Sex, Blood & Violence [+18]

[Lye]

Infiltrare

Dracu să mă ia dacă nu îmi doresc să mă aflu la volanul frumoasei mele. Ea niciodată nu ar fi scos zgomotul ăsta deranjant pe care îl scoate maşina lui Sam. Nu are pic de rafinament. Este un automobil puternic… şi atât. Dacă te gândeşti cumva să îmi spui că sunt prea critic cu lucrurile celor din jurul meu, nu o face. Ţi-am mai zis… părerea ta nu mă interesează. Tu te afli aici ca să mă urmăreşti, fascinat de acţiunile mele. Tu ai nevoie de mine… nu eu de tine.
Nu suport să văd cum merge cu şaptezeci de kilometrii la oră. Maşina asta poate mai mult de atât. Dar nu… el o îneacă, o sufocă la o viteză cu care eu nu-mi permit să merg. Nici măcar la început… nu am avut cutezanţa să conduc atât de… încet. El sau un melc drogat… cam acelaşi lucru.
Oprim la stop. Un prilej excelent să analizez corpul puicuţei care stă pe bancă. Ah drace… ce picioare drepte, ce sâni. Mi-aş plimba limba pe ei minute în şir, încercând să le găsesc aroma. I-aş suge.. i-aş muşca… m-aş juca în voie cu trupul ei. Dar vocea lui Samuel îmi îmi întrerupe şirul fanteziei. Grozav moment şi-a găsit ăsta să vorbească.
-Fiaro… vreau să îţi pun o întrebare.
Îl privesc, aşteptând să văd ce îmi va spune. Îmi arcuiesc sprânceana, vizibil interesat de discuţia pe care el a deschis-o.
-Niciodată nu am ştiut cu exactitate când ţi-ai dobândit porecla. Doar ipoteze… cum că ai fi omorât un clan întreg. Este adevărat?
Expresia feţei mi s-a schimbat brusc. Detestam, uram să fiu întrebat despre originea supranumelui meu. Era unul dintre cele mai delicate subiecte. Şi nu voiam să vorbesc despre el.
-Nu sunt obligat să îţi răspund la această întrebare. Îi spun eu în timp ce ochii mei parcurgeau drumul pe care mergeam.
Nu a mai spus nimic. Asta mai trebuia şi cu siguranţă m-aş fi enervat… destul de tare. Cu siguranţă ţi-am trezit interesul. Sunt sigur că vrei să ştii de unde vine numele de “Fiara”. Ca răsplată pentru că îmi urmăreşti acţiunile, îţi voi spune. Dar poate într-o altă zi. Cine ştie?
Drumul până la reşedinţa Gambino a fost liniştit. Nici-o altă întrebare, nici-o altă discuţie deschisă de vre-unul dintre noi. Sam opreşte maşina în faţa porţilor uriaşe, negre. Ce gusturi proaste. Chestiile alea semănau mai mult cu porţile unui cimitir decât al unei case. Defapt… în loc de grădină mă aşteptam să văd o mulţime de morminte, cu cruci pe care erau scrise numele foştilor mei camarazi, căzuţi la datorie. Samuel apasă pe claxon, zgomot care mă face să tresar. I-aş fi spus câteva jigniri, dar nu am mai avut timp. Porţile s-au deschis, iar noi am fost întâmpinaţi de doi bărbaţi, ce îşi ţineau armele strânse la piept. Costume albastre, elegante şi curate le acopereau trupurile. Dacă vreţi să vă faceţi o impresie despre cum arătau… gândiţi-vă la filmele de duzină, în care apar mafioţi gata să distrugă lumea. Exact aşa arătau ei. Unul dintre ei se apropie de noi, privindu-mă cu atenţie. Acelaşi lucru îl fac şi eu, doar că mult mai indiferent.
-Domnul Gambino ne aşteaptă. Spune roşcatul de lângă mine, tuşind uşor.
Asta a reuşit să mă facă să îmi schimb expresia feţei. Eram uimit… dar nu voiam să las asta să se vadă. Matahala cu ochelari negri de soare i-a făcut semn spre casă, ce a însemnat un fel de aprobare. Fiind destul de departe de cei doi bodyguarzi, l-am apucat pe Sam de umăr.
-Gambino? Adică tu m-ai adus direct la şef.
-Exact. Nimeni de aici nu ştie că Fiara lucrează pentru clanul advers. Dar şeful cel mare întodeauna a râvnit după cineva ca tine. Capabil să omoare până şi un copil, fără urmă de regret în ochi. Încrederea pe care o are în mine a fost destul de mare cât să te pot aduce chiar în mijlocul cuibului. La matcă.
