The Demon's Paradise [yaoi]

[myuu]

Kana-chan >:D< [stiu k esti mai mare dar tot nu ma pot abtine sa-ti zic asa:))] sa nu mai zici niciodata ca nu esti multumita de ce scri...pur si simplu ma simt posedata de ficul tau si nu exagerez..aseara era 12 30 si eu nu am putut inchide pc-ul pana nu am citit capitolul=))..evident rezultatul: nu am auzit ceasul de dimineata si acum sunt ca un zombie...dar macar am citit:X
Pff..in sfarsit au facut-o si ei...ti-am spus deja, daca eram in locul lui Daemon nu avem rabdarea pe care a avut-o el cu Mark...poate chiar il iubeste;;). Oricum cand mi-ai spus ca-l va ruga Mark pe Daemon sa se culce cu el ma gandeam la un cu totul alt scenariu, dar pana la urma s-a dovedit a fi ceva mai putin complicat...dar lucrurile simple sunt de multe ori mai frumoase.
Mi-a placut faza cu telefonul, nu stiu de ce dar imi aduc aminte de papa to kiss in the dark desi acolo lucrurile au stat cu totul altfel. "O problema mare si dureroasa" =))) eu nu zic ca nu avea dreptate, dar tot nu ma pot abtine din ras cand imi amintesc. Greseli parca am vazut ceva, dar nu-mi aduc aminte nimic, oricum nu era ceva important si ma bucur ca ai tinut cont de sfatul meu cu nota [desi propozitita aia stiam si eu s-o traduc...pe mine prima ma inducea in eroare, dar lasa ca tot aflu eu ce inseamna [de la tine evident, vezi ca nu scapi:-"]
Succes mai departe cu ficul ja!:*

[Hetalia]

Capitolul asta a fost absolut superb :X:X. Nu-mi vine sa cred ca in sfarsit s-a intamplat "chestia" aia :D. A fost foarte... mmm.... interesant :)).
Au fost si multe faze haioase, mai ales cea cu telefonul
"- Se agraveaza problema!" :)) am ras cat pentru o saptamana, sau recordul scancetelor pe minut. Chiar mi-a placut enorm descrierea, mai ales chestia cu "bretonul ud" , am incercat sa mi-l imaginez pe Mark cu fata rosie si cu parul ud, privindu-l pe Daemon cu nesat. :X.
Ai descris foarte bine ca sa nu mai spun ca marimea capitolului a fost ai mult decat ideala :D.
Abia astept sa pui urmatorul capitol, mi-ar placea sa vad despre ce problema dureroasa ii explica lui Raul :)).
Succes in continuare si spor la scris. Ja ne and kisu :*:-h

[Yaoi Queen]

Deci cum sa va spun eu...
Bine, pe scurt: mult dialoooog! =)) si un titlu de capitol foarte cash

Capitolul 9: O seara... normala?

