Love Or Blood

[Alexi]

fic nou...dau si eu comm dupa ce mai rugat JustLove:))..deci..descrierea e buna..dar ar trebui putin sa o mai infloresti...dialogul e bun si nu e sec..greselile au fost mentionate...cam ai o problema cu repetitiile...ar trebui sa mai schimbi cuvinte...actiunea nu e grabita...ideea hm...ideile cu vampiri sunt asemanatoare...vampirii se indragostesc...iar dragostele lor devin vampiri
Tot ce pot sa spun este ca astept nextu'..Chu si gambate:*

Daca te-a suparat comul meu...dami un PM

[angeliqueVampire]

heya!
e fic cu vampiri?? mda, trebuie sa fiu si eu pe acolo :P

pai, actiunea nu mi se pare grabita...
ideea e putin fumata, dar tu ai fumat-o intr-un mod artistic, deci e bine
descrierea imi place...
in rest, ce mai pot spune? poate ca ai o mica problema cu repetitiile, dar asta se rezolva

Abia astept nextu ^^ Gambate

[Elina]

Eu + vampiri....doua cuv care merg perfect impreuna ...deci cum sa lipsesc de aici
Nush dc altora li se pare fumata...avand in vedere ca mie mi se pare originala;))(ideea)
Greseli de tastare...T.T...dak st nu am vz:))
Nu ai grabit actiune...deci e bn...
Descrierea...si dialogul sunt bune.....dialogul nu e sec...iar descriere ai avut din plin
Poi cam atat....abia ajtept nextul:X :bye:...atata timp cat nu e o varianta "Amurg" e bn;))

[Zyspar]

Mi imi place, in mare. Trebuie sa ai mai multa grija la scriere, ai micute lacune si greseli de tastare, iar exprimarea ai putea-o eleva putin. Am vazut ca ti s-a spus ca nu ai suficiente epitete si diverse inflorituri. Poate ca ar trebui totusi sa infloresti putin realitatea.
Mie imi place relatia care ai creat-o intre fata si mama vitrega, dar sincer, nu cred ca exista chiar situatii asa de amare... poate sunt prea obtimista. Si plus de alta... in ficul tau toata lumea minte :) ( bine,... si eu spun minciuni nevinovate... dar... ) ...
Ma rog... nu ma lua in seama... spun doar ca este o poveste mult prea trista, mult prea dura. Dar daca tu asta vrei defapt, chiar te descurci.

Succes in continuare. :zuppy23:

[SoUl EaTeR]

Ma bucur ca va place ficul meu. O sa incerc sa ma descurc din ce in ce ma bine. Gomene ca este asa scurt, dar chiar vroiam sa ajung la capitolul cand pleaca:))

Se numeste independenta...

Soarele se ridica in imparatia cerului trimitandu-si razele pe pamant si facand intunericul sa dispara. O ploaie de lumina imi inunda camera incercand sa ma trezeasca, dar nu a reusit. Pe la ora opt dimineata, telefonul incepe sa sune, vibratiile alaturandu-se luminii, m-au trezit. Nervoasa, iau telefonul si ma uit la el. Pe micul ecran se afla cinci litere, care puse una langa alta formeaza un nume: Mikka. Deschid clapeta si tin telefonul la cinci centimetri distanta.
-Ce vrei Mikka? Spun incercand sa nu-mi amintesc ce mi-a facut ieri.
-La multi ani Rikka!
Las telefonul in jos si privesc ecranul. Uitasem cu totul de ziua mea. Azi implinesc optsprezece ani si inca sunt in nenorocita casa a parintilor.Au trecut patru ani de cand am luat decizia asta sin u am facut nimic in privinta asta. Ma ridic din pat si ma duc sa fac un dus rece. Picaturile de apa se lovesc de corpul meu, facandu-ma sa tresar. Dupa ce ies de sub jetul de “gheata”, imi iau un halat si ma duc in bucatarie sa manac ceva. In urma pasilor mei raman dare umede care fac gresia sa straluceasca. Deodata ma opresc in loc si ascult cu atentie. Ceva nu e in regula... e prea liniste. Imi iau un mar verde din fructiera si incep sa “colind” toate camerele sa vad daca este cineva, dar dup ace intru in camera alor mei, imi dau seama ca sunt singura. Un zambet vicleam imi apare pe chip si fug la mine in camera schimband-ma repde cu primele haine pe care le apuc. Ma uit in oglunda si vad ca m-am imbracat cu un tricou rosu cu un decolteu cam generos pentru gusturile mele, niste pantaloni trei sferuri negri cu dungi rosii. “Asta e sansa care am asteptat-o. Mersi de cadou MAMA.” Gandesc in timp ce-mi scot rucsacul din dulap si telefonul de pe pat si le duc in bucatarie. Pe frigider am vazut un billet de la mama. Il iau repede si il citesc:

“Scumpo, pe la noua jumatate ne intoarcem. Mama”

Ma aveam o ora sa scap. Cand mi-am indreptat privirea spre geam, observ ca inca am parul ud. Fug repede in baie si iau un prosop, dupa care incep sa-mi frec parul. Peste un sfert de ora, deja incep sa ma enervez, deoarece parul este unca umed. Deschid dulapul aflat deasupra chiuvetei si iau foarfeca din el, dupa care incep sa ma tund. Firele cad pe langa mine, parasindu-mi fiinta, lasand in urma doar amintiri ale zilei in care ma descisesem sa-mi las parul sa creasca.

-Mama, tu cum de ai parul atat de lung? Am intrebat imbufnata.
- Draga mea, sit u poti avea parul atat de lung, doar daca il lasi a creasca. Dar cum te tunzi tu din doua in doua luni nu o sa reusesti.
-Atinci nu o sa ma mai tund.

Atunci am crezut ca mama imi daduse un sfat, dar acum ca am crescut stiu ca vroia doar sa economiseasca bani. A pus foarfeca la locul ei, dupa care imi indrept privirea spre chipul din oglinda. Acum am lungimea parului pana la jumatatea gatului... Strang repede parul de pe jos, dupa care fug la parintii mei in camera sa iau niste bani. In noptiera mamei erau intotdeauna bani stransi de ea. Cand deschid sertarul vad un teanc de bacnote legate cu un elastic. Deodata imi apar in minte facturile venite luna asta si datoriile facute de tata. Desi nu ma iubesc, nu pot sa le fac asta. Ar insemna ca as deveni ca ei si asta e un lucru care nu pot sa-l accept. Scot elasticul si extrg doar cinci bacnote se o suta de yeni, dupa care fug in bucatarie si iau cheile de la casa, ghiozdanul si telefonul Cand ajung la usa, ma uit urma, dupa imi pun o sapca neagra si apas pe clanta. In timp ce cobor in graba scarile ma gandesc ca asta nu e defapt fuga. Acum sunt adult si pot sa fac ce vreu. Eu cred ca in felul asta pot sa-mi castg independenta. Intotdeauna am urat si voi uri sa fiu dependenta de cineva...

[Elina]

Buna...am revenit cu un comm
Ador ficul tau din multe puncte de vedere
ideea e destul de originala...
Descrierea e captivanta...si interesanta
Dialog...a aparut prea putin sa pot sa zic cva
Greselile de tastare ...au fost mentionate..si altele nu am mai vazut...ai mai multa grija si corecteazal de mai multe ori
Cam atat...mult norok in continuare...te descurci mult mai bn ca mine:) :bye:

[SoUl EaTeR]

Hey people, i'm back. Am venit cu nextul, sper sa va placa. Sa stiti ca vreau comuri:))


Acum niste poze. Acestia trei vor aparea in viata Rikai. Nu va spun ce legatura are cu fiecare. Va zic doar ca unul dintre ei e vampir:))

Michael: http://media.photobucket.com/image/anime...02.jpg?o=7
Kyon: http://media.photobucket.com/image/anime...d.jpg?o=66
Kai: http://media.photobucket.com/image/anime...m.jpg?o=63

Asa acum tobele va rog:))

Ochi negri?

Dupa ce ies din inchisoarea copilariei mele, ma uit sa vad daca e vreun vecin prin preajma, dar din fericire nu e nimeni. Cobor repede scrile si ma indrept spre boxa ca sa iau bicicleta. De data asta sunt mai atenta in timp ce cobor scarile pentru ca nu o sa ma mai prinda nimeni, dar daca stau sa ma gandesc... baiatul ala nu l-am mai vazut niciodata pe aici, iar toti vecinii mei sunt batrani sau copii mici. E in bloc doar un singur baiat de varsta mea, care recunosc ca arata bine, dar nu i-am vazut impreuna vreodata si nici nu parea a fi din orasul asta. Ce o fi cautat pe aici? Oricum nu crea ca o sa-l mai vad, nu cred ca are rost sa-mi bat capul. Scot repede cheile din pantaloni si deschid usa de la boxa aflata la parter. Inauntru, noi tineam lucruri vechi care nu le mai folosim cum ar fi moblia.Ai mei nu prea vