs. Dar mai am si un alt personaj preferat, cel la care tin cel mai mult. Si acesta va aparea acum. Pentru ca fic-ul asta are cam 5 personaje foarte imporante. Patru vor fi stiute de la inceput. A cincea va aparea mult mai tarziu. Stai linistita, brunetul se va intoarce la Ramiel. Nu putea sa-l lase singur. Multumesc pentru comment!

Trec la urmatorul capitol :-"

Prolog 2 ~ God, forgive me, for I have sinned

Din locul pe care reusise sa-l prinda, Eliyah vedea totul fara nicio problema. Era in sala teatrului Bordeaux din Franta, privind catre clasica piesa “Romeo si Julieta”, scrisa de Shakespeare, jucata, spre fericirea lui, in engleza. Franta era une calamité, obisnuia el sa spuna, ceea ce ar insemna ca Franta era o pacoste. Eliyah isi “lepadase” hainele de preot pentru a se amesteca mai usor in multime si a parea un om normal. Aceasta nu era o zi ca toate celelalte, cand el, un tanar preot de 21 de ani, ar fi fost la biserica, indeplinindu-si obisnuitele datorii, tinandu-si parul roscat si lung pana la umeri prins intr-o coada (autre calamité). Acum era la teatru, fara sa-l slabeasca din priviri pe cel care, acum doua zile, l-a facut sa-si vanda sufletul diavolului. Acest baiat avea doar 19 ani, parul scurt, buclat si brunet, incadrandu-i perfect fata, iar ochii ii erau de un violet inimaginabil. Juca atat de bine, incat parea ca nici macar nu e actor, ci Romeo insusi.

De pot sa cred a somnului oglinda
Magulitoare, visurile mele
Vestesc o bucurie-apropiata.
Usor pe tron sta domnul meu, Amorul

Romeo si Julieta – William Shakespeare; Actul V, Scena I

Vocea lui, calma si hotarata, a strabatut sala, facand pana si ultimele murmure sa inceteze. Eliyah isi ridica privirea catre el, incercand sa se concentreze, dar in minte ii staruia doar momentul de acum doua zile...
Cineva intrase in biserica in momentul in care era singur si insistase sa fie spovedit imediat. Eliyah a acceptat, caci asta era treaba lui si a ascultat, ore in sir, povestea baiatului. Acesta i-a marturisit, cu vocea tremurandu-i, ca s-a indragostit de un barbat si ca imaginea acelui barbat nu ii mai iese din minte. Ca il viseaza noaptea in diferite ipostaze, pe care nu s-a abtinut in a le detalia, astfel incat Eliyah se vazu nevoit sa-l opreasca si sa-i aminteasca un mic lucru; faptul ca se aflau in casa Domnului. Dar, in acelasi timp, ii spuse si ca acesta nu era chiar nu pacat si nu il putea ierta pentru el, chiar daca voia sa faca asta.

- Ar fi un pacat daca ai continua sa te gandesti la asta, Vittorio, isi aminti Eliyah propriile vorbe.
- Dar... Il vad in fiecare zi... Si... De fiecare data cand il vad... Pur si simplu nu imi pot infrana dorinta !
- Vittorio..., incerca preotul sa-l calmeze, dar baiatul deja se ridicase si deschidea deja usa confesionalului* si il privea pe Eliyah in ochi.

Preotul se ridica in picioare, incercand sa ghiceasca ce avea tanarul in minte, dar cu siguranta nu avea nicio sansa.

- Pe degeaba incerc sa o ascund..., vorbi Vittorio, vorbele lui aproape impleticindu-se una in alta. Tu esti cel despre care vorbesc.

Eliyah se dadu un pas in spate si se impiedica de scaun, cazand chiar pe el. Respira de cateva ori sacadat, dar nu pentru ca ii era rau, ci pentru ca nu intelegea. Privi catre tanarul brunet din fata lui, care se aplecase deja catre el. Era mult prea indraznet pentru varsta lui; cu o mana il apuca de barbie si ii ridica putin capul, iar cu celalalta ii desprinse coada, lasandu-i parul liber pe umerii sutanei. Aplecandu-se si mai mult, reusind sa-l prinda pe Eliyah fara aparare, ii prinse buzele intr-un sarut, facandu-l astfel pe preot sa-si vanda sufletul diavolului, asa cum avea mai tarziu sa constate chiar el. Dupa aceea, Vittorio plecase de parca nu facuse nimic, iar de atunci Eliyah putea jura ca totul i se pare ciudat. Incepuse si el sa viseze lucruri pe care nu le facuse niciodata, dar despre care auzise multe. La perversité, ii spusese tatal lui odata, o sa ajunga sa te cuprinda si pe tine...
Era prea tarziu pentru pocainta. Dumnezeu nu il mai ajuta cu nimic aici. Cu toate ca isi dorise ca viata lui sa fie pura, deja o murdarise cu doar un sarut de la un... necunoscut. Si deja el, respectabil preot al orasului, isi dorea mai mult decat acel sarut. Vittorio isi atinti pentru o secunda privirea catre el si il observa. Un zambet ii strabatu fata doar o fractiune de secunda, pentru ca apoi sa revina la chipul solemn care era necesar scenei.

O, inima, ce dulce poate fi
Iubirea care-o ai, cand umbra ei,
Chiar ea, e-asa bogata-n desfatare!

Romeo si Julieta – William Shakespeare; Actul V, Scena I

Si ce daca isi vindea sufletul diavolului? Mai conta acum ? Avea poate sa afle faptul ca Dumnezeu, asa bun cum era el, il tinuse departe de chiar cele mai interesante lucruri de pe pamant. Cu toate ca incerca sa se convinga singur ca ii va fi mai bine asa, o anumita parte din el, aceea care stiuse ca el trebuia sa fie preot, nu era deloc convinsa si ii tinea partea Domnului.
C’est une calamité! protesta acea parte, in franceza perfecta pe care o invatase de cand era mic. Non! NON!
Dar Eliyah nu o mai asculta. Era atent la ceea ce se intampla pe scena si la modul in care Vittorio juca. Ochii violeti ai actorului priveau numai catre el, facandu-l parca sa se topeasca sub ele, vrajindu-l prin simpla lor intensitate. “Te vreau” – asta ii spuneau ochii aia, iar el nu parea in stare sa se impotrivesca. Privi fermecat toata piesa, iar cand aceasta se sfarsi in ropote de aplauze, preotul se ridica de la locul lui si incerca sa ajunga in culise. Un barbat masiv il opri la intrare, intrebandu-l pe cine vrea sa vada. Eliyah era foarte aproape de a spune ca il cauta pe Romeo, dar barbatul il intrerupse cu o voce groasa :

- Julieta ti-a furat si tie mintile ? Intra repede, pana nu te vede cineva.

