Midnight Waltz

[Lucifer]

Cu aproape o saptamana in urma am decis impreuna cu fallen sa facem o colaborare, amandoi avem o anumita goanga cu vampirii asa ca am decis ca acesta sa fie subiectul povestii. Atunci cand veti citi va rog sa fiti atenti deoarece sunt doua personaje in acelasi capitol un barbat si o femeie, deci schimbarea genului in paragrafe nu este o gresala. Va uram amandoi lectura placuta si asteptam criticile si comentariile voastre

Midnight Waltz




Imi amintesc ca si cum ar fi fost ieri, era o noapte racoroasa de august, in anul 1810, cand am vazut-o pentru prima data plimbandu-se pe sub balconul meu. Eram acolo fumand un trabuc, sorbind dintr-un pahar de scotch cand acea silueta incantatoare a aparut din negura noptii, ooh acea rochie rosie, acel par negru prins intr-un minunat coc incadrand chipul acela ascuns de umbrele caselor. Era precum o fantoma in miez de noapte ce dansa un vals provocator cu fiecare pas pe care il facea, cu fiecare zgomot provocat de pantofii ei cu toc. Era scandalos si incitant sa vezi o domnisoara atat de frumoasa si de inocenta plimbandu-se pe strazile Londrei in miez de noapte.

Poate ca asta ma si atras la ea... eleganta mersului ei, pasi precisi, lascivi si atunci intr-un moment de euforie si de ameteala cauzata de multele pahare de scotch pe care le bausem, am inceput sa cant la vioara in miezul nopti, doar pentru ea. Era o noapte cu luna plina, iar luna revarsa de pe cer o lumina macabra ce m-a dus cu gandul la o melodie ce ar fi starnit controverse daca ar fi fost cantata intr-o sala de bal, dar aici nu era o sala de bal eram doar eu si a mea fantoma rosie si eram imbratisati de noapte, ocrotiti de luna si indemnatii de cenusa dorintei ce ardea mocnit in corpurile noastre.

Era o noapte racoroasa de august si pur si simplu am simtit nevoia sa ma plimb. Nu mai suportam sa stau in acea casa. Nu imi amintesc cum m-am imbracat sau cum m-am aranjat, acestea erau niste lucruri absolut neimportante in acel moment pentru mine. Poate pentru altcineva nu erau atat de neimportante, de fapt, sigur pentru altcineva situatia ar fi stat altfel. O domnisoara nu putea sa iasa afara imbracata cu primele haine care i-au cazut in maini, dar nu ma interesa. Ceea ce conta, singurul lucru care conta era dorinta mea de a iesi din acea casa imbacsita de mirosul lui, de acele trabucuri scumpe pe care obisnuia sa le fumeze desi eu il rugam cu atata pasiune sa nu o mai faca in casa... nu, nu pot sa ma gandesc acum la el, nu pot... nu vreau. Amintirea lui inca era ca un spin dureros in inima mea care ma distrugea incetul cu incetul, care nu vroia sa ma lase sa traiesc, care ma bantuia in fiecare clipa a zilei.

Nici macar nu m-am uitat sa vad ce drum am ales, atunci cand am iesit. Nu era important drumul, tot ceea ce conta era sa nu mai fiu in casa aceea.
Mergeam fara un scop anume, fara o destinatie si imi tineam mintea goala pentru ca atata timp cat mintea mea era goala puteam sa evit durerea, sa evit realitatea. Nu stiu ce ora era, dar stiu ca se facuse tarziu si ca nu trebuia sa ma aflu pe strada la acea ora dubioasa din noapte. Pentru o secunda un zambet a aparut pe chipul meu la gandul imaginii mamei mele cum se inrosea, indignata de actiunile mele atat de "unlady-like", expresie pe care ea ar fi rostit-o crezand ca o face educata. Am decis totusi sa ma intorc, sa nu decad in ochii celor din jurul meu mai mult decat am facut-o, insa la un moment dat, in drumul meu, o muzica incantatoare a aparut de undeva necunoscut. Ma face sa ma opresc acolo unde ma aflam, sa stau si sa o ascult.

Ma inconjoara si ma alina, ma vrajeste si ma cheama la ea. O parte din mine era reticenta sa se apropie de locul minunat de unde venea aceasta dar acea parte a fost redusa imediat la tacere de melodia care atingea noi culmi. Asa ca am urmat-o fermecata de notele armonioase ce imi incantau intregul corp.

Eram mesmerizat de tot ce insemna ea desi nu o cunosteam, desi nu stiam cum arata, simpla ei prezenta si prestanta ma innebunea. Corzile vioarei vibrau sub presiunea arcusului cantecul meu devenind in putin timp unul al pasiunii si al dorintei, cantam precum un diavol, cantam trilul diavolului probabil cu aceiasi maiestrie cu care maestru Tartini l-a cantat pentru prima oara. Uitasem complet de ora si de vecini, nu imi mai pasa de nimic in afara de ea si melodia ce imi facea sangele sa imi alerge prin vene. Trecuse o vesnicie de cand inima mea goala mai simtise acest sentiment, atat de mult incat nu il mai recunosteam. Imi era complet strain, era nou si imi provoca o stare de ameteala doar gandindu-ma la el. Stiam foarte clar ca ceea ce faceam era o prostie, o greseala ce ne-ar fi costat scump pe amandoi dar asta nu mai conta acum. Acum conta acea pasiunea ce crestea in mine, acea dorinta a sufletului meu negru si batran de a mai simti inca o data atingerea calda a iubirii.

Si atunci in momentul culminat al notelor ce se fredonau din scartaitul frenetic al corzilor am vazut-o intorcandu-si capul in directia mea atrasa de muzica, vrajita de farmecul dragostei si al pasiunii pe care il transmitea. Doamne! Cat era de frumoasa! L-am vazut. In prima clipa in care muzica a atins punctul culminant l-am vazut, era... era... de nedescris. Nu stiu ce cuvinte ar putea sa il descrie mai bine. Orice cuvant care imi venea in minte nu ma satisfacea, nu erau demne cuvintele de a descrie o asemenea aparitie, un asemenea inger trimis de Dumnezeu pe Pamant sa aline sufletele muritorilor de rand. Pe muzica ce se apropia de un sfarsit am facut ceva ce nu as fi facut niciodata in viata mea: mi-am schimbat directia si m-am indreptat spre acesta.

Ceva ma indemna sa o fac, ceva ce nu era omenesc, ce nu era firesc, natural. Acel ceva imi spunea ca un lucru minunat se va naste in aceasta seara, un lucru absolut splendid, trebuia doar sa ii ofer o sansa. Era o nebunie, eram constienta de asta dar nu conta, pentru o secunda in care as fi putut sa simt din nou acel sentiment absolut mi-as fi vandut si sufletul bucuroasa ca am avut ocazia unica de a fi langa acea fiinta. Si de fapt, chiar am facut-o.

Nu eram constienta de asta in acea clipa, dar ceea ce avea sa se intample avea sa imi condamne sufletul pe vecie. Cand am ajuns in fata sa, muzica s-a terminat. Acea melodie angelica si-a cunoscut sfarsitul in clipa cand ochii mei au cazut pe fiinta sa. Nu stiu, nu mi-am putut da seama daca moartea melodiei era din cauza ca mana mea ii atingea obrazul sau din cauza ca intr-adevar acolo se termina, dar nu era important acest detaliu. Cel putin nu in acel moment. Acum, acum cand imi amintesc de acea noapte, de acele intamplari, ma intreb daca intr-adevar simpla mea atingere l-a facut sa se opreasca.

La simpla atingere a degetelor mele cu pielea sa, mici scantei mi-au strabatut corpul lasand in urma doar placere si dorinta. O dorinta pura si aproape animalica ce ma speria. Atat de calda ii era pielea, iar atingerea atat de fina. Tremura, oh in cel mai sec mod posibil ea tremura parca banuind ca ceea ce amandoi facem era gresit. In acel moment nu mai gandeam si nu mai vedeam eram pur si simplu vrajit de mirosul si caldura corpului ei si de acel rosu titizan al rochiei.
Imi doream sa gust fiecare centimetru din pielea ei incepand cu fruntea apoi urechile, ochii, buzele coborand usor spre sanii ei rotunzi incatusati in acel corset brodat, ajungand intr-un final in acea zona fierbinte al carei miros plin de dorinta si foame il puteam simti pana in adancul plamanilor dar ceva ma oprea! Era mult prea inocenta, era ranita iar eu nu eram un leac bun pentru ea nu, eu eram otrava ce avea sa o condamne la o boala mai cumplita decat iubirea. Insa am pierdut lupta cu mine caci eram un barbat slab atunci cand iubirea ma prindea in mrejele sale. I-am atins mana cu mana mea lasand-o sa simta diferenta dintre noi, apoi in cel mai seductiv mod am intrebat-o cum se numea.

- Oh, dar cerule cum sa numesc oare, aceasta floare ce in intunericul rece al inimi mele rasare?

Mi-a atins mana si am simtit sub pielea lui cum sangele ii fierbe, cum ma cheama sa ma afund in acel joc periculos de care trebuia sa ma feresc, sa ma ascund, sa fug pentru a salva ceva... Ce? Nu stiu, deoarece eu de mult nu mai am nimic de salvat. Asa ca m-am aruncat in acea plasa a lui, m-am lasat purtata doar de dorinta care crestea in mine din ce in ce mai mult.

