Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

Sângele tău este cerneala mea

Bestiala faza cu samanul. Scrii mai bine pe zi ce trece ^^ felicitari. Chiar daca nu comentez de fiecare data,nu inseamna ca nu citesc fiecare capitol :P . Imi place ideea unei calatorii, si mai ales felul in care Shawn se da la Cheryl, nu ii da pace deloc. Ma gandesc daca nu cumva ii va lasa balta cand va fi nevoie sa treaca in zbor peste apa, nu m-as mira... sau cel putin sa faca nazuri. In fond, de ce ar vrea sa ii ajute? Stiu ca ingerii sunt din rai, dar momentan nu mai e in aceeasi locatie :))

Astept continuarea. Vreau sa vad daca Cheryl,in calitate de saman, va avea nevoie de antrenament sau va putea vindeca ranile in urma ruperii sigiliilor din start. Spor la lucru si inspiratie !
[Imagine: 9r3myo.jpg]
Thank you VeVe :3

Hi there.
Scuze ca n-am trecut pe aici si la capitolul precedent, insa am fost plecata in Turcia, unde intamplarea face ca am mers si eu cu feribotul xD.
Capitolul tau mi-a adus aminte de regele shaman. Doamne, cat imi placea desenul ala!
In sfarsit are si Cheryl un rol mai...interesant in povestea asta.
Shawn m-a dezamagit. Cum sa se dea la Cheryl cand inainte facea crize ca a murit Allien (parca asa o chema) . Si totusi ramane personajul meu preferat alaturi de Lizzy.
In celalalt capitol a zis la un moment dat Cheryl ceva legat de doi cineva-uri (am uitat cine) cum ca si-o trageau. Sincer nu cred ca ar fi zis asta o fata ca Cheryl.
Astept capitolul urmator, anunta-ma cand il postezi.
Cya.
[Imagine: 61516723.png]
LSHTCCOMNAIWEDA
Which translates to: Laughing so hard that coke came out my nose and I wasn't even drinking any.



Thanks Mimi x3 !


Hello hello :] Am trecut si eu pe aici, dupa cateva zile de la postarea capitolului. Scuze pentru intarziere, doar ca lenea si problemele din ultimele zile m-au acaparat complet. Anyway, sa revenim la acest capitol. La final am ramas: wow. Cheryl sa fie un saman. Sunt chiar curioasa daca e, sau daca e doar o presupunere a celor trei. Sper sa ajunga cat mai repede la Ace, sa-l salveze, inainte de a fi prea tarziu. Mai nou am inceput sa-i simpatizez pe Serena si Josh, deci clar sunt personajele mele preferate, imi place totul la ei, din absolut toate punctele de vedere. La capitolul descriere, ai stat bine, desi mai puteai accentua pe alocuri descrierea, naratiunea a fost buna, iar dialogul ok. Ai avut cateva greseli de tastare, incearca sa fi putin mai atent pe viitor, iar actiunea nu mi s-a parut deloc grabita. Incepe sa-mi placa din ce in ce mai mult fic-ul tau. Pe zi ce trece devi din ce in ce mai bun, felicitari si tine-o tot asa. So, cam atat am avut de spus. Bafta cu next-ul si anunta-ma cand il postezi! Spor la scris! >:D<
[Imagine: j5atg3.png]


