Arta apropie, arta uneste.

[Ichigo.]

So.. stiu ca am deja cateva ficuri deschise, dar am zis sa incep unul nou. Nu am mai exersat o perioada, dar sa vedem ce a iesit. Stiu ca este scurt si ca poate nu prindeti ideea de la inceput, dar pe parcurs poate veti intelege. Deocamdata descriere.

Capitolul I

Tablouri magnifice. Nimic nou pentru ea. Pasii sai marunti si delicati o purtau parca valsand printre miile de tablouri si sculpturi. Nu mai era nevoie sa se uite atent. Le vazuse de mii de ori. Si le intelegea. Toate erau menite sa ii incante ochii, iar sculpturile ii alintau simtul tactil prin curbele perfecte si formele gratioase pe care le aveau.
Nu lucra de mult timp aici, dar de mica isi dorea sa lucreze intr-o galerie de arta. Adora sa le prezinte vizitatorilor tablourile si sa ii vada zambind, fascinati de frumusetea lor. Si era si mai mandra cand stia ca unele din ele erau ale ei. Tot de cand era copil, adorase sa deseneze. Isi petrecea tot timpul liber practicandu-si arta. Mii si mii de incercari pana sa ajunga aici. Ani de munca, dar nici acum nu ajunsese la performanta pe care si-o dorea. Cu toate ca era o artista, firea sa impulsiva o trada. Daca incepeai sa te certi cu ea nici nu iti trecea prin cap ca se ocupa de asa ceva. Nu ti-ai imagina gratia creionului tinut de mana sa delicata mangaind foaia. Dar asta era ea.
Ofta. Dansul sau incetase, iar acum era asezata din nou pe scaun. Tanara parea plictisita. Nimeni nu a mai vizitat galeria. Nimeni.
Soarele apunea parca in mii de culori. Terminase in sfarsit programul. Privind minunatul apus, s-a grabit spre casa si si-a adus instrumentele cu gandul sa il deseneze. A stat mult timp pe ganduri. Mult timp i-a luat pana cand a gasit combinatiile potrivite. Dar si-a dat seama ca nici macar ea nu poate reda frumusetea naturii pe o hartie. Soarele parea a fi inconfundabil, unic. Sufletul sau parca fredona un dulce cantec atunci cand si-a dat seama ca viata este atat de frumoasa. Se gandea ca pana acum nu a facut decat sa o urasca. Cat despre dragoste . . . ea putea doar sa si-o imagineze in mii de tablouri si sa o asculte prin melodiile duioase ale altor artisti. Niciodata nu a simtit-o. Voia doar sa ajunga unde si-a propus. A fost prea ocupata ca sa se gandeasca la asta. Nici macar nu i-a dat importanta. Acum isi dadea seama ca bunicul ei avusese dreptate. Ah, bunicul ... picaturi sarate i s-au prelins pe fata ei perfecta.
Acum nu voia sa faca altceva, decat sa plece. Si-a strans lucrurile si a mers cu pasi mari spre casa. Privirea ii era atintita in pamant, parca numarand pietrele ude. De obicei multa lume o saluta sau o oprea pe strada. Si o mai si intrebau daca a mai creat ceva nou. De data asta, nimeni. Toata lumea parea ca s-a schimbat. Asa, brusc.

[Camelie.]

Heya si mersi ca m'ai anuntat de acest nou fic ^^ Imi place titlul si cred ca e in concordanta cu continutul, adica este vorba despre arta in fond.Ceea ce nu'mi place e ca e prea scurt >.< Nu puteai cumva sa'l faci putin mai lung? Anyway, imi place ce ai scris si cum ai descris, but in tot capitolul nu au fost decat sentimente si lucruri de genu descrise, nu si personajul propriu-zis.Anyway, ideea e interesanta si m'ai facut curioasa.Sper ca urmatorul sa fie mai lung putin si sa descrii putin si aspectul fizic al fetei ca sa ne imaginam cum ar arata.La fel ca in celalalt fic, nu am vazut nicio greseala si asta e minunat, inseamna ca muncesti.
Sper sa ai multa inspiratie si sa ma anunti cand revii cu next'ul ^^
Zbye~

[Rinnie]