Apoi i-am auzit vocea. O voce de demon, o voce de inger, o voce care ispiteste si ma face sa ma afund si mai adanc in aceasta obsesie in care el era principala atractie. Era joasa si groasa, ingrosata de dorinta ce i-o citeam atat clar in ochi. Ma intreaba cum ma cheama, iar eu ii raspund fara sa ma gandesc o clipa ca orasul este mic si ca ma poate gasi oricand, oriunde fara prea mare efort, dar nu conta.

- Catherine, soptesc eu peste bataile inimii care ma asurzeau complet.
Nu stiu daca a auzit sau nu, dar zambeste. Oh, si ce zambet s-a ivit pe chipul ingerului din fata mea, un zambet atat de pur, atat de... as fi spus inocent, daca sub aparenta acestuia nu as fi vazut dorinta de a ma poseda care ardea.

- Khaterina, am soptit eu accentuand fiecare vocala pe un accent rusesc lasandu-mi tot aerul din plamani sa iese afara, facand-o pentru o clipa sa tresara. Un nume demn de-o stea ce straluceste-n noapte pentru inima mea. In mine se leaga usor, usor un amalgam incalcit de sentimente. Eram amuzat de reactiile ei. La atingerea si auzul vocii mele, ardeam de dorinta, o iubeam si ma temeam ca nu cumva sa o ranesc. Pentru prima data in acea seara i-am putut vedea ochii, acel albastru intens de lapis lazuli m-a trezit brusc din reveria angelico-demonica ce crestea necontenit in mine. Oh, cat de frumosi erau, atat de frumosi incat atunci cand ma priveau intens si cu interes trimiteau in inima mea pumnale fierbinti de gheata. Si acele buze roze, carnoase! As fi dat orice sa le pot atinge, sa imi pot trece degetul peste ele si apoi sa le ating cu buzele mele subtiri si tivite petru a le acapara intr-un sarut rece si etern dadui acel dar ce doar eu il puteam da.

Imi doream sa ii simt mainile explorandu-mi corpul, mangaindu-ma si facandu-ma sa simt lucruri pe care nu le mai simtisem de mult dar pe care le doream sa le simt in fiecare secunda a vietii mele cu atata ardoare. Daca as fi putut nu as mai fi iesit din bratele sale niciodata, as fi ramas acolo uitata de toti si de toate. Dar stiam ca nu se poate si acest vis minunat avea sa se termine mult prea curand pentru placul meu. Insa pentru un moment, doar pentru un scurt moment mi-am permis sa visez. Si i-am luat mana, vazand ca are nevoie de o incurajare si i-am dus-o pe obrazul meu, apoi cu putina indrumare l-am facut sa imi atinga buzele. Nu stiu ce ma facuse sa actionez in acest fel nu era deloc stilul meu... Intotdeauna ma feream de atingerile celor din jur si mai ales ale persoanelor pe care le placeam, pe care le doream, pe care le iubeam.

Da, il iubeam. Cumva ma indragostisem de el, de misterul care il invaluia ca o mantie protectoare ferindu-l de durere, ferindu-l de tot ceea ce l-ar fi putut rani.
Vroiam sa il cunosc...

Vroiam sa ma cunoasca asa cum doar noi doi puteam sa o facem. Si atunci a facut cel mai nesabuit lucru, a aprins fitilul lumanarii ce avea sa ii consume ceara existentei.

- Este gresit cea ce facem stea a diminetii, caci atingerile mele vor canta la final pe buzele tale cantecul tristetii.

Dar era prea tarziu pentru vorbe dulci si rime, caci ea alesese cu un simplu gest a inlantuit in mine partea umana lasand la suprafata bestia ce traia pentru placere, acel demon ce tanjea de secole dupa o iubire bolnava si intoxicata cu gustul metalic a sangelui stacojiu.
Mana mea a alunecat spre ceafa ei, iar buzele mele s-au lipit de ale ei, sarutand-o pe buzele acelea moi ce ma innebunisera. Oh, dar cat de dulci erau acele buze roze, si cum se deschideau primind a mea limba intrusa ce avea sa ii cucereasca gura cu al pasiunii foc. Si cum fierbea a ei dorinta prinsa in a paianjenului plasa si cum ne consuma pe amandoi veninul, omorandu-ne incet cu al iubiri uragan.

I-am simtit limba cum a patruns in gura mea cu atata incredere, fara o urma de nesiguranta si eu l-am lasat. La inceput am vrut sa il imping, sa spun stop dar nu am mai putut sa o fac deoarece pasiunea cu care incepuse sa ma sarute m-a cuprins si pe mine si am uitat ceea ce am vrut sa fac. Gandul ca ceea ce faceam nu era potrivit pentru o domnisoara a zburat pe fereastra gonit de ingerul ce punea stapanire incet, incet pe trupul si mintea mea.
Nu mai contau decat buzele si limba lui, jucandu-se cu ale mele intr-o batalie din care nimeni nu avea sa iasa invingator sau invins, in cea mai dulce batalie ce exista vreodata in lume. M-am lasat prinsa in acea capcana neintentionat tesuta, lasandu-l sa ma iubeasca, iubindu-l la randul meu si eu pe el.

Intelegeam amandoi ca aveam nevoie de dragoste, de cineva care sa ne demonstreze ca ea inca exista, de cineva care sa ne dea din nou speranta.
Mi-am strecurat mainile tremurande pe sub camasa sa si am simtit abdomenul puternic ce statea ascuns cu atata maiestrie sub materialul subtire. M-am bucurat in sinea mea mai rau ca o fetita ce si-a primit prima papusa ca nu s-a ferit de atingerea mea ci a adancit sarutul, bagandu-si mana in parul meu, distrugand cu atata usurinta cocul pe care il facusem. Era un sentiment nemaintalnit de mine pana acum, sa simt degetele cuiva plimbandu-se prin parul meu. Tot ceea ce experimentasem pana atunci in viata mea parea pudic si copilaresc pe langa ceea ce ma facea acest demon sa simt. Ma innebunea si nu imi doream decat sa simt si mai mult din placerile ascunse pe care le promitea. Si atunci totul a inceput...

Si atunci totul a inceput: sarutul sa transformat repede intr-un amor salbatic alimentat de mintile noastre drogate de halucinogena placere ce se stransese in noi. Corsetul ei si camasa mea alba din matase frantuzeasca au cazut primele, lansandu-ne pe amandoi expusi atingerilor celuilalt. Mainile mele si buzele nu se mai saturau de sfarcurile rozalii ale sanilor ei in timp ce limba ei se juca necontenit cu lobii urechilor mele. Unghiile de la maina ei stanga erau infipte in spatele meu zgariindu-ma si transmitand fiori in tot corpul meu, iar in acelasi timp mana ei dreapta mangaia cu tandrete partea frontala a corpului meu.
In curand amandoi eram intinsi in pat, goi, imbratisandu-ne si sarutandu-ne cu tandrete, nemaisaturandu-se unul de celalalt.
Cel care a inceput jocul placeri am fost eu sarutandu-i gatul cu ardoare, lingandu-i pielea alba si catifelata. Abtinandu-ma din rasputeri sa nu o ranesc, am coborat usor, usor spre vaginul ei unde limba mea a inceput sa ii ofere o placere imensa manifestata prin gemetele conturate pe buzele ei.

Cea mai mica urma a gandurilor coerente din mintea mea au disparut in clipa in care i-am simtit limba atingand cea mai intima partea a corpului meu. Picioarele mele s-au desfacut cu mult inainte ca el sa ajunga intre ele, parca invitandu-l sa le acorde atentie, sa le faca sa tremure de placere. Tradatoarele, nu mai vroiau sa asculte de mine oricat de mult incercam eu sa le fac sa se inchida la loc, sa se comporte asa cum trebuiau sa se comporte picioarele unei domnisoare. Dar manierele si conceptiile acelui timp nu aveau ce cauta in pat cu noi doi. Nimic din ceea ce faceam nu era demn de niste oameni ai societatii moderne. Numai ca nu conta. Nimic nu mai conta. Deoarece in cateva secunde aveam sa uit eticheta si aveam sa fac lucruri pe care nu le-as fi gandit macar, daramite facut.

Incet dar sigur imi pierdeam mintile si nu mai cunosteam decat trupul meu asaltat de el. Imi arcuiam spatele incercand sa imi oblig picioarele sa stea deschise, sa nu se stranga in jurul sau asa cum doreau in timp ce mainile mele se infigeau cu incapatanare in parul lui matasos. Mai aveam putin si ajungeam in acel punct fara de intoarcere, in acel punct de care ma apropiasem atat de mult in trecut dar la care niciodata nu ajunsesem. Insa, la fel ca in trecut, exact in clipa in care aveam sa cad s-a oprit. Numai ca ceva imi soptea la ureche sa nu fiu dezamagita ca aveam sa primesc ceea ce imi doream atat de tare, aveam sa fiu pe deplin satisfacuta. Si-a pus mana pe stomacul meu, fortandu-ma sa stau in acea pozitie si s-a oprit. Un val de nesatisfactie, de regret amestecat cu mii de nemultumiri m-a acaparat si apoi am inceput din nou sa ard de nerabdare, amintindu-mi de promisiunile soptite de acea voce.

Vroiam sa ma atinga din nou, sa il ating din nou. Nu mai suportam aceasta pauza pe care el a luat-o din motive necunoscute mie. Dar apoi, clipa care durase o vesnicie s-a sfarsit si el m-a sarutat. A fost cel mai fierbinte sarut pe care l-am primit. Mi-a transformat sangele si asa fierbinte in adevarate rauri de lava. Atunci mi-a venit idea pe care cu incapatanare aveam sa o pun in aplicare.
Cu putin efort am reusit sa il fac sa stea pe spate, iar eu sa stau deasupra lui preluand controlul. L-am sarutat, muscandu-i usor buza de jos apoi am coborat incet sarutandu-i barbia si muscandu-i usor gatul, lasand mici puncte rosii in urma mea. Am ajuns la pieptul lui magnific peste care mi-am trecut unghiile si am inceput sa sug, sa musc si sa imi trec limba peste unul dintre sfarcurile lui.