Dupa o saptamana dupa ce ti-am promis ca-ti voi scrie aici, am venit si eu cu comm-ul:)) Am avut putintica treaba, dar...conteaza ca pot sa-mi las parerea pe-aici:))
Deeeeci...sa-ncepem cu inceputul. Titlul. Cand am l-am citit prima oara am crezut ca vei scrie cu vampiri, sau chestii d-astea:)) Bineinteles, mi-am dat seama cu timpul de adevaratul sens al lui, si acum chiar mi se pare si mai geniala ideea, decat dac-ar fi fost cu vampiri=)).
Ideea..Pai, sincera sa fiu, prima oara cand am auzit de ,,ingeri cazuti" m-am dus direct cu gandul la filmul cu acelasi nume. A fost tare, asa-i? Deci, da, si la capitolul ,,originalitate" ti-as da un punct, din partea mea, pentru ca nu e ca si cum ai fi copiat tot..ci doar ideea de fiinta:).
Imi place cum sunt Ace si Cheryl ca personalitate. Sunt...interesanti. Nici plea simpli, dar nici prea speciali. Sfatul meu in legatura cu firul actiunii este sa ne tii cat mai mult in suspans, sa descrii drumul, si toate cele, pentru ca momentul in care se vor intalni sa fie de maxim extaz, ca sa zic asa:))
Cu modurile de expunere nici nu se pune problema, din punctul meu de vedere, Ca de obicei, ne uimesti cu originalitatea ta:)) Deja m-am obisnuit cu stilul tau de a scrie, insa asta nu inseamna, nici pe departe, ca ma voi plictisi vreodata de el.:))
Ce e cel mai special la toata experienta asta e ca scrii din perspectiva fetei. Desi nu ne vei cunoaste niciodata totaal:)), te descurci chiar bine pana acum...Chiar mai bine decat ma asteptam. Cu alte cuvinte, tine-o tot asa:)
Ce as mai putea spune...Asteptu cu nerabdare nextu' si...spor la scris>:d<
Hope si-a lasat urma pe-aici...71
,,Lucrurile nu sunt bune sau rele în sine, gândirea noastră le face să fie astfel."- William Shakespeare
[Imagine: 6ru0k7.jpg]
Mai genial nici ca se putea. Multumesc muult mult de tot, Abyhug

Îmi pare rău pentru întârziere xD. Şi vă mulţumesc enorm pentru comentarii! * hugs *
Sincer să fiu, nu am văzut filmul Îngeri căzuţi xD. Dar acum o să mă uit la el să văd despre ce e vorba, promit :]].
Încă un lucru. Acest capitol e cam scurt fiindcă e scris într-o singură zi. Şi nu e corectat fiindcă trebuia neapărat să-l postez azi fiindcă, probabil, nu voiaţi să aşteptaţi încă două săptămâni până să vină. So, sper să mă scuzaţi.
Lectură plăcută şi ne vedem peste două săptămâni!



12


The important thing in life is to have a great aim, and the determination to attain it.




Vocea lui Shawn suna ca un ecou în mintea mea, iar cuvintele sale mă înnebuneau. Ceace îmi spusese era... Nu era de necrezut fiindcă dacă existau vrăjitoare şi îngeri totul era posibil. Am oftat, trecându-mi mâna prin păr şi am încercat să mă calmez. Nu ştiu cât de bine mi-a reuşit fiindcă vocea mea a fost foarte piţigăiată când am întrebat ce era un şaman.

- O persoană ce poate să vindece oamenii şi ce poate să comunice cu spiritele. Însă nu ştim sigur dacă eşti un şaman, există o singură şansă de a afla. Se spune că, cu ajutorul unei vrăjitoare, pot să intre în transă şi să vadă, practic, prin ochii unui alt om la care ţine foarte mult. Aşa că, poţi să încerci să iei legătura cu Ace sau cu spiritul lui Aileen – deşi ar fi mai simplu cu ea, a spus mama.

Ultima parte a conversaţiei mi-a atras atenţia şi am intrat în vrie, întrebând când aveam de gând să încercăm. Voiam să ştiu dacă Ace era în regulă, să îl văd încă o dată, nu să rămână doar o amintire. Desigur, avea să fie ciudat pentru mine, dar făceam orice pentru iubirea vieţii mele. Puteam să sar în ocean şi să mă mănânce rechinii dacă voia el. M-am uitat pe rând la fiecare şi am putut observa faţa stânjenită a lui Lizzy şi expresia indescifrabilă a lui Shawn. El părea posomorât şi mă întrebam dacă nu era cumva din cauza faptului că mama pronunţase cu atâta uşurinţă numele lui Aileen. Începeam să mă simt relativ prost din această cauză, dar prioritatea mea era Ace. Shawn a oftat şi a plecat, precum şi Elizabeth care m-a informat că se duce la Josh. Nu ştiam cât de sigur era ca blonda să meargă alături de verişorul lui Ace, dar Charlotte m-a liniştit mergând cu ei.
Zece minute mai târziu, Charlotte s-a întors cu o carte subţire cu coperţi negre. Serena părea să ştie ce conţinea fiindcă a afişat o expresie uşurată. A luat-o în mână şi a deschis-o la o pagină anume imediat. Charlotte s-a aşezat şi ea lângă mine, acum aflându-mă între ea şi mama.

- Eşti sigură că vrei să faci asta? a întrebat vrăjitoarea, oftând uşor.
- Desigur, vreau să văd ce face Ace. Dar ce trebuie să fac?
- Nu te gândi la nimic altceva decât la Ace şi Aileen. Nu lăsa nimic altceva să te preocupe, atât trebuie să faci.

Am aprobat, strângându-mi buzele într-o linie dreaptă, fermă. Mi-am închis ochii şi mi-am lăsat mâinile moi pe genunchi. Apoi, am auzit-o pe Serena murmurând ceva, dar nu îi puteam înţelege cuvintele. Mintea mi se golea automat, în ea fiind prezentă doar imaginea lui Ace. Am pierdut, mai apoi, contactul cu lumea reală, ajungând să fiu singură într-un loc întunecat. Am început a alerga în toate direcţiile, privind cu disperare întunericul ce părea să mă înghită. O luminiţă a apărut înaintea mea şi am pornit către ea ştiind că acolo era ieşirea. Dar unde mergeam? Nici măcar eu nu ştiam. Când am păşit în lumină, parcă tot universul a început să se învârtă cu mine şi simţeam cum nu mai am aer. Am leşinat. Oare ăsta era sfârşitul meu?
Puţin mai târziu mi-am deschis ochii, auzind câteva sunete. Clipeam des pentru a mă obişnui mai repede cu lumina puternică. Când, într-un final, puteam vedea normal, am putut să-i zăresc chipul lui Ace. Faţa îi era şi mai palidă decât de obicei, ochii şterşi, iar părul răvăşit. Arăta lipsit de viaţă, nu era Ace al meu. Nu intrasem în corpul lui fiindcă, ei bine, îl vedeam. Dar atunci în al cui eram? Am încercat să devin puţin mai atentă la cuvintele spuse de Ace şi am realizat că ţipa la un băiat, Ryan. Deci intrasem în mintea acestui tip care încerca să-l convingă să nu facă vreo nebunie.

- Ace! Trebuie să fii tâmpit ca să îţi dai viaţa pentru o tipă ca Aileen. Te-a jucat pe degete atâta timp şi pe tine şi pe vără-tu. Nu o să rezolvi nimic dacă îţi dai viaţa pentru ea, e neimportantă! a ţipat Ryan, iar eu am tresărit.
- Dar trebuie să o fac că l-am rănit destul pe Shawn, Ryan. Nu pot să continui astfel.
- Şi ce ai să faci cu tipa aia pe care o iubeşti, Cheryl Flanderg? Cu ea ce o să faci? Ştii cât o să sufere, ştii cât suferă în momentul de faţă? E înnebunită după tine, iar tu vrei să mori pentru cineva ce e pe jumătate decedat! N-are logică!