New fic huh? Da' cate ficuri ti-ai deschis hani? :))
Mai bine te-ai concentra pe unu dar stiu cum e sa fii in vacanta... esti bored = new fic..
Dap, un nou sindrom descoperit....Sindromul HD (Holyday) =))
E frumos ficul, originala idee si stilul tau parca infloreste in fiecare zi altfel. Imi place cum ai descris-o si nu cred ca este musai necesar sa o descrii. In orice caz eu nu iti recomand descrierea fizica a personajului dintr-o data. De exemplu cum am mai vazut pe la multe ficuri, personajele merg in baie sau afara si isi vad reflexia in apa/oglinda/WC/whatever si se descriu... Nope asta nu e original si nici frumos. Strica suspansul si dorinta cititorului de-a stii mai mult despre personaj. Cheia intr-un fic este suspansul asa ca nu iti irosi elementul surpriza. Incearca sa-i introducci caracteristicile in viitoarele capitole integrandu-le in poveste. Adica sa nu treaca musai in fata unei oglinzi ca sa o descrii, mai bine spui ca si-a legat parul azuriu cu elasticul primit de la Jhon sau orice altceva numai sa nu fie prea fortat, ok? Am vazut acest lucru intr-o carte si mi s-a parut foarte frumos si nu iti bag toata informatia pe gat de-o data ^^. Cam mult writing, nup?

Sa trec la al doilea lucru, inca ai mai incurcat timpurile pe ici pe colo si vreau sa spun ca nu suna bine cand citesti de exemplu:

Dansul sau incetase, iar acum era asezata din nou pe scaun. Tanara parea plictisita. Nimeni nu a mai vizitat galeria. Nimeni.

Nu as putea sa-ti spun clar despre ce e vorba dar cred ca suna mai bine astfel:

Dansul sau incetase, iar acum era asezata din nou pe scaun. Tanara parea plictisita. Nimeni nu mai vizitase galeria. Nimeni.

In rest cum am mai spus e o idee originala si sper sa poti sa-i descrii mai mult sentimentele nu doar sa spui ca de exemplu se simte responsabila de accident spune ca simtea o mare greutate apasand pe pieptul ei sau ceva de genu.

Multumesc ca mi-ai citit tot commul chiar daca este luuuuuuuuuuuuung spor la nezxt si bye bye :*:*:*:*:*:*

[..Chris.]

Yay, artaa!!:)))
Subiectul meu preferat.;;)
Ma bucur tare mult ca ai creat acest fic. Ador arta si mai ales ficurile care o au la baza.

Deci, despre fic: Buna descriere de inceput si deja incep sa-mi fac o parere despre misterioasa fata a carei activitate este descrisa.
Descrierea bine realizata si capitolul foarte scurt. Vreau actiuneee!:))
Bun, te-am stresat destul cu parerile mele stupide si sh, am uitat sa-ti multumesc ca m-ai anuntat.

Astept next-ul.:*

[Ichigo.]

Helau, helau. tre sa anunt ca am schimbat un pic ideea, si ca ficul a luat o intorsatura...yep,cititi ca sa aflati. THX de comentarii

Capitolul II

Ajunsa acasa, a oftat usurata intinzandu-se pe covorul moale de la intrare. Isi tinea picioarele inafara lui, caci nu voia sa il murdareasca. Chiar nu avea chef sa stea sa il spele.
S-a hotarat sa se descalte si sa se clinteasca, totusi. A pasit usor spre baie. Imbracata in pijamaua sa, a adormit.

***

A doua zi, fata s-a trezit, matinala, ca de obicei, cu gandul sa mai leneveasca putin. Afara era atat de frumos, ca nu putea sa plece la servici atat de devreme. Motiv? Nici ea nu stia. Chiar nu avea chef de galerie. Nimeni nu mai venea, oricum. Isi daduse seama ca defapt ea era mahnita, dar se mintea pe sine insasi. O mica pauza din partea clientilor si deja se suparase. Avea impresia ca nu mai face nimic bine, si ca lumea s-a plictisit de ea. Sa stea patronul la galerie, nu ii pasa!
A inaintat ciufulita spre bucatarie cu gandul sa isi faca o cafea. Dupa ce a luat micul dejun, s-a grabit sa se imbrace si sa se aranjeze. In scurt timp se plimba deja pe strazi. Statea pe ganduri. Parea ca nu mai e ea. Acea fata silitoare, care nu ar fi renuntat la tablouri si la galerie pentru nimic in lume?! Unde era?
Dupa cateva ore, parea ca se indrepta spre serviciu. Cand a ajuns, nu a putut decat sa scape un sunet de uimire. Galeria arata altfel. Geamurile ii erau sparte, iar usa data de perete. Ceilalti pereti aratau groaznic, ca si cum ceva ar fi ars acolo. Cioburi erau peste tot, si totul arata groaznic. Fata a fugit cautand tablourile. Nici ea nu putea descrie sentimentul care o cuprinse. Ii era frica, dar in acelasi timp ii parea rau. Se simtea vinovata. Si-a dat parul buclat de pe fata, si cu o expresie disperata s-a napustit asupra lucrurilor aruncate, incercand sa salveze ceva.
Oamenii care treceau, pareau ca nu au habar de ce se intampla. In scurt timp, politia a ajuns la fata locului. Multi dintre ei o acuzau pe Yuna pentru ce se intamplase. Ei nu stiau nimic despre cele intamplate. Cu un urlet, fata incerca din rasputeri sa ii contrazica. Dar politia o privea deja cu dispret.
Seful sau nu a ezitat sa ajunga. Cand l-a vazut, si-a pus mainile in cap. Nu, nu el! El o acuza incontinuu pe fata, care era doar pe o parte vinovata. Renuntase. Statea plictisita, suportand injuraturile si acuzatiile care i se aruncau. Parca veneau in valuri.