Am rânjit, dând mulţumit din cap. Lucrurile deveneau foarte uşoare. Nimeni nu ştia nimic despre mine. Doar ca sunt un asasin cu sânge rece. Dar eu… ştiam tot despre ei. Până în cele mai mici detalii.
Samuel parchează în faţa casei, coborând în linişte din automobil. Acelaşi lucru îl fac şi eu, urmându-l. În tot acest timp, am analizat casa. Era mai bine păzită decât o fortăreaţă. Dimensiunile ei erau incredibil de… exagerate. Niciodată nu am înţeles de ce bogătaşii ăştia se întrec în imobile. Care e mai mare, mai luxos, mai… aah, dracu să vă ia de snobi.
Merg foarte aproape de roşcat, ce păşeşte pe o alee îngrădită de trandafiri galbeni şi albi. Eram destul de uimit. Nu mă aşteptam să văd atâtea flori care să crească atât de frumos într-un mediu aşa… rece. Probabil că avea cine să le îngrijească.
În cele din urmă, ajungem în spatele casei. La câţiva metri de piscina în forma de G, un om trecut de prima tinereţe juca golf. Părea atât de… amuzant în acei pantaloni scurţi, în carouri. Sam a grăbit pasul, făcându-mi semn să mă opresc. Da… cu siguranţă că acum urmau prezentările. Cum aş putea să mă prefac, fără să îi spun că într-una din nopţi, aş putea să îi zbor creierii, făra sa fac vre-un zgomot? Dar nu am mai avut timp de gândire… pentru că cei doi se îndreaptă spre mine. Tuşesc uşor, luând o poziţie prezentabilă.
-Deci tu eşti Fiara. Este o onoare pentru mine să te afli în umila mea casă.
-Da, într-o casă ca aceasta se joacă căţelul meu. Foarte umilă. Spun eu pe un ton ironic, privindu-l pe acesta cum îşi pune trabucul în scrumiera ţinută de Samuel.
-Numele meu este Casius. Casius Gambino.
Îl privesc, aprobând discret din cap.
-Observ că aveţi o grădină foarte frumoasă. Ciudat pentru o persoană atât de importantă ca dumneavoastră… să aveti o pasiune atât de ciudată. Spun eu cu acelaşi rânjet ironic pe buze.
-Florile? Nu… nu înţelege greşit. Fiica mea are o pasiune pentru ele.
Ăsta este un amănunt care mi-a scăpat. Tipul are o fiică. Sunt tare curios să văd cum arată fetiţa unui mafiot. Cu siguranţă este răsfăţată până la Dumnezeu şi înapoi… cu o mulţime de mofturi. Urăsc femeile de genul ăsta. Dar sunt al dracu de sălbatice în pat. Deci… sunt şi ele bune de ceva, la urma urmei. Ştiu… încă eşti intrigat de comportamentul meu. Obişnuieşte-te. Nu mă voi schimba doar ca să îţi fiu ţie pe plac.
-Serios? Şi unde este domnişoara…
-Helena. Nu ştiu. Probabil că pe undeva prin grădină. Îi place la nebunie să admire florile, să le miroasă. Are o viaţă destul de plictisitoare, dacă mă întrebi pe mine, din punctul de vedere al unui tată. Spune acesta continuând să ţină trabucul între buze.
-“Cu siguranţă că tu ai o viaţă a dracului de interesantă”. Gândesc, continuând să zâmbesc.
Nici dacă mă chinuiam, zâmbetul meu nu putea fi mai forţat de atât. Îmi dau seama că “şeful” are ceva de discutat cu Samuel. Este normal să nu mă vrea prin preajmă când este vorba despre discuţii private. Chiar dacă eram Fiara, nu trebuia sa uit pentru ce mă aflam acolo. Nu era nevoie să mă grăbesc.
Mă plimbam agale printre flori, vizibil indignat de mulţimea de culori ce mă îngrădeau. Niciodată nu mi-au plăcut. Par atât de vesele şi… feminine. Nu m-aş vedea niciodată cumpărând sau având grijă de flori. Am şi eu demnitatea mea de bărbat, pentru numele lui Dumnezeu.
Aparenta mea “scârbă” este întreruptă de un cântec. Nicicând nu am auzit o voce mai frumoasă… mai angelică. Da, chiar şi eu puteam să îmi dau seama când cineva cântă atât de… suav. Dar.. a cui era vocea?
Habar nu am.