Eram perfect de acord cu Ryan şi, din câte îmi dădeam seama, avea aceeaşi gândire ca şi mine. Poate că din acea cauză priveam prin ochii lui. Sincer, nu mă interesa atât de tare motivul fiindcă aşa puteam să îl văd pe Ace. Ce n-aş fi dat să îl strâng în braţe în aceste momente... Şi dacă i-aş controla puţin trupul lui Ryan? Nu, nu puteam face asta. Dacă afla că eram şaman, că îl urmăream sigur îşi dădea seama că voiam să-l salvăm. Trebuia să mă abţin. Şi, totuşi, când avea să facă marea mişcare? Nici asta nu ştiam, dar Ryan da. Aveam nevoie să intru în contact cu el urgent, dar în acest moment nu puteam. De unde stătea Ryan, camera lui Ace era una dintr-un hotel luxos, cu un pat cu baldachin. Brunetul stătea întins pe el, cu o fotografie ţinută în mână. Şi, spre surprinderea mea, în acea poză mă aflam eu. Ce n-aş fi dat să-l sărut acum! Însă m-am limitat doar să-l privesc. Era de ajuns pentru mine. Brusc, am simţit cum întunericul pune stăpânire pe mintea mea şi mă smulge din acel loc. Treceam din nou prin acel vârtej atât de puternic.
Când am deschis ochii, am scos un ţipăt. Respiram întretăiat fiind foarte agitată. Cele trei fete mă priveau speriate, dar nu au întrebat nimic, aşteptând să mă calmez. Mintea mea procesa încet toate informaţiile pe care le-am primit într-un timp atât de scurt. Trebuia să vorbesc cu Ryan. Neapărat. Însă trebuia să le explic celor trei ce se întâmplase. Surprinzător, am reuşit să rezum povestea foarte bine şi am evitat detaliile gen: „Ce frumos era Ace!” . Erau nefolositoare în aceste momente.

- Trebuie să vorbeşti cu Ryan, a accentuat mama spusele mele.
- Da, dar cum? Pot... să îl contactez în vis? am întrebat, fremătându-mi degetele.
- Hmmm, având în vedere că eşti un şaman – şi încă unul destul de puternic – ar trebui. Acum e ora şase în Marea Britanie, deci unu la prânz în New York. Trebuie să mai aşteptăm puţin, până la ora trei dimineaţa la noi, a hotărât Serena.
- Dar nu pot aştepta atâta, Sere! Trebuie să fie o modalitate prin care să-l pot contacta mai rapid – nu exact în momentul ăsta, dar nici peste nu ştiu câte ore.
- Există o vrajă ce-l poate adormi şi poţi să comunici cu el, cred, dar trebuie să fii sigură că vrei să faci asta.

Am aprobat rapid şi n-am dat deloc înapoit. Asta era o prioritate uriaşă şi trebuia să aibă loc cât mai curând. Serena a plecat imediat fiindcă trebuia să caute o vrajă. Am rămas singură pe băncuţa de lemn. Mi-am trecut picioarele de cealaltă parte a feribotului, începând să le legăn şi mintea mi-a zburat către subiectul Ace. Nu puteam să-i uit faţa aceea obosită, istovită. Niciodată nu-l mai văzusem înt-o asemenea stare, atât de deplorabilă. Ştiam că trebuia să îl ajut, însă drumul era atât de lung şi aproape imposibil. Cooperarea lui Ryan putea să ne ajute enorm. Însă mai exista şi Shawn, care sigur plănuia ceva mai mult sau mai puţin malefic. În privinţa lui nu ştiam cum să acţionez fiindcă el nu ar fi făcut nimic pentru nimeni. Doar dacă... Dacă Charlotte s-ar da puţin la el? Era frumoasă şi, desigur, era foarte deşteaptă. Putea să funcţioneze, deşi nu ştiam cum să o conving pe fată. Mi-am sprijinit capul pe bara din metal şi am privit locul în care soarele se unea cu marea şi dispărea. Cerul era portocaliu, cu tente uşoare mov. Pe scurt, era minunat. M-am uitat înspre linia orizontului şi, nu foarte departe, am văzut luminile unui oraş. Oare chiar ajunsesem atât de repede în Stavanger? Nu ştiam răspunsul, dar am fost uimită când am văzut cum treceam printre fiorduri. Erau minunate şi chiar mă bucurasem că ajusesem aici fiindcă n-am mai văzut niciodată nişte coloane imense create de natură.

- Frumos, nu? s-a auzit o voce melancolică, venind din spatele meu.