Imi deschid cu greu ochii, si incerc sa disting lucrurile din jurul meu, insa dupa ce realizez ca nu sunt singur in patul meu, ma trezesc de-a binelea. Sunt cuibarit langa Daemon, cu capul pe bratul lui si cu mana stanga pe piept. El inca doarme, insa vrand sa incerc sa-mi amintesc ce, cum si de ce s-a intamplat, atunci deschide si el ochii si imi zambeste.
-'Neata frumoasa adormita, spune el, intinzandu-se.
-Care dimineata? e ora zece seara! spun eu ridicandu-ma nervos in capul oaselor. Acum ai obtinut ce ai vrut, nu? poti sa pleci, continui eu, trecandu-mi mana prin parul care acum e incurcat...
-Stai putin! Tu crezi ca mi-am batut joc de tine? intreaba el ridicandu-se putin si sprijinindu-se pe coate. Nu ii raspund la intrebare ci imi intorc capul in cealalta parte. Sincer sa fiu e chiar dureros sa ma gandesc la faptul sa si el isi bate joc de mine, dar asta este impresia mea si nu o pot schimba. Mark, rosteste el, atragandu-mi atentia. Ti-am spus ca nu am de gand sa fac aceeasi porcarie pe care a facut-o si Alex si ca vreau sa ai incredere in mine, mai tii minte? Inteleg ca ceea ce s-a intamplat in urma cu trei luni te-a afectat,dar asta nu inseamna ca toate persoanele care se apropie de tine sunt ca el.
-Nu! Da-mi un alt motiv pentru care s-ar apropia altcineva de mine! Mai ales tu cand poti avea pe oricine iti doresti! E clar ca sunt doar un fel de jucarie pentru toti! spun eu, coborandu-mi vocea la ultima propozitie si acoperindu-mi chipul cu ambele maini.
-Mai ales eu, zici? Ei bine, dintre miile de persoane existente pe pamant, eu te doresc pe tine! E ceva rau in asta? Credeam ca ai inteles motivul in dupa-amiaza asta. Ce e cu tine? In momentele cand ai fost al meu, puteam sa jur ca esti una din cele mai dulci persoane existente, dar in alte momente esti exact invers...
-Si acesta este Mark! Accepta-l sau lasa-l! replic eu ironic, ridicandu-ma cu greu de pe suprafata moale a patului, incercand sa-mi mentin echilibrul. Daemon se ridica si el, luandu-si perechea de boxeri pe el si venind sa ma ajute. Unde naiba mi-ai auncat boxerii? sunt preferatii mei! spun eu cautand cu privirea bucata alba de material, pe care nu reusesc sa o zaresc nicaieri langa pat, insa cand privesc spre veioza de langa usa, gasesc ceea ce caut... desi nu stiu cum au putut ajunge acolo. Daemon ma aseaza din nou pe pat si se duce spre acea veioza, aducandu-mi boxerii, pe care ii iau repede pe mine, incercand din nou sa ma ridic.
-Mai bine ramai in pat, imi spune Daemon privindu-mi incercarile esuate.
-Oh ce idee minunata... Evident ca nu! Trebuie sa mananc ceva pentru ca nu sunt din plastic! replic eu reusind pana la urma sa ma ridic. El ma priveste cu mainile-n san cum incerc sa merg, tinandu-ma de tot ce gasesc, insa nu vrea sa ma ajute. Fir-ai tu sa fii Daemon! Din cauza ta sunt asa! Nu ai de gand sa ma ajuti? intreb eu devenind din ce in de mai enervat de situatie.
-Nu, pentru ca ti-am spus sa ramai in pat! Nu vei muri de foame, stai linistit! ma voi duce la magazin si voi cumpara cate ceva, dar nu te astepta sa gatesc pentru ca as putea sa demolez tot blocul, spune in timp ce isi ia pantalonii si camasa pe el.
Voiam sa ma opun, dar de cum s-a apropiat de mine, se apleaca si ma prinde cu o mana de ambii genunchi, ridicandu-se apoi cu tot cu mine pe umarul lui drept. Ma aseaza din nou pe pat si imi spune sa raman unde m-a lasat el pana se intoarce (care magazin, nu stiu pentru ca la ora asta, toate cele apropiate de blocul acesta sunt inchise).
-Ramai naibii aici, Daemon! E inchis peste tot, unde vrei sa mergi? la capatul lumii? Du-te in bucatarie si uite-te in frigider. Acolo sunt patru pizza nu foarte mari, ci destul de mici cat sa intre in cuptorul cu microunde... crezi ca te descurci fara sa arunci ceva in aer? intreb eu, oftand. Doar iei doua din ele, citesti acolo cat trebuie tinute in cuptor, si apoi le bagi pe rand. Poti sa faci asta?
-Atat de putin oi putea face si eu, spune el, zambind amuzat, indreptandu-se apoi spre bucatarie.
Ma bucur ca nu am aruncat ceea ce mi-a adus Anna cand a trecut ultima oara pe la mine, desi eu nu mananc asemenea porcarii, dar in asa momente de criza, se pot accepta...
Pot sa pun pariu ca am auzit ceva spargandu-se, dar decid sa ii fac scandal numai dupa ce aflu ce a fost, asa ca astept linistit in pat... cel putin pana cand imi amintesc ceva important.
-Iisus! Am uitat de prezentarea de moda! strig eu, punandu-mi mainile in cap si afisand o expresie crispata. Ma omoara Anna daca nu ajung la timp! Daemon!
Ma ridic de pe pat incercand sa nu iau in seama durerea ce imi strapunge intreaga parte de jos a corpului, dar e complet inutil, pentru ca imi vine sa ma dau cu capul de pereti din cauza asta. Daemon intra disperat pe usa intreband in stranga si in dreapta ce se intampla si ma face sa-l privesc ca pe un idiot... ceea ce si cred ca este.
-Nu intreba! Doar fa o comanda la un taxi si lasa mancarea! Voi avea probleme mari, daca nu! spun eu, incercand sa merg normal, desi nu reusesc ceea ce-l indeamna pe Daemon sa rada vazandu-ma.
-Esti ca o rata cu probleme la picioare, zice el, aprope cazand din picioare din cauza a cat de puternic rade.... iar pe mine nu ma amuza absolut deloc!
-Auzi, stii ce?! Hai du-te dracului acasa ca numai nervi imi faci! In primul rand nici nu stiu de ce te-am lasat astazi sa... argh! Gata! Iesi! Strig eu nervos inclestandu-mi pumnii si strangand din dinti.
-Asculta... eu suport tipetele pentru un timp foarte scurt si deja ai cam intrecut masura, replica Daemon trantind usa camerei. Daca ai de gand sa o tii tot asa, atunci anunta-ma ca sa te fac sa urli din alte motive nu pentru idiotenii, continua el, apropiindu-se de mine.
-T... Trebuie sa ajung la clubul Kapital, al... altfel ma omoara Anna, spun eu scazand dramatic tonul pe care vorbeam inainte si incep sa ma balbai in timp e afisez un zambet nevinovat de copil.
-Nu se intampla nimic, pentru ca tu nu esti obligat sa mergi, plus ca as putea sa anulez parada aia nenorocita, spune el, scotandu-si telefonul din buzunar, incepand sa-l butoneze apoi punandu-l la ureche. Anna? intreaba el dupa ce managerul meu ii raspunde. Uite ce vreau sa-ti spun... Nu stiu daca Mark va puta veni astazi la prezentarea din Kapital, pentru ca e... foarte obosit, spune apoi, mintind-o pe Anna. Da... stiu ca el era atractia principala, dar inlocuieste-l cu alt tip pe ziua de astazi bine? ca doar sunt destui care au marimile lui, presupun, continua el, oprindu-se apoi cateva secunde pentru a asculta ce are de spus Anna si isi mareste ochii atunci cand ea ii spune ca sunt cel mai slab dintre toti cei care se afla la prezentare, si ca ceilalti sunt numai pachete de muschi fara creier. Dar parca la ultima prezentare erau si altii, zice Daemon devenind nedumerit, ascultand din nou spusele managerului. Anna, chiar nu ma intereseaza daca au sau nu fumusetea lui obositu' asta! tu doar cheama pe altul si gata! spune el, ridicand tot mai mult vocea din cauza ca a devenit nervos si incheie conversatia fara ca macar sa mai salute.
-Nu trebuia sa vorbesti asa cu ea, ii spun eu punandu-mi mainile in san.
-Atunci sa nu-mi mai vina cu abureli de genul "Dar niciunul nu are frumusetea lui Mark si el e preferatul meu" ca o desfiintez in trei secunde! Ce naiba... I-am zis sa gaseasca pe altu', nu sa mi-l aduca pe Iisus! spune el, dand negativ din cap.
Nu mai pot sa zic nimic, deoarece Daemon ma prinde in brate, si ma ridica, ducandu-ma pana la pat, unde ma aseaza cu grija sarutandu-mi usor buzele.
-Te-as ravasi din nou chiar in momentul asta, imi sopteste el, trecandu-si mana peste abdomenul meu, urcand lent spre piept.
-Nu...nu pot! Azi nu mai... rostesc eu, asezandu-mi mainile pe pieptul lui, incercand sa-l fac sa inteleaga. Dar chiar daca isi da seama ca vreau sa il indepartez, imi cuprinde buzele intr-un sarut tandru, stracurandu-si limba printre buzele mele, iar eu, nu inteleg de ce nu am indeajunsa vointa pentru a-l refuza si ii raspund la sarut cu aceeasi intensitate, pana cand el incepe sa-mi vorbeasca din nou: Voi sta aici in seara asta, dar nu stiu zau daca vre-unul din noi va dormi ...
Cred ca in momentul acesta ar trebui sa strig dupa ajutor... sau pur si simplu sa continui sa joc rolul pe care demonul acesta mi l-a impus.