Rosind usor, roscatul ii multumi si il cauta astfel pe Vittorio. Il gasi stand intr-o camera si repetand in soapta unele replici, probabil pentru un alt rol dintr-o alta seara. La vederea preotului, un zambet larg ii lumina fata.

- Se pare ca nu mi-ai putut rezista, spuse el si se ridica, apropiindu-se de Eliyah.
- Stai departe de mine! izbucni preotul. E imoral ceea ce ai facut atunci in biserica.

“Ceea ce AM facut in biserica” – corecta o voce din mintea lui. “Nu te-ai opus de fapt, ai vrut mai mult, de aceea esti aici, privindu-l pe acest... actor ?"

Vittorio se opri si intinse mana catre roscat, cerandu-si parca scuze.

- Nu cred ca am facut cunostinta. Vittorio, actor al teatrului Bordeaux.
- Eliyah, preot al bisericii Saint Roch, se auzi raspunsul si Eliyah ii stranse mana.

Actorul fu mirat cand Eliyah il trase catre el si isi apropie chipul intr-un mod destul de intim de el, dar accepta totul. Simtea un vag miros de tamaie, care ii acapara toate simturile si il facea sa se simta cat mai bine. Preotul nu stia de ce anume facuse asta si nici de ce nu voia sa se desprinda de aceasta situatie « periculoasa ». Buzele lor se apropiara periculos unele de celelalte ; nu a durat mult pana ce s-au unit intr-un sarut sufocant si plin de dorinta, mai ales din partea celui care trebuia sa fie retinut in fata unui astfel de lucru atat de rusinos. Curajul lui Vittorio inflori pe data – mainile lui incercau sa-i desfaca nasturii de la camasa. Preotul nu paru sa se impotriveasca nici macar o secunda. Cu vocea usor taraganata, dar destul de excitata, Vittorio ii sopti lui Eliyah aceleasi cuvinte pe care le-a spus pe scena :

O, inima, ce dulce poate fi
Iubirea care-o ai, cand umbra ei,
Chiar ea, e-asa bogata-n desfatare!

Auzindu-i cuvintele soptite intr-un mod atat de intim, Eliyah se topi parca sub privirea lui si rosi pana peste masura. Se intreba ce patise, de ce voia sa continue si sa ajunga mult mai departe de acest simplu moment. El, care jurase sa-si pastreze virginitatea macar pana la 30 de ani, avea poate sa o piarda acum ? Ochii aceia violeti ii spuneau clar ce voiau – pe el. Nu putea nici sa refuze, dar nici sa accepte. Se gandi ce va spune tatal lui daca ar afla. Ce vor spune ceilalti preoti. Ce vor spune toti oamenii. Trebuia oare sa se gandeasca la lucruri de genul asta in acest moment ?

- Mon Dieu..., gemu el, inainte ca buzele sa-i fie iar prinse intr-un sarut lung si placut, poate prea placut.

Cand buzele i-au fost libere din nou, se chinui sa-l opreasca pe brunet din tot avantul lui, din toata excitatia lui. Vittorio il privi cu o mutra care se asemana cu cea a unui catel plouat. Ce comparatie stupida, gandi Eliyah, dar imediat se convinse ca avea destula dreptate – ochii lui violeti cereau parca indurare. Sau poate ingaduinta.

- Iarta-ma, gemu el. Nu stiu ce m-a apucat. De fapt, tu ai inceput totul, nu ?

Preotul prinse rapid o tenta de rosu in obraji si incerca sa-si ascunda privirea rusinata.

- Eu sunt cel care nu stie ce anume l-a apucat. Acesta nu e comportament demn de un preot. Excusez-moi, s’il vous plaît.*, isi ceru si roscatul scuze.
- Mais... je suis le pervers. Je t’embrasse dans un église, apoi continua, cu o voce solemna. Et ne nous soumets pas à la tentation... mais délivre-nous du mal...*

Eliyah tresari usor mirat la auzul ultimelor cuvinte spuse in franceza. Se obisnuise sa le auda in biserica la care era el preot, dar nu atunci cand slujea el. Atunci, singura limba in care se accepta aceasta rugaciune primordiala, Tatal nostru, Notre père, Vater unster, Our Father, in orice limba i-ai spune, el o voia intr-un singur mod – Pater noster. Latina mereu il atrasese prin modul solemn in care sunau toate cuvintele.

- Et ne nos inducas in temptationem... Sed libera nos a malo... Amen.*

Fara sa-si dea seama, in timp ce rostea cuvintele, luase aceeasi voce specifica pentru biserica, ajungand sa nu spuna pur si simplu cuvintele, si chiar sa le cante. Dupa ce preotul termina, Vittorio il lua imediat de mana si il trase dupa el.

- Ce faci? incepu precipitat roscatul. Unde... Mon Dieu !
- La mine acasa, raspunse Vittorio intrebarii inca nerostite.