Cea ce facea era nebunesc, simteam in adancul meu cum ratiunea mea disparea incet, incet in urma ramanand acea parte monstruoasa. Micile muscaturi ce mi le aplica de-a lungul gatului faceau bestia din mine sa se lupte cu putina ratiune ce o mai aveam, ma provoca, ma invita sa imi dezlantui adevarata fata sa imi sparg masca de catifea si sa iau ceea ce imi doream. Atunci cand s-a oprit asupra sfarcului meu, sugandu-l si muscandu-l pasional am pierdut lupta, iar scuturile mele au cazut. Coltii mei au iesit la suprafata, iar monstrul si-a inceput mascarada. Cu fiecare atingere si fiecare muscatura ce o aplica de-a lungul corpului meu imi manca putin cate putin din controlul meu si asa slabit. Imi doream sa o fac a mea sa ii dau sarutul meu rece si sangeros, sa simt cum sangele ei se scurge pe gatul meu in timp ce doua fire subtiri din acesta se prelingeau pe gatul ei, ajungand pe asternuturile din satin rosu, patandu-le intr-o nuanta de visina putreda.

Ea si-a continuat coborarea, in scurt timp ajungand la madularul meu. Si-a trecut limba pe toata lungimea acestuia de la baza pana la varf, zabovind o clipa pe acesta formand cercuri de-a lungul sau inainte de a il acapara intre buzele acela moi. Oh, acea limba ma innebunea. In al ei joc meschin trimitand fiori si pasiune in corpul meu aducandu-ma in acea stare de extaz dinaintea orgasmului. Placerea era de necontenit si eforturile mele da a imi controla vocea au fost in zadar atunci cand din gatul meu a iesit un geamat gutural si gros care spre surprinderea mea nu a facut-o sa se opreasca. Dupa inca cateva secunde buzele ei pana atunci lipite pe organul meu si-au inceput ascensiunea spre buzele mele, muscand din loc in loc pe abdomenul, sfarcurile, gatul si in final buzele mele inainte de a ma saruta pasional. Am reusit cu mare efort sa imi retrag coltii inainte ca ea sa ajunga la buze. Apoi fara efort am ridicat-o in brate lipind-o cu spatele de salteaua patului si introducandu-mi fara avertisment madularul in vaginul ei.

Nici nu mi-am dat seama cand locurile s-au inversat. Intr-o secunda eram eu cea care statea deasupra, iar in urmatoarea eram lipita cu spatele de saltea iar el era deja in mine. Nu ca m-ar fi deranjat, era nemaipomenit sa il simt peste tot pe si in trupul meu. Ma domina si asta ma innebunea cu adevarat. Nu ma lasa sa protestez, lua ceea ce dorea fara sa ii pese de conceptiile mele asupra statutului actiunilor sale.
M-a acaparat cu totul, lumea mea era el si doar el. In afara de noi doi nimic altceva nu mai exista, nu mai existau reguli, nu mai exista eticheta, nu mai exista nimic, doar noi. Mi-am incolacit picioarele in jurul mijlocului sau, lasandu-l astfel sa patrunda si mai adanc in mine. Si... oh, Doamne de nu a facut-o...

Era jumatatea mea, nu ramanea nici un coltisor din mine pe care sa il lase neatins, nepatruns. Patrundea chiar si in mintea mea fortand gandurile si ratiunea afara, punand stapanire pe mine intru totul.
Mi-am dat capul pe spate, oferindu-i, invitandu-l sa isi infiga dintii in gatul meu, in timp ce cu mainile l-am zgariat pe spate urcand incet spre parul sau. L-am apucat de par si i-am apropiat capul de gatul meu, dintr-un motiv necunoscut vroiam sa ma muste. Vroiam sa ii simt dintii penetrand pielea gatului meu la fel cum madularul lui ma penetra pe mine. Ma ofeream cu totul lui trebuia doar sa intinda mana si sa ia.

Raspundea fiecarei penetrari a madularului meu, fiecarei miscari de dute vino pe care acesta o faceam, iar acele unghii infipte in spatele meu ma innebuneau. Apoi inevitabilul s-a intamplat. M-a atras I acea dulce si demonica capcana a pasiuni ce iesea din corpul ei si a dorintei animalice de a fi dominata, ma dominat fara sa vrea condamnandu-ma atat pe mine cat si pe ea la o placere interzisa si mortala. Am pierdut lupta cu mine, am pierdut ratiunea si inevitabilul sa intamplat.

Prinsa in focul pasiunii si-a lasat gatul intr-o parte expunandu-si artera ce pulsa sangele ce ma innebunise in tot acest rastimp, acel sange ce ma fortasem sa nu il iau. I-am refuzat indemnul dar dorinta si incapatanarea ei ii dictau altceva. Nici nu stia ce ma forta sa fac, nici prin cap nu ii trecea ca ceea ce ea credea o simpla muscatura avea sa fie o rana adevarata din care va curge sange, iar atunci cand voi simti gustul acestuia imi va fi aproape imposibil sa ii rezist si as putea-o ucide. Si-a bagat mainile in parul meu lipindu-mi buzele de acea artera suculenta, fortandu-ma sa inhalez mirosul pielii ei si al sangelui de sub aceasta. Nemaipunand sa rezist tentatiei coltii mei si-au facut aparitia si cu un marait gutural i-am infipt in gatul ei. Pielea a cedat usor sub presiunea acestora, in scurt timp artera a fost sectionata si un val cald de sange imbietor mi-a patruns in gura.

In acel moment nu m-am mai putut opri si am continuat sa ii beau sangele fara a mai imi da seama de reactiile sau glasul ei.
I-am simtit colti patrunzandu-mi in gat, dar nu mi-am dat seama de durerea pe care o provoca in trupul meu pentru ca aceasta se amesteca cu placerea pe care tot el o provoca. Mi-am dat seama de ceea ce se intampla in ultima secunda, in secunda in care imediat dupa efectele orgasmului am simtit durerea. Durerea pe care coltii sai mi-o provoca. Am incercat sa il dau jos, speriata de acea durere absolut teribila insa parea sa fie insensibil la incercarile mele. Cu cat ma zbateam mai mult cu atat imi pierdeam putina energie pe care o mai aveam si in curand am cazut in inconstienta.

[AkyraUnknown]

me found it... me can haz condens. me faints... kidding ;)) deci e genial ficul. abolut, mnai abosolut ca vodca. si stiu si toata povestea cu scrisul bla bla si chiar nu se vede. e absolut genial cum doua fiinte s-au unit pur si simplu si au creat o opera geniala. descriere fantastica, incitanta, mai ales actul *faints*... ma scuzati.in continuare as vrea sa zi ca ma bucur ca ai diversificat si tu un pic si ai trecut de la ficuri cu vampiri foarte filozofici cu discipoli lor la fel de filozofici si care ma faceau sa ma gandesc la altceva *daydreaming*...again ma scuzati. ficul asta iti arata si partea romantica si pasionala din tine. deci astept continuare de nu te bat ;)) glumesc:) dar tot astept continuare pentru ca sunt addicted de fic. si iar ma gandesc la el si iar... *blush* minte perversa a mea. anyway moooore:):*

[CHOCO]

Am zis ca nu citesc in seara asta, dar na, nu m-am putut abtine <3
Actiunea in sine e interesanta -- din primele fraze, scenele smut nu le-as fi putut prevedea nici intr-o mie de ani. Imi place cum ai/ati descris scena aia; chiar am inteles bine ce se intampla intre cei doi (si nu, nu cred ca are vreo legatura ca eu insami scriu proza smut).
Nao...
Nu prea mi-a placut faptul ca l-ati scris din doua perspective in acelasi capitol, si trecerea de la el la ea e chiar brusca, si mi-e destul de greu sa ma obisnuiesc cu asta. Sfatul meu ar fi sa scrieti, de acum inainte, cate un capitol din perspectiva fiecaruia (asta daca nu e one-shot; sper ca nu e, pentru ca intriga e foarte interesanta in fic)
Tema vampirilor e abordata destul de ok, adica mie chiar imi da senzatie aia de bloody vampire, desi nu prea imi place cum le-ati descris sentimentele si gandurile celor doi. Adica nu e vorba ca nu e ok, dar se putea si mai bine; cred ca aici a fost problema celor doua puncte de vedere. Sunt niste faze care nu prea imi plac, suna cliseice, de-a dreptul. Dar asta nu strica ideea generala a povestii.
Naratiunea si descrierea sunt ok, dar cred ca ati putea s-o lasati mai usor cu inversiunile; la un moment dat, sunt obobsitoare, desi suna bine, recunosc.

Well, eu cam atat am avut de zis.
Continuati povestea?
Daca da, next please :)

[Dark Blue]

Hey:-h
Yay, fic nou!

De obicei nu prea citesc ficurile de la inceput, deoarece nu intotdeauna am rabdare sa urmaresc pas cu pas intreaga poveste, si deoarece am intotdeauna acea frica de a nu mai putea sa citesc o continuare, dar am mare incredere in voi, si ador capitolele lungi.

Nu pot sa spun nimic cu privire la idee deocamdata, inceputul este destul de promitator, avand in vedere faptul ca este un fic cu vampiri, un subiect adorat si adoptat de milioane de oameni. Singura chestie ciudata a fost faptul ca, dupa o simpla intalnire de seara si cateva cuvinte ambii au putut spune cu certitudine "o/il iubesc" un lucru destul de rar. Dar totusi, acea pasiune a existat si presupun ca fost si mortala( sau nu?)

