Life hidden in the shadows

[Sho-Yo]

Capitolul IV


O frunza....
in bataia vantului

Ev's P.O.V


Stateam langa usa de lemn si ascultam in liniste sunetul strident al picaturilor de apa rece si amara izbindu-se cu putere de parchetul inghetat.


Ma rezem fara sa fac zgomot de usa si ma las incet in jos pana cand fac contact cu podeaua, rece si ea. Imi trag genunchii la piept si pun capul incetisor pe ei ascultand acea melodie plina de jale. Poate trebuia....
-Cat am urat si inca urasc lasitatea...spun afisand pe chipul alb un zambet amar. Scot un suras trist dupa care revin la dulcea, unica....indiferenta. Oare, oare cum poate un las sa traiasca fara regrete? Sau poate are regrete....regretul ca putea sa faca un lucru dar nu l-a facut sau poate putea dar totusi nu putea...
-Ma plang prea mult..poate prea mult..prea mult decat ar trebui...
Ma ridic fiindu-mi sila sa ma mai ascult.Ma intorc spre usa si incet pun mana pe clanta rece.Simt un fior prin tot corpul. Vreau sa apas dar totusi nu o fac. Un moment de ezitare si totul s-a dus...s-a dus spre apus. Las sa cada mana lin de pe clanta si privesc cu ochii stersi, inexpresivi usa din fata mea. Nu puteam sa o fac...nu puteam.
-N-o pot face...spun cu o voce stinsa de parca cineva ma punea sa o fac iar eu nu puteam sau poate nu vroiam.
Cert este ca am plecat din fata usii, fara sa privesc inapoi nici macar o secunda. Am mers putin si m-am oprit in dreptul unei usii mari, tot din lemn. O deschid incet si privesc in gol. Era alba si goala.Toate lucrurile au disparut din ea. Au disparut asa cum o sa fac si eu.


Merg incetisor pe scari, numai ecoul pasilor mei mici si nesiguri de ceea ce urma sa fac se mai auzeam in casa goala, pustie, solitara.

Ajunsa in fata usii ma opresc si mai privesc o singura data, pret de cateva secunde casa, in minte aparand o singura intrebare: Oare o sa mai traiesc si-o sa mai apuc?

Ies si zaresc o masina mare asteptand ceva sau pe cineva...pe mine. Merg cu pasi marunti pana la masina, deschid usa si dupa. Aceasta porneste lasand praf in urma-i.


~^~

Stau in bucatarie si ascult discutia brunetului cu Pein care nu se sfia deloc sa vorbeasca de o persoana chiar daca aceea persoana e langa el, aceea persoana nefiind alta decat: eu.
Inteleg ca nu-i este frica de mine mai ales ca e mai puternic decat mine si sunt. Mai sunt si doi asta insemnand ca as avea o sansa de 1% sa-i inving pe amandoi. imi spun in minte inghitind in sec. Dar chiar daca ar fi sa ma omoare nu o sa tac din gura in timp ce acesta face comentarii rautacioase, poate chiar prostesti la adresa mea.


Madara's P.O.V

Stateam la masa langa Pein si Ev si ascultam cum trancaneste Pein despre acest transfer... Nu o prea inghitea pe Ev dar nu se sfia sa o arate, nu ca eu as fi mai diferit decat el, dar eu prefer sa tac caci nu am chef sa o slutesc din prima zi. In schimb nu ma feream sa o analizez. Observ ca nu mai are mult si va exploda de nervi. Deodata vad cum isi ridica mana iar in secunda urmatoare obrazul lui Pein face cunostina cu mana lui Ev.
Aceasta spuse ca ea nu mai sta sa asculte porcarile care ies din gura acelei mori hodorogite.
Pein se ridica nervos si vru sa porneasc dupa fata dar il opresc si ma uit la el dand din cap in semn de "nu". Acesta se aseaza la loc si incepem o discutie cu subiectul: misiunea cea noua.
-Te-ai gandit la un plan ? spune Pein incercand sa uite faza de mai devreme.
-Pai nu stiu inca cum vom face dar e o mica problema: schimbul de colegi. Nu o cumoastem pe colega noastra si nu stim cum se lupta...dar sunt intrerupt de Pein care spune ca o fata ca ea sigur nu stie decat sa tipe si sa dea palme si mai adauga ca e doar o piedica.
-Nu sunt o piedica si pentru cultura ta generala nu dau palme si tip. spuse aceasta stand in tocul usii cu bratele incrucisate.
-Hai nu zau! Ce stii sa faci? Esti doar o curvulita care crede ca o sa fie tratata numa` cu lapte si miere dar sa afli ca Madara nu o sa-ti tina partea iar daca ma enervezi mult iti promit ca nu o sa mai apuci ziua de maine! spuse portocaliul dupa care o privi, parca vrand sa o omoare.
-Curva? spuse aceasta pe un ton foarte dragal, intrebator. Curva!spune frecandu-si brabia si gandindu-se, la ce? nu stiu.
-Stii..facu o pauza scurta dupa care reveni... nimeni nu mi-a spus pana acum asa ceva si incerc sa nu fac mare caz din asta dar nu ma pot abtine si vreau sa-ti spun ca curva e mata, nu eu!spuse foarte sigura pe ea.
Hopa...se pare ca fata are tupeu dar acest tupeu e prostesc si o sa o incaseze rau de tot daca nu ma bag. Oare sa ma bag inainte sa iasa prea urat? Nuu...prefer sa vad cum o a zboare prin camera.
Pein se ridica furios trantind scaunul pe jos si se uita la mine. Eu ridic de umeri in sus iar acesta vazand ca nu am nici o intentie sa-l opresc ranji dupa care se napusti asupra fetei. Fata incerca sa sa se fereasca dar el fiind mai rapid o apuca si o strange in brate.Aceasta se zbatu dar in zadar. Vazand ca nu are cum sa scape se lasa pagubasa lasandu-i lui Pein cale libera sa faca ce doreste. Acesta o duse la masina si plecara. Eu am stat si am privit toata scena iar dupa ce m-am vazut singur am izbucnit in ras.
-Daca fata asta o sa reziste aici cred ca o sa fie o minune. spun stergandu-mi lacrimile de la atata ras.

