28-02-2010, 11:27 PM
Capitol scris de Kaname, enjoy :)
Dimineata a sosit mai repede decat speram, eu fiind trezit de sunetul enervant al telefonului de pe noptiera. Imi intind mana dupa el, ducandu-l apoi la ureche si raspunzand fara a stii cine ma cauta atat de dimineata.
-Intr-o ora sa fii in fata blocului tau. Ia-ti cateva haine intr-un bagaj, lucruri necesare, si sa nu intarzii. Mergem in Grecia. Ne vedem acolo, imi spune vocea grabita a lui Daemon, care ma trezeste de-a binelea, dupa care inchide fara vreun alt cuvant in plus.
Ma ridic in graba din pat, incercand sa "procesez" ce am auzit, si, de indata ce inteleg, imi apare un zambet extraordinar de cretin pe chip, dupa care ma indrept spre baie pentru a face un dus revigorant. Chiar a spus "Mergem in Grecia". Doar eu si Daemon...
M-am inselat! Nu exista "Doar eu si Daemon", ci “eu, Daemon si patru gorile pe post de bodyguarzi"! iar acest lucru il realizez inca de cand ajungem la aeroport. Pentru ca stau langa Daemon, incep sa il privesc ciudat, iar el ma intreaba ce s-a intamplat, moment in care eu imi arunc privirea spre cei patru barbati imbracati la costum.
-Ei? Stai linistit, nu ne vor deranja. Au alte camere.
-Da... Dar credeam ca vom fi numai noi doi, replic eu parand dezamagit, moment in care il vad pe Daemon zambind.
-Doar nu-i baga in seama. Oricum, avem nevoie de ei pentru protectie, deoarece e periculos. De aceea tu vei sta mereu in camera, imi spune, dupa care imi saruta usor buzele.
-Cee?! Adica nu voi putea sa vizitez Atena?!
-Daca vrei sa te aduc intreg inapoi acasa, atunci vei ramane in camera de hotel, rosteste el, prinzandu-ma de barbie.
Vazand ca incep sa ma bosumflu, ma trage mai aproape de el, soptindu-mi apoi la ureche:
-Nu trebuie sa vizitezi... Ai sa vezi ca vor fi momente de neuitat.
De cum aud acele cuvinte, simt cum sangele mi se aduna in obraji, si imi las capul in jos, putin rusinat. Am decis sa ignor acele gorile, si inaintez, mergand cu pasi grabiti spre avionul in care ne vom imbarca. Nu dupa mult timp, pasim inauntrul aeronavei, cautandu-ne locurile.
Scaunele par mai degraba niste fotolii imbracate in piele crem, deoarece sunt ale naibii de confortabile, parca invitandu-ma sa trag un pui de somn. Eu ma asez pe cel de langa geam, iar Daemon langa mine. De gorile nu m-am interesat, pentru ca sunt prea nerabdator sa ajungem acolo.
-Daemon, cum te-ai hotarat sa ma iei cu tine? intreb eu, privindu-l plin de curiozitate.
-Nu am reuzit sa adorm aseara, stiind ca te-ai suparat. Am sunat la agentie si am mai cumparat un bilet, desi, sincer sa fiu, sunt ingrozit de gandul ca ti s-ar putea intampla ceva. Dar tu? De ce ai tinut mortis sa vii? Chiar atat de multa incredere ai in mine?
-Da... desi nu stiu daca ar trebui. Inca nu sunt sigur, dar cand mi-ai spus ca nu pot sa vin, ma gandeam cat de mult urasc timpul in care nu esti langa mine, iar cand m-ai sunat de dimineata, nu puteam decat sa fiu fericit ca vrei sa ma iei cu tine.
-Crede-ma, niciodata nu mi-a fost atat de teama sa iau pe cineva cu mine cand am afaceri ilegale de incheiat. Nici acum nu sunt sigur daca am procedat corect...