Cat despre alternanta personajelor in capitol, sincer, la inceput m`a deranjat enorm. Cand am ajuns la jumatatea capitolului am inceput sa o percep ca pe un joc menit sa`mi atraga atentia, si care facea povestea chiar mai interesanta. Ai putea, totusi, sa pui un pic de spatiu intre paragrafele cu pricina, ar fi mult mai usor de citit.

Modul tau de a scrie este cu siguranta aparte, si cred ca am observat o combinatie intre stilul caracteristic timpului nostru, si o nota de poezie, care contrasta superb:

- Oh, dar cerule cum sa numesc oare, aceasta floare ce in intunericul rece al inimi mele rasare?

Daca as fi trait intr`o alta era, chestia asta m`ar fi dat gata. Acum, insa...e altceva.

Am gasit si greseli de tastare. Pure greseli de tastare pe care nu le mai amintesc, si cateva cratime uitate. Pot doar sa presupun de unde provin, deoarece mi se par destul de familiare. Folosesti cumva un program? Asta mi`a venit in minte imediat ce am aruncat o privire asupra greselilor.

Deci Catherine...banuiesc ca n`o sa moara, doar e personaj principal, si personajele principale nu mor ( doar Vali;))), o sa astept cuminte sa ad ce se intampla.

Multumesc ca ne`ati adus o noua poveste, si spor la scris>:D<

[Katniss]

Hello dragilor.
Imediat cum am vazut ca este scris de scumpa mea Fallen si de Gonty am zis ca trebuie neaparat sa citesc, asa ca uite sunt aici. Trebuie sa recunosc, ca aceasta colaborare a fost o idee geniala, mai ales ca voi aveti stiluri atat de diferite, sunteti precum apa si focul, dar va completati perfect. Se vede ca puneti pasiune in ceea ce scrieti, asa ca reusiti sa ne transmiteti toate trairile, sentimentele personajelor voastre, de-a dreptul impresionant. Ma bucur ca va bazati pe descriere si ca folositi figuri de stil, asta da un farmec aparte ficului. Personajele sunt foarte bine conturate, invaluite in mister si de o complexitate aparte. Am vazut cateva repetitii, probabil din neatentie si am vazut ca uitati uneori sa puneti virgula inaintea conjunctiei ,,dar'' si cateva greseli de tastare si cratime lipsa dupa cum a spus si Dark Blue, dar sunt sigura ca au fost din neatentie.
A da, era sa uit mi se pare geniala ideea cu alternata personajelor si ma bucur ca acest capitol este atat de lung. Cam atat astept nextu. Bye, bye si multa imaginatie.

[BuBuLiNa]

Hello, recunosc ca nu prea obisnuiesc sa comentez ficuri din cauza ca nu am prea mult timp la dispozitie, dar despre acest fic mi-a spus "Miss Sensation" si am zis de ce nu. Imi place felul in care descrieti, adica aveti stiluri diferite, dar cred ca asta ii ofera un plus si face ca totul sa para si mai original. Ideea este interesanta la fel si titlul care ma atras in mare masura. Despre personaje, nu am inca o idee clara, dar sunt sigura ca o sa imi placa. A fost un capitol frumos si lung, am vazut cateva greseli minore, dar probabil au fost din neatentie, asa ca nu le voi lua in considerare. Cam atat, astept nextu si sper ca o sa reusec sa trec cu un comentariu si data viitoare, pana atunci bafta la scris. Bye.

[BloodyInnocence]

uite ca am venit cu primul capitol din aceasta poveste. multumiti lui Gonty ca daca era dupa mine aveati sa asteptati mult si bine. App, exista cateva paragrafe scrise de el, puteti sa va dati seama care?>:)


Catherine

Razele timide ale soarelui de dimineata se strecurau printr-o crapatura din perdelele groase din matase si cadeau exact pe ochii mei inchisi, parca incercand cu incapatanare sa ma trezeasca. Numai ca nu voiam. Nu doream ca razele acelea haine sa fure farmecul din seara precedenta. Mai voiam sa stau in pat cu acea fiinta incredibila, sa continui sa traiesc in acea stare de beatitudine care mi-a furat ratiunea. Am intins mana langa mine si nu am gasit nimic dar nu m-am speriat, gandindu-ma ca poate el, acel inger trimis de sus, era pe undeva prin casa, facandu-si de lucru. Si apoi visul a disparut si totul a navalit in mintea mea. Muzica aceea demonica ce ma atrasese in plasa lui, apoi primul contact cu pielea lui atat de fina, vocea lui groasa soptindu-mi numele cu un accent strain care fermeca, atragea si intr-un final toate lucrurile pe care le-am facut. Intr-o secunda absolut totul s-a derulat in fata ochilor mei si m-am ridicat in fund terifiata. Prima intrebare care a aparut in mintea mea a fost: "Unde ma aflu?". Trag patura subtire peste mine intr-o incercare de a ascunde goliciunea trupului meu, nedandu-mi seama ca de fapt eram imbracata si apoi m-am uitat in jur.
La inceput nu am recunoscut camera, gandindu-ma cu groaza la cele intamplate si la ceea ce se putea intampla mai departe, dar mai apoi, incetul cu incetul, incaperea si mirosul din aceasta au inceput sa prinda o infatisare cunoscuta. Mi-am dat seama ca ma aflam la mine in camera, la mine in casa, posibil singura. Dar cum de ma aflam in camera mea? M-am uitat la mine si am vazut ca eram imbracata cu aceleasi haine cu care ma imbracasem in seara trecuta, doar ca numai aveam acea chestie din metal care dadea forma crinolinei mele. De altfel, ar fi fost sinucidere sa dorm cu aceea pe mine. Cand m-am imbracat? Cand am ajuns acasa? Cine m-a adus acasa? Toate aceste intrebari se invarteau in capul meu cerand raspuns, un raspuns pe care eu nu il detineam. Si cea mai infricosatoare intrebare, cea al carei raspuns avea doua variante, doua variante care erau la fel de infricosatoare, pe care nu voiam sa le iau in considerare. Ceea ce s-a intamplat aseara a fost adevarat? Daca stateam sa analizez ceea ce se afla in jurul meu as putea spune cu mana pe inima ca nu, ca totul a fost doar un vis mult prea real, mult prea nebunesc, dar intr-un final doar un vis. Insa exista o sansa, mica intr-adevar, o sansa in care o parte foarte mare din mine vroia sa creada din adancul inimii mele ca tot ce s-a intamplat a fost adevarat.

O intamplare de aseara mi-a asaltat mintea, aducandu-mi aminte de ceva absolut crucial. Momentul in care eu mi-am bagat mainile in parul acela negru ca abanosul, atat de matasos, de perfect si i-am apropiat gura de gatul meu iar el si-a infipt nu stiu daca voiam sa ma gandesc macar la termenul corect al lucrurilor pe care el si le-a infipt in gatul meu. Dar trebuia sa o fac, trebuia sa ma gandesc la acea seara, la tot ceea ce s-a intamplat pentru a nu uita nimic, pentru a nu-l uita pe el. Orice mi-ar fi facut, orice ar putea sa imi faca imi doresc sa il cunosc pe acest necunoscut care m-a facut sa simt din nou. Cum as putea sa renunt si sa uit de el cand acest demon, singur, a reusit sa redea din nou viata acestui trup care de mult murise?
Si-a infipt coltii, pentru ca aceasta era cel mai bun cuvant care descria perfect ce erau acei dinti lungi si ascutiti de tigru, in gatul meu si mi-a baut sangele. Da, asta a facut. Mi-a baut sangele. Nu eram nebuna si aveam sau cel putin trebuia sa am semnele care sa dovedeasca acest fapt.
M-am ridicat rapid din pat si cum am pus piciorul jos, am calcat pe rochia care era putin prea lunga pentru inaltimea mea, mai ales ca nu mai aveam in picioare tocurile de sase centimetri si nu mai aveam nici acea forma din metal care mai intindea materialul si am cazut, tragand dupa mine si patura de pe pat. Mi-a trebuit ceva timp sa reusesc sa ies de sub patura in care ma incurcasem si sa ajung la oglinda ce statea in dreapta patului, incorporata in dulapul masiv din lemn de mahon. Mi-am dat parul incurcat si nepieptanat la o parte pentru a dezvalui partea dreapta a gatului si si am cazut in genunchi continuand sa ma uit printre lacrimile sarate care imi distorsionau imaginea la ceea ce se afla acolo sau mai bine spus la ceea ce nu se afla acolo. Nimic. Asta era tot. Absolut nimic. Nici un semn, nici macar o mica cicatrice. Mi-am dat cu mana pe acolo pe unde ar fi trebuit sa se afle rana, dar nu ma durea nimic. Totul era normal, totul se afla exact acolo unde trebuie, nimic nu distrugea perfectiunea pielii mele de alabast.