Dupa aproximativ o ora il vad pe Pein singur....
-Ooo...cred ca s-a intamplat ceva cu Ev si o sa aflu. Sper sa nu fie ceea ce cred eu ca altfel o sa o incurc si daca eu o incurc o incurca si el.
-Unde este? spun serios analizandu-l din cap pana-n picioare.
-Nu te alarma...spune acesta facandu-mi semn sa ma linistesc si sa ma asez . Fac cum imi spune iar dupa il privesc asteptand raspunsul mult dorit.
-Nu am omorat-o chiar daca asta as fi dorit. spune acesta putin dezamagit. Am dus-o intr-o padure...se opreste si se uita la mine cum il priveam apoi reia....dar nu am facut nimic special decat.....iar se opreste....
-Spune omule odata! sar in sus ca ars.
Acesta imi spune sa ma linistesc caci nu a facut nimic special decat........

Sper sa va placa, am corectat capitolul deci sper sa nu fie greseli. Oricum, gomenasai daca l-am adus cam tarziu si desi nu sunt multi cititori eu oricum o sa pun capitolele doar ca miar rar >.<

___________________________________

Imbracamintea lui Ev: http://www.google.ro/imgres?q=south+kore...,r:6,s:212

Imbracamintea lui Madara: http://www.google.ro/imgres?q=south+kore...,r:4,s:308

Madara: http://browse.deviantart.com/?q=Madara&o...24#/dqob6p

Imbracamintea lui Pein: http://www.google.ro/imgres?q=south+kore...,r:0,s:400

[^Ciresica^]

Ahaaa deci care va sa zica de astia imi esti :-w Postezi nextu` dar la ficu meu nu lasi un mic cometariu. Las ca te tin eo minte.
In fine sa revenim la fic. Mai chiar mi-a placut capitolul asta, chiar daca a fost cam scurt. M-ai facut curioasa si cu "misiunea cea noua". Abia astep sa vad despre ce e vorba, plus ca vreau sa stiu ce se va intampla cu vacanta aceea de care ziceai tu la un moment dat. Ma bucur ca te-ai decis sa continui ficu indiferent de ce se va intampla.
Well astept nextu`asa ca gambate si spor la scris! Nu uita sa ma anunti!:bye: [P.S.: Inca te tin minte cu comentariul meu si sa stii ca ma supar]:yada:

Love ya!:x
^Ella^

[Sho-Yo]

Capitolul V

Doar drumuri diferite

Rika's P.O.V

Autor:

"Doua prietene, un singur destin, un singur drum pana acum...."

Parchetul maroniu cu cioburi de sticla presarate si picaturi uscate de sange, draperii, asternuturi rupte, fulgii de la perna pe jos, imbibati in sangele rosiatec, tablouri zgariate, rupte, masuta din sticla rasturnata si scaunele aruncate prin camera. Acesta ar putea fi un tablou al unei camere dintr-un film horror dar este camera mea "nou decorata". Simt o durere sfasietoare care ma face a simt ca inspir otrava si ca viata ma tine inca treaza doar ca sa-si bata joc de mine si sa ma faca sa sufar cu fiecare minut care trece. Indiferenta doare...doare. Insa indiferenta naste ura...ura caer incepe sa creasca in interiorul meu cu fiecare secunda in care ma gandesc la...ea! Incep sa blestem ziua cand a intrat in viata mea si m-a facut-treptat-sa o indragesc si sa o consider cea mai buna si de incredere prietena pe care o aveam pana acum dar vad ca fiinta omeneasca nu este decat o fiinta care are grija doar de profitul ei si care incearca sa-si faca viata cat mai buna pe spatele altuia. Deja ma dezgusta aceasta fiinta dar ea nu e o fiinta omeneasca! E mult mai rea si mai perfida decat orice om. M-a jucat pe degete si cand s-a plictisit de mine si a dat peste o noua sansa a plecat fara ca macar sa-si i-a ramas-bun de la mine si sa-mi spuna ca ii va fi dor de mine si ca ne vom vedea cat de des putem-chiar daca erau doar vorbe in vant, mi-ar fi alinat sufletu-dar a plecat pe nesimtite lasandu-ma singura in voia sortii.
M-a lasat fara ca macar o lacrima sa-i curga-poate doar de fatada dar nici nu s-a obosit macar atata-m-a lasat singura.



