O floare de cires si iubirea trandafirilor roz(sakura and sasuke)

[Shilpa]

[edit Aly]Tip Critica Permisa: Stil / Limbaj / Gramatica.

m-am gandit bine si am hotarat sa imi rescriu povestea cu litere mici asa ca am mai postat o data,sper sa va placa.este o povestire in rama asa ca continuarea primului capitol va fi pe la sfarsitul povestii.pun si capitolul doi.va multumesc ca v-ati facut timp sa imi cititi ficul.



Cap 1 Nu cred sa invat a muri vreodat
�Mereu trecem peste clipele fericite sin u ne bucuram de el oricat de multe ar fi,dar atunci cand le pierdem regretam cu adevarat.

Zgomot,zgomot asurzitor facut de aparatele medicale, zgomot care anunta moartea.De cand ma stiu am urat spitalele.El va fii lucul unde voi suferi atat de mult si unde voi pierde personae atat de dragi mie.Acum am doua zeci de ani si incep sa urasc acest numar cu ghinion.
Aveam sa imi dau seama cat de mult il iubeam pe Sasuke abia atunci cand urma sa fie pe patul de moarte,in spital,grav bolnav,viata trecand parcape langa el.Imi petrecusem atat de mult acolo,o vesnicie.Tot atat trecuse de cand nu mai era sanatos.Nu mai zambea nemaifiind deloc fericit refuzand sa vorbeasca cu toata lumea pe motiv ca nu are nevoie de nimeni si nimic.Era ca si cum si-ar fi dorit sa se moara,sa se termine totul chinul sa ia sfarsit.Dar cum putea face asta?Nu putea face asta nu ma putea lasa asa,caci el era singura persoana care imi mai ramasese,singurul sprijin;parintii,rudele,prietenii murisera�Nu mai aveam pe nimeni deci cum putea sa moara sa ma lase singura?
Idea ca il pierdeam ma inebunea nu puteam sa imi imaginez viata fara el.Eu mereu ma gandeam ca vom fi impreuna fericiti si ca nimeni nici macar moartea nu ne va despartii. Ajunsesem sa nu imi pese de propria viata doar de el.Pursisimplu traiam pentru el si altceva nu mai conta.Viata mea,existenta mea ,scopul meu�depindeau de el�Stiam bine ca numai cu ajutorul lui mai poteam fi fericita vreodata.
Zile si nopti intregi mi-leam petrecut langa el in spital fara sa imi pese de mine�eram obosita.Foarte obosita abia daca mancasem ceva in tot acest timp,iar noaptea abia daca dormeam o ora,restul timpului mi-l petreceam alatruri de el veghindu-l si plangand la patul lui.Nu existau zori de zi care san nu ma prinda cu lacrimi in ochi.Defapt de cand era el in spital nu mai stateam cu prietenii,nu mai vorbeam si nu mai zambeam.Tot cea ce faceam era sa stau sis a-l privesc ore in sir.In acele momente imi veneau in minte clipele de durere cand a parasit Konoha sa se antreneze cu Orochimaru doar pentru a fi mai puternic si a-l distruge pe Itachi.Nu am inteles niciodat cum un om poate adun in el atata ura desi eram in aceeasi situatie.In tot acest timp sufeream si eu odata cu el,dar un singur lucru imi mai ramasese �speranta�speranta ca intr-o zi va pleca din acel loc nenoroci si va veni din nou la mine. Speranta acelei zile era singura care imi mai dadea puterea sa lupt singura care ma mai tinea in viata.Am trait asa mult timp cu gandul ca poate nu il voi mai vedea niciodata.
Cu el era insa alta poveste nu ii mai pasa ce se intampla.Isi dorea sa isi incheie viata san nu mai sufere.Renuntase sa spere la idea ca il va mai invinge pe Itachi si acum credea ca viata lui nu mia are nici un sens.se insela amarnic,viata mea depindea de el.Eu cred in el in reusita lui.
Uneori credeam ca sunt singura persoana care crede in el,care tine la el ceilalti parca l-au uitat.Nu era asa toti prietenii nostrii vneau adesea sa il viziteze.El ii respingea pe toti pe motiv ca nua re nevoie de ei si mila lor.vroia sa fie singur si nmeni san u il deranjeze.
-Sasuke:Tot aici esti de cand nu ai mai fost acasa?
