10-06-2010, 05:13 PM
Interes
Stăteam întins pe unul dintre scaunele din jurul piscinei, privind strălucirea apei. Îmi ţineam mâinile sub cap, leganându-mi picioarele. Deja începeam să mă plictisesc de această atmosferă ce semăna teribil de mult cu o înmormântare. Nimic imprevizil. Doar o zi monotonă. Atât de monotonă încât îmi vine să vărs.
M-am ridicat, privind lung prin grădină. Undeva, la umbra unui cireş, statea Helena. Dumnezeule mare, fata asta ar trebui să îşi pună o basma în cap şi să se închidă într-o mănăstire, undeva, în munţi. Ce? Nu te uita strâmb când citeşti rândurile astea. Nu e vina mea că detest persoanele de acest gen. Lipsite de orice culoare şi interes.
Dar m-am apropiat de ea, dându-mi mândru şuviţele de pe frunte. Zâmbeam, încercând să îi atrag atenţia. A ridicat capul, răspunzându-mi la zâmbet. În sfârşit a făcut ceva care să o deosebească de o statuie. Lângă ea, zăceau o mulţime de cărţi vechi, care mi se păreau că miros dezgustător.
-„Romeo ÅŸi Julietaâ€.Tu chiar citeÅŸti porcăriile astea?
-De ce le numeşti „porcării� Pentru că ţi se par lipsite de importanţă? Pentru că viaţa ta este mult prea activă ca să priveşti cu interes o carte de dragoste? Eşti superficial… şi îmi pare rau pentru tine.
Am vrut să îi dau un răspuns acid, dar dracu să mă ia dacă am ştiut ce să îi spun. Dacă înainte îmi era milă de ea pentru că este atât de ştearsă, acum pot spune cu siguranţă că mă enervează. Teribil de tare! Îşi merită soarta.
Am întors capul, văzându-l pe Sam cum se îndreaptă în grabă spre mine. M-am răsucit pe calcâie, continuând să îmi ţin mâinile în sân.
-Fiaro, ţi-a venit noua parteneră.
Pentru un moment, am crezut că nu aud bine. I-am făcut un semn, punându-l să îmi mai repete o dată ceea ce tocmai a spus.
-Am spus că tocmai a sosit tipa care îţi va fi parteneră.
-Stai puţin. Cine a spus că am nevoie de vre-o coechipieră? Eu nu lucreaz cu nimeni. Acum mă duc să îi spun acelei… intruse să se care.
-Nu şti cine e….
Dar nu l-am mai auzit. Habar nu am ce a vrut să spună. Cert este că nervii mi-au întunecat complet mintea. Nu voiam decât să o văd pe nenorocita care îndrăznea să vrea să îmi fie alături. Târfa dracu. Eu lucrez singur. Şi asta este un lucru clar.
L-am văzut pe Gambino. Nervos, m-am îndreptat spre el, însă acesta a început să vorbească, înainte ca eu să pot spune ceva.
-Dragul meu Christian. Vreau să ţi-o prezint pe Sara, noua ta colegă.
O femeie ce părea să aibă pe puÅ£in 1,80 a ieÅŸit în întâmpinarea mea. Părul lung ÅŸi roÅŸu cădea în valuri de foc, ondulate, pe umerii acoperiÅ£i de bluza neagră, din piele. Buzele îi erau roÅŸii ÅŸi voluptoase. Picioarele lungi ÅŸi zvelte erau acoperiÅ£i de o pereche de pantaloni de aceiaÅŸi culoare cu bluza, iar o pereche de cizme cu toc se întindeau până la genunchi. Ceea ce mi-a atras atenÅ£ia a fost decolteul. UriaÅŸ, apetisant… pur ÅŸi simplu delicios. La gât purta un lănÅ£iÅŸor de aur, ce avea ca pandant o cruce cu o piatra violet în mijloc, ce cădea chiar la îmbinarea sânilor. Ochii verzi, ca de smarald, păreau că mă străpung. Era frumoasă! Dar îmi putea fi coechipieră în pat, nicidecum pe „terenâ€.
-Tu eşti Fiara? Mă aşteptam să fi mai fioros. Nu crezi că ţi-ai atribuit o poreclă prea pompoasă?
-Sara, huh? Tu nu crezi că este un nume prea frumos pentru o târfă nenorocită ce eşti?
-Era de aşteptat să ai o asemenea reacţie şi un vocabular atât de limitat. Degeaba ai corpul acoperit cu muşchi, dacă acolo eşti schilod. Spune aceasta arătând spre cap.
Erau cinci minute de când o cunoşteam şi deja o detestam. Dumnezeule mare, e prima oară când mă rog să reuşesc să mă controlez şi să nu o strâng de gâtul acela subţire, ca de girafă. Parcă acum, nu mi se mai părea atât de frumoasă. Dar pentru o noapte… este tocmai bună. Nu te mai strâmba. Şti foarte bine că doar la asta mă gândesc atunci când văd o pupăza ca asta.