[Neith]

Imi place fic-ul tau pentru ca este diferit , aduce un aer nou . ,, Sex, Blood & Violence’’ intr-un singur cuvant viata .

Chris este un personaj de la care ma astept la orice . Este imprevizil , arogant , nepasator . Nu stiu de ce am speranta ca Helen Il va schimba , dar vom afla doar in urmatoarele capitole . Totusi sunt curioasa in legatura cu porecla , a demostrat ca e o fiara in mai multe domenii , as vrea insa aflu cum a dobandit-o si de ce . Si sper sa se fi inselat in privinta Helenei , sa fie diferita, nu rasfata .
Sper sa postezi un capitol cat mai curand .

[Lye]

Uimire

Mă uit cu uimire prin grădină şi încerc să găsesc sursa acelui cântec. Chiar şi un ignorant nenorocit ca mine era încântat de vocea aia. Dacă aş fi putut să asemăn glasul unui înger cu ceva… cu siguranţă că acela ar fi. Am început să înaintez printre florile înalte, enervat de mulţimea de insecte ce mi se aşezau pe mână. Dracu să vă ia de gâze scârboase şi urâte. Mă uit în toate părţile şi încerc să îmi dau seama unde sunt “graniţele” acestei grădini. Dumnezeu sau Satana ştiu până unde se întinde. De undeva, dintr-o mulţime de bălării, văd cum răsare o pată de culoare. Mă îndrept spre ea, frecându-mi fericit mâinile. Dacă fiica lui Gambino arăta aşa cum îmi închipuiam… cu siguranţă că aceasta “misiune” va fi mai plăcută ca niciodată.
Dar pe măsură ce mă apropii… sunt din ce în ce mai uimit. Şi nu… într-un mod plăcut. Femeia pe care eu mă aşteptam sa o găsesc este defapt o fetiţă. Trupul ei mic şi plălând nu îi dă mai mult de… şaptisprezece ani. Sânii nu foarte mari sunt acoperiţi de o bluză ce este închisă până aproape de gât. Sper că cei care le-au inventat să se răsucească în mormânt. Picioarele… da, sunt aşa cum îmi plac. Doar că… nu la fel de lungi ca cele ale ultimei blonde cu care m-am tăvalit. Eşti oripilat de acest cuvânt, nu-I aşa? Nu-mi pasă. Părul… negru şi drept îi ajunge până la talie. Încă un minus în tabelul preferinţelor mele. Sper doar că ea nu este fiica lui Gambino.
-Ce grădină hidoasă. Spun eu exprimându-mi dezgustul.
-Poftim?
La dracu… puştoaica asta nu m-ar putea atrage din punct de vedere sexual nici într-o mie de ani. Ochii albaştri îi spunt atât de copilăroşi… încât îmi provoacă… greaţă? Da… cred că ăsta este cuvântul.
-Grădina… este foarte frumoasă. Rectific eu, rânjind într-un mod mai mult decât forţat.
-Mulţumesc.
Zâmbetul şi tonul vocii aduceau ultimul şi decisivul minus. Nu era răsfăţată… aşa cum mă aşteptam. Ci prostuţă şi naivă. Al dracu de naivă. S-a ridicat, scuturându-şi pantalonii albi de praf şi pământ.
-Christian Braga. Spun eu, întinzând mâna.
-He…Helena.
Mda… cele mai erotice gânduri mi-au fost zdrobite de ultima ei replică. Deci ea era fiica lui Gambino. Mi se părea atât de ştearsă şi lipsită de vre-o importanţă. Opusul femeilor care mie îmi plăceau. Şi pot să pariez că e virgină. Deja devine patetic.
-Tu eşti noul angajat al tatălui meu, nu-i aşa? Îmi spune ea, mângâind petalele unei flori.
-Da. Răspund eu mândru, păstrându-mi acelaşi rânjet forţat pe buze.
-Groaznic. Alt tânăr care a căzut în mrejele banilor. Lucrurile ce le obţineţi de pe urma acestor afaceri vi se par nemaipomenit, încântătoare. Dar… ce este mai uşor decât să ucizi pe cineva şi să te bucuri de pe urma acestui lucru? Câte crime se ascuns în ochii tăi? Cât sânge îţi acoperă mâinile?
Mi-a atins obrazul, privindu-mă. Privirea ei era plină de milă… regret. Dezgustat, îi apuc palma, dând-o violent la o parte.
-Mai bine ţi-ai vedea de flori şi gâze.
I-am întors spatele, venind spre casă. Cu siguranţă nu era o răsfăţată… dar îi plăcea să vorbeasca al dracu de mult. Lucru care pe mine mă deranja. Femeile trebuie să facă altceva cu gura… nu să o foloseasca pentru a ne stresa. Îmi bag mâinile în buzunare, cautând pachetul de ţigări, care în mod incert… lipsea. Unde aş fi putut să-l las? Uneori, Antonio avea dreptate. Eram împrăştiat. Dar chiar şi aşa… tot frumos sunt. Îmi trec degetele prin păr şi dau capul pe spate. Am nevoie clar să mă relaxez. Te întrebi cumva… cu cine? Cu o blondă focoasă, bineînţeles. Dar frumoasele mele gânduri sunt întrerupte violent de apariţia lui Gambino. Acesta ţine între buze trabucul închis la culoare în timp ce fumul cenuşiu îi îmbrăca faţa.