Eliyah se lasa dus de catre actor, chiar daca stia ce inseamna acel “acasa”. Acum putea fi sigur de ceea ce avea sa se intample. Se putea opune, din moment ce ochii aceia il priveau intens? Putea sa le spuna nu, cand il priveau cu acea dorinta ascunsa ? Putea sa nu-i raspunda cu saruturi, cand trupul lui raspundea tuturor gesturilor ?
Non. Parce que... je suis entiché... Entiché et entiché...*

~Va urma~

*confesional = scaun de spovada in forma de dulap.
* Excusez-moi, s’il vous plaît = Scuza-ma, daca se poate (daca doresti).(fr)
* Mais... je suis le pervers. Je t’embrasse dans un église. Et ne nous soumets pas à la tentation... mais délivre-nous du mal... = Dar... eu sunt perversul. Te-am sarutat intr-o biserica. [...] Si nu ne duce pe noi in ispita, ci ne izbaveste de cel rau.(fr)
* Et ne nos inducas in temptationem... Sed libera nos a malo... Amen. = Si nu se duce pe noi in ispita, ci ne izbaveste de cel rau. Amin. (lat)
* Non. Parce que... je suis entiché... Entiché et entiché... = Nu. Pentru ca... eu sunt indragostit... Indragostit si natang...(fr)

Pozele acum, ca sa nu uit de ele.
Am o singura problema. Poza cu Nathaniel si Ramiel nu o mai pot gasi, nu stiu pe ce site am pus-o, iar pe calculator nu o mai am. O sa o gasesc eu, atunci cand o vorbesc cu fata care le-a desenat.
Eliyah x Vittorio
Eliyah x Vittorio

Promit ca va veni si cealalta poza, cat mai curand.
Desenul nu imi apartine, a fost desenat de o prietena foarte buna de-a mea [Lao, i love u :X You're the best.]

Pai... astept comment-uri, pareri, critici & co.
Bye, hugs, kisses, chuu.

EDIT! Pentru afisarea desenului, care la mine nu merge, just open the link in a new tab.

[Serqet]

Bonjour, imi pare bine ca ti-ai amintit ca ai cont si aici .Ma bucur ca ai revenit !!!!!!!!
Bien , acum ficul :
1) ma bucur ca ai 2 perechi principale , dar sa nu uiti de fiecare in parte sau ne-ai pregatit si aici o alta supriza............. A????????
2) DESCRII foarte bine personajele , incat cred ca nu e nevoie de imagini
3) Imi place ca capitolele sunt lungi si nu grabesti actiunea................stii chiar sa ne tii in suspans .
4) Am o intrebare -Cum o sa stim in ce mod o sa parcuga relatia din cele doua perechi fara sa le confudam detatalile ? Am probleme la capitolul acesta, pentru ca sunt o persoana foarte ocupata si am doar putin timp liber .
5)scriitor,pictor,actor si preot sunt profesii legate de arta ..........nu stiu de ce dar am impresia ca acest este miezul problemei.
6) ai ales Franta din intamplare sau din cauza ca este orasul traditiei,dragostei si a artei ???
Sincer, scrii foarte si fara greseli dar mi-a placut mai mult capitolul al doilea..............e interesant totusi combinare de artist si PREOT.
Bravo,insa nu te lenevi pentru ca ai talent cum a spus si ashya_love si ar fi pacat sa il irosesti. Bafta in continuare !!! Sper ca in curand vei pune si urmatorul capitol.
Revoir ...........

[Yukira1234]

Am citit! ^^ E foarte frumos ficul tau :X

Ideea este chiar interesanta. Dragostea dintre un scriitor si pictor este foarte interesanta. Este un fel de iubire intre doi artisti :x . Actorul este tot un artist, dar preotul.. :-? Nu mi se pare o profesie legata de arta. Parca mai bine mergea cantaret.. :-?
Greseli de tastare... mda...n-am observat. Cand imi place un fic sunt asa de absorbita de actiune, incat uit de greseli :)) tipic mie. :D
Nu prea imi place ca intr-un capitol te bazezi pe un singur cuplu, iar in altul pe alt cuplu. Ai putea ca intr-un capitol sa apara ambele cupluri ^^
Cel mai mult cuplu mi-a placut cuplul format din Nathaniel si Ramiel :love: Pur si simplu il ador pe Nathaniel! E superb! :X
Te descurci foarte bine la imbinarea modurilor de expunere ;) .

Succes in continuare! :* Sa te grabesti cu nextu!

See ya! :bye:

[Mystique92]

Ok, multumesc pentru comment-uri... Acum sa le luam pe rand.
Musa

1) ma bucur ca ai 2 perechi principale , dar sa nu uiti de fiecare in parte sau ne-ai pregatit si aici o alta supriza............. A????????

Hmmm... Nu o sa uit de ele... Adica... e ciudat o.o [Mda, la ora asta, nu prea inteleg nimic.]

2) DESCRII foarte bine personajele , incat cred ca nu e nevoie de imagini

Mie in general imi place sa am imagini. Si eu pot desena, insa pur si simplu sunt prea... lenesa ca sa imi creez un desen cu propriile personaje. So sue me. [Pana la urma, am desenat ceva, dar vor veni desenele la capitolul potrivit.]

3) Imi place ca capitolele sunt lungi si nu grabesti actiunea................stii chiar sa ne tii in suspans .

In general, am obiceiul prost sa scriu prea mult. Nu ma mai opresc decat poate prea tarziu. Cat despre suspans? Hmmm... Nu cred ca ma pricep atat de mult la el.

4) Am o intrebare -Cum o sa stim in ce mod o sa parcuga relatia din cele doua perechi fara sa le confudam detatalile ? Am probleme la capitolul acesta, pentru ca sunt o persoana foarte ocupata si am doar putin timp liber .

Buna intrebare. Si eu sunt o persoana foarte ocupata, am putin timp liber, insa pot sa tin pasul cu propriile personaje. Si daca acum le confundati, in capitolele urmatoare nu o sa mai aveti nicio sansa sa tineti pasul. Bine, o sa spuneti - Dar sunt personajele tale, e normal sa le stii pe fiecare in parte. Mie mi se pare ca e usor sa le tineti minte daca stiti ca primul cuplu prezentat e in general Nathaniel x Ramiel, si apoi Eliyah x Vittorio. Cand insa vor aparea toti patru, voi preciza eu ce si cum.

5)scriitor,pictor,actor si preot sunt profesii legate de arta ..........nu stiu de ce dar am impresia ca acest este miezul problemei.

De ce preot? Pentru ca Eliyah ascunde o chitara pe acasa si canta in timpul liber. Exact de-aia.

) ai ales Franta din intamplare sau din cauza ca este orasul traditiei,dragostei si a artei ???

Rar aleg ceva la intamplare. Franta pur si simplu imi place foarte mult. Si da, e si orasul dragostei si chiar mi-a placut sa pot adauga ceva vorbire in franceza la fic.
Multumesc pentru comment, Musa.
Yukira -

Actorul este tot un artist, dar preotul.. Nu mi se pare o profesie legata de arta. Parca mai bine mergea cantaret..