-Domnule Gambino, sunt foarte mândră că fac parte din „familia dumneavoastrăâ€. ÃŽnsă… tipul din faÅ£a mea ar face bine să nu îmi stea în cale. Nu sunt obiÅŸnuită să îmi pierd timpul cu amatori.
Dracu să te ia de târfă. Habar nu are cine sunt… şi cu cine se pune. O puştoaică precum este ea ar trebui să stea acasă şi să colinde magazinele. Nu să intre într-o lume ca asta.
-Eu mă retrag. Vă las să vă cunoaşteţi.
Am aşteptat ca Gambino să între în casă, dupa care am apucat-o de păr pe acea roşcata mai mult decât îndrăzneaţă. Am tras-o lânga mine, înfăşurându-mi părul pe mână.
-Ascultă la mine, copilă cretină ce eşti. Dacă nu vrei să fi admirată moartă, între patru scânduri, ai face bine sa închizi guriţa aia care vorbeşte mai mult decât trebuie.
Însă fără să îmi dau seama, s-a rotit, reuşind să mă prindă cu o mână la spate. Mi-o întorcea, lucru care îmi provoca durere.
-Ascultă tu, Fiară de doi bani. În primul rând. Nu sunt o copilă. În al doilea rând, nimeni nu mă ameninţă fără să mi-o plătească.
M-a lovit cu piciorul în spate, trântindu-mă în piscină. Mi-am scuturat părul ud, ştergându-mi şiroaiele de apă de pe faţă. O priveam cum îşi aranjează părul de care tocmai am tras-o, dupa care a plecat, însă nu înainte de a-mi afişa un rânjet în bătaie de joc. Tocmai am fost doborât de o… femeie! O femeie ce nu avea mai mult de douăzeci şi trei de ani, dar care era a dracu de nenorocită.
Am zâmbit, ieşind din piscină. Cu toate că eram fleaşcă, continuam să râd. Până la urmă, şederea mea în casa lui Gambino nu avea să fie atât de plictisitoare pe cât am crezut. Iar tu, dragul meu cititor care mă blestemi pentru că te-am făcut să asişti la faptele mele lipsite de moralitate, şti foarte bine de ce spun asta.
Stăteam întins pe unul dintre scaunele din jurul piscinei, privind strălucirea apei. Îmi ţineam mâinile sub cap, leganându-mi picioarele. Deja începeam să mă plictisesc de această atmosferă ce semăna teribil de mult cu o înmormântare. Nimic imprevizil. Doar o zi monotonă. Atât de monotonă încât îmi vine să vărs.
M-am ridicat, privind lung prin grădină. Undeva, la umbra unui cireş, statea Helena. Dumnezeule mare, fata asta ar trebui să îşi pună o basma în cap şi să se închidă într-o mănăstire, undeva, în munţi. Ce? Nu te uita strâmb când citeşti rândurile astea. Nu e vina mea că detest persoanele de acest gen. Lipsite de orice culoare şi interes.
Dar m-am apropiat de ea, dându-mi mândru şuviţele de pe frunte. Zâmbeam, încercând să îi atrag atenţia. A ridicat capul, răspunzându-mi la zâmbet. În sfârşit a făcut ceva care să o deosebească de o statuie. Lângă ea, zăceau o mulţime de cărţi vechi, care mi se păreau că miros dezgustător.
-„Romeo ÅŸi Julietaâ€.Tu chiar citeÅŸti porcăriile astea?
-De ce le numeşti „porcării� Pentru că ţi se par lipsite de importanţă? Pentru că viaţa ta este mult prea activă ca să priveşti cu interes o carte de dragoste? Eşti superficial… şi îmi pare rau pentru tine.
Am vrut să îi dau un răspuns acid, dar dracu să mă ia dacă am ştiut ce să îi spun. Dacă înainte îmi era milă de ea pentru că este atât de ştearsă, acum pot spune cu siguranţă că mă enervează. Teribil de tare! Îşi merită soarta.
Am întors capul, văzându-l pe Sam cum se îndreaptă în grabă spre mine. M-am răsucit pe calcâie, continuând să îmi ţin mâinile în sân.
-Fiaro, ţi-a venit noua parteneră.
Pentru un moment, am crezut că nu aud bine. I-am făcut un semn, punându-l să îmi mai repete o dată ceea ce tocmai a spus.
-Am spus că tocmai a sosit tipa care îţi va fi parteneră.
-Stai puţin. Cine a spus că am nevoie de vre-o coechipieră? Eu nu lucreaz cu nimeni. Acum mă duc să îi spun acelei… intruse să se care.
-Nu şti cine e….
Dar nu l-am mai auzit. Habar nu am ce a vrut să spună. Cert este că nervii mi-au întunecat complet mintea. Nu voiam decât să o văd pe nenorocita care îndrăznea să vrea să îmi fie alături. Târfa dracu. Eu lucrez singur. Şi asta este un lucru clar.