[Kripterya]

Hey, prima la comm.
In sfarsit a venit si continuarea, nu ma supar, inteleg ca a trebuit sa te ocupi de celalalt fic caruia i se anunta un viitor promitator, cel putin din primele doua capitole.
Daemon este irezistibil!!! :love: Pe bune! Ador comportamentul lui, cu toate ca este putin cam obsedat, dar putina preversitate in plus nu strica, nu? In orice caz ar fi frumos ca cei doi sa fie impreuna de-adevaratelea, nu doar din perspectiva lui Daemon, asa ca sper ca Mark sa-si revina cat mai repede din soc si sa inteleaga ca nimeni nu-i mai vrea raul.
Ador modul in care scrii, in care descrii sentimentele, si mai ales felul in care exprimi gandurile baietilor, ceea ce cred ca e cam greu pentru o fata.

Succes in continuare si hurry up with the next!!
:bye:

[myuu]

O sa ma ai pe constiinta k nu m-am culcat pana nu ti-am lasat comm:)). Oricum eu am citit capitolul asta cu lingurita, cate putin, si acum imi pare mult prea scurt:o3. Titlul [k nu se poate sa nu se ia myuu de el:D] nu e deloc obisnuit chiar daca pare titlul banal, tipic, dar seara asta numai normala nu o poti numi:)). In primul rad astept continuarea la replica " Voi sta aici in seara asta, dar nu stiu zau daca vre-unul din noi va dormi ..."8-> [apropo "vre-unul" se scrie intr-un cuvant "vreunul"...nu m-am putut abtine:-"]. Si chiar daca spui tu ca ai foarte mult dialog, nu ar trebui sa te stresezi prea mult pentru ca dialogul tau e interesant, nu sec cum au alte ficuri, asa ca ofera capitolului o oarecare "dinamica" daca pot spune asa. Oo...destul cu teoria
Imi place ca Mark nu mai trebuie sa mearga la defilarea aia [sau ce naiba era ca sufer de o amnezie cumplita la ora asta:))] si poate sa-si petreaca timpul cu Daeomn...dupa cum ti-am mai spus nu-mi pasa cat de chinuit va fi Mark, tot ce vreau eu sunt mai multe scene yaoi:X.
Altceva nu stiu ce sa-ti spun..ti-as zice sa te grabesti cu nextu' dar ma simt cu musca pe caciula asa ca ma abtin:)). Hai ca am plecat...Strify is waiting for me:>

[Yaoi Queen]

Capitolul 10: Problemele abia incep.