Am spus si mai sus, dar nu ma deranjeaza sa repet. Eliyah e un cantaret in timpul lui liber. Asta il include si pe el in domeniul artei.

Nu prea imi place ca intr-un capitol te bazezi pe un singur cuplu, iar in altul pe alt cuplu. Ai putea ca intr-un capitol sa apara ambele cupluri ^^

Am spus si repet, o sa apara capitole in care vor fi ambele cupluri. So stay calm ;))

Cel mai mult cuplu mi-a placut cuplul format din Nathaniel si Ramiel . Pur si simplu il ador pe Nathaniel! E superb

Eram sigura ca toata lumea va fi @.@ dupa modul in care arata Nathaniel. Recunosc ca si mie imi place :-"
Multumesc pentru comment!

Ok, sarim la capitol.

Capitolul 1 ~ To be or not to be... drunk

Barul era efectiv gol. Barmanul privea plictisit in jur, doua fete care nu aveau mai mult de 15 ani savurau fiecare cate o tequila, iar singura persoana aflata la o masa, un tanar de vreo 20 de ani, cu un par mult prea lung si cu ochii pierduti in visare, tocmai ridica mana pentru a comanda ceva la care nimeni nu s-ar fi asteptat; un suc...

- Ai spus cumva suc, tinere? intreba barmanul, aproape nedumerit. Nu, nu accept asa ceva la ora asta a diminetii. Trebuie sa bei alcool. Al – cool. Intelegi? Iti aduc un rand din partea casei. Dupa o sa vezi singur ca e mai bine decat un suc.
- Poftim? replica Nathaniel, vocea lui ridicandu-se cu o octava peste cea a barmanului. Am spus un suc. Nu vreau alcool. Ma tem ca va trebui sa plec daca...

Fetele de la bar aparura langa el intr-o secunda, imbiindu-l cu vocile lor ca niste clopotei in vant sa stea, sa bea cu ele doar un pahar, si apoi sa plece. Chicoteau incantate de fiecare data cand Nathaniel protesta si roseau de placere atunci cand le privea mai insistent. Barmanul sosi cu un pahar pe jumatate plin, pe care il aseza in fata brunetului.

- Whisky, anunta el, cu vocea lui ragusita. Bea. E gratis, dupa cum am spus. Si ai grija sa nu-l bei prea repede. Nu iti va face bine.

Nathaniel privi nesigur paharul, apoi il lua, cantarindu-l in mana. Bau doar o gura, pentru ca apoi sa bea iar, si iar, pana il termina din doar cateva inghitituri. Fetele chicotira din nou, mult prea incantate de zambetul brusc pe care il afisa tanarul. Nathaniel ridica din nou mana, spunand cu o voce usor taraganata :

- Inca unul, te rog. E foarte dulce. Mai dulce decat sucul. Inca unul, cat mai repede!

Paharul nou sosi in doar cateva secunde. Brunetul il dadu iar pe gat in doi timpi si trei miscari, bucurandu-se de caldura lichidului ce ii trecea prin esofag. Una dintre fete se apleca peste masa, soptindu-i la ureche numele hotelului unde statea si numarul camerei, adaugand ca il asteapta mai tarziu. Nathaniel aproape ca rosi, dar nu dadu semne nici ca accepta, nici ca refuza.
In curand, paharele au inceput sa se inmulteasca iar luciditatea scriitorului sa paleasca. Privirea i se incetosa in curand; barmanul refuza sa ii mai aduca un pahar si asta a parut sa porneasca un mic conflict, dar fetele l-au potolit pe tanar, convingandu-l sa stea din nou jos.

- Nathaniel!

Vocea de-abia razbatu in harmalaia deja iscata. Privirile tuturor s-au ridicat pentru a se intalni cu ochii de caramel ai lui Ramiel, care inca statea in usa. Privea cu usoara tristete catre tanarul de la masa, care se ridica si se indrepta catre el, adaugand, cu o voce poate mult prea ridicata :

- Sa nu cumva sa te atingi de mine !
- Nathaniel... esti beat, concluziona Ramiel si un zambet ii lumina pret de o clipa fata.
- Beat ? Visezi.
- Haide. Ai nevoie de ajutor ca sa ajungi la hotel.
- In niciun caz de ajutorul tau.

Incercand sa treaca de Ramiel, brunetul se impiedica si fu aproape sa cada, dar blondul a fost pe faza si a reusit sa-l prinda. Apoi, indemnandu-l cu o voce irezistibila, il convinse sa se lase ajutat pentru a ajunge acasa. Se misca mult prea impleticit. Bause mult prea mult. Exagerarile cursera unele dupa altele, de multe ori Nathaniel balamjind lucruri fara sens pe care Ramiel nu le lua insa in seama. Ajunsi in fata hotelului, scriitorul refuza sa mai mearga in continuare, indrugand iar cuvinte fara sens si razand ca un nebun, repetand faptul ca mai vrea un pahar de whisky. Vazandu-se nevoit sa faca orice pentru a-l duce pe vecinul lui inapoi de unde pornise, blondul il lua in brate, grabindu-se sa ajunga in fata camerei lui fara sa fie vazut de cineva.

- Si acum te trec pragul de parca ai fi mireasa, mormai Ramiel. Casa de piatra.

Ceea ce a vrut sa fie un chicotit din partea lui Nathaniel iesi ca un geamat. Blondul ofta si il aseza pe vecinul lui in pat, privindu-l inca de deasupra. Nici nu realiza cand se apropie de el, cand buzele lor ajunsesera atat de aproape unele de altele. Ramiel se simtea de parca el era cel beat, si nu ingerul ce ii statea in fata. Simti rasuflarea fierbinte a brunetului atunca cand deja era mult prea apropiat de el. Mirosul de alcool era usor combatut de cel de mosc din parul lui, armonizandu-se si creand o noua aroma, ciudata dar imbietoare.
Cand buzele pictorului se zdrobira de cele ale scriitorului, legandu-se intr-un sarut pasional, doar unul dintre ei constientiza ca nu era un vis, ci pura realitate; ciudat era ca persoana care deosebea realitatea de vis nu era chiar cea mai lucida... Amandoi se trezira dorind din ce in ce mai mult, saruturile devenind mai languroase, mai neasteptate, mai lungi cu fiecare secunda si mult prea intensificare. Nu aveau nevoie de aer atat de mult cat aveau nevoie unul de celalalt.
Nathaniel simti cum mainile lui Ramiel se strecurara pe sub tricoul lui si, fara sa-si dea seama, gemu infundat, gura fiindu-i in continuare ocupata cu un sarut. Mainile pictorului trasau linii fierbinti pe spatele lui, desenand diferite modele, facandu-l sa tremure de placere sub atingerea lor.