-Am văzut că ai cunoscut-o pe frumoasa mea fiică, Helena.
-Da… o adevărată încântare. Spun eu tragând adânc aer în piept.
-Ea este foarte diferită de fetele din ziua de astăzi. Nu se bucură de ceea ce are. Nu îi place cu ce mă ocup. Este timidă. Şi-a găsit refugiul între flori şi cărţi. Nu ai idee cât îmi doresc să fie diferită.
-Cu siguranţă că discuţia despre domnişoara Helena este foarte interesantă, dar şi mai interesant este faptul că noi trebuie să discutăm anumite lucruri.
-Tinere, îmi placi. Eşti hotărât şi direct. O adevărată fiară.
Am aprobat din cap, urmându-mi noul şef prin labirintul construit din floricele multicolore… şi cu un miros care te ameţea. Cu siguranţă că acesta este un peisaj în care nu mă veţi mai vedea prea curând.
De cum am păşit în casă, ăm fost uimit… nu într-un mod foarte plăcut, de aspectul acesteia: candelabre de cristal tronau deasupra mea, vasele chinezeşti frumos pictate se odihneau în colţuri, statuile greceşti din marmură mă priveau cu ochii lor reci şi goi. Cât snobism… ce anvergură putea lua dorinţa de a te simţii… măiastru. Scârbos.
Dracu ştie pe unde am luat-o. Holurile întortocheate mă oboseau mai rău decât aleile grădinii. Însă cele mai urâte înjurături mi-au fost smulse din minte de modul în care m-am oprit. Brusc… agresiv. Un tip înalt, cu un trup atletic s-a pus în faţa mea, asemenea unui zid. I-am rânjit, reprimându-mi al naibii de tare instinctul care în acel moment, nu voia să îmi de-a pace: acela de a-i muta faţa la spate. Înţelegi ce am vrut să spun? Dacă nu… eu nu stau să îţi explic.
-Nu ştiu cine eşti… dar nimeni nu mă priveşte cu atâta superioritate. Îi spun eu, cu dinţii încleştaţi.
Dacă aş fi putut, l-aş fi ars cu focul din ochii mei. Atât de tare mă ardeau. Simţeam senzaţia dinţilor mei care călcau cu putere unii pe ceilalţi. Mi-am strâns pumnii, gata să îi şterg zâmbetul idiot de pe faţă. Însă a fost salvat de… şef!
-Gabriel, nu trebuie să reacţionezi aşa. El este noul tau coleg. Christian Braga, alias Fiara.
Deja devenea enervant să îmi aud numele de atâtea ori. Mai ales porecla.
-Aha, deci tu eşti celebrul asasin. Scuzele mele pentru intervenţia de mai devreme.
Asasin? Celebru? Bun… începeam să aflu lucruri destul de noi. Nu ştiam că dacă omori câteva zeci de persoane… eşti considerat astfel. Dar deh… încă un plus pentru bărbatul fatal.
-Să intrăm în birou. Gabriel, ai grijă să nu fim deranjaţi.
Masivul roşcat a aprobat discret din cap, punându-se în faţa celor două uşi albe, ce se deschideau prin apăsarea unui singur buton. O metodă foarte… veche şi deloc costisitoare. Bine… sper că mi-ai simţit sarcasmul… şi că tu, cititorule… îmi împărtăşeşti părerea.
Îl urmăream pe Gambino cum se aşează în spatele biroului oval, din lemn de mahon. Nu am putut trece cu vederea tabloul de pe suprafaţa închisă la culoare. Helena… ce nu era prea departe de o călugăriţă. Se pare că puştoaica a avut aparat dentar. Amuzant… foarte amuzant.
-Şi după cum spuneam, dragul meu Christian… alături de mine vei avea un viitor mai mult decât perfect. Bani, călătorii, femei, maşini puternice… poţi avea orice îţi doreşte sufletul. Atăta timp cât mă slujeşti cu credinţă.
-Asta înseamnă să devin căinele tau fidel, nu-i aşa? Răspund eu, ţinându-mi mâinile în sân.
-Îndrăzneala ta de a-mi vorbii pe acest ton este demnă de admirat. Şi da, ăsta este preţul pe care trebuie să-l plăteşti.
Însă atenţia mi-a fost captată de ceva. Inelul pe care nemernicul îl purta pe degetul mare. Lat de aproape un deget, dintr-un argint cenuşiu… cu două iniţiale : F.C
-O întrebare… de unde ai acel inel?
-Ăsta? Un simplu cadou… pe care mi l-am făcut. Spune el privind cu atenţie bijuteria.
-Şi… iniţialele de la ce provin?
-Nimic important.
Începeam să devin din ce în ce mai agitat, mai nervos. Băteam din picior, continuam să strâng din pumni. Ştiam al cui era inelul… şi ştiam provenienţa iniţialelor. “Cadoul” nemernicului era defapt… nu, nu este timpul să îţi spun acum. Vei afla, cu siguranţă. Dar nu în momentul ăsta… nu azi. Aşa ca răbdare cititorule, rabdare. Trebuie să fi liniştit. Trebuie să îţi păstrezi calmul care pe mine mă păraseşte uşor. Dumnezeu îmi este martor că dacă voi comite o crimă… nu este vina mea.

[BloodyInnocence]

super tare, ai de toate, dar stii asta deja asa ca nu mai trebuie sa o repet. Dupa greseli m-am uitat dar nu am vazut.
M-ai facut super curioasa... care este mai exact trecutul lui Christian? Si ce este cu acel inel? apartinut cuiva la care a tinut el sau un fost sef ceva?
De abia astept sa vad continuarea....
Nu pot decat sa iti spun bravo, te pricepi atat de bine sa scrii acest gen de povesti. reusesti sa captezi atentia cititorului si sa il faci sa ceara mai mult.

[Lye]

Relaxare

Continuam să stau în biroul nenorocitului, ascultând cuminte mulţimea de reguli pe care mi le arunca în faţă. Loialitate? Încredere? Sinceritate? Urma să mă transform în câinele fidel al celui pe care îl uram, îl detestam. Vrei să ştii care era sursa acestui sentiment? Îţi voi spune… însă ar trebui să fi deja obişnuit cu faptul că o voi face mai târziu… mult mai târziu. Atât de târziu, încât este posibil să uiţi. Mai bine… mult mai bine.
Îmi ţin braţele încrucişate în zona pieptului, legănându-mă uşor, de pe un picior pe celălalt. Eram nervos.. dar nu ştiu cât de evident era acest lucru. În meseria mea, am învăţat să ascund o mulţime de sentimente… sau să le uit. Dragoste? Compasiune? Milă? Dracu să mă ia dacă nu trebuie să mă uit în dicţionar ca să văd ce înseamnă fiecare cuvânt în parte. Nu mă condamna… nu am nevoie de judecata ta superficială.
Gambino se ridică de pe scaunul al naibii de confortabil şi mare, întinzându-mi mâna. I-o strâng, punând “sigiliu” pe înţelegerea noastră.
-Acum, dacă vrei, dragul meu Christian, poţi face turul casei… sau să te odihneşti la piscină. Personalul mei îţi stă la dispoziţie.
-Aha… sigur că da. Spun eu pe un ton ce nicicând nu ar fi sunat mai ironic.
Tipul ori e prea prost… ori prea entuziast de faptul că Fiara face parte din echipa lui. De ce spun asta? Pentru că a afişat un rânjet tâmpit de mare la ultima mea replică. Ridic discret din umeri şi ies din biroul ridicol de mare. Defapt… casa era dezgustător de ridicolă. Te enervează faptul că mă repet de atâtea ori? Foarte bine… asta este si intenţia.
La ieşirea din cameră, dau din nou de indiscretul bodyguard care a încercat să mă oprească mai devreme. Privirea lui mă enerva atât de tare… încât a trebuit sa fac un efort herculean ca să nu îi dau un pumn în faţă.
Îl privesc plin de mândrie şi trec nepăsător pe lângă el. Faţă de el, eu sunt plin de măreţie. El e o simplă gardă de corp… în timp ce eu sunt Fiara. Nicicând, nu va putea ajunge la nivelul meu. L-aş putea ucide… şi nici măcar nu şi-ar da seama de lucrul ăsta.
Dracu să le ia de holuri complicate şi întortocheate mai rău ca un labirint. În drumul meu întâlnesc câteva menajere. Se pare că şederea mea acolo nu va fi atât de… plictisitoare, cum am crezut. Cu toate că gândul de a face sex cu o simplă femeie de servici… nu mă încântă deloc. Sigur te gândeşti la prostituatele care mi-au trecut prin pat. Crezi că ele merită? Ei bine… nu prea, însă cele cu care eu m-am culcat sunt cele mai scumpe din întreaga Palma de Mallorca.
Deschid o uşă înaltă din sticlă şi ies în zona din spatele casei. Aproape de piscina ce avea forma literei “G”. După cum am mai spus… totul era ridicol. Ochii mei critici parcurg grădina plină de culori care îmi zgâriau retina. Zumzete de insecte şi mirosuri ce mă înecau. De undeva, din spatele irişilor înalţi, văd venind pe cineva. Micuţa şi ştearsa Helena. Daca cineva mi-ar fi spus că ea era fiica unui mare şef mafiot… aş fi râs de aş fi crăpat. Şi probabil că i-aş fi tras şi un glonţ între ochi pentru faptul că a îndrăznit să mă mintă.
Ţinea în braţe nişte cărţi ce aveau coperţile roşii şi negre. Înainta agale, atingând cu degetele petalele florilor ce o înconjurau. Dacă aia era lumea în care aveam să trăiesc, cu siguranţă că am greşit povestea.