Noaptea petrecuta cu Daemon nu a fost atat de agitata pe cat ma asteptam, pentru ca nu a incercat de prea multe ori sa ma faca din nou al lui, si cand a incercat, l-am refuzat categoric pentru ca abia eram in stare sa merg, ce sa mai vorbesc si despre altceva?
Am discutat despre tot feluri de lucruri pana cand la un moment dat am adormit amandoi. Eu m-am trezit inaintea lui, fiind deranjat de lumina ce a patruns de dimineata in camera, asa ca in momentul de fata ma aflu la magazin pentru a cumpara ceva comestibil, adica fructe si legume care au devenit hrana mea de cativa ani incoace si ceva carne pentru animalul din apartamentul meu, desi nu stiu ce anume ii place. Intorcandu-ma acasa, las plasele in bucatarie si intru in camera mea, unde inca il vad pe Daemon dormind cu o expresie de copilas nevinovat. Zambesc in coltul gurii, iar pulsul imi creste, vazand imaginea dinaintea ochilor mei si ma apropiu de el, asezandu-ma ghemuit langa pat pentru a-l privi.
-Daca imi dai un sarut de "buna dimineata" poate ca o sa ma ridic din pat, rosteste el incet, fara a-si deschide ochii.
Ma ridic in picioare, asezandu-mi tricoul alb si punandu-mi mainile in san.
-Nu fac asta la comanda! spun eu, privind in directia opusa.
Ma prinde cu o mana de brat si ma trage peste el in pat, invartindu-se cu mine ca eu sa ajung sub el, si imi saruta buzele, muscandu-ma apoi de cea inferioara indemnandu-ma sa scot un scancet.
-Imi e foame, spune el, coborand cu buzele spre gatul meu.
-Am... Tocmai am cumparat cateva chestii! Pot sa merg sa prepar ceva, spun eu, devenind usor agitat.
-Nu,nu! Am aici tot ce imi trebuie, rosteste el, muscandu-ma usor de gat si trecandu-si apoi limba peste acel loc putin inrosit.
-Mmm... chiar nu cred ca am un gust bun! replic eu, reusind sa scap din ghearele lui si sa ma ridic de pe pat, ca sa ma indrept spre bucatarie, fiind urmat de indeaproape de el.
-Ce sunt astea? intreaba Daemon, controland plasele de pe masa.
-Fructe si legume pentru mine si am luat ceva carne pentru tine... desi nu mai stiu de care e, raspund eu scotand punga sangerie dintr-una din plase.
-N-am de gand sa te las sa mananci numai legume! Cat timp esti cu mine, mananci ceva consistent si sa nu crezi ca ma intereseaza daca zici "nu pentru ca ma ingras"! Daca e nevoie, te indop! spune el, scotand plasuta cu cartofi. N-oi fi eu bun gospodar, insa lucruri simple stiu sa gatesc. Ai cumparat cotlete de porc.. ai cartofi, asa ca ma lasi pe mine la bucatarie, continua el, punandu-mi mainile pe umeri si indemnandu-ma sa ma asez pe scaun. El intra pana la baie sa isi revigoreze chipul cu apa rece, apoi se intoarce in plina forta, luand un cutit in mana si carpatorul de lemn.
Imi aud telefonul sunand si fug repede in camera pentru a raspunde. Pe micul ecran imi apare numele Annei si ii raspund prompt, fiind sigur ca ma va lua la rost si stiu ca nu trebuie sa o fac sa astepte. De cum ii raspund, imi pune tot soiul de intrebari, la care desigur, a trebuit sa ii raspund cu cate o minciuna.
Ca de obicei, discutia noastra dureaza aproximativ o ora si de cum inchei conversatia, respir usurat, imi arunc telefonul pe pat si ma intorc in bucatarie, unde, pe masa erau puse in farfurii "delicatesele" lui Daemon: cartofi prajiti si cotrete de porc.
-Oh nu! Eu nu mananc porcaria asta! Ai idee cat ingrasa chestiile astea?! De doi ani n-am mai bagat asa gunoaie in mine! spun eu uitandu-ma ciudat la mancarea din farfurii.
-Nici ca m-ar interesa. Daca nu mananci... stii ca pot foarte usor sa te scot din modelling si toate chestiile alea, imi spune el in timp ce imi pune furculita in mana.
-Incerci cumva sa ma santajezi? intreb eu, ridicand curios o spranceana.
-Nu incerc... chiar o fac! Acum stai jos si mananca! imi zice el pe un ton autoritar, asezandu-se pe scaun.
Oftez si fac acelasi lucru ca el, continuand sa stramb din nas privind mancarea. Ma simt ca un copilas care nu vrea sa manance ciorba facuta de mama. Chiar daca imi e intr-adevar foame, tot nu vreau sa bag asa ceva in mine, dar infig furculita intr-un cartof si il duc la gura, muscand doar jumatate din el.
-Bine, gata! Mananc... spun eu dupa ce intalnesc privirea enervata a lui Daemon, si incep sa tai carnea din farfurie.
Trebuie sa recunosc ca nu e deloc rea mancarea asta, dar daca m-ar vedea Anna, mi s-ar urca in cap, iar daca pun cateva grame in plus pe mine, ma scalpeaza. Aseara n-am mancat nici pizza, pentru ca am si uitat de ele, dar se pare ca acum nu mai pot scapa de mancarea nesanatoasa. Dupa ce termin, ma ridic de la masa, imi pun farfuria in masina de spalat vase si imi iau o banana din plasa, pe care o decojesc si incep sa o mananc, stand sprijinit de masa.
-Spuneai ca nu mananci asa ceva, dar vad ca nu ai lasat nimic in bucatarie, imi spune el, ranjind.