- Ramiel..., rasuna soptit vocea brunetului, dupa ce blondul se concentra pe gatul lui, presarandu-si buzele-i fierbinti pe fiecare centimetru din el.

Sunetul vocii lui Nathaniel, atat de senzuala, ii dadu fiori pe sira spinarii si il facu sa vrea mai mult. Ramiel se cufunda in parul brunetului, inhalandu-i aroma iar si iar. Isi lasa rasuflarea fierbinte sa para un geamat in urechea scriitorului, care la randul lui ii raspunse cu un mic scancet. Li se paru greu sa scape de haine, dar, cand toate piesele de vestimentatie ajunsera pe podea si trupurile lor se atinsera, amandoi descoperira cat de mult se doreau de fapt.
Nathaniel isi impleti mainile in spatele lui Ramiel, tragandu-l cat mai aproape, rostindu-i numele iar si iar. Cearsafurile de matase ii mangaiau spatele brunetului, dar parea o senzatie minunata, caci se asemana cu atingerea mainilor lui de foc. Vocea excitata a lui Ramiel, coborata pana la soapta, il intreba daca putea sa il aiba. Bineinteles ca putea, nu ar fi indraznit sa spuna “nu’’ acum cand tot ce isi dorea era sa continue asa pana la infinit si chiar mai departe de el.
Imediat dupa ce hainele le descoperisera trupurile, cei doi erau convinsi ca nu era deloc un vis ; erau mai lucizi ca niciodata, dar totusi amandoi erau beti – Nathaniel, beat pe de-adevaratelea, iar pictorul, doar beat de dorinta ce crestea de fiecare data cand privea in ochii aceia albastri. Saruturile incepura sa coboare ; intai pe gat, apoi pe piept, pe abdomen, pana ajunsera intr-un anumit punct sensibil. Scriitorului ii scapara cateva gemete, inchizand ochii si dandu-si capul putin pe spate. Nu realiza cat de mult il dorea pe Ramiel, dar pastra o anumita frica fata de momentul ce avea sa urmeze.
Il zgarie cu unghiile pe spate cand il simti intrand in el, dar pictorul nu se planse de durere; era constient ca pe brunet il durea mai mult. Asa ca il saruta de mai multe ori, incercand sa-i alunge durerea.

- Ramiel..., gemu brunetul, indemnandu-l sa se miste mai repede caci, mergand atat de incet, durerea lui se intensifica la fiecare secunda.

Ramiel nu-si putu opri un geamat, facandu-l pe Nathaniel sa se intrebe daca el era cel ce ii provoca aceasta reactie. Curand, miscarile devenira mai rapide, mai intensificate si mai usor de suportat. Saruturile erau din ce in ce mai neglijente, buzele intalnindu-se in moduri cat mai noi, limbile inclestandu-se intr-un duel inaintea buzelor.
Nathaniel se simtea ciudat ; senzatia de a-si imparti corpul cu cineva era ciudata, dar il dorea pe Ramiel si, daca asta il facea fericit, atunci voia mai mult. Ochii lui de caramel ii aratau clar dorinta lui si nu putea sa se impotriveasca lor. Incepu sa creada ca era in Rai, dar se simtea de fapt ca si cum era in Iad. Isi alunga insa din minte aceste locuri, caci nu era acum vorba de ele, dar era sigur ca, dupa ceea ce facea acum, avea deja un loc rezervat in ultimul loc mentionat. Totusi, nu ii pasa; se simtea mult prea bine.
Totul paru ca se termina mult prea repede, cei doi gasindu-se acum unul in bratele celuilalt, respirand sacadat si dorindu-si totusi cat mai mult. Cu o voce tremuratoare, Ramiel sopti in urechea scriitorului:

- Te iubesc. Atat de mult incat imi pare rau ca nu erai lucid in momentul asta. Ma simt groaznic cand ma gandesc ca s-ar putea sa te fi obligat sa faci asta.

Nathaniel rosi de placere; era mai lucid ca niciodata si nu se simtise deloc obligat. De fapt, fusese chiar de acord cu totul si inca voia sa descopere mai mult. Dar simti ca nu e pregatit sa spuna aceleasi cuvinte – il cunostea doar de cateva ore, nu? Erau chiar destule ca sa poate sa-i spuna ca il iubeste si el? Nu era sigur de propriile lui sentimente, asa ca se prefacu adormit si astepta ca Ramiel sa adoarma. Nu putea pur si simplu sa se culce si el, pentru ca simtea nevoia sa-l sarute iar si sa spuna si el cuvintele... magice...
Asa ca, trezindu-l din somn pe pictor, il saruta si ii sopti usor in ureche ca il iubeste, cu toate ca nu isi da seama de ce. Ramiel il privi lenes din spatele genelor dese si blonde, incercand sa desluseasca sensul cuvintelor, dar, dupa ce le intelese, fiecare pas facut curse de la sine. Il iubea chiar daca nu trecusera nici o zi de cand il vazuse pentru prima data. Si nu voia sa schimbe asta pentru nimic in lume.

- O sa ardem impreuna in cea mai adanca groapa din iad, gemu Nathaniel, atunci cand pictorul incepu sa se desfete cu gatul lui, presarand sarutari usoare pe toata suprafata lui.
- Atunci, lasa-ma sa fiu eu diavolul care isi arata calea, rase Ramiel si se indrepta inspre buzele lui. Esti muza mea. Cel care imi va calauzi pasii. Vreau sa apari in fiecare tablou pe care il pictez. O, lasa-ma sa-ti arat drumul spre iad, inger cu ochi albastri!

~Va urma~

Mda, stiu ca e prea repede, but this is yaoi =))
Astept pareri, comment-uri, critici & co.
Bisous [kisses in french :-@], chuu, hugs.
Bye!

[Hetalia]

Ne, am citit si urmatoarele capitole, imi place foarte mult cum mai descris mai ales in al treilea capitol :X> Scz k nu am comentat la al doilea, nu am apucat sa citesc la timp, dar l-am citit acum :D. Bun, deci, cei doi au ajuns la faza finala imediat dupa cea initiala (adik nu a mai existat un cuprins), dar nu-i nimic, in asta consta inovatia, atata timp cat stii sa imbini totul frumos intr-o poveste nemaipomenita :D. Wow, si ce hot au fost momentele dintre pictor si scriitor :X, iar cuvintele din sceneta jucata la teatru au fost foarte frumoase, parca i se adresau direct lui Eliah. Ai descris foarte bine si capitolele au fost lungi ca de obicei :D:X.
As mai scrie cate cv, dar e deja aproape 12 noaptea. Ce sa-ti mai spun decat ca imi place foarte mult si astept cu nerabdare nextu' :X>
Succes in continuare si spor la scris.
Bye and kisu :*:*:-h

[adyna_45]

Buna! Iata-ma si aici... Ma bucur ca te-ai hotarat sa-ti postezi aceasta minunatie de fic si pe acest forum. :D As fi bucuroasa daca l-ai posta si pe celalalt.
Desi nu-mi place sa ma repet, nu pot sa nu comentez la fanficul tau. Pentru ca scrii minunat si pentru ca imi place povestea asta.
Dragostea dintre Nath si Ramiel pare scoasa dintr-un vis... ma rog, nu unul permis, dar totusi un vis. Imi place si stiu ca se iubesc mult, desi mi-as dori sa fie asa de fericiti in tot restul ficului...
Pana acum, trei din ei sunt artisti... si Eliyah nu se potriveste aici. El ce arta practica? Arta de a predica? Nu-mi dau seama. A vrea sa te rog sa ma lamuresti.
Imi place felul in care se dezvolta actiunea ta si imi place ca pui sentimente in ceea ce scrii si creatia ta nu e goala, mecanica.
Abia astept continuare. Succes la scris si multa inspiratie.
Ja ne!

P.S. Sunt multumita ca nu ai greseli de scriere/punctuatie/exprimare/ortografie/etc. Sau, daca ai, eu nu am vazut.

[Mystique92]

Ok, revin cu un nou capitol... Intai sa raspund la comment-uri...
Yukira - Desenul e nu e al meu. Eu am spus, sunt prea lenesa sa imi desenez singura personajele. Desenul e facut de Lao, one of my best friends ^.^ Ma bucur ca ti-a placut si multumesc pentru toate complimentele.
ashya_love - Multumesc pentru comment si ma bucur ca ti-a placut. ^.^
adyna_45 - L-as posta si pe acela, insa... singura problema e marimea si faptul ca acele capitole de la inceput ar trebui rescrise. Cheful meu de a rescrie ceva e minim in momentele de fata. Nu stiu, ma voi mai gandi.

Pana acum, trei din ei sunt artisti... si Eliyah nu se potriveste aici. El ce arta practica? Arta de a predica? Nu-mi dau seama. A vrea sa te rog sa ma lamuresti.

- Pai... am mai precizat de vreo doua ori data trecuta, dar nu conteaza - Eliyah e cantaret, are o chitara ascunsa pe acasa si cand are timp liber, canta. Asta il leaga si pe el de arta. Multumesc pentru comment, ma bucur ca ti-a placut! ^.^
Sarim la capitol :)
P.S. inainte de citire - pur si simplu ador scena asta perversa care va urma :-" imi place sa torturez preoti :">

Capitolul 2 ~ Kyrie eleison… Kyrie eleison…*

Aproape ca nu deosebea realitatea de vis; nu stia cand fusese trantit in pat, cand camasa disparuse pur si simplu, cand incepuse sa se lase condus de un pusti fara Dumnezeu. In mare parte, era vina lui – el se dusese la teatru, el il acceptase langa el, el nu opunea acum nicio rezistenta. Dar nu putea sa se opuna, nu acelor ochi, nu lui. Pentru ca, fara sa-si dea seama, il dorea si el, il dorea asa cum nu-si mai dorise niciodata ceva sau pe cineva. Nu realiza nici macar momentul in care Vittorio se oprise si il privea ingrijorat, asezat pe o margine a patului.

- Eliyah… De ce… nu te opui? De ce nu-mi raspunzi la gesturi? Vreau ca amandoi sa participam la asta, vreau sa simti si tu acelasi lucru pe care il simt eu. Eliyah…

Preotul isi ridica privirea catre Vittorio si ii zari aceeasi mutra de caine plouat. Cat i se potrivea aceasta stupida comparatie! Si totusi se gasi iubind acea fata a lui, acea parte atat de slaba a lui. Trebuia sa raspunda acelor intrebari cu niste cuvinte? Pentru ca nu simtea ca le putea gasi, pentru ca nu stia cum anume sa le gaseasca…

- Imi pare rau… Doar ca…, incepu el, dar vocea trista si totusi nerabdatoare a lui Vittorio l-a intrerupt imediat.
- E prea repede, nu? Sau nu este bine, pentru ca esti preot si iti va strica toata reputatia. Nu vreau sa se intample ceva rau daca facem asta. Si, in plus…
- Taci!

Cat de infantil e…, gandi Eliyah. La ce ma asteptam de la un pusti de 19 ani, totusi? La declaratii de dragoste, la discursuri despre imoralitate? Ofta usor inainte sa-l priveasca in ochi si sa vada tristetea lor.