Nu m-am întors fiindcă ştiam că era Charlotte. Poate trebuia să acţionez. Am dat lent din cap, aprobând-o, iar ea s-a aşezat lângă mine, în aceeaşi poziţie ca şi mine.

- Ştii, chiar mă bucur că eşti în regulă... De când eram mică ştiam o poveste legată de aceste fiorduri, una fabuloasă. Se spunea că aici s-a dus o luptă aprigă între îngeri şi demoni. Pe vremea aceea fiordurile nu existau. Şi, când îngerii au învins demonii, ei s-au prăbuşit inconştienţi în aceste ape. Îngerii ştiau că le era imposibil să ucidă acele creaturi întunecate şi, folosindu-şi puterea uriaşă, au creat nişte coloane de piată ce erau asemenea unor suliţe. Ele au străpuns toţi demonii în timp şi acum sunt aici pentru ca toţi îngerii şi demonii să îşi amintească de acea luptă cruntă, cu victime multiple. Desigur, în timp, coloanele s-au schimbat mult şi oamenii de ştiinţă au găsită o explicaţie relativ logică pentru a explica formarea lor.
- Wow, Charlotte, povestea e uluitoare... E ca un fel de barieră ce apără Norvegia fiindcă nici un demon nu s-ar mai apropia de aceste fiorduri fiindcă şi-ar aminti cum o mare parte din neamul său a fost omorât, am murmurat, analizând spusele blondei.

A aprobat şi a privit cum valurile se loveau de prora feribotului şi feţele ni se stropeau.

- Ştii, Charlotte, aş vrea să te rog ceva, am spus, şoptit.
- Spune, te ascult, a zis atentă.
- Ai putea să încerci să-l... seduci pe Shawn? Sigur plănuieşte ceva şi dacă îi distragi atenţia, poate că o să uite de ideea sa. Nu ţi-o cer pentru a te amărî, dar în această călătorie chiar avem nevoie de el...
- E cam ciudată treaba, având în vedere că n-am nici un interes în el. Nu mă impresionează şi aşa mai departe, dar ştiind cât de necesar e acest lucru, am să o fac. Îmi rămâi datoare, a zâmbit ea.

Am râs şi am dat din cap, cu zâmbetul pe buze. Serena a venit alergând înspre noi şi a ţipat un „începe”, iar Charlotte s-a uitat la mine, neînţelegând ce voia să spună. Desigur, nici eu nu ştiam ce voia vrăjtioarea, dar am realizat abia când intrasem într-o transă profundă. Mintea mi s-a golit aproape de tot, în ea rămânând prezent doar numele de Ryan. Ştiam ce se va întâmpla, dar nu voiam să aibă loc încă o dată. Nici la început nu îmi plăcuse deloc, ba chiar mă înfricoşase. Am oftat şi am aşteptat să trec prin tornada aceea devastatoare. Însă nu s-a întâmplat nimic de genul acesta, ci am auzit doar un „bum” puternic. Apoi mă aflam într-un loc în totalitate negru, fără nici un pic de lumină. Mi-am imaginat o grădină mare, plină de flori şi cu un stejar în ea şi, în următoarea secundă, totul era acolo. Deci era un fel de vis. În faţa mea stătea un băiat de înălţime medie, cu părul roşcat şi ochii întunecaţi. Pielea îi era albă precum marmura, iar privirea sa era extrem de nedumerită.
Deci mă aflam cu Ryan. Dar ce aveam să fac acum? Ce îi puteam spune? Cum îl puteam convinge să mă ajute?
Ryan era singura mea şansă, singura persoană ce m-ar putea ajuta să îl salvez pe Ace.
Trebuia să mă ajute.
Metal was here.

[Imagine: metalsig.png]


I\'ll start to worry when I\'m dead.