Eu nu mai zic nimic ci doar ridic din umeri continuand sa musc din fructul care e pe terminate din cauza ca Daemon tocmai mi-a furat o bucata destul de mare.
-Hei! Banana mea! spun eu imbufnat ca un copil caruia i s-a furat inghetata.
-Hmm... ia sa vedem, rosteste el apropiindu-se de mine, lipindu-si trupul de al meu si coborandu-si mana pana in zona mea intima de unde ma strange usor, facandu-ma sa scap un scancet, apoi spunand cu zambetul pe buze: este la locul ei...
-Nu era vorba de aia! Replic eu acoperindu-mi chipul usor rosiatic cu mana dreapta, exact ca un copil rusinat, ceea ce il face pe Daemon sa chicoteasca.
Ma prinde cu ambele maini de talie si ma ridica cu usurinta, asezandu-ma pe masa, inconjoarandu-mi mijlocul cu bratele si apoi imi saruta scurt buzele. Coboara lent spre gatul meu si isi strecoara mainile reci pe sub tricou, facandu-ma sa tresar si sa scap un geamat odata ce il simt atingandu-mi pielea. Zambeste usor la auzul sunetului facut de mine si isi indreapta mainile spre spatele meu, intrandu-mi pe sub blugi.
-Uhm... Am vorbit cu Anna! astazi merg la alta prezentare, spun eu, incercand sa il opresc din ceea ce face, insa ma intreaba cu un simplu "Si...? " sateptand sa continui in timp ce el isi face de cap. Cum adica "Si? " ?! Pai azi vreau sa merg. E la sase in clubul "Millan"... Acum e ora patru jumatate, continui eu, punandu-i mainile pe umerii lui si indepartandu-l pentru a ma privi.
-Ai sa mergi cu mine, deoarece teoretic si eu ar trebui sa ma duc la toate prezentarile, imi spune el, facand un pas in spate. Uite, eu o sa vin dupa tine peste o ora, asa ca sa fii gata pana atunci, continua, incaltandu-se si iesind pe usa apartamentului.
Avand in vedere ca am destul timp pentru a ma pregati, decid sa fac un dus caldut, asa ca ma indrept spre baie, unde scap de toate hainele si intru in cada, dand drumul la apa pentru a-mi lasa trupul rasfatat de picaturile ce mi se preling pe trup. Intr-o jumatate de ora ies din baie cu un prosop in jurul taliei si merg in camera mea, unde imi scot din dulap un tricou alb si niste pantaloni de aceeasi culoare, pe care ii imbrac intr-un timp scurt. Imi usuc parul, arajandu-l cu ajutorul piaptanului si cu fixativul, iar de cum imi aud telefonul sunand si observ numarul lui Dameon, nu raspund, dar ma incalt repede si ies pe usa, incuind-o in urma mea. Cobor scarile si ies afara din bloc, uitandu-ma in jur dupa el, dar nu il vad, ci aud un claxon. Imi indrept privirea spre un Lamborghini Gallardo, negru in care se pare ca Daemon e la volan. Pentru un moment raman blocat, holbandu-ma la minunatia pe patru roti, ba chiar mai am putin si salivez avand in vedere faptul ca mereu imi ziceam ca nu voi avea sansa sa vad masina asta in fata mea, cu atat mai putin sa merg cu ea. Scutur din cap, incercand sa-mi revin, apoi ma indrept spre masina, deschizand portiera si ma asez pe bancheta din fata, fiind inca uimit de frumusetea vehicolului.
-Daemon... cate masini ziceai ca ai? Eu imi amintesc decat de BMW-ula acela negru, spun eu, atingand tot ce se afla in jurul meu si inspectand, la fel ca o pisica intr-o casa noua.
-Multe, dar nu asta conteaza. E cinci jumatate, ajungem mai repede, ceea ce e perfect, spune el, schimband subiectul.
De fapt nici nu stiu la ce ma gandesc. El e traficant, asadar mi se pare absolut logic sa-si permita asemenea lux, dar masina asta e chiar visul meu pe roti!
El porneste masina in viteza, iar eu imi pun centura de siguranta, vrand sa fiu sigur ca ajung teafar si nevatamat la club. In timpul in care nu privesc drumul, ma uit la Daemon si observ ca mereu se imbraca intr-un costum alb, care, trebuie sa recunosc ii vine foarte bine. Isi da seama ca il privesc si isi intoarce capul spre mine.
-Stiu ca sunt seducator, dar poate ma deochi, imi spune el zambind.
-Mda, sigur! Stii cum se zice, nu? Masina compenseaza marimea... replic eu, fiind mandru ca i-am raspuns inapoi, crezand ca l-am ofticat.
-Hmmm... Dar amandoi stim ca nu e adevarat in cazul meu, nu? intreaba el, intorcandu-si privirea la drum.
Nu stiu de ce, si cum a reusit, insa m-a lasat fara replica, iar ceea ce a spus m-a facut sa imi amintesc de ziua precedenta si sa rosesc puternic in obraji.
Ajungand in fata clubului, el parcheaza masina, insa cand vreau sa ies, ma prinde de mana, tragandu-ma inapoi, acaparandu-mi buzele intr-un sarut lung,patimas, la care eu ii raspund cu aceeasi intensitate.
-Asta e pentru noroc, imi spune el, indepartandu-se, si iesind apoi din masina, incuind-o cu o singura apasare al butonului care il are printre celalalte chei.
Intram amandoi in club, fiind cu zambetul pe buze, insa niciunul dintre noi nu e constient de faptul ca nicio carte nu poate avea toate paginile scrise cu sentimente de fericire, chiar daca abia acum a inceput povestea noastra...