[Camelie.]

Heya dear ^^ Ufff, de ce e atat de scurt?Aaaa...sa revin la continut.Imi place cum situatia s'a schimbat, desi detest faptul ca tablourile au fost distruse >.< Uhm, puteai descrie mai mult, but e ok, actiunea e buna, dialog nu ai so ... .Nu ai nici greseli si asta e fantastic ^.^ So per total, imi place ideea [noua idee] si sper sa pui cat mai curand next'ul ^^
Zbye~

[Icsdeee.]

Iu, mi lav. Am ajuns si eu aici, desi aseara am facut dus si uite ca n-am murit *laughs*. In primul rand am observat lungimea capitolelor, de care sunt foaaaaarte nemultuminta. I min, stiu ca in general le faci scurte, pentru ca altfel nu ai fi tu, huggo, dar acum sunt extrem de scurte. Adica prea scurte. Adica vreau sa spun ca daca ai aduna vreo trei ai face un capitol, si tot dinala scurt.

Then:

"A pasit usor spre baie. Imbracata in pijamaua sa, a adormit. " - pai, well, cada e comoda. Si tocmai din acest motiv ai scurtat capitolul degeaba. Te durea sa descrii in continuare? Sunt sigura ca nu a adormit in cada, dar totusi puteai descrie.

"Acea fata silitoare, care nu ar fi renuntat la tablouri si la galerie pentru nimic in lume?! Unde era?" - Aici nu mi se pare ok. E ca si cum ai spune " Acel caine mov?! " ; " Acea fata blonda?!". Tie ti se pare ca semnele de exclamatie respectiv de intrebare sunt puse bine? Puteai sa scrii, mai simplu " Unde era acea fata silitoare, care nu ar fi renuntat la tablouri si tralala ?"

"Cu un urlet, fata incerca din rasputeri sa ii contrazica. Dar politia o privea deja cu dispret." - cu virguloare intre ele, beib.

Ok, astea au fost toate greselile, pentru ca tu nu ai greseli gramaticale, tu romanoaica traumatizata de suzi.
Daaar ( like always ), grabesti actiunea foarte mult. Nu-mi place. Nu descrii aproape deloc, si sari peste actiune. Acum face ceva, dup'aia te trezesti ca ea defapt era la galerie. La ultima parte nu mi s-a parut ca ai dinamizat deloc actiunea, cearta, si de altfel ai facut-o pe Yuna sa para slaba si proasta.
Nu mi se pare ca ti se potriveste naratiunea la persoana a 3-a. Fiecare scriitor trebuie sa vada la ce persoana nareaza mai bine, iar mie mi se parea ca era mai bine la alte fic-uri, atunci cand narai la pers. intai. Erai mult mai originala, pentru ca felul in care narezi la persoana intai dezvaluie o parte din personalitatea celui caruia ii spui tu punctul de vedere.
Asa, aceasta Yuna nu mi se pare conturata aproape deloc. Pare o fata foarte naiva, prostuta, si care renunta repede pentru ca o apuca dracii, deci slaba. Nu-mi prea place de ea.

Ideea, totusi, pare ca promite multe. Chiar imi place, iar titlul este destul de chiut. Sper ac o vei schimba cumva pe aceasta Yuna, sau culul cul care apare pe calul cul si alb si fura tablourile *laughs*.

Cine stie cunoaste, beibs.

Kites lav iu,
Zbai.