Spunand acele cuvinte, ne indreptam atentia spre o stewardesa care ne anunta ca avionul va decola in scurt timp, pe urma ne ureaza un zbor placut. Doar in cateva minute, resimtim miscarea vehicolului aerean, dupa care ne desprindem de pamant, iar eu urmaresc pe geam imaginea orasului care se indeparteaza tot mai mult pana cand ajung sa il pierd din raza mea vizuala.
-Deja iti e dor? ma interaba el in soapta, aproape de urechea mea.
-Nu chiar... dar nu am mai fost niciodata cu avionul si eram curios, raspund eu, intorcandu-mi chipul spre Daemon, continuand apoi: Problema e alta...Anna. O sa ma jupoaie de viu cand ma voi intoarce. Deja o vad scotand flacari pe nari, in timp ce ma frige ca pe un pui la rotisor.
-Tine minte asta, pentru ca am sa te devorez dupa ce ajungem la hotel, replica el, chicotind, apoi sarutandu-ma usor pe gat. Din nou, obrajii mei capata o culoare rozalie, si imi intorc privirea inapoi pe geamul mic al avionului.
Aud vocea lui Daemon rostindu-mi numele, apoi ii simt mana, apasand pe umarul meu. se pare ca am adormit... Imi deschid ochii incet, privind in jur si realizez sa inca ma aflu in avionul care tocmai a aterizat.
-Haide, iubire, am ajuns... O sa luam un taxi, care ne va duce la hotel, imi spune Daemon, intinzandu-mi mana, pentru a ma indemna sa ma ridic de pe scaunul atat de confortabil.
Ajungand inafara aeroportului, impreuna cu Daemon ne urcam intr-un taxi, desigur, asezand inainte bagajele in portbagaj, iar cele patru maimute au facut acelasi lucru, insa in alte taxiuri.
In scurt timp, ajungem in fata hotelului, a carui nume apartine unui zeu grec, "Poseidon", unde coboram din automobil. Eu admir maretia din fata ochilor mei, care este construita aproape in intregime din sticla fumurie (parterul fiind unicul care pare a avea pereti normali). Deja incepe sa-mi placa, mai ales ca are aproximativ treizeci de etaje, iar eu ador sa ma aflu la inaltime.
Doi barbati, imbracati in costume de culoarea verde inchis, angajati ai hotelului, ne iau bagajele din spatele masinii, in timp ce un altul ne deschide usa din sticla, poftindu-ne inauntrul complexului, fiind urmati din spate de catre bodyguarzii care au sosit odata cu noi.
Sunt atat de atras de aspectul superb al hotelului, incat nu pot face nimic altceva decat sa ma invart pe calcaie si sa privesc in jur. Tavanul este alb, acoperit de spoturi, in timp ce peretii au o culoare de un violet deschis. Perdelele albe sunt prinse de-o parte si de alta a geamurilor mari, permitand luminii naturale sa patrunda in incapere, iar persoanelor dinauntru sa priveasca ce se afla in jurul hotelului.
In partea dreapta este piscina, care pare a avea o forma ovala, in stanga si in partea din fata, e soseaua, iar in spate e o micuta gradina cu cativa pomisori si garduri de flori colorate.
Daemon ma intrerupe din admirat, prinzandu-ma de incheietura mainii si tragandu-ma dupa el, fara a-mi mai oferi ocazia de a privi intreaga incapere. Tot ceea ce mai observ, este un acvariu imens de pesti colorati, mici si mari, incastrat in peretele din partea dreapta, un pian din lemn, a carui culoare e un visiniu inchis, asezat vis-a-vis de barul din holul hotelului.
De cum intram intr-un lift, el apasa pe butonul douazeci si unu, iar dupa ce se inchid usile, incep a ma agita ca un copil mic, pe tema acestui hotel.
-Daemon, e prima oara cand vin intr-un loc atat de al dracu de... luxos! Adica am mai fost in cluburi pentru prezentari de moda, stii si tu... dar asa ceva...