Ar fi trebuit sa ma bucur ca asemenea monstrii nu exista si ca nu cutreiera lumea noastra in cautare de o prada usoara, dar tot ceea ce simteam era o durere imensa care ma sufoca, care nu ma lasa sa ma gandesc la nimic altceva decat la inexistenta celor doua puncte. Totul a fost un vis, un vis mult prea real, mult prea perfect, dar intr-un final doar un vis. Da, atunci daca totul a fost un vis de ce ma aflu in acest conflict cu mine? De ce imi pare atat de rau? Cum se poate ca asemenea momente sa fi fost ireale? Cum se poate ca ele sa fi fost reale? Vorbeam, ma gandeam la un monstru care si-a infipt coltii in gatul meu si mi-a baut sangele, care aproape m-a omorat! Ce persoana sanatoasa vroia o asemenea creatura langa ea? Desi acele nume pe care i le dadeam rupeau de fiecare data cand le gandeam sau rosteam cate o bucatica mica din inima mea trebuia sa il numesc asa, nu puteam sa il numesc altfel, ar fi fost mult prea dureros. Ma gandeam ca daca il fac sa para personajul negativ aveam sa trec mai repede peste aceasta infatuare pe care o aveam pentru ceva ce nu exista decat in visele mele.
Da, trebuia sa imi bag in cap ca totul a fost doar un vis, ca totul era doar pura infatuare care va trece o data cu timpul. Si oricum, nu imi era greu sa ma prefac ca totul era bine cand de fapt totul era atat de gresit.

Mi-am sters furioasa lacrimile si mi-am apucat rochia cu ambele maini ridicand-o pentru a nu ma mai impiedica in ea si mi-am croit drum printre hainele ce stateau aruncate pe jos de aseara, de cand cautasem ceva cu care sa ma imbrac ca sa ies afara. Cu greu am ajuns la toaleta ce statea chiar in fata patului. Era un dar primit de la parintii mei atunci cand ma logodisem cu Philip si ceva pe care vroiam sa distrug in acel moment. Era din lemn vopsit intr-un alb sidefiu cu mii de incrustatii, iar oglinda era din cel mai scump cristal pe care l-au gasit. Numai ca de cate ori ma asezam la aceasta sa ma pregatesc ma apuca un acces de furie pe care cu greu puteam sa il controlez. Un acces de furie la fel ca cel care m-a prins atunci in ghearele lui si pe care il las sa isi faca de cap. Tipetele de agonie carora le curmasem viata de atatea ori in trecut, ieseau atunci la suprafata in timp ce cu mainile mele atat de fine, atat de delicate, atat de ingrijite, maini ce atinsesera pielea unui necunoscut, unui monstru distrug tot ceea ce intalnesc in cale. Si uite asa ma intorc cumva tot la acel nenorocit de vis.
- De ce mi-ati facut asta? De ce?!

Am tipat ca o adevarata disperata la propria mea reflexie chiar inainte sa lovesc cu pumnul oglinda. Normal ca nu trebuia sa am puterea necesara pentru a o sparge, dar s-a spart. Oglinda din cristal daruita de parintii mei era acum doar o mana de cioburi imprastiate peste tot, dar in special in mana mea stanga. Mana mea stanga care sangera ingrozitor, dar a carui durere nu se inregistra din cauza socului prin care treceam. Si apoi am avut parte de un alt soc, un soc ce aproape ca m-a facut sa lesin. Dupa ce ca gasisem in mine puterea de a distruge acel lucru ingrozitor, taieturile de pe mana mea se vindecau intr-un ritm ametitor. In cateva secunde nu mai exista nici o dovada a existentei ranilor pe mana mea, insa sangele care cursese si patase totul in jur inca statea acolo unde cazuse, linistit, netulburat de nimeni.
Si atunci m-a lovit. Monstrul, si cumva acest nume nu i se potriveste deloc acelui demon cu chip de inger, acela imi facuse ceva. El chiar exista, numai ca avusese grija ca orice dovada a existentei sale sa dispara. Normal ca facuse asta, altfel cum ar fi putut sa continue sa existe daca omenirea stia de el?
In mare graba m-am ridicat si apucand un ciob din oglinda distrusa am vrut sa ma indrept spre cea care statea intacta, inca, pe usa dulapului, numai ca in graba mea m-am impiedicat din nou si am cazut.
- Ah.

Am exclamat in momentul in care ciobul, destul de mare, a intrat chiar sub sanii mei, distrugandu-mi rochia. In mintea mea singurul lucru care s-a inregistrat in acea secunda a fost faptul ca mi-am distrus rochia. M-am ridicat cu greu si fara sa vreau m-am uitat in fata mea vazandu-mi reflexia. Aratam de-a dreptul horific. In acel moment daca m-ar fi vazut cineva ar fi putut sa jure ca eram orice altceva in afara de o domnisoara respectabila din societatea nobila. Parul meu negru era nepieptanat, pastrand inca dovada actului de aseara, iar ochii mei albastri se uitau inapoi la mine cu o privire plina de uimire si de neintelegere. Si chiar aveau un motiv intemeiat sa aiba acea expresie. Exista o sansa foarte mare ca eu intr-un final sa fi cedat si sa fi innebunit, dar daca acesta era cazul atunci cum de buzele mele erau atat de rosii si de umflate de parca cineva le-ar fi torturat ore in sir? Mi-am dus mana la buze, atingandu-le timida, fiindu-mi teama ca aceste sa nu cumva sa revina instantaneu la starea lor de dinainte, dar nu s-a intamplat nimic. Au continuat sa ramana in acea stare strigandu-mi parca cu incapatanare sa cred in asa numitul meu vis. Corsetul nu era pus bine pe mine si din aceasta cauza sanii mei nu prea stateau cum trebuie si mai aveau putin si scapau din materialul protector al rochiei. Poate daca corsetul ar fi fost la locul sau ciobul nu ar mai fi intrat atat de adanc in mine. Si apoi am vazut ciobul si sangele care incepuse deja sa transforme rosul tizan al rochiei mele intr-o nuanta de visina putreda. Imi era frica sa il ating. Momentan durerea inca nu se inregistrase in creierul meu si ceea ce ma mentinea pe picioare era socul in care stagnam de cand m-am trezit. Daca nu ar fi fost pentru acea stare cu siguranta as fi fost de mult pe jos, lesinata, insa nu era momentul sa intru in panica. Trebuia sa scot ciobul si poate, poate exista sansa sa scap nevatamata din aceasta situatie. Mi-am indepartat privirea de la reflexia mea si m-am uitat in jos la ciobul ce statea netulburat in trupul meu. Am inghitit in sec si strangand din dinti cat puteam de tare am pus mana pe acea bucata de oglinda si am scos-o. Abia atunci cand ciobul mi-a parasit corpul durerea a aparut si o data cu ea si o alta amintire. La fel ca in seara precedenta durerea si-a facut cunoscuta prezenta doar dupa disparitia celui care o cauza.

Asa avea sa fie viata mea de acum incolo? Orice intamplare, orice miros, orice lucru avea sa imi aminteasca de bucati din acea seara? Aveam sa plang, sa regret, sa imi fie dor de prezenta lui pentru restul vietii mele? Am inlocuit o obsesie cu alta? Era asta un mod de viata acceptabil? Si cum altfel sa traiesc? Sa uit si sa nu ma mai gandesc? Probabil pentru el eu nu eram decat o alta masa, o alta victima inconstienta de puterea sa adevarata, dar daca aceasta era situatia de ce mi-a oferit acest dar? Era oare un dar sau un blestem? Sau si mai rau era posibil sa fie doar instinctul lui de supravietuire care l-a impins sa imi vindece ranile?
Mi-am dus mana in dreptul ranii care ar fi trebuit sa fie serioasa daca nu chiar mortala si nu mai era nimic, dar asta nu insemna ca de acum incolo toate ranile mi se vor vindeca. Eram pana la urma muritoare si aceasta anomalie nu putea sa dureze prea mult. Era logic de altfel ca va disparea in cateva ore sau poate zile deoarece el trebuia sa ramana necunoscut omenirii.
- Domnule Philip, va rog, opriti-va! Tanara domnisoara inca doarme!
O aud pe servitoarea mea cum tipa dupa Philip. Realitatea, viata mea a venit inapoi in mintea mea navalind, aruncand, distrugand toate lucrurile care nu aveau de-a face cu ea. Fara sa ma gandesc la ceea ce fac ma dezbrac de toate hainele care ma acopera, aruncandu-le pe toaleta pentru a ascunde ceea ce am facut, imi scot restul de agrafe ce se incapatanasera sa iasa din parul meu, imi ravasesc si mai mult parul si apuc patura ce ramasese pe jos, infasurand-o in jurul trupului meu. Tocmai la timp reusesc sa infasor patura.

- Catherine! Tipa Philip chiar dinainte sa deschida cele doua usi masive.
Din pura obisnuinta vreau sa ma dau un pas mai in spate insa ma fortez sa raman pe loc si sa imi fac buzele sa formeze un zambet calduros, insa nu reusesc decat unul rece sa ii ofer asa numitului meu logodnic. Din fericire pentru mine usa se afla de cealalta parte a camerei, punand patul intre el si mine.
- Domnisoara Catherine incepe servitoarea sa vorbeasca insa cu o usoara miscare din mana dreapta ii dau de inteles ca poate sa plece.
Dupa ce servitoarea inchide usile imi indrept atentia spre Philip care batea nerabdator biciul de bocancul drept, uitandu-se la mine cu dezaprobare in ochii aceia haini de vulpe.
- Carui fapt datorez aceasta vizita total incantatoare dar neapropiata si neasteptata, draga Philip? Il intreb eu pe cel mai dulce ton in timp ce cu mana stanga strang mai tare patura in jurul meu.
Nu suportam privirea pe care mi-o oferea. O privire plina de dorinta, care arunca patura de pe mine, care ma lasa goala si vulnerabila in fata sa. Puteam sa ii citesc foarte usor gandurile si de multe ori uram acest lucru, faptul ca el era ca o carte deschisa pentru mine deoarece niciodata ceea ce citeam nu era pe placul meu. Numai ganduri neapropiate avea in acel cap al sau.
- Catherine, dragoste, trebuie sa am un motiv pentru a-mi vizita logodnica? Intreaba el apropiindu-se cu cativa pasi de pat, amintindu-mi de un sarpe.