L-am văzut pe Gambino. Nervos, m-am îndreptat spre el, însă acesta a început să vorbească, înainte ca eu să pot spune ceva.
-Dragul meu Christian. Vreau să ţi-o prezint pe Sara, noua ta colegă.
O femeie ce părea să aibă pe puÅ£in 1,80 a ieÅŸit în întâmpinarea mea. Părul lung ÅŸi roÅŸu cădea în valuri de foc, ondulate, pe umerii acoperiÅ£i de bluza neagră, din piele. Buzele îi erau roÅŸii ÅŸi voluptoase. Picioarele lungi ÅŸi zvelte erau acoperiÅ£i de o pereche de pantaloni de aceiaÅŸi culoare cu bluza, iar o pereche de cizme cu toc se întindeau până la genunchi. Ceea ce mi-a atras atenÅ£ia a fost decolteul. UriaÅŸ, apetisant… pur ÅŸi simplu delicios. La gât purta un lănÅ£iÅŸor de aur, ce avea ca pandant o cruce cu o piatra violet în mijloc, ce cădea chiar la îmbinarea sânilor. Ochii verzi, ca de smarald, păreau că mă străpung. Era frumoasă! Dar îmi putea fi coechipieră în pat, nicidecum pe „terenâ€.
-Tu eşti Fiara? Mă aşteptam să fi mai fioros. Nu crezi că ţi-ai atribuit o poreclă prea pompoasă?
-Sara, huh? Tu nu crezi că este un nume prea frumos pentru o târfă nenorocită ce eşti?
-Era de aşteptat să ai o asemenea reacţie şi un vocabular atât de limitat. Degeaba ai corpul acoperit cu muşchi, dacă acolo eşti schilod. Spune aceasta arătând spre cap.
Erau cinci minute de când o cunoşteam şi deja o detestam. Dumnezeule mare, e prima oară când mă rog să reuşesc să mă controlez şi să nu o strâng de gâtul acela subţire, ca de girafă. Parcă acum, nu mi se mai părea atât de frumoasă. Dar pentru o noapte… este tocmai bună. Nu te mai strâmba. Şti foarte bine că doar la asta mă gândesc atunci când văd o pupăza ca asta.
-Domnule Gambino, sunt foarte mândră că fac parte din „familia dumneavoastrăâ€. ÃŽnsă… tipul din faÅ£a mea ar face bine să nu îmi stea în cale. Nu sunt obiÅŸnuită să îmi pierd timpul cu amatori.
Dracu să te ia de târfă. Habar nu are cine sunt… şi cu cine se pune. O puştoaică precum este ea ar trebui să stea acasă şi să colinde magazinele. Nu să intre într-o lume ca asta.
-Eu mă retrag. Vă las să vă cunoaşteţi.
Am aşteptat ca Gambino să între în casă, dupa care am apucat-o de păr pe acea roşcata mai mult decât îndrăzneaţă. Am tras-o lânga mine, înfăşurându-mi părul pe mână.
-Ascultă la mine, copilă cretină ce eşti. Dacă nu vrei să fi admirată moartă, între patru scânduri, ai face bine sa închizi guriţa aia care vorbeşte mai mult decât trebuie.
Însă fără să îmi dau seama, s-a rotit, reuşind să mă prindă cu o mână la spate. Mi-o întorcea, lucru care îmi provoca durere.
-Ascultă tu, Fiară de doi bani. În primul rând. Nu sunt o copilă. În al doilea rând, nimeni nu mă ameninţă fără să mi-o plătească.
M-a lovit cu piciorul în spate, trântindu-mă în piscină. Mi-am scuturat părul ud, ştergându-mi şiroaiele de apă de pe faţă. O priveam cum îşi aranjează părul de care tocmai am tras-o, dupa care a plecat, însă nu înainte de a-mi afişa un rânjet în bătaie de joc. Tocmai am fost doborât de o… femeie! O femeie ce nu avea mai mult de douăzeci şi trei de ani, dar care era a dracu de nenorocită.
Am zâmbit, ieşind din piscină. Cu toate că eram fleaşcă, continuam să râd. Până la urmă, şederea mea în casa lui Gambino nu avea să fie atât de plictisitoare pe cât am crezut. Iar tu, dragul meu cititor care mă blestemi pentru că te-am făcut să asişti la faptele mele lipsite de moralitate, şti foarte bine de ce spun asta.
My sin is Pride.
I'm on my highway to Hell!
Yuki is my kamy-sama. So...Shut the f*** up!
Criticii nu-i pot ranii pe creatori decta cu permisiunea acestora.
You tried to hold me under, I held my breath
Alone and now you wonder, what I possess
Nothing you can say , nothing's gonna change what you've done to me
Now it's time to shine, I'm gonna take what's mine
While you're burning inside my light
Alone and now you wonder, what I possess
Nothing you can say , nothing's gonna change what you've done to me
Now it's time to shine, I'm gonna take what's mine
While you're burning inside my light