Nici macar nu mi-a dat voie sa-mi termin propozitia, deoarece ma trage in bratele sale, indemnandu-ma sa tac.
-Lasa asta. Trebuie sa avem grija ca nu cumva sa fi observat de cineva... Dar acum am nevoie de un sarut, imi spune el, prinzandu-ma de barbie si apropiindu-si chipul de al meu.
-Parca spuneai ca trebuie sa avem grija. Poate sunt camere de filmat in lift. In plus, nu esti un adolescent. Poti astepta, replic eu, asezandu-mi mainile pe pieptul sau, pentru a-l tine la departare.
-Nu exista camere in lift, crede-ma, stiu foarte bine. Si probabil nu mai sunt un adolescent, dar sunt adult... deci nevoile sunt mai mari!
Fara a-mi mai da libertatea de a rosti un singur cuvant, isi uneste buzele cu ale mele, lipindu-ma apoi de unul din peretii liftului. Isi strecoara limba in lacasul meu umed, cautand ca eu sa ma alatur lui, ceea ce se intampla, insa nu pentru mult timp, deoarece auzim acel sunet caracteristic unui lift care a ajuns la etajul corespunzator, iar in acel moment, Daemon se indeparteaza. El inainteaza pe holul cel lung, spre camea nostra, a carei usi e deschisa, iar bagajele asezate langa dulap, de catre acei barbati care le-au luat de indata ce am ajuns inaintea hotelului. Acestia ne-au urat o sedere placuta, dupa care s-au facut nevazuti.
Daemon isi intoarce privirea spre mine, merge lent spre usa pe care o incuie, apoi isi arcuieste buzele intr-un zambet pervers, lasandu-ma sa inteleg ce urmeaza sa se intample. Simt imediat cum obrajii mi se incalzesc doar stiind ca ma priveste in felul acela, si imi las capul in jos, usor jenat.
-Am un sentiment ca asta va fi o saptamana plina, rosteste el, indreptandu-se cu pasi mici spre mine...
Capitolul 16: Dorinta implinita
Dimineata a sosit mai repede decat speram, eu fiind trezit de sunetul enervant al telefonului de pe noptiera. Imi intind mana dupa el, ducandu-l apoi la ureche si raspunzand fara a stii cine ma cauta atat de dimineata.
-Intr-o ora sa fii in fata blocului tau. Ia-ti cateva haine intr-un bagaj, lucruri necesare, si sa nu intarzii. Mergem in Grecia. Ne vedem acolo, imi spune vocea grabita a lui Daemon, care ma trezeste de-a binelea, dupa care inchide fara vreun alt cuvant in plus.
Ma ridic in graba din pat, incercand sa "procesez" ce am auzit, si, de indata ce inteleg, imi apare un zambet extraordinar de cretin pe chip, dupa care ma indrept spre baie pentru a face un dus revigorant. Chiar a spus "Mergem in Grecia". Doar eu si Daemon...
*
M-am inselat! Nu exista "Doar eu si Daemon", ci “eu, Daemon si patru gorile pe post de bodyguarzi"! iar acest lucru il realizez inca de cand ajungem la aeroport. Pentru ca stau langa Daemon, incep sa il privesc ciudat, iar el ma intreaba ce s-a intamplat, moment in care eu imi arunc privirea spre cei patru barbati imbracati la costum.
-Ei? Stai linistit, nu ne vor deranja. Au alte camere.
-Da... Dar credeam ca vom fi numai noi doi, replic eu parand dezamagit, moment in care il vad pe Daemon zambind.
-Doar nu-i baga in seama. Oricum, avem nevoie de ei pentru protectie, deoarece e periculos. De aceea tu vei sta mereu in camera, imi spune, dupa care imi saruta usor buzele.
-Cee?! Adica nu voi putea sa vizitez Atena?!
-Daca vrei sa te aduc intreg inapoi acasa, atunci vei ramane in camera de hotel, rosteste el, prinzandu-ma de barbie.
Vazand ca incep sa ma bosumflu, ma trage mai aproape de el, soptindu-mi apoi la ureche:
-Nu trebuie sa vizitezi... Ai sa vezi ca vor fi momente de neuitat.
De cum aud acele cuvinte, simt cum sangele mi se aduna in obraji, si imi las capul in jos, putin rusinat. Am decis sa ignor acele gorile, si inaintez, mergand cu pasi grabiti spre avionul in care ne vom imbarca. Nu dupa mult timp, pasim inauntrul aeronavei, cautandu-ne locurile.
Scaunele par mai degraba niste fotolii imbracate in piele crem, deoarece sunt ale naibii de confortabile, parca invitandu-ma sa trag un pui de somn. Eu ma asez pe cel de langa geam, iar Daemon langa mine. De gorile nu m-am interesat, pentru ca sunt prea nerabdator sa ajungem acolo.
-Daemon, cum te-ai hotarat sa ma iei cu tine? intreb eu, privindu-l plin de curiozitate.
-Nu am reuzit sa adorm aseara, stiind ca te-ai suparat. Am sunat la agentie si am mai cumparat un bilet, desi, sincer sa fiu, sunt ingrozit de gandul ca ti s-ar putea intampla ceva. Dar tu? De ce ai tinut mortis sa vii? Chiar atat de multa incredere ai in mine?
-Da... desi nu stiu daca ar trebui. Inca nu sunt sigur, dar cand mi-ai spus ca nu pot sa vin, ma gandeam cat de mult urasc timpul in care nu esti langa mine, iar cand m-ai sunat de dimineata, nu puteam decat sa fiu fericit ca vrei sa ma iei cu tine.
-Crede-ma, niciodata nu mi-a fost atat de teama sa iau pe cineva cu mine cand am afaceri ilegale de incheiat. Nici acum nu sunt sigur daca am procedat corect...
Spunand acele cuvinte, ne indreptam atentia spre o stewardesa care ne anunta ca avionul va decola in scurt timp, pe urma ne ureaza un zbor placut. Doar in cateva minute, resimtim miscarea vehicolului aerean, dupa care ne desprindem de pamant, iar eu urmaresc pe geam imaginea orasului care se indeparteaza tot mai mult pana cand ajung sa il pierd din raza mea vizuala.
-Deja iti e dor? ma interaba el in soapta, aproape de urechea mea.
-Nu chiar... dar nu am mai fost niciodata cu avionul si eram curios, raspund eu, intorcandu-mi chipul spre Daemon, continuand apoi: Problema e alta...Anna. O sa ma jupoaie de viu cand ma voi intoarce. Deja o vad scotand flacari pe nari, in timp ce ma frige ca pe un pui la rotisor.
-Tine minte asta, pentru ca am sa te devorez dupa ce ajungem la hotel, replica el, chicotind, apoi sarutandu-ma usor pe gat. Din nou, obrajii mei capata o culoare rozalie, si imi intorc privirea inapoi pe geamul mic al avionului.
*
Aud vocea lui Daemon rostindu-mi numele, apoi ii simt mana, apasand pe umarul meu. se pare ca am adormit... Imi deschid ochii incet, privind in jur si realizez sa inca ma aflu in avionul care tocmai a aterizat.
-Haide, iubire, am ajuns... O sa luam un taxi, care ne va duce la hotel, imi spune Daemon, intinzandu-mi mana, pentru a ma indemna sa ma ridic de pe scaunul atat de confortabil.
Ajungand inafara aeroportului, impreuna cu Daemon ne urcam intr-un taxi, desigur, asezand inainte bagajele in portbagaj, iar cele patru maimute au facut acelasi lucru, insa in alte taxiuri.
In scurt timp, ajungem in fata hotelului, a carui nume apartine unui zeu grec, "Poseidon", unde coboram din automobil. Eu admir maretia din fata ochilor mei, care este construita aproape in intregime din sticla fumurie (parterul fiind unicul care pare a avea pereti normali). Deja incepe sa-mi placa, mai ales ca are aproximativ treizeci de etaje, iar eu ador sa ma aflu la inaltime.