- Nu dragoste, m-am fortat sa pronunt acel cuvant pe un ton normal pentru a nu-I da de inteles ca intr-adevar era ceva in neregula, doar ca nu este deloc potrivit ca un gentelman sa se afle la aceasta ora matinala in dormitorul unei domnisoare. Nu sunt nici imbracata corespunzator. Ce vor spune servitorii? Imi patezi reputatia, asa ca te rog asteapta-ma jos si voi veni si eu cat pot de repede, ii spun rugandu-ma ca el sa nu mai insiste.
- Dar Catherine, scumpo, suntem logoditi, nunta va avea loc peste doar trei luni ce conteaza daca iti indeplinesti datoria de sotie acum in loc de atunci? Intreaba Philip suindu-se pe pat, pregatindu-se sa apuce patura pentru a ma trage langa el.
-..
Cautam cu disperare ceva care sa ma scoata din aceasta situatie, insa nimic nu imi venea in minte. Nu puteam decat sa ma indepartez cat mai mult de acesta.
-Domnisoara Cathe spune doica mea intrand in dormitor, dar cuvintele se pierd vazand situatia in care ma aflam.

Nu a fost nevoie sa ii zic nimic, aceasta a trecut imediat la a-l da afara pe Philip din incapere.
- Domnule Philip este de-a dreptul scandalos pentru un barbat sa se afle in dormitorul unei domnisoare, chiar daca acel barbat este logodnicul domnisoarei! Afara, afara, haide! Las-o pe domnisoara Catherine sa se imbrace. Rusine sa iti fie pentru ca ai intrat neanuntat si neinvitat asa in dormitorul domnisoarei! Ce se intampla cu tinerii din ziua de azi? Nu mai au nici un respect pentru eticheta si pentru onoarea unei domnisoare. Dar asa ceva nu se va fi tolerat atata timp cat eu sunt aici! Nu, Domnule, nu voi permite asa ceva sa ii pateze reputatia tinerei domnisoare. Asa ca afara, afara. Asteapt-o jos, a inceput doica sa rosteasca in timp ce il da afara din incapere pe Philip.
In alte circumstante cu siguranta ca as fi izbucnit in ras din cauza unei asemenea privelisti si din cauza accentului doicii mele care era originala din Irlanda si care nu reusise in toti cei douazeci de ani de cand se afla in slujba familiei mele sa scape de acel accent atat de specific tarii sale. Dar asta ii dadea un farmec aparte si o caldura pe care nu o regasisem deloc la mama mea care era intotdeauna atat de rece si de perfecta.
-Kate, scumpo, mi-am facut griji pentru tine! Unde ai disparut aseara? Si ai mai fost si neinsotita, ce vor spune parintii tai daca vor afla de un asemenea comportament? Ma intreaba doica.
- Te rog nu le spune! Nu s-a intamplat nimic si nu m-a vazut nimeni, iti jur! Rostesc eu gandindu-ma ca acel demon nu va ma da de gol niciodata.
- Dar unde ai fost si cand te-ai intors? Si cel mai important ce s-a intamplat aici?
- Nu conteaza. Ceea ce conteaza este ca sunt aici si trebuie sa ma ajuti sa ma imbrac inainte ca Philip sa se intoarca. Stii cum devine daca este pus sa astepte.

In doar zece minute aratam din nou ca o adevarata domnisoare din inalta societate. Parul imi statea strans intr-un coc perfect, iar ochii imi erau din nou o mare inghetata si aproape ca isi recapatasera din nou acea culoare de un albastru inghetat cand am iesit din dormitor. Eram sigura ca ochii nu vor mai revenii la acea stare de indiferenta, de raceala de dinainte, insa la fel de sigura eram ca nimeni nu va observa schimbarea nuantei lor. Ma imbracasem intr-o crinolina de un alb-albastrui, care avea un decolteu foarte mic si maneci scurte. Nu doream sa ii dau cine stie ce idei acelui barbat care ma dezgusta atat de mult. Imi luasem o pereche de manusi albe si un evantai albastru cu broderie alba pentru a-mi ascunde o parte din chip atunci cand nu mai reuseam sa imi mentin zambetul acela fals pe chip.
Ma astepta in biblioteca, la parter. Speram sa fi plecat dar stiam ca nu avea sa se intample asta niciodata. Isi lasase biciul pe birou, chiar pe niste hartii pe care scrisesem diferite idei nepotrivite pentru o domnisoara. De altfel, o domnisoara nu trebuia sa gandeasca, era doar un ornament frumos pentru ca barbatii sa il afiseze la petreceri si sa se mandreasca cu el.
-Buna dimineata, Philip, rostesc eu anuntandu-l de prezenta mea.

Acesta se intoarce si se apropie de mine pentru a ma pupa pe buze insa eu imi desfac evantaiul si il pun in dreptul chipului in timp ce imi intind mana dreapta pentru ca el sa o sarute. Se uita dezgustat la mana mea inchisa in manusa insa o ia si mi-o saruta trecator.
-Buna dimineata, domnisoara Catherine, spune el facand o mica reverenta, fortandu-ma astfel si pe mine sa fac una.
M-am indreptat cu pasi eleganti dar repezi spre birou asezandu-ma in scaunul tapisat cu catifea rosie a acestuia, ignorand total prezenta nedorita a lui Philip. Au urmat minute lungi de tacere in care amandoi ne-am aruncat priviri care mai de care mai teatrale din partea mea si cat mai pline de dorinta di partea lui. Ma dezgusta acest om daca nu ar fi fost parintii mei si eticheta invechita a acelor timpuri probabil as mai fi fost si acum impreuna cu William. Ce conta faptul ca el era un simplu profesor, iar eu fica ducelui de York? Daca tata nu ar fi aflat si nu s-ar fi folosit relatiile pentru al trimite in Lumea Noua nu as mai fi fost obligata sa ma marit cu Philip. Linistea a fost sparta de catre mine sunand din clopotel si chemand una din servitoare metru a imi aduce cafeaua.

- Milady, ati sunat, a intrebat servitoare cu sfiala dupa ce a batut in usa si a intrat.
- Da, Greta voi servi cafeaua aici!
- Milord Philip doreste ceva?
- Acelasi lucru ca si Catherine, a spus acesta dezgustat de servitoare.
- Imediat, cu permisiunea dumneavoastra, milady, milord, a spus aceasta facand o plecaciune adanca si inchizand usa cu grija in urma ei.
Dupa aproximativ zece minute Greta s-a intors avand in mana o tava de argint pe care erau asezate doua cesti din portelan chinezesc, cafetiera din care ieseau aburi, zaharnita si cana de lapte. A asezat tava pe masuta din lemn de cires de langa birou turnand in fiecare cana cafea cu grija fara a varsa nici un strop.
- Cate lingurite de zahar doriti, milord?
- Patru! Dupa ce a adaugat zaharul in cafeaua lui Philip si ne-a pus canile in fata Greta sa retras cerandu-si inca o data permisiunea. Cu Greta plecata din incapere am ramas din nou singura cu Philip. Timpul petrecut cu el era o adevarata tortura, simpla lui prezenta ma dezgusta si imi dadea adevarate migrene. Am decis sa rup tacerea si sa il intreb care era motivul acelei vizite atat de matinale. Imi doream ca el sa termine cat mai repede cu putinta ceea ce avea de facut si sa incheie acea vizita.

- Carui fapt ii datorez aceasta vizita matinala dragoste, am spus eu fortandu-ma din rasputeri sa pronunt acel ultim cuvant intr-un mod teatral si seducator.
- Am venit sa iti amintesc de balul de maine seara dat de familia mea cu ocazia zilei de nastere a surorii mele, a spus acesta sorbind o gura din cafeaua fierbinte. Mi-as fi dorit ca intre timp sa se arda la limba si sa nu mai poata scoate nici un cuvant si sa se duca dracului impreuna cu mironosita de Anabelle
- Desigur, ziua scumpei mele Anabelle, nu am uitat dragoste, am spus eu afisand un zambet fals.
- Ti-am cumparat o rochie, am aranjat sa iti fie trimisa astazi in jurul orei optsprezece, vreau ca logodnica mea sa fie cea mai frumoasa de la acel bal.
- Foarte frumos din partea ta!
- Trebuie sa plec acum, dragoste, trebuie sa pun ultimele detalii la punct, a spus el sorbind inca o gura de cafea, ridicandu-se apoi si aplecandu-se pentru a ma saruta. Nenorocitul a fost asa de rapid incat m-a luat prin surprindere furandu-mi acel sarut. Nu am avut ce sa fac fiind obligata sa raspunde de si am facut-o doar pentru a pastra aparentele. Dupa acel act miselesc si-a luat biciul si a iesit pe usa biroului lasandu-ma singura.