End Part 1/1


America de nord
23:45
Statea la fereastra. Chipul palid, lacrimi uscate fiind singura podoaba, privirea stearsa parca fara viata....liniste. Doar ecoul picaturilor ce faceau contact cu parchetul lasand in urma un sunet surd si infundat.

Thailanda
03:05
La fereastra statea o silueta in intuneric privind cerul instelat si inspirand aerul noptii. Statea linistita, ganditoare, uneori scapand cate un oftat prelung care mai distrugea linistea mortuara.

Autor:

"...Acum doar drumuri diferite dar oare....pentru totdeauna?"


Sper ca acest capitol sa fie cat de cat bun....am lucrat la el dar nu stiu cat de bun este. Astept comuri si sper ca si voi avea.

[Sho-Yo]

Capitolul VI


Dupa....o mica aventura care..?


Rika's P.O.V


Vantul batea cu putere facand sa imi zboare firele albastrui ale parului. Stateam imi mangaiam incheieturile rosii ale mainilor. Eram fericita ca acum sunt libera dar imi venea sa sar pe Pein si sa ii jupoi fata aceea...Pe chipu-i se putea citi victoria si bucuria cand vazu ca acum sunt putin mai imblanzita decat prima data...Ma pun jos pe iarba rece si privesc cerul instelat...

Atatea stele sclipitoare, luna cu cele cateva raze care ne mai indrumau drumul si imprejmuirea de copaci. Era de frumos aici si acum dar lipseste ceva. Cand gandul, fara sa vreau, zboara la aceea fata cu parul movului cu reflezii stralucitoare, zvelta si cu forme bine conturate, cu ochi lila, inocenti si cu glasul ei cel fin...incerc sa ma gandesc la altceva. Vreau sa uit tot ce a fost....
Vreau sa uit acea persoana, totul legat de ea si de tot ce o inconjoara!
Imi reneg locul de unde am plecat, fericirea, tristeatea, tot ce imparteam cu ea. Nu mai vreau sa aud nimic legat de ea, de tot. Vreau sa-mi incep viata de la inceput sau din acel punct cand am facut cunostina cu... De acolo o sa uit totul si o sa leg partea care se croieste acum cu partea aceea.
-Nu...-spun tare si dupa soptesc- mai vreau sa sufar!
Madara care era langa mine se intoarse si ma intreba daca am patit ceva. Mi se parea ca este destul de ingrijorat si desi nu prea ii sta in fire...Poate nu vrea sa fie un animal ca si Pein dar nu am nevoie de mila nimanui! Ma calmez deoarece imi facusem nervi gandindu-ma ca ii este mila de mine si ii spun pe un ton foare dulce ca nu am nimic. De unde atata dulceata? Nu stiu si nici nu caut raspuns. O sa ma las purtata ca o frunza in bataia vantului care cu mine este nemilos. O sa sufar, o sa plang, o sa fiu trista, ma vor rani toti, o sa mor.....nimic nu ma mai sperie. Devin pe zi ce trece ce trebuie sa fiu, ce trebuia sa fiu demult, mult.....timp.
Pein pleaca de langa noi si ma lasa singura cu Madara. Stam ce stam unul cu spatele la celalalt pana ce ne plictisim caci observam ca nu mai apare. Madara se intoarce si ma intorc si eu.
Il privesc fascinata cat de frumos era. Parul negru, facut tepi, ochii la fel de negri care te hipnotizau, buzele rozalii, muschii si desi nu se vedeau acum...
Simteam cum ma apropii si incercam sa ma opresc dar nu reuseam. Incet...incet si el se apropia de mine si....
Am simtit pret de cateva minute ceva magnific, mirifc...nu pot descrie sentimentul. Ma departez incet, incet de buzele lui si ma uit la el. Apoi realizez ce am facut si vreau sa ma ridic si sa fug. Ma ridic si cand vreau sa fug ma prinde de incheietura si ma trage spre el iar eu fara sa vreau cad in bratele lui cu mainile in jurul gatului sau. Se apropie de mine si incepand si mie sa imi placa ma apropii si eu si iar buzele noastre se unesc. Deja nu ne mai putea stapanii si incepuseram sa ne dau jos si hainele dar se opreste brusc. Ma uit la el si il intreb ce s-a intamplat. Acesta imi face semn sa tac si dupa se ridica. Ma uit la el putin confuza dar imi intinde mana si ma ajuta sa ma ridic. Dupa isi i-a hainele lui si pe ale mele si mergem spre desisurile padurii. Ne oprim undeva unde sigur nu o sa ne vada nimeni sua mai exact Pein si ne trantim pe iarba incepand iar sa ne sarutam cu foc.....