Doi barbati, imbracati in costume de culoarea verde inchis, angajati ai hotelului, ne iau bagajele din spatele masinii, in timp ce un altul ne deschide usa din sticla, poftindu-ne inauntrul complexului, fiind urmati din spate de catre bodyguarzii care au sosit odata cu noi.
Sunt atat de atras de aspectul superb al hotelului, incat nu pot face nimic altceva decat sa ma invart pe calcaie si sa privesc in jur. Tavanul este alb, acoperit de spoturi, in timp ce peretii au o culoare de un violet deschis. Perdelele albe sunt prinse de-o parte si de alta a geamurilor mari, permitand luminii naturale sa patrunda in incapere, iar persoanelor dinauntru sa priveasca ce se afla in jurul hotelului.
In partea dreapta este piscina, care pare a avea o forma ovala, in stanga si in partea din fata, e soseaua, iar in spate e o micuta gradina cu cativa pomisori si garduri de flori colorate.
Daemon ma intrerupe din admirat, prinzandu-ma de incheietura mainii si tragandu-ma dupa el, fara a-mi mai oferi ocazia de a privi intreaga incapere. Tot ceea ce mai observ, este un acvariu imens de pesti colorati, mici si mari, incastrat in peretele din partea dreapta, un pian din lemn, a carui culoare e un visiniu inchis, asezat vis-a-vis de barul din holul hotelului.
De cum intram intr-un lift, el apasa pe butonul douazeci si unu, iar dupa ce se inchid usile, incep a ma agita ca un copil mic, pe tema acestui hotel.
-Daemon, e prima oara cand vin intr-un loc atat de al dracu de... luxos! Adica am mai fost in cluburi pentru prezentari de moda, stii si tu... dar asa ceva...
Nici macar nu mi-a dat voie sa-mi termin propozitia, deoarece ma trage in bratele sale, indemnandu-ma sa tac.
-Lasa asta. Trebuie sa avem grija ca nu cumva sa fi observat de cineva... Dar acum am nevoie de un sarut, imi spune el, prinzandu-ma de barbie si apropiindu-si chipul de al meu.
-Parca spuneai ca trebuie sa avem grija. Poate sunt camere de filmat in lift. In plus, nu esti un adolescent. Poti astepta, replic eu, asezandu-mi mainile pe pieptul sau, pentru a-l tine la departare.
-Nu exista camere in lift, crede-ma, stiu foarte bine. Si probabil nu mai sunt un adolescent, dar sunt adult... deci nevoile sunt mai mari!
Fara a-mi mai da libertatea de a rosti un singur cuvant, isi uneste buzele cu ale mele, lipindu-ma apoi de unul din peretii liftului. Isi strecoara limba in lacasul meu umed, cautand ca eu sa ma alatur lui, ceea ce se intampla, insa nu pentru mult timp, deoarece auzim acel sunet caracteristic unui lift care a ajuns la etajul corespunzator, iar in acel moment, Daemon se indeparteaza. El inainteaza pe holul cel lung, spre camea nostra, a carei usi e deschisa, iar bagajele asezate langa dulap, de catre acei barbati care le-au luat de indata ce am ajuns inaintea hotelului. Acestia ne-au urat o sedere placuta, dupa care s-au facut nevazuti.
Daemon isi intoarce privirea spre mine, merge lent spre usa pe care o incuie, apoi isi arcuieste buzele intr-un zambet pervers, lasandu-ma sa inteleg ce urmeaza sa se intample. Simt imediat cum obrajii mi se incalzesc doar stiind ca ma priveste in felul acela, si imi las capul in jos, usor jenat.
-Am un sentiment ca asta va fi o saptamana plina, rosteste el, indreptandu-se cu pasi mici spre mine...