-Sakura:Eu�Cuvintele refuzau sa imi iese din gurta.Abia daca mai puteam vorbi printer raurile de lacrimi de pe obraji.
-Sasuke(rastindu-se):Raspunde-mi de cate zile esti aici?
Eu plang pentru el si lui nici macar nu ii pasa se rasteste la mine si ma trateaza ca pe o carpa veche de care nu are nevoie.In ceste momente nu stiu de ce il mai iubesc.
-Sakura:de trei zile,darn u te pot lasa singur aici.
-Sasuke:De cate ori ti-am spus san nu mia plangi?Stii ca urasc persoanele care plang inutil.Ce crezi ca vei rezolva daca versi niste lacrimi aiurea?Crezi ca totul se va rezolva ca timpul se va intoarce si iti poti repara greselile?Te inseli daca trezi asta.Ti-am mai spus ca nu am nevoie de tine si de mila ta ma pot descurca foarte bine si singur.
-Sakura:Cum poti vorbi asa�dare eu�am nevoie de tine de ajutoru si de srijinul tau.Cum ai putut sa tenunti la visul tau lasandu-l pe Itachi sa invinga?Cum? De ce?
-Sasuke:Nu este treaba ta de acum chiar ca nu imi mai pas ce se va intampla.Mai bine mor nu mai pot exist pe acest pamant degeaba fara un scop sau rost nimanui caruia sa ii pese de mine.
Ce rost mai are aceasta viata daca nu ai cu cine sa o traiesti daca nici macar singurul scop pe care il aveai nu l-ai putut indeplinii?Oricum voi va veti descurca perfect fara mine cu ati mai facut-o si pana acum cand am fost plecat.Nu aveti nevoie de mine.
-Sakura:Esti orb crzi ca nu vad ca iti pasa?Cum poti vorbi asa?Cu mine cum ramane?Imi pasa daca vei muri imi pasa mult de tine.Crezi ca numai tu contezi,dar cei din jur cei care tin la tine crei ca lor le va fi usor daca tu mori?Sa stii ca orice ar fie u te iubesc.Ultimele cuvinte le-am spus asa de incet incat nu credeam ca a auzit.dupa asta am tacut plecandu-mi capul in jos luindui mana in am ma cu cealalta mangaindu-I usor chipul palid.
Brusc usa cabinetului s-a deschis si pe ea a intrat o asistenta tanara si frumoasa cu parul de aur prins intr-un coc si cu un halat alb.trebuia sa ii faca o ijectie sis a ii dea si un somnifer ca sa poata adormi.Mie desi nu imi era frica de injectii nu puteam sa vad cum acel ac blestematii patrundea prin pielea lui catifelata , mereu inchideam ochii ca sa nu pot privii.Usor ochii lui ca doua pesteri intunecate s-au inchis si a adormit in sfarsit.Puteam sa stau asa sa il privesc ore intregi era asa de frumos,de calm si tacut.Din nefericire il chemise pe Tokumory sa ma duca la el acasa sa ma potodihni.Parca face asta din adins ,sa scape de mine,sa ma indeprteze sa ma alunge. Te rog nu muri te rog!
-Sakura:Nu am nevoie de tine vreau sa raman aici cu Sasuke al meu nu vreau s ail parasesc.
-Tokumory:vin-o cu mine trebuie sa te odihnsti.te rog Sakura.
Daca privim viata din acest punct de vedere e este un lung sir de apropieri si departari,tristeti,amaraciuni si dureri nesfarsite.Un singur lucru domneste peste toate si lepoate distruge �moartea�.Fiecare om asemenea unui trandafir se naste,creste,infloreste si moare.Acesta este cursul vetii desi ne este grei sa acceptam fiecare moare la un moment data.
Omul vine din cenusa si acolo se intoarce in urma lui lasand doar pulbere si multime de amintiri.Oamenii buni se duc in Rai acolo Sus alaturi de Dumnezeu unde ne vegheaza si sunt fericiti.Viata are insa si micile ei placeri clipe de bine si fericire care mereu trebuie traite din plin.Deoarece daca trec poate nu se mai intrc niciodata si lasa in urma lor o ploaie de regrete.
�Sa poti sa razi cand unii te insala
Sa te ridici cand altii te doboara.
Sa poti pastra cand altii vor s-alunge.
Sa poti sa razi chiar daca sufletul iti plange.
Si cald ramai chiar daca afara ninge
Aceasta este arta de a invinge!�

�Cand nemiloasa mea durere
Cand sufletul mi se va sfarsii
Pe inima mea neinsufletita
Un trandair roz veti gasi,
Un trandafir vestejit ca inima mea,
Dar nu mi-l luati
Este tot ce iau cu mine
Cu el sa ma-ngropati!
Acum cateva zile bune,
Clipe trecute de fericire
Eu prin aceasta floare am primit
O speranta dintr-o stire.
Trupu-mi ardea fierbinte,
Saracul trandafir a vestejit.
Cat l-am hranit cu ae mele lacrimi,
Dar tot nu a mia inflorit.


Capitolul 2 Intre vis si realitate
�Visele nu reflecta intotdeauna Realitatea�

Dar acum cel mai bine ar fi sa ne intoarcem la prezent,deoarece el este sinurul care conteaza.Trebuie sa traiesti fiecare clipa.Sa nu te mai gandesti la trecut pentru ca el a zburat asa cum zboara frunzeletoamna, dar nici la viitor pentru ca el va fi candva.
Era o noapte linistita de primavara.Vantul adia usor printre crengile copacilor dand o senzatie de racoare placuta.Cerul era negru, ca pana corbului si pe acest intins nesfarsit se zareau mii de spiridusi in forme diferite si in mijlocul lor gingasa regina a nopti,luna.In lumina luni ciresii infloriti dadeau umbre misterioase si sinistre.Totul era cufundat intr-o liniste extraordinara chiar si cei mai rai ninja dormeau.Luna isi arunca razele prin geamul unei camere roz in care dormea o fata de 15 ani,avea un chip angelic incadrat de frumosul ei par lung si roz ca florile de cires si ochii verzi de smarald.Era atat de frumoasa parca ar fi fost un inger adormit.aceasta era insa foarte agitata din cauza cosmarurilor care o bantuiau si nu o lasau sa doarma.
Era pe vremea cand inca era un copilas de 6 anisori si era fericita alaturi de parinti ei.Mama ei Rosalinda o femeie foarte frumoasa cu parul rosu ca sangele si ochii de smarald, si tatal ei Ronelio un barbat inalt cu parul saten si ochii asemene frunzelor primavara.Acesta nu era de fapt tatal ei biologic.Tatal ei natural era un demon cu o piele alba ca varul cu parul lung si negru ca abanosul si niste ochii ca de sarpe.El plecase din Konoha inca de cand se nascuse Sakura deoarece dorea sa stapaneasca toate jutus-urile si deoarece nu putuse sa ajunga Hokage il omorase pe Sarutobi care nu avusese incredere in el. Se stabilize in satul Sunet unde isi formase o noua echipa dupa 5 ani de cand nu isi mai vazuse fica si sotia.Se hotarase sa se intoarca in clan.
Dar nu pentru ai vizita ci cu un alt scop.
Intr-o noapte cu luna plina el patrunse in clan si profitand de faptul ca toti dormeau ucise pe toti, dar pe parinti propieie sale fice ii omora chiar sub ochisorii ei.Acum dragi ei parinti stateau in balta de sange chiar langa biata fetita ce izbucnind in plans intrebandu-se de ce facuse asta chiar tatal ei adevarat.
Sakura:D�de ce taticule? De ce ai facut asta?
Tatal:Pentru a ma razbuna pe mama ta care m-a parasit si pe ceilalti pentru ca nu m-au ales drept conducatorul lor.
Sakura:Nu ma omora vreau sa traiesc. Jur ca voi deveni mai puternica si ma voi razbuna omorandu-te.
Tatal: Chiar si asa ce poate face o amarata de fetita. Ar trebui sa imi multumesti pentru ca te-am lasat in viata.Dar tine minte de acum inainte cu oricine te vei imprieteni, oricine te va apara sau iubi vor muri negresit.
Zicand toate astea disparu intr-un nor de fum lasand-o pe biata fetita plangand in ploaia care pornise.
Sakura (Tipand): Vei plati pentru asta chiar cu pretul vieti tale ti-o jur.