[myuu]

In cele din urma ai postat si capitolul asta, ah cat l-am asteptat si cat incepusem sa ma rog de tine sa-mi dai mai repede ce scri [in cele din urma mi-ai dat ca sa scapi de gura mea:))].
Ce pot sa zic...Daemon a cedat prea usor cand Mark a spus ca nu mai vrea sa se culce cu el...ori il iubeste prea mult ori i s-a facut mila de el..ori...defapt alta varianta nu exista:)). Mi-a placut faza cu banana...e prea tare...

-Hei! Banana mea! spun eu imbufnat ca un copil caruia i s-a furat inghetata.
-Hmm... ia sa vedem, rosteste el apropiindu-se de mine, lipindu-si trupul de al meu si coborandu-si mana pana in zona mea intima de unde ma strange usor, facandu-ma sa scap un scancet, apoi spunand cu zambetul pe buze: este la locul ei...

Sfarsitul a fost in regula..adica este exact ce are nevoie ficul pentru a crea acel suspans...si sti ca nu-mi place sa fiu obilgata sa ma gandesc la ce se intampla mai departe, dar nu te voi stresa sa-mi spui, astept cumintica pana scri;;) [s-o crezi tu pe asta:))]
Nu mi-a placut repetitia asta in schimb "Intram amandoi in club, fiind amandoi cu zambetul pe buze" - puteai renunta la al doilea si era ok. Eh se mai intampla sa nu-t dai seama, nu-i un capat de lume, dar trebuia sa-ti zic:-"
Atat am avut sa-ti spun, astept nextul si spor la scris:*

[Serqet]

Buna , nu stii cat am asteptat sa pui noul capitol ...............e superb.
Nu inteleg de ce l-ai numit -Problemele abia incep-,pentru ca am observat din context doar
formarea "cuplului", dar in fine poate ai ceva de gand cu aceasta si problemele par in capitulul urmator.
Daemon prea mult se implica in relatie si asta imi place la nebunie. Dar si Mark devin e dependet de el si vad deja ii cumpara carne, produs alimentar care el spune ca e nesanatos ...........dar totusi a mancat si el.
Mea placut enorm fazele:
1)-rosteste el apropiindu-se de mine, lipindu-si trupul de al meu si coborandu-si mana pana in zona mea intima de unde ma strange usor, facandu-ma sa scap un scancet, apoi spunand cu zambetul pe buze: este la locul ei...-am ras atat de mult incat paream ca imi lipseste o doaga..
2) -Stiu ca sunt seducator, dar poate ma deochi, imi spune el zambind.
-Mda, sigur! Stii cum se zice, nu? Masina compenseaza marimea... o, ce gaduri pervese are Mark si credeam ca e un baiat cuminte
Imi place; modul cum scrii,volumul e perfect ( desi as vrea mai mult), nu grabesti faptele ;i cum descrii ce simt pesonajele...........
Bafta in continuare !!!!! Si revina repede cu alt capitol, te rog !!!!!!!!!
Bye!!!!!!!!!!!!!

[Mitus]

Hi
Nu stiu daca am mai postat la acest fic, insa sa sti ca il citesc inca de la primul capitol postat.
Imi place extrem de mult ca ficul acesta are multa actiune ca sa spun asa. Este exact pe placul meu.Ai un mod deosebit de a scrie ceea ce este extrem important, pentru ca scrii intr-un fel in care reusesti sa captivezi atentia cititorului.
Acest fic este foarte reusit, defapt toate ficurile tale sunt extraordinare.o//o
Imi place extrem de mult de Daemon. Este foarte pervers, insa se vede ca nu vrea sa-l faca pe zapacitul ala sa sufere.
Mi-a placut foarte mult ca Daemon a scapat repede de Ana, cum adica sa le strice aia momentul doar pentru ca Mark trebuia sa mearga la o prezentare. Daca nu o desfinteaza Daemon o desfintez eu :ha:
Faza cu banana a fost tare am ras cu lacrimi.:))
Ai mare dreptate nimeni nu poate sa aiba parte doar de sentimente frumoase. Poate ca daca vor avea cateva probleme vor deveni mai uniti si Mark isi va da seama ca de fapt Daemon il iubeste foarte mult si de faptul ca si sentimentele sale sunt la fel de puternice pentru "animalul" care il ajuta sa treaca peste ce a patit atunci cu Alex.
Continuarea cand o postezi? "?
Gambate :bye:

[Yaoi Queen]

Capitolul 11: Mesajul buclucas

De cum am intrat in club, am vazut-o pe Anna, care ne asteapta agitata, si ne indreptam cu pasi repezi spre locul in care se plimba. Il prinde pe Mark de brat, tragandu-l spre ea, iar mie imi spune ca locul meu este in fata podiumului, aratandu-mi cu degetul scaunul meu. Zambeste, apoi pleaca impreuna cu brunetul meu spre cabina de schimb si eu ma indrept spre locul indicat de catre Anna.
In scurt timp prezentarea incepe, iar langa mine se aseaza un barbat in varsta de treizeci si cinci de ani, pe care, cu siguranta il cunosc pentru ca este unul din aliatii tatalui meu si nu am o presimtirea prea buna in legatura cu venirea lui aici. Ma saluta si ma intreaba ce se mai intampla cu tata... mi se pare o conversatie normala... pana cand pica bomba.
-Cine e baiatul cu care te-ai sarutat in masina mai inainte? intreaba el, facandu-ma sa tresar brusc, insa m-am calmat repede, nevrand sa dau de inteles care este de fapt legatura mea cu acel "baiat".
-Ah... Mark. Este doar noua mea jucarie pe o perioada scurta de timp, replic eu, sigur pe mine si afisand un zambet oarecare, incercand sa-l conving ca asa este. Problema aici e, ca daca eu ii spun adevarul, se duce si ii ciripeste tatalui meu, iar cu siguranta Mark va fi dat disparut, fie ca vreau , fie ca nu, asa ca mai bine am inventat o minciuna, care ne scapa pe amandoi de probleme.
-Cred ca el este, imi spune barbatul, uitandu-se spre podium in momentul in care il observa pe brunet.
Strang din dinti din cauza nervilor, dar incerc sa par normal si ii zambesc partenerului meu. Nu vreau sa isi faca griji, asadar nu am sa ii spun despre tipul asta care ar putea fugi cu vorba la tatal meu.
-Este doar o achizitie de-a mea, de care cred ca incep sa ma satur, replic eu, punandu-mi mainile in san si privind in directia celui de langa mine.
Isi scoate telefonul mobil din celular, incepand sa caute un numar in agenda, apoi intoerce micul aparat spre mine, facandu-ma sa privesc pe ecran, intrebandu-ma daca numarul selectat este al meu. Eu ii raspund printr-un simplu "Da" apoi ma intorc la vizionarea prezentarii. Ma bate pe umar, si se ridica, spunandu-mi ca vom mai vorbi, indreptandu-se apoi spre un loc cu mult mai in spate de al meu, lasandu-ma sa privesc in continuare defilarea, care nici macar nu astept sa se termine si deja ma ridic, indreptandu-ma spre cabinele de schimb, cu gandul sa il vad pe Mark. Ciudat... parca nici de tigari nu am atat de multa nevoie cata am de el.
De cum ajung in locul propus, o intalnesc pe Anna, care se plimba agitata de colo-ncoace,asteptand sa vina Mark de pe scena.
-Am ceva de vorbit cu baiatu' tau, ii spun eu pe un ton serios, apropiindu-ma de ea. Anna aproba din cap, fara sa mai comenteze si altceva, apoi se intoace la ce facea mai devreme.
De cum iese brunetul de pe podium, il iau de mana si il duc intr-un loc ferit de lume, fara ca macar sa-l las sa-si dea seama ce se intampla.
-Ce e, Daemon? ma intreaba el curios, ridicand o spranceana.
Nu stiu daca ar trebui sa-i spun ca am putea avea probleme cu tipul acela pentru ca nu vreau sa-si faca griji sau ceva de genul asta, asa ca decid sa pastrez asta doar pentru mine. Desi chiar nu ma simt foarte in siguranta, stiind ca amicul tatei m-a vazut sarutandu-ma cu Mark... cred ca va trebui sa am mai multa grija ce fac cand il am in preajma, desi nu stiu cum voi reusi.
-Nimic... voiam sa te vad, ii raspund eu, asezandu-mi mana pe talia lui si tragandu-l aproape de mine.
-Dar nici macar nu a trecut o ora de cand m-a luat Anna de langa tine, imi spune el, privindu-ma putin ciudat.
-Ce sa fac daca simt nevoia asta sa te am tot timpul langa mine?
El tace si respiratia ii devine din ce in ce mai grea. Lasa privirea intr-o parte, fara a avea curajul sa ma priveasca... Nu stiam ca asemenea cuvinte i-ar putea face obrajii sa roseasca atat de repede, dar vazandu-l asa, imi creste acea dorinta de a-l saruta. Nu astept prea mult pentru a-mi satisface pofta si ii cuprind buzele intre ale mele, prinzandu-l in brate si strangandu-l usor. Isi aseaza bratele pe dupa gatul meu si continua sarutul cu aceeasi intensitate cu care eu l-am inceput.
-Cum de nu urli la mine? Intreb eu, dupa ce rup legatura cu buzele care mi se par atat de dulci...
-Nu cred ca pot acum. Poate mai tarziu, raspunde el, zambind usor in timp ce isi aseaza mainile pe pieptul meu. Trebuie sa merg sa defilez... spectacolul e pe terminate, continua apoi, incercand sa plece.



Inainte sa pot face un pas, ma trage inapoi, asezandu-si mana pe obrazul meu cald si rosu, strangandu-ma din nou in brate si soptindu-mi incet la ureche.

"Te iubesc..."