Hello :] Scuze ca n'am trecut mai devreme, doar ca n'am fost acasa. Anyway, revenind. WTF ?! DOUA SAPTAMANI PANA LA NEXT? cred ca innebunesc pana atunci, but this is the life... trebuie sa ma conformez. Sa revenim la next. A fost dragut, chiar daca a fost cam scurt ca de obicei, mi'a placut nespus de mult. Wow, Cheryl e un saman si unul chiar foarte puternic, nu ma asteptam la asta. Chiar e o veste surprinzatoare. Sper din tot sufletul sa ajunga la timp la Ace sau macar acel baiat Ryan, sa'l convinga sa nu faca o mare prostie. Descrierea sentimentelor a fost foarte buna ca de obicei, la fel si in cazul naratiunii si al dialogului. Am vazut cateva greseli, dar se admit de data asta, avand in vedere ca erai grabit si trebuia sa pleci. So, that's all. Sper sa te distrezi la mare, sa ai o zi de nastere cat mai frumoasa and happy birthday! Be happy and smile ^_^ ! And...nu uita sa ma anunti cand pui next-ul. Spor la scris! *huuugs*
[Imagine: j5atg3.png]


Buna !
Scuza-mi intarzierea, trebuia sa-l citesc mai devreme deoarece e superb, rusine mie :]].
Hmm, de la inceput mi-a placut, ideea este foarte originala, sincer eu n-am mai citit fic-uri cu o asemenea idee:-? una foarte reusita <33
Titlul m-a atras. e diferit, e... nu stiu, nu gasesc cuvantul potrivit, dar are acel ceva ce m-a facut sa dau click pe fic si sa-l citesc :]]
Sincer imi place foarte mult personajul Shawn, nu stiu insa de ce :-? Pur si simplu imi place, probabil ca are el o aura negativa in poveste, insa si Ace e favorizat de mine.
Amandoi sunt draguti, ador acele frizuri de skateri...din cate stiu, skateri au parul gen Shawn and Ace, cred :-? Anyway, continui. Am observat ca Cheryl are o fire destul de puternica din moment ce a rezistat la ditamai socurilor, adica, helloo, eu as fi lesinat daca cel pe care l-as place mi-ar fi zis ca e inger sau mai stiu eu ce chestie supranaturala, nu? Da, eu zic ca da :]]
Ultimul capitol a fost frumos, vreau sa vad daca Ace va renunta la acea idee tampita, sper ca da .
Hmm, ce-ar mai fi ? :-?
Aaa, deci sa nu uit ceva esential, esti un geniu, adica narezi foarte frumos, descrii la fel de bine si mai esti si baiat. bv tie .
Hmm, cam atat, am obosit si eu, oricum, astept next-ul.
Kiss and Hug ! :bye:

Scurt, dar ok şi drăguţel.
În primul rând, helăăău, ma' diăr. *huuuugs*

Îi ciudat, fiindcă n-am văzut când ai postat capitolul. Urât din partea mea, right ? Urâât, urââât. T.T Mă rog, mai bine m-aş apuca de comentat.
Nu am observat greşeli, dar cred că au fost. Ok, adevărul e că nici eu n-am fost prea atentă - sunt moartă de oboseală - deci, îmi pare rău că nu îţi corectez posibilele greşeluţe. Îhm, am văzut vreo două repetări, sau trei, nu sunt sigură. Oh, well...chill, că te iert. :]] Măcar ai postat capitolul! ^^
Deşi a fost scurt, a fost interesant. Prea scurt şi pentru gusturile tale, sunt sigură de asta. :- " Dialogul mi-o părut ok, nu a fost sec or smth, dar nici mega-super-hiper-interesant n-o fost. O fost...ok. : )
Noul personaj, Ryan, pare dubios de drăguuuuţ. o.o Până acum, deşi l-ai descris cam puţin, mă atrage într-un mod cam ieşit din comun. Îmi pare rău de Ace, dar totuşi mă bucur *ieeeei* că mai e puţin şi Cheryl are să se întâlnească cu el. <3 Să nu mă întrebi de ce, dar încep să cred că din prefăcătoria lui Charlotte cu Shawn va ieşi ceva frumos. :- ?? Poate greşesc, poate nu. Dar ar fi drăguţ să fie împreună. XD
Eh, aştept continuarea! Btw, să nu uiţi să mă anunţi. Spor la scris şi muuultă imaginaţie! *huuuugs*
>:D<

xoxo
[Imagine: tumblr_lvu3z0OC361qkx1cbo1_500_large.gif]
The Mad Hatter: Have I gone mad?Alice: I'm afraid so. You're entirely bonkers. But I'll tell you a secret. All the best people are.