In acel moment il uram si mai mult decat inainte! Indrasnise sa murdareasca buzele mele care fusesera sarutate de acel monstru ce imi furase mintile si linistea noaptea trecuta. Inlocuise parfumul si gustul acestuia cu al lui. Il uram. Mi-am atins buzele cu degetul aratator de la mana dreapta trasand o linie de-a lungul acestora gandindu-ma la noaptea trecuta, ignorand total sfarsitul concentrandu-ma pe acel sarut. Am inceput sa rad de diferenta dintre cei doi barbati din viata mea. Sarutul lui Philip era miselesc si lipsit de pasiune, plin de orgoliu masculin si de dorinta de as arata superioritatea fata de mine, o femeie, iar cel al ingerului meu demonic era plin de pasiune si senzualitate. Era imposibil de uitat si capabil sa cucereasca inima unei femei doar prin simpla atingere a buzelor.
Am fost trezita din reveria mea de doica mea care a intrat in birou pentru a imi aduce o scrisoare care tocmai fusese adusa de catre majordomul unui anume conte De La Croix. Era o bucata de pergament indoita in partea de sus si cea de jos, sigilata cu ceara rosie ce purta o stema ce nu o mai intalnisem in nici o alta scrisoare primita si nici nu auzisem sa apartina vreunui nobil din Anglia. Era o rosacruce iar in colturile din dreapta si stanga unde crucea se forma treceau doua spade. Curioasa, m-am deschis imediat scrisoarea pentru a vedea cine era acest conte. Imediat ce am citit primele randuri ochii mei s-au umplut de lacrimi si cateva au cazut pe acel pergament. Nu imi venea sa cred ce citeam si cine era expeditorul. Era el ingerul meu decazut.

[Katniss]

Hello dragilor
Uite ca am ajuns din nou iti multumesc Gonty ca m-ai anuntat. Am stat si m-am gandit si mi-am dat seama ca ar fi trebuit sa spun asa ca tu, Gonty esti focul ( ti-am zis si pe mess), iar Fallen este aerul. Astfel ca focul arde cu ajutorul aerului, iar fara unul dintre aceste elemente nu ar mai putea fi la fel de spectaculos. Mi-a placut acest capitol, a fost reusit am vazut cateva greseli de tastare: mi-a asaltat mintea;vroiam- voiam ar suna mult mai bine; In mintea mea singurul lucru care s-a inregistrat in acea secunda/ acel inregistrat nu mi se pare ca suna prea bine, au mai fost alte cateva greseli, dar nu le mai gasesc.
Despre Catherine nu am inca o parere clara, insa pot spune ca Philip mi se pare prea enervant, iar in acest moment nu ma atrage cu nimic acest personaj. Deci am incercat sa imi dau seama care sunt paragrafele scrise de Gonty nu stiu cat de bine mi-a reusit, oricum ati scris atat de bine ca daca nu ati fi mentionat la inceput nu cred ca mi-as fi dat seama.
Deci:
O intamplare de aseara mi-a asaltat mintea, aducandu-mi aminte de ceva absolut crucial./Si oricum, nu imi era greu sa ma prefac ca totul era bine cand de fapt totul era atat de gresit.
Si pe undeva pe la dialog.
Am fost trezita din reveria mea.../Era el ingerul meu decazut.
Si cred ca mai sunt cateva paragrafe, oricum daca nu mi-am dat seama inseamna ca sunteti chiar buni si ii las pe ceilalti sa isi dea cu parerea. Bye bye.

[Dark Blue]

Hey, multumesc Angel ca ti`ai facut timp sa scrii si multumesc Gonty ca mi`ai scurtat perioada de tortura, multumesc amandurora>:D<

My dear Fallen Angel, ai reusit si tu sa ma trimiti in acele vremuri de mult apuse, si cred ca in seara asta numai asta o sa am in cap. Capitolul este unul superb. Unul dintre lucrurile care imi plac la el este faptul ca lungimea lui este apoximativ aceeasi cu cea a capitolului scris de Gonty.
Un altul ar fi acela ca desi nu ai mai avut acea alternanta a personajelor narator, mi`am gasit un alt joc: cautarea paragrafelor scrise de Gonty. Am gasit cateva, dar o sa ti le spun mai incolo.
Mi`a placut modul in care ai descris starea psihica a lui Catherine, sentimentele ei fata de Philip, fata de misteriosul demon, si fata de noile ei "aptiudini", mi`a placut modul in care ai evidentiat in dialoguri stilul clasic de discutie a acelor vremuri, si in acelasi timp dezgustul lui Catherine fata de "logodnicul" ei, mi`a placut faptul ca ai reusit sa narezi perfect, fara a grabi sau incetini lucrurile, astfel incat nici sa nu`i adormi pe cititori, dar in acelasi timp sa nu le pui rabdarea la incercare, si per total imi place ca ai reusit din nou sa dai dovada de un adevarat talent.

<u>Dar</u>, am gasit greseli de tastare/:): Majoritatea sunt acele corectari automate ale unor programe, insa am reusit sa detectez ceva destul de evident, totusi. Dar nu nesemnificative, dupa parerea mea, cum ar fi asta:

- carui fapt datorez aceasta vizita total incantatoare dar neapropiata si neasteptata, draga Philip? Il intreb eu pe cel mai dulce ton in timp ce cu mana stanga strang mai tare patura in jurul meu.

Mda, fara majuscula.

Si, se pare ca am avut dreptate, personajele principale nu mor pana nu ajung la "Sad End", doar se transforma. Totusi pare destul de interesant personajul, o adevarata actrita. Dar Philip presupun ca nu supravietuieste. La ce caracter are, pana la urma cineva tot o sa`i dea o bataie buna si binemeritata, care poate ii va fi fatala. Si poate acel cineva o sa fie vampir...

Thanx again, both of u, for this beautiful fic, si...randul lui Gonty, corect? O sa va astept, spor la scris>:D<

[Yaoi Queen]

Sooo, sweetheart, Fallen, dupa cum ti-am promis, uite si comentariul/critica mea :o3
Am ales momentul asta pentru ca ma ma simt "in vana" pentru a-l scrie obiectiv (sper :)) ) Si daca sunt rautacioasa sau va supar, imi cer iertare inca de pe acum(desi nu pun ramasag ca am ce sa critic :)) ) dar vad si eu acum :]
_____­______________________

So, first, dupa ce am citit acest prim capitol am realizat ca imi palce modul tau de a scrie, Gonty...
Totusi, am si eu goangele mele, iar Fallen presupun ca le stie.
Gramatica.
-Virgule... Puncte... Semne de punctuatie in general, lipsesc, ceea ce duce la neintelegerea unei propozitii. Pentru mine e enervant cand nu am semnele unde trebuie, pentru ca o opera epica trebuie citita si ea cu intonatia potrivita. In tot textul au fost asemenea greseli, insa ti-am punctat doar cateva, de la inceputul textului.
-Timpurile
Da... Si eu am probleme cu ele uneori >.> si, totusi, cand incepi sa povestesti la un anumit timp, atunci continui cu el, si, normal, prezentul va intra si el in joc (la rememorarea din trecut), dar tu ai avut aici imperfectul, perfectul copus, mai mult ca perfectul, pana si prezentul(unde era nevoie de un timp trecut)
Din nou, ai grija la timpuri, cum si in ce moment le folosesti. Prezentul e de acceptat cand naratorul chiar vorbeste DIN prezent, in momentul de fata... si nu atunci, in 1810.
-Apoi repetitiile. Oh... sunt destule, si ti-am atras atentia asupra catorva. Inceraca sa nu mai faci asta, si daca ai nevoie de acelasi cuvant dupa ce l-ai folosit, doar gaseste-i un sinonim. Doar daca e imposibil sa faci asta, atunci, dupa parerea mea, poti lasa repetita.
-Cateva greseli de tastare, pe care nu le pun la socoteala, pentru ca, sa fim seriosi! toata lumea mai greseste o tasta >.>
Si aici poate fi o alta ganganie a mea, dar "madularul" ? Inteleg ca sunt timpuri vechi, dar, totusi... >.> cuvantul ala suna mult mai vulgar chiar si decat "organul" sau "membrul" sau pana si "penisul" O.o Suna... taranesc :-?

Acum, in privinta descrierii tale, nu prea mai am de comentat, doar ca trebuie sa ai grija la unele formulari. In rest, imi place foarte mult maniera ta de a te exprima ;)) Ai ceva aparte si imi place.

Oh well, sa inteleg ca a fost "Love at first sight" la propriu si la figurat :)) Totusi, dupa modul in care fata s-a comportat, honestly, la un moment dat gandeam ceva ca "Whore! O.o" poate pentru faptul ca a preluat asa controlul, ca i-a facut... un oral si abia il intalnise. Yea, I know... madly, deeply in love from the very first sight, but... >.>
Anyway, capitolul in sine mi-a placut. Mister, pasiune, VAMPS(yea =P~ nu mi se pare nimic mai sexy decat un vampir, sincer :)) )
Ideea ficului, in mod logic si incontestabil, e buna, desi, dupa cum se vede, eu sunt adepta yaoiului, put spune ca aceste doua capitole mi-au... placut O.o (nu ma parati :-")

___________________________________
Eram acolo(,) fumand un trabuc, sorbind dintr-un pahar de scotch(,) cand acea silueta incantatoare a aparut din negura noptii, (Punct) ooh ("Oh..." Aici ai oftat, iar punctele de suspensie fac sa accentueze ideea ) acea rochie rosie, acel par negru prins intr-un minunat coc(,) incadrand chipul acela ascuns de umbrele caselor.

Poate ca asta ma(m-a) si atras la ea... eleganta (eleganta) mersului ei, pasi precisi, lascivi si atunci intr-un moment de euforie si(ai grija la repetitie) de ameteala cauzata de multele pahare de scotch pe care le bausem, am inceput("incepusem" ai grija la timp, pentru ca tu folosisesi mai mult ca perfectul si acum e perfectul compus) sa cant la vioara in miezul nopti, doar pentru ea. Era o noapte cu luna plina, iar luna (iar te repeti) revarsa de pe cer o lumina macabra ce m-a dus cu gandul la o melodie ce ar fi starnit controverse daca ar fi fost cantata intr-o sala de bal, dar aici nu era o sala de bal(Punct) eram doar eu si a mea fantoma rosie si eram imbratisati de noapte, ocrotiti de luna si (Look closer, ai spus de trei ori "si" ceea ce nu suna deloc bine) indemnatii de cenusa dorintei ce ardea mocnit in corpurile noastre.