Inima mea incepe sa o ia razna auzind acele cuvinte venind de pe buzele lui Daemon, si raman blocat pentru un scurt timp, nestiind ce sa spun. Nu-i pot raspunde cu aceleasi vorbe speciale, pentru ca nu sunt sigur pe ceea ce simt fara de el... Il imping si plec pur si simplu, spunandu-i doar sa se intoarca la locul sau, iar eu ma indrept spre cabina mea de schimb, pentru a ma pregati sa ies din nou pe scena.
Ma intreb ce anume l-a facut sa-mi spuna lucrul acela... Pare presat de timp, si nu-mi place deloc lucrul asta. Imi iau gandul de la aceste idei, scuturand din cap si incep sa imbrac hainele ce-mi sunt asezate pe un umeras. Iesind din nou pe podium, desigur, dupa ce Anna ma verifica, din toate punctele de vedere, privesc in sala, exact in primul rand, stiind ca el trebuie sa fie acolo. Ochii lui sunt atintiti asupra mea, si incep sa fierb pe dinauntru, stiind acest lucru... Ma simt ciudat si nu ma pot concentra asupra mersului, insa reusesc sa parcurg intreaga scena, intorcandu-ma apoi in spate, unde imi imbrac hainele normale, stiind ca prezentarea se va incheia, si chiar daca ar trebui sa ies din nou, pentru a o prezenta pe creatoarea hainelor ce le-am purtat, o pot face si ceilalti baieti in locul meu. Veau doar sa ajung acasa...
Stiu ca va trebui sa dau ochii cu Daemon, si habar nu am ce ii voi spune daca mai rosteste o data acele cuvinte. Poate o sa tac si atat, pentru ca alta solutie nu am. Pur si simplu nu mai pot sa spun "te iubesc" pentru ca nu sunt absolut deloc sigur daca ceea ce zice si el e adevarat, si in plus, nu vreau sa regret momentul in care o voi face.
-Mark! aud glasul lui, strigandu-ma, in timp ce eu patrund prin multime, in incercarea de a-l gasi. Ma ia de mana fara a-i pasa de privirile celorlalti si iesim afara, intrand in automobilul ce ne asteapta in parcare.
De cum a pornit masina, a dat drumul si la muzica. Privesc cerul care este intunecat din cauza norilor ce par injectati cu cerneala, anuntand o ploaie nu prea linistita. Niciunul dintre noi nu adreseaza vre-un cuvant, si cu siguranta nu voi fi eu cel care incepe o conversatie.
-Vreau sa cumpar ceva de la magazin, spune el, oprind Lamborghini-ul dintr-o data. De cum iese el din masina, ii aud soneria telefonului pe care l-a uitat pe un mic suport, fixat pe bord, si observ ca a primit un mesaj. Nu cred ca s-ar supara daca il citesc si eu, asa ca iau micul aparat in mana si apas un singur buton, citind cu voce tare:

"Daemon, baiete, sper ca nu m-ai mintit cand mi-ai spus ca acel Mark nu inseamna nimic pentru tine. Stii ca daca ar afla tatal tau, vor fi probleme."

La ultima propizitie mi-am coborat tonul vocii, continuand sa-mi repet apoi in minte faptul ca eu nu insemn nimic pentru el...
-Ha... trebuia sa stiu, spun eu, iesind din automobil. Picaturile de ploaie deja incep sa cada, iar eu stiu ca voi merge singur acasa, fara nimic care sa ma fereasca de picaturile reci..
-Mark! Unde te duci? Ce ai patit? intreaba Daemon iesind din magazin.
-Ce am, intrebi? Ar fi trebuit sa stiu inca de la inceput ca esti doar un alt nenorocit care isi bate joc de mine! strig eu, aruncand telefonul mobil spre el. Il prinde inainte sa se izbeasca de pamantul usor udat, priveste micul ecran, apoi isi ridica privirea spre mine.
-Nu e ceea ce crezi tu... incearca el sa-mi explice dand negativ din cap, insa nu-i permit sa continue, incepand sa tip suparat.
-Nu e?! Acolo scrie clar ce si cum! e numele meu acolo? este! e si al tau? exact! ti-ai batut joc de mine? bingo! Ai castigat! acum ai sa ma lasi dracului in pace, si efectiv o sa fi inexistent pentru mine!
Spunand acele cuvinte, incep sa fug prin ploaia ce se inteteste.Inima incepe si imi bate puternic, insa nu e acelasi sentiment placut ca pana acum... ci, e dureros. O durere care imi aduce lacrimi in ochi, insa pe care nu am de gand sa le las sa cada... nu pentru o alta persoana care nu merita.
"Nu insemn nimic pentru el..." Aceste cuvinte sunt cu mult mai amare decat amintirea cruda pe care Alex mi-a lasat-o, si nu inteleg de ce... "e doar Daemon, un alt nenorocit" replic eu in intimitatea gandurilor mele, incercand sa pierd durerea ce-mi sta in piept, dar nu reusesc... Nici macar nu l-am lasat sa-mi explice, dar nu cred ca are ceva de spus. Sigur s-a laudat la cineva ca m-a avut si asa mai departe, spunand ca e o gluma tot ce are cu mine, asa ca persimt ca nu mai are nici un rost de a continua prostia asta...