Mă întorc pe călcâie, înaintând spre maşina unde Samuel mă aştepta. Acesta stătea rezemat de automobil, butonând în linişte tastatura telefonului. Mă apropii uşor, ţipând în clipa în care ajung aproape de urechea lui. Acesta tresare şi scapă telefonul, ce se dezintegrează la contactul cu asfaltul nemilos.
-Să nu mai faci asta… niciodată. Îmi spune el cu vocea tremurândă.
-Îmi este greu să cred că ai putut sa te sperii de la atâta lucru. Spun eu amuzându-mă copios pe seama situaţiei.
-Ce.. tu nu te-ai fi speriat? Întreabă acesta în timp ce culegea butoanele de pe jos.
-Nu.
Răspunsul meu a fost mai mult decât scurt şi la obiect. Am sărit peste portieră, aşezându-mă pe locul şoferului. Cheile erau deja în contact. A fost nevoie de o singură rotire pentru ca motorul să înceapă să răgnească. Aveam nevoie să mă relaxez. I-am făcut un semn lui Sam, care a inţeles imediat ce voiam să spun. Până la urmă, tipul ăsta nu era aşa rau cum am crezut.
Maşina lui era destul de bună… dar nu se putea compara cu iubita mea. Aşa stăpân… aşa automobil. Ori de câte ori băgam piciorul în acceleraţie, motorul parcă se îneca … şi eram nevoit să încetinesc. Nu detestam nimic mai tare decât să fiu nevoit să merg cu optzeci de kilometrii la oră. Asta însemna să respect viteza legală… iar eu, nu făceam niciodată acest lucru. O iau pe nişte străduţe întortocheate şi aparent pustii. Lucru foarte ciudat pentru o asemenea oră. Însă văd cum se apropie de mine o tânără domnişoară, ce urmează cu stricteţe prototipul de femeie care pe mine mă înnebuneşte. Părul blond îi este presărat cu şuviţe mai închise la culoare, în timp ce picioarele lungi îi sunt puse în evidenţă de sandalele negreu cu toc de câţiva centimetrii. Buzele rozalii îi sunt între-deschise, dezvăluind o dantură aproape perfectă. Spun “aproape” pentru că înafară de mine, nimeni nu are voie sa atingă acest nivel.
Mersul ei este lin, asemenea unei feline. Mintea îmi este agresiv invadată de cele mai erotice fantezii. Buzele ei senzuale reuşesc sa îmi trezească la viaţă demonul. Atinge caroseria maşinii, aplecându-se spre mine.
-Singur, singurel? Întreabă ea zâmbind.
-Din întâmplare, căutam pe cineva care să aibă grijă de mine. Ce spui… eşti capabilă de asta?
Am simţit cum buzele ei le acopera pe ale mele, în timp ce mâna mică se strecura uşor sub tricoul ce îl purtam. Limba mea intra agresiv în gura ei, violându-I acel loc umed şi atât de incitant. Gestul ei a făcut mai mult decât o mie de cuvinte. I-am deschis portiera, trâgând-o în braţele mele. Sânii îi erau lipiţi de mine, în timp ce îşi strângea coapsele în jurul trupului meu. I-am cuprins pieptul în ambele palme, sărutând mugurii ce se înălţau prin bluza subţire ce îi acoperea corpul. Mâinile mele luau formele trupului ei în timp ce sărutam fiecare curbură. O auzeam cu geme şi cum se mişcă, frecându-şi corpul de al meu.
-Hai să… mergem la mine. Spune ea muşcându-şi ardent buza de jos, în timp ce părul lung cădea greu pe unul dintre umeri.
-De ce? Nu îţi plac locurile strâmte şi nu foarte confortabile? Spun eu in timp ce continuam să îi sărut sânii.
-Nu e vorba de asta… doar că.. suntem în mijlocul străzii.
Ridic capul din pieptul ei si rânjesc. O trântesc pe locul din dreapta mea şi pornesc maşina, ce face un zgomot care reuşeşte să mă încânte. În seara asta… cu siguranţă o să mă distrez. Mă judeci cumva pentru acţiunile mele? Poate merit.. sau poate că nu. Dar cred că ţi-ai dat deja seama de faptul că nu este nevoie decât de un zâmbet pentru ca orice fată să îmi cada la picioare. Sunt adorabil… şi femeile ştiu asta. Frumuseţea mea este plină de măreţie. Probabil că şi tu ştii asta… doar că nu vrei să recunoşti. Nu pot decât să te las să îmi urmăreşti actiunile în continuare, mirat şi intrigat de tot ceea ce fac.