Oh, l-am citit de ceva vreme, dar mi-a fost atât de lene să-ţi las un comentariu ... Atât de lene încât nici nu m-am încumetat să înving lenea :]]
Anyway, sunt aici acum şi am să-ţi spun câteva cuvinte despre capitol (:
Dacă Shane devine băiat bun, poate chiar am să ajung să-l simpatizez, însă sper că are să apară cât de curând şi Ace în peisaj, pentru că i se simte lipsa. Mă enervează, sincer Aileen, e doar o tipă naşpa care-şi merită soarta - yeah, sunt rea/lalala/etc sau ce-aş mai fii eu, dar nu contează, Aileen mă enervează din simplul fapt că există :]] -. Abia aştept să reuşească Cheryl să stea de vorbă cu Ryan, cuz' vreau să schimbe câteva vorbe despre Ace şi abia aştept să-l convingă să renunţe la ideea stupidă pe care o are. De criticat nu am ce şi sincer nici nu am starea de spirit necesară pentru a critica ceva - de fapt, nu sunt sigură că-s în stare de ceva acum .-. -
Ăhm, mă cam opresc aici şii aştept următorul capitol. Îmi cer scuze de comentariul scurt/fără noimă/etc/etc, dar, aşa cum am spus, nu sunt în stare de mai nimic acum.
Baftă-n continuare, MMDTADVV ! >:D<

Hey ^^ Merci ca m-ai anuntat. xD A fost un capitol ca de obicei superb :x Mi-a placut foarte mult cum a decurs actiunea. Capitol scurt? Tu numesti asta capitol scurt? Inseamna ca eu fac strofe de 4 versuri o.o In fine. Mie chiar nu mi s-a parut scurt si nici greseli de tastare nu am vazut. Cu descrierea stai ft bine, asa cum imi place, actiunea nu e grabita, dialogoul, desi a fost cam multicel, nu a fost sec si asta e bine. Cam atat am avut de zis. Astept nextu XD
[Imagine: EnvYQ.png]



Subiecte de discuție similare...
Subiect: Autor Răspunsuri: Vizite: Ultimul răspuns
  [Yaoi] Bolnavii cronici de cerneala onu' 15 10.610 16-06-2013, 03:59 PM
Ultimul răspuns: HanniGram
  Scris cu sânge. Bubbles. 1 1.896 26-11-2011, 07:31 PM
Ultimul răspuns: SnowFlake.
  Rânduri sângerii Jelly 2 1.954 06-10-2011, 11:43 AM
Ultimul răspuns: Jelly
  Flori de cerneala . Biscu' iz back ^^ 7 4.134 26-07-2011, 01:33 PM
Ultimul răspuns: Moony691
  O pată de sânge în trecutul meu Rena 14 4.940 23-07-2011, 06:17 PM
Ultimul răspuns: Miranda.
  Cerneala ramane chiar si dupa furtuna.[+18] Anna 15 7.871 18-07-2011, 09:09 AM
Ultimul răspuns: crazy little red
  [split] Sângele tău este cerneala mea sorynyk 2 1.737 15-07-2011, 12:47 AM
Ultimul răspuns: sorynyk
  Chemarea sângelui Raye 2 1.987 11-07-2011, 11:12 PM
Ultimul răspuns: Inocente
  AcelaÅŸi sânge LoloMark 7 3.878 06-06-2011, 11:13 PM
Ultimul răspuns: ~*Fallen* ~* Angel*~
  Ultima picătură de sânge [ Nya & Metal ] Meal. 22 12.954 26-04-2011, 11:07 AM
Ultimul răspuns: Lust.


Utilizatori care citesc acest subiect:
3 Vizitator(i)