Era o noapte racoroasa de august si pur si simplu am simtit nevoia sa ma plimb. Nu mai suportam sa stau in acea casa. Nu imi amintesc cum m-am imbracat sau cum m-am aranjat,(Punct) acestea erau niste lucruri absolut neimportante in acel moment pentru mine. Poate pentru altcineva nu erau atat de neimportante(Nu te mai repeta! Incearca sa nu folosesti acelasi cuvant pe acelasi rand sau in aceeasi fraza sau mai ales propozitie), de fapt, sigur pentru altcineva situatia ar fi stat altfel. O domnisoara nu putea sa iasa afara imbracata cu primele haine care i-au cazut in maini, dar nu ma interesa. Ceea ce conta, singurul lucru care conta(Si aici inteleg ce ia vrut sa faci, but.. nu suna bine) era dorinta mea de a iesi din acea casa imbacsita de mirosul lui, de acele trabucuri[...]

Mergeam fara un scop anume, fara o destinatie si imi tineam mintea goala pentru ca atata timp cat mintea mea era goala(Repetitia T^T) puteam sa evit durerea, sa evit realitatea. Nu stiu ce ora era, dar stiu ca se facuse tarziu si ca nu trebuia sa ma aflu pe strada la acea ora dubioasa din noapte. Pentru o secunda(,) un zambet a aparut pe chipul meu la gandul imaginii mamei mele cum se inrosea, indignata de actiunile mele atat de "unlady-like", expresie pe care ea ar fi rostit-o crezand ca o face educata. Am decis totusi sa ma intorc, sa nu decad in ochii celor din jurul meu mai mult decat am facut-o, insa la un moment dat, in drumul meu, o muzica incantatoare a aparut de undeva necunoscut(Muzica nu apare ca in desene animate cu note ce zboara... O auzi, iar "muzica" aici nu sina bine, ci "melodia" ceea ce ar insemna "O melodie incantatoare se facuse auzita"). Ma face sa ma opresc acolo unde ma aflam, sa stau si sa o ascult.

Ma inconjoara si ma alina, ma vrajeste si ma cheama la ea(Wait, Wait! Mai mult ca perfectul-- way too long ago; Prezentul--- right now... deci, care dintre cele doua timpuri ramane pana la urma?). O parte din mine era reticenta sa se apropie de locul minunat de unde venea aceasta(,) dar acea parte a fost redusa imediat la tacere de melodia care atingea noi culmi. Asa ca am urmat-o(,) fermecata de notele armonioase ce imi incantau intregul corp.

Eram mesmerizat de tot ce insemna ea desi nu o cunosteam, desi nu stiam cum arata,(Punct) simpla ei prezenta si prestanta ma innebunea. Corzile vioarei vibrau sub presiunea arcusului(,) cantecul meu devenind in putin timp unul al pasiunii si al dorintei,(Punct) cantam precum un diavol, cantam trilul diavolului(Aici e o repetitie care e acceptata, dar, parerea mea, dupa niste puncte de suspensie) probabil cu aceiasi maiestrie cu care maestru Tartini l-a cantat pentru prima oara. Uitasem complet de ora si de vecini,(Punct) nu imi mai pasa de nimic in afara de ea si melodia ce imi facea sangele sa imi alerge prin vene.

Dupa inca cateva(incearca sa eviti cacofoniile. Mai bine "Dupa cateva secunde", "Dupa cateva momente", etc.)

________________________________________

And now, time for Fallen's chap ;))
Well, sweetie, cam aceleasi lucruri am gasit si la tine... din nou virgulite, puncte... multe repetitii si cateva greseli de tastare(pe care insa, le vom da naibii, ca, dupa cum am zis, toata lumea mai greseste o tasta:)) ) . Ce am spus pentru Gonty, e valabil si pentru tine cu privire la toate astea, plus formularea si mai ales timpurile.
Stii ca eu ma bazez mult pe gramatica, in rest... nu prea am ce comenta... doar ca aceasta domnisoara Catherine, a carei imagine din primele randuri ale ficului imi paruse a fi una atat de delicata, inocenta... s-a dovedit a nu fi chiar asta... mai deloc, actually _-_ Pare falsa acum de la aparitia logodnicului ei, si gandurile ei imi par aspre, atat de nepotrivite pentru ea...
Imi place ca amandoi scrieti pe intelesul tuturor. Stilurile va sunt asemanatoare si, dupa parerea mea, faceti un "cuplu" frumos(in privinta scrierii, desigur :)) )

Aici ti-am selectat cateva greseli. Nu sunt numai astea, ci la fel ca la Gonty, astea numai de pe la inceput...
________________________________________
Am intins mana langa mine si nu am gasit nimic(Punct) dar nu m-am speriat, gandindu-ma ca poate el, acel inger trimis de sus, era pe undeva prin casa, facandu-si de lucru. Si apoi visul a disparut si totul a navalit in mintea mea. Muzica aceea demonica ce ma atrasese in plasa lui, apoi primul contact cu pielea lui atat de fina, vocea lui groasa soptindu-mi numele cu un accent strain care fermeca, atragea si intr-un final toate lucrurile pe care le-am facut. Intr-o secunda(,) absolut totul s-a derulat in fata ochilor mei si m-am ridicat in fund(,) terifiata. Prima intrebare care a aparut in mintea mea a fost: "Unde ma aflu?". Trag("Am tras", "Trasesem"... trecut) patura subtire peste mine intr-o incercare de a ascunde goliciunea trupului meu, nedandu-mi seama ca de fapt eram imbracata si apoi m-am uitat in jur(Asta nu suna prea bine. Un punct dupa "imbracata", apoi puteai continua linistita "Privisem in jurul meu, [...])

Toate aceste intrebari se invarteau in capul meu cerand raspuns,(Punct sau puncte de supensie) un raspuns pe care eu nu il detineam. Si cea mai infricosatoare intrebare, cea al carei raspuns avea doua variante, doua variante care erau la fel de infricosatoare(cea, cea; doua, doua. Inteleg intentia ta de a da aspectul misterios, starea de nesiguranta a fetei, insa una din acele repetitii ajungea)

M-am ridicat rapid din pat si cum am pus piciorul jos, am calcat pe rochia care era putin prea lunga pentru inaltimea mea, mai ales ca nu mai aveam in picioare tocurile de sase centimetri si nu mai aveam nici acea forma din metal care mai intindea materialul si am cazut, tragand dupa mine si patura de pe pat. Mi-a trebuit ceva timp sa reusesc sa ies de sub patura( repetitie) in care ma incurcasem si sa ajung la oglinda ce statea in dreapta patului, incorporata in dulapul masiv din lemn de mahon. Mi-am dat parul incurcat si nepieptanat la o parte pentru a dezvalui partea dreapta a gatului si si (Ok, aici, punctele de supsensie nu prea isi au rostul. Tensiunea fetei, da, dar citind-o suna ca o parte dintr-un show "Si... Si a castigat!") am cazut in genunchi(,) continuand sa ma uit printre lacrimile sarate care imi distorsionau imaginea la ceea ce se afla acolo sau mai bine spus la ceea ce nu se afla acolo.

Ce persoana sanatoasa vroia o asemenea creatura langa ea? Desi acele nume pe care i le dadeam rupeau de fiecare data cand le gandeam sau rosteam cate o bucatica mica din inima mea(aici nu prea trebuia sa inversezi... De fapt nu trebuia deloc sa inversezi "Desi acele nume pe care i le dadeam rupeau de fiecare data cate o bucatica mica din inima mea cand le gandeam sau rosteam,") trebuia sa il numesc asa, nu puteam sa il numesc altfel,(Punct, si vezi iar repetitia) ar fi fost mult prea dureros.

Oglinda din cristal daruita de parintii mei era acum doar o mana de cioburi imprastiate peste tot, dar in special in mana mea stanga. Mana mea stanga (mana, mana, mana...) care sangera ingrozitor, dar a carui durere nu se inregistra din cauza socului prin care treceam. Si apoi am avut parte de un alt soc, un soc ce aproape ca m-a facut sa lesin.

Acesta se intoarce si se apropie de mine pentru a ma pupa(Nu pupa T^T, cuvantul asta ma scoate din sarite... In plus, e ceva atat de nepotrivit pentru ceea ce scrii tu aici) pe buze insa eu imi desfac evantaiul si il pun in dreptul chipului in timp ce imi intind mana dreapta pentru ca el sa o sarute.

Era el ingerul meu decazut.(Nu, nu e decazut. E nu a regresat cu minic, nu se afla intr-o stare proasta. Decazut nu e sinonim cu "cazut"
DECADEA, decad, vb. II. Intranz. 1. A ajunge intr-o stare mai rea, a fi in declin; a regresa. A ajunge intr-o stare morala degradanta, a se degrada moraliceste; a se declasa, a se deprava.
CADEA cad, vb. II. I. Intranz. 1. A se deplasa de sus in jos datorita greutatii, a se lasa in jos; a pica. Fig. (Despre iarna, ger, seara etc.) A se lasa, a veni, a se apropia )


________________________
Sooo, finally, se pare ca mai mult de atat nu am avut ce zice, dar mi-am respectat promisiunea si am incercat sa fiu cat mai obiectiva. :o3
Succes in continuare va doresc si noapte buna... ca eu una stiu ca sunt moarta ^^"