Si cu aceste cuvinte se trezi cu 3 cristale pe fata ei alba ca neaua.Deschise putin geamul ca sa ia o gura de aer si suspina prelung.
Sakura:Maine este o zi foarte importanta.Maine imi voi cunoaste noi colegi asa ca va trebui sa fiu odihnita.
Apoi se duse din nou in patul ei caldut si adormi cu lacrimi in ochi si cu o mare tristete in suflet.Patrunse din nou in tara viselor.
Intr-o alta camera albastra dormea un baiat de 15 ani cu un chip de zeu incadrat perfect de parul negru asemenea cerului noapte si ochii negri ca onixul.Si el avea cosmaruri.Era vremea de cand avea 6 anisori.Cand era fericit alaturi de parintii sai.Mama sa Mikoto o femeie foarte frumoasa cu un chip alb ca neaua asemenea unei zane in contrast cu frumosul ei par lung, negru de abanos si ochii negri.Tatal lui Fugaku un barbat inalt cu parul argintiu si ochii negri ca pana corbului.Mai avea si un frate pe nume Itachi cu parul de onix prins intr-o coada si ochii intunecati care avea 12 ani.
Tot timpul Itachi era cel puternic si cel care invata primul toate just-urile ,fiind si cel mai puternic si de aceea era si preferatul lui Fugaku.Acesta dorea sa-l faca pe Itachi mostenitorul clanului.
Sasuke:Fratioare ma poti ajuta sa invat Katon?
Itachi:am treaba nu am timp sa ma joc cu tine.Poate alta data.
Sasuke:Asa spui mereu.Imi pare rau SASUKE nu am timp.
Dar intr-o noapte cu luna plina din dorinta de putere Itachi si-a distrus tot clanul lasandu-l doar pe Sasuke in viata.
Sasuke:Nu�nu vreau sa mor!Iti jur ca voi deveni mai puternic si ma voi razbuna.
Itachi:Haide fugi devino mai puternic si omoarama.Iti promit ca nu te voi ura pentru asta.
Saracul Sasuke ramasese acum doar cu lacrimi in ochi si cu dorinta de razbunare in ploaia care se pornise.
Se trezi si pe fata ii aparu o lacrima de tristete.Se gandi putin si apoi patrunse iar in tara viselor avand un alt cosmar.
Se afla intr-un loc unde frigul patrunde peste tot.Era asa puternic incat parca si pietrele crapau.Frigul il cuprindea din ce in ce mai mult.Raceala il ivaluia tot ce ii maiI ramasese.Era tristul gand ca ii facuse rau singurei persoane care il iubea,care tinuse vreodata cu adevarat la el si ii provocase atata suferinta.
Acesta cazu jos pe zapada rece si adormi intr-un somn adanc in care nu se mai trezi niciodata.
In camera Sakurei avusese acelasi vis in care Sasuke murise chiar sub ochii ei. Nemaiputand sa-I mai zica nici macar un adio ea plangea atat de mult incat lacrimile parca ii secasera si cazu si ea jos in zapada langa el.
Nici unul dintre ei nu intelegeau ce se intampla.Ei pur si spimplu nu se cunosteau si aveau aceleasi cosmaruri.Dar oare asta era realitate?
Daca nu se cunosteanu cum de aveau aceleasi vise? Dar in curand vor afla ce le va rezerva soarta si vor intelege ca intre ei exista o legatura stransa si numai daca se vor ajuta si vor fi alaturi unul de celalalt vor reusi sa invinga raul.
Deja traisera aceeasi poveste in copilarie,oare ce le mai pregati soarta?Dar dupa cum vor trece mai multe obstacole si greutati.
�Dar el e mort pe dealul pustiit
Trecand in noapte singura l-am privit.
E mort demult si nu mai vine,
Tu din mormant,de ce privesti spre mine?�

vad ca nu va place ficul meu si daca e asa nu mai contiunui.daca vreti sa mai continui lasati comentarii :(:((

[Jigoku]

ok...