- Spui numai prostii. Nu e prea repede. Adica… pentru tine, poate parea repede, pentru ca tu crezi ca eu nu te cunosteam in ziua aia in care m-ai… sarutat, incepu preotul.
- Poftim? vocea lui Vittorio se ridica peste cea a roscatului cu o octava. Ma cunosteai?
- Nu in sensul acela de a cunoaste. Nu vorbisem cu tine niciodata. Dar mereu te-am vazut la fiecare slujba, privindu-ma de parca erai in transa. M-am intrebat de fiecare data la ce te gandeai in acele momente. Am vrut sa vorbesc cu tine, sa aflu ce crezi despre mine, dar niciodata nu am avut curajul sa te prind din urma si sa-ti spun ca, intr-un fel, simt ceva pentru tine. Te urmaream uneori, pana la casa ta, si auzeam tot ceea ce ii spuneai propriei tale persoane. Te invinuiai pentru ca nu puteai sa vorbesti tu cu mine. Pentru ca nu puteai sa-mi spui sentimentele pe care le aveai pentru mine. Iar eu, in aceeasi situatie ca tine, am incetat a te mai urmari si in timpul slujbelor, si dupa ele. Am incercat sa-mi alung imaginea ta din minte.
- Si... ai reusit?
- Sunt aici, nu? Asta inseamna ca am reusit? Cand ai venit in confesional in acea zi si m-ai sarutat, totul a parut sa capete un sens. De aceea te-am cautat. Nu te cunosteam, intr-adevar, dar erai prezent la fiecare slujba. Voiam poate sa vad cat de pios esti.

Si ce anume am gasit? se intreba Eliyah singur. Un mic pervers.

- Eu mereu am avut o anumita admiratie pentru preoti, spuse Vittorio, ochii scanteindu-i parca de emotie. Din copilarie, mi-a placut sa merg la biserica si sa-i ascult pe preoti vorbind. Cand te-am vazut pe tine, am stiut ca esti diferit de ceilalti. Puneai suflet in fiecare cuvant. De aceea, m-am indragostit de tine. Si totusi... presupun ca Dumnezeu nu ar fi de acord sa continuam, nu? Sa ducem totul la final?
- Dumnezeu ne-a adus impreuna. Inseamna ca El vrea sa facem si acest pas, nu? De cand sunt la biserica, m-am convins ca, Dumnezeu, oricat de bun e El, ma tine departe de acest lucru. Nu am putut iubi pe nimeni pentru ca am considerat ca astfel imi “murdaresc” trupul. Si am alungat iubirea pentru cei din jur departe, lasand-o pe cea pentru Dumnezeu sa ma domine. Prea tarziu mi-am dat seama ca ma simt trist singur. Dumnezeu nu-mi raspunde niciodata cand vorbesc cu El. Dumnezeu nu imi intoarce iubirea pe care o simt pentru El. Am nevoie de cineva... ca tine. Vreau pe cineva care sa-mi arate ce este iubirea. Poti tu?

Vittorio nu mai astepta alte cuvinte si il saruta imediat pe Eliyah, privindu-l apoi de deasupra si bucurandu-se parca de privelistea ce i se arata in fata ochilor.

- Vreau sa te aud spunand orice rugaciune. Acum. Te rog. Dar poti totusi sa combini latina cu franceza?

Preotul il privi mirat, dar isi incepu ruga intr-o voce joasa, incet, soptit, in timp ce Vittorio presara saruturi pe gatul lui. Pater noster qui es in caelis... Ultimele cuvinte se pierdura intr-un geamat in momentul in care brunetul il musca usor de sfarc si saruturile lui coborara cat mai jos. Se gandi ca in curand nu va mai putea sa spuna nici macar niciun cuvant dintr-o rugaciune. Si totusi, pentru ce anume se ruga? Que ton nom... soit sanctifié... Respira deja sacadat si parea ca uita fiecare cuvant pe care urma sa-l spuna pe masura ce miscarile actorului deveneau mai rapide. Voia doar sa geama, sa tipe, sa urle de placere, nu sa spuna o rugaciune cand ea nu isi avea nici macar motivul. Adveniat regnum tuum... Tuum fu mai degraba un sunet, decat un cuvant, prelung si aproape tipat, fara posibilitatea de a fi oprit. Que ta volonté soit faite... Simtea ca nu putea sa mai continue, sa spuna rugaciunea pana la sfarsit, simtea ca nu putea sa mai spuna de fapt niciun cuvant. Mon Dieu ! urla o voce in minte lui. Nu isi amintea urmatorul vers in latina ; nu si-l amintea nici macar pe cel in franceza ! Sicut in caelo et in terra... Cuvintele erau de fiecare data intrerupte de gemete prelungi, de-abia putu sa le duca la capat. Cum putea cineva sa se gandeasca la Dumnezeu in momentele de genul asta ? Panem nostrum quotidianum... Da nobis hodie... Nu isi mai amintea niciun cuvant in latina, de fapt, nu-si mai amintea niciun cuvant din tot dictionarul. Nu putea sa mai vorbeasca, caci tot ce putea spune nu erau cuvinte, ci gemete si tipete. Putea sa spuna totusi, toata rugaciunea ? Trebuia sa o termine, nu ? Pardonne-nous nos offenses, comme nous pardonnons aussi à ceux qui nous ont offensés. Sa-l ierte pe Vittorio pentru ceea ce ii face, asa cum si Vittorio trebuie sa-l ierte pentru ca nu mai poate spune nimic. I se parea destul de corect, nu ? Si totusi, vocea lui continua rugaciunea, oprita de gemete extaziate de prea multe ori. Et ne nous soumets pas à la tentation, mais délivre nous du Mal. Am-Am... Ameeeen !* Cuvantul de sfarsit se pierdu intr-un tipat, in timp ce Vittorio se aseza deasupra lui, privindu-l adanc pe Eliyah si sorbindu-l din priviri.
Avea obrajii rosii, respira sacadat si parea atat de pur in acel moment ! Parea atat de... virgin... Preotul se simti rusinat cand simti privirea lui Vittorio arzandu-i parca pielea ; daca voia sa faca ceva, sa-i faca orice, si nu sa stea doar acolo si sa-l priveasca in felul ala ! Brunetul isi impeti parca mana in parul lui si il mangaie usor, inainte sa ii spuna cuvintele ce aveau sa-l lege de el pentru totdeauna.

- Te iubesc. E gresit sa spun ca te vreau ? E gresit sa spun ca imi doresc sa fii al meu ?
- E demn de un preot sa spuna ca vrea ceva atat de interzis pentru el ? E demn de un preot sa isi declare iubirea fata de cineva inafara de Dumnezeu ? Pentru ca... Vittorio... daca e nedemn de un preot sa faca aceste lucruri... atunci... vreau atat de mult sa fiu si eu un preot nedemn !