[Adri@n@]

deci mi sa sters comul dar incerc din nou
cum am zis si data trecuta imi place mult si cel mai mult la inceput ma atras titlul dar povestea te acapareaza cu totul
Chris este un baiat foarte interesant si e foarte,foarte...... nu prea stiu cum sa zic ca e dar iti atrage atentia
prima data cand am auzit ca Gambino are o fica credeam ca va fi o poveste de dragoste dar se pare ca nu e dar totusi asa e mai interesant , sunt curioasa sa vad ce iti mai trece prin cap
abia astept sa pui nextul, spor la idei si la scris

[Lye]

Joaca cu focul

Să nu te mire faptul că nu încep să îţi povestesc modul în care m-am jucat cu blonda de mai devreme. Este destul pentru mine să ştiu că te zgribuleşti la fiecare cuvânt pe care îl citeşti, care izvorăşte din minea mea bolnavă şi perversă. Nu… nu-ţi pune mâna la ochi. Ţi-am spus… nu te voi mai şoca. Cel puţin nu acum. Dar dacă vrei, nu trebuie decât să ceri.
Stau rezemat de maşina… care nici măcar nu îmi aparţine. Fumul de ţigare îmi bagă chipul într-o ceaţă care mă îneacă. Dracu să-l ia de tutun. De când tot spun că mă las. Dar… eu spun că mă las de multe lucruri. De femei, de băut, de ţigări… de minţit. Tare milă îmi este de cel care are încredere în mine. De ce? Pentru că niciodată nu mă ţin de cuvânt. Şti… întodeauna m-am gândit la un lucru: eu când mor… unde ajung? În Rai sigur nu… Dumnezeu nu are nevoie de un păcătos în paradisul lui plin de îngeraşi. Iar in Iad… ei bine, cu siguranţă că Dracu nu ar vrea pe cineva demn să îi facă concurenţă la tron, în acel imperiu al durerii, al ţipetelor, unde focul arde făra oprire.
Mă uit la geamul blondei de la care tocmai am plecat. Nici-o mişcare… semn că încă doarme. Normal că se odihneşte! Asta ar face orice femeie care ar avea de-a face cu Christian. Nu te gândi că sunt narcisist. Ăsta este purul adevăr. Iar tu… deşi negi, şti foarte bine asta.
Mă urc la volanul maşinii şi bag cheia în contact. Zgomotul cu care aceasta pleacă de pe loc nu seamănă nici măcar puţin de cel făcut de fetiţa mea. Asta pare ca se îneacă… parcă e bolnavă de cine ştie ce boală. Dracu să le ia de maşini.
Din nou, trec precum vijelia prin intersecţii şi mă strecor asemenea unei umbre printre maşinile ce încetinesc la vederea unui psihopat ca mine. Te întrebi cine mi-a dat carnetul? Hai să îţi răspund… ca să nu mori de curiozitate: nimeni. L-am luat pe bani, de la un poliţist care şi-ar fi vândut şi sufletul pentru o sută de dolari. Şi spuneţi că noi suntem corupţi. Oameni proşti.
Habar nu am când am ajuns la reşedinţa Gambino. Cert este că îi mulţumesc Domnului că mă pot da jos din maşina asta… ce nu a făcut decât să mă enervez. La poartă mă aştepta Sam. Cobor din automobil şi îi arunc cheile.
-Să nu mă mai pui sa merg cu ea… dacă nu vrei să o găseşti pe fundul vre-unui lac.
Şatenul ridică ambele mâini, zâmbind. Credea că glumesc… ca nu am vorbit serios la faza cu lacul. Ok… dacă voia să devină pieton, să mai îmi dea maşina aia o singură dată pe mână. Samuel ar trebui să ştie că eu nu glumesc… nici chiar atunci când râd sau zâmbesc.
Îmi ţin mâinile în buzunare şi înaintez agale pe aleea îngrădită de flori. Aceleaşi flori care mă enervează teribil de tare. Aceleaşi flori îngrijite de… persoana care îmi dădea atâtea speranţe că aceasta infiltrare va fi o poartă spre Rai. Dar s-a dovedit a fi… cea mai plictisitoare experienţă.
Imaginea apetisantei blonde cu care m-am tăvalit este ştearsă violent din mintea mea de apariţia călugăriţei. Aceiaşi bluză până în gât şi aceiaşi fustă lungă, grena şi plisată care o acoperă în întregime. În plus, ţine în braţe un teanc de cărţi groase. Eu nu am citit aşa multe în întreaga mea viaţă. Trece pe lângă mine, ţinându-şi capul plecat. Ok… eu am înţeles că nu bagă în seamă pe nimeni… dar asta e deja ignoranţă. Cum poate cineva să treacă aşa pe lângă mine? Încalcă legea firii. Însă din spatele meu, se aude o voce. Voce… pe care voi începe să o detest. Foarte curând.
-Frumoasa mea fiica… nu-i aşa ca e adorabilă?
-Da… sigur ca da! Adorabilă până la Dumnezeu şi înapoi. Spun eu cu o ironie ce ar fi simţit-o până şi cel mai nepăsător om.
Dar se pare că Gambino nu şi-a dat seama de lucrul acesta. Încă o dată pot spune, făra pic de modestie ca sunt înconjurat de proşti. Chiar mă întreb ce caut într-un asemenea mediu.
-Unde ai fost până acum? Mă întreabă acesta ţinând în mână bastonul, ce avea la capăt blazonul familiei.
-Cred ca intimitatea mea ţine doar de mine. Şi oricât de şef ai fi, nu o să îţi dau informaţii despre fiecare pas pe care îl fac.
Mă priveşte insistent, după care chicoteşte, aprobând din cap. Ce dracu găseşte atât de amuzant?
-Tinere, ţi-am mai spus. Eşti exact ca mine, pe vremea când, ei bine, nu aveam un copil şi sănătatea nu îmi făcea aşa multe probleme. Îţi prevăd un viitor strălucit alături de mine.
Norocul lui a fost că a plecat. Pentru că îţi jur că eram pe punctul să îi mut faţa la spate. Însă se putea oare să nu îmi ţină companie vre-un idiot cu faţă de frustrat sexual? Pentru că exact aşa arăta bodyguard-ul care mă privea. Acelaşi de mai devreme. Mă uit la el şi fac o mişcare din ambele mâini.
-Eu ştiu că sunt frumos… dar să şti ca nu mă interesează băieţii.
-Ce ai vrut să zici cu chestia asta?
-Că nu sunt homosexual! Ce dracu nu înţelegi? Sau vrei să îţi desenezi, ca la retardaţi?
L-am adus în punctul în care era gata să mă ia la bătaie. Sau… asta credea el că va face. Însă Samuel a apărut de cine ştie unde şi a intervenit între noi. În momentul acesta, lui îmi vine să îi dau una.
Nu am inţeles foarte bine ce i-a spus bodyguard-ului. Cert este că acesta s-a calmat şi s-a reîntors în casă.
-Fiaro… te rog nu mai provoca angajaţii. Nu vreau să am probleme din cauza ta.
-Probleme? Dar ce, nu sunt în stare să îmi spună mie,direct ce îi deranjează?
-Nu e vorba de asta. Eu te-am adus în casă, eu răspund de tine. Daca vrei să îţi duci misiunea la bun sfârşit, ia-o uşor. Nu te mai juca cu focul.
Prea bine. Eu nu mă mai joc cu focul pentru ca ei să nu se ardă. Am aprobat din cap, asigurându-l pe Sam ca nu voi mai face probleme. Dar ţie ţi-am spus un secret pe care el nu il ştie: niciodată să nu ai încredere în mine. Pentru că mint. Şi mint cu zâmbetul pe buze.