1.e al naibii de lung capitolul...puteai pastra pentru partea a doua,ar fi fost mai interesant ..-_-
2.ai greseli de tastare,sau probleme cu space'u -_- [vreodat-vreodata ;sin u - si nu,etc]
3.am vazut cateva dezacorduri
4.ai si greseli de gramatica
<= sfaturi pentru cele de mai sus... incearca sa citesti si de 5 ori inainte de a posta, verifica gramatica de x ori, semnele de punctuatie si cat de corect ai scris la tastare:)

*dead wrong*
contrazici ideile...spui ca familia,prietenii etc,murisera.mai jos cu vre-o 10 randuri,spui ca nu se mai vede cu prietenii...wtf? they're dead,remember?
ca tot suntem la capitolul idei...Sakura e patetica -_- *vai,eu ma sacrific,el nu vede,hai sa plangem* daca faci ceva pentru cineva din dragoste nu te compari cu o "carpa veche" ci cu "ajutorul mereu acordat"

5. sasuke,sakura,sasuke -_- hei,ne dam si noi seama cine vorbeste,eventual descrii atitudinea si alte cele la sfarsitul frazei,ca nu-i piesa de teatru :-??
6.repeti prea mult "lacrimi,durere,suferinta" astea pe mine nu ma duc cu gandul la cevatrist..ci la dulcegarii si pateticism inutil.scapa de excese
7.sasuke "mai bine mor,nu mai are rost" O_O WTF????? [yeee!!stiam eu ca-i emo!] suna a emoid comercial care si-a luat-o in freza de la manelisti -_-
8.oh God..si in capitolul doi sunt chestii triste,ca-n telenovele.

per total,cele 2 capitole sunt cuprinse,din punctul meu de vedere in 3 cuvinte
-pateticism
-telenovele
-greseli de tot felul

incearca sa remediezi problema,nu abuza de elemente care impresioneaza,altfel ajungi la telenovele si alte dulcegarii.
citeste de mai multe ori.Gandeste de 200 de ori,scrie o singura data. Repara-ti tastatura -_- sau scrie corect.
atat,stiu ca am fost rea :)

[Apathy]

e dragutz nam ce zice...pacat de acele greseli de gramatica...
si tre sa fiu de acord cu jigoku..ai gresit la partea cand ai zis ca,,parintii,rudele,prietenii murisera…" apoi zici ca prietenii il vizitau adesea pe sasuke,ai scris in graba si poate de aceea nu ai realizat...
prea mult sentimentalism in prima parte...chiar si sakura a ajuns sa nu mai stie de ce il iubeste ataa de mult pe sasuke...inteleg ca este o legatura intre ei,dar ea e mult prea sentimentala in toata chestia asta,chiar nu vrea sa accepte ca ala vrea sa fie un lup singuratic...
Oricum e destul de bn ce ai scris pana aici cred....
Perfectioneaza-te, :)

[Shilpa]

imi pare rau ca v-ati pierdut timpul degeaba citind aceasta porcarie de poveste imi dau acum seama ca a fost o gresala sa scriu.nu am talent si voi renunta la ea.il rog pe un moderator sa stearga aceasta tampenie de poveste si nu o sa mai scriu niciodata. va multumesc pentru critici

[denisa]

De ce sa o stergi?Te rog frumos sa nu o stergi.Mie imi place sunt curioasa ce se va intampla.Ai talent si nu e o porcarie de poveste.Te rog te rog nu o sterge.

[Aly]

Nimeni nu inchide nimica pentru ca doar eu si melyeter avem optiuni de moderare a acestei sectiuni si noi nu stergem doar inchidem si sa va fie clar ati ajuns una doua sterg ficul nu puteti face acest lucru -_-
daca vrei sa iti redeschid topicul da-mi un pm
~THREAD CLOSED~