Constientiza doar momentul in care trupul i se uni cu cel al actorului, in care devenise unul cu el. Bataile inimilor lor se sincronizara, miscarile devenira parca aceleasi si saruturile erau date doar in momentele potrivite, cerute de fiecare in acelasi timp. Cine a spus ca Dumnezeu iti arata lucrurile bune ale vietii ? Dumnezeu te tine chiar departe de cele mai bune !
Eliyah era constient de faptul ca Vittorio ii soptea numele, numai ca preotul nu avea idee ca si el ii spunea uneori numele cu o voce foarte intima, coborata pana la o soapta excitata. Pana sa-si dea seama ce se petrecea cu adevarat cu el, Eliyah se lasase deja prins intr-o capcana pe care nu o putea evita – o capcana a iubirii.
Sfarsi prin a adormi in bratele lui, ascultandu-i respiratia regulata, considerand-o un sunet de fundal, ajungand sa o adore parca, sa o iubeasca. In acel moment, nu ii pasa daca cineva de la biserica il va vedea, nu ii pasa ca ar putea in curand sa nu mai fie preot daca se afla ceva despre aceasta relatie. Crezu ca Vittorio adormise, asa ca vocea lui, soptita, incepu sa rosteasca iarasi cuvintele unei rugaciuni, dar nu in latina, ci in franceza. Sfarsi cu Pardonne moi, Seigneur car j'ai péché* si repeta, de cel putin zece ori, Kyrie eleison. Si totusi, actorul nu dormea si il auzise, il auzise cerandu-si iertare pentru ceea ce facuse si incepu sa-i para rau ca supusese un preot unor astfel de perversiuni. Merita sa arda in iad, dupa un astfel de lucru, nu ? Mana lui era inca in parul lui Eliyah, si ramase acolo mult timp dupa ce pana si preotul adormi. Se juca usor cu o suvita din parul lui roscat, in timp ce repeta in liniste replicile lui Romeo pentru spectacolul de maine.

Vezi, iubirea-i o tortură.
Căci suferinţa mea ce se răsfrânge în dragostea ce mi-o arăţi, sporită
Mi-o faci prin ea şi mai nesuferită...
Iubirea-i fum ce din suspine creÅŸte,
Aprinsa-i foc ce-n ochii dragi zbucneÅŸte,
Gustată e izvor de armonie
Ce-ngână-auzul; dar înăbuşită
E val clocotitor de mare-adâncă
De lacrimi... Ah, şi ce mai este încă?
Sminteală înţeleaptă! Dulce fiere!
Mă duc, iubitul meu, la revedere!

William Shakespeare – Romeo si Julieta, Actul I, Scena I

Dar era iubirea chiar o tortura pentru el? Era o tortura cand se gandea ca Eliyah s-ar putea simti prost pentru ceea ce tocmai fusese infaptuit. Nu voia ca iubirea pe care o avea pentru el sa-i afecteze cumva viata lui de preot. Daca cineva din biserica, oricine, ii vedea impreuna, chiar si pentru o secunda, deja Eliyah putea fi banuit de orice. Voia sa-si ceara scuze, sa-i spuna sa termine totul aici. Dar nu era inca inceput nimic, nu? Nu putea sa plece pur si simplu dupa ceea ce facuse, nu putea sa-l lase singur dupa ce ii spusese ca il iubea. Si era adevarat, da, il iubea. Il iubea atat de mult incat nu ii pasa ceea ce avea sa se intample cu el. Nu ii pasa de biserica, nu ii pasa de nimic. Iubirea lor nu era totusi destul de asemanatoare cu cea dintre Romeo si Julieta? Era o iubire interzisa. Dar ce e interzis, e totusi si mai placut, nu? Vocea lui incheie ultima replica din toata piesa, adormind imediat ce rosti ultimele cuvinte, cazand intr-un vis in care era cu Eliyah. Oh, dar acesta nu mai era un vis! Era pura si simpla realitate!

Aci mi-aştern eu patul cel din urmă,
Şi de pe trupul obosit de viaţă
Voi smulge jugul stelelor fatale...
Ochi, mai priviţi-o cea din urmă oară!
O, braţe, cea din urmă-mbrăţişare!
Şi, gură, poarta sufletului meu,
Pecetluieşte cu o sărutare
Eternul târg cu moartea răpitoare!
Vin' călăuz-amară, vin' cârmaci
Nesuferit, vin', disperat pilot,
Şi-azvârle-odată, sfărâmând de stâncă
Sărmana-ţi barcă... Iată-mă-s, iubito!

William Shakespeare – Romeo si Julieta, Actul V, Scena III

~Va urma~

_________

*Kyrie eleison = Doamne miluieste
*Toate cuvintele, fie in latina, fie in franceza, luate impreuna, formeaza rugaciunea Tatal nostru.
* Pardonne moi, Seigneur car j'ai péché = Iarta-ma, Doamne, pentru ca am pacatuit.

[Serqet]

Bonjour, vreau sa spun ca desi cunosc franceza ,nu imi place Franta la nebunie.(cred ca fiecare din noi are preferinte diferite despre o tara.) Dar ma bucur ca folosesti cateva propozitii din limba franceza in fic,il face mai putin original decat este ........................in sens bun.
Ficul e superb, dar ma intreb de fiecare data cand vei descrie cuplul Eliyah+Vittorio vei folosi si mici fragmente din Romeo si Julieta ?(scuze,studiez in mometul prezent la scoala aceasta opera............................e prea siropoasa,incat te saturi repede ,desi recunosc ca e opera de arta).Daca tot vorbim de acest cuplu ,atunci vreau sa spun ca imi place stadiul in care au ajuns (daca cineva m-ar asculta m-ar crede nebuna ............un preot sa faca dragoste cu un actor)
Cu privinta celuilalt cuplu, ii ador .........cel mai interesant lucru va fi ce se va intampla in continure.
Ma bucur ca scrii mult si ca volumul capitolilor este acelasi, grseli de tastare parca nu ai ......dar nu conteaza acest lucru.
Bafta in continuare !!! Sper ca in curand vei pune si urmatorul capitol.
Revoir ...........