[Looolaaa13]

Priiimaa : D... Sincer nu credeam că vei mai continua fic-ul, însă am rămas plăcut surprină. Ador faptul că(,) Christian este genul tipului îngâmfat şi plin de el... asta face fic-ul muult mai interesant. Sincer şi pe mine începe să mă enerveze " călugăriţa " aia... Sunt curioasă ce se va mai întâmplaa...Îmi place estetica fiecărui capitol... nu mulţi scriu cu diacritice însă dă mult mai bine aşa...
Chiar aÅŸtept continuare : )
Spor la scris!

[Ţiuşcăăă]

Buna, buna! ^^ Am citit toate capitolele, si da-mi voie sa-ti spun ca te descurci minunat! Ai conturat exagerat de bine personalitatea personajului, dupa parerea mea.
Deciiiiiii....."fiara" e atat de plina de ea! :> Cam greu sa nu intre in probleme, nu? xD Sincer sunt curioasa daca pana la urma va ajunge sa-i placa fata lu` Gambino, desi nu cred.
Eu sper totusi sa vii cu acea continuare cat de curand. ;;)
Have fun! :*

[Aliss_anime]

Hello :) Sa incep cu ce m`a atras mai intai:titlul este fenomenal,atrage pe oricine si are acel aer de Duritate.

Ma bucur ca am apucat sa citesc macar un fic hentai,sa fiu sincera fugeam de ele de mancam pamantul. Nu ca asi fi avut ceva impotriva lor,dar mi se pareau comune povestile "normale":)) Si ca de obicei tu ai fost prima care mi`a deschis aceasta lume noua. Ficul tau e original,nu mi se pare o poveste tipica intre o fata si un baiat. Are un farmec aparte ce imi place mult. Christian mi se pare un tip ok pentru o fata mai rebela,atitudina lui chiar ar da pe spate orice fata. Abea astept sa vad cum se va descurca Christian cu fata lui Gambino,cred ca de acum in colo va fi actiune din plin.

Te pwp si astept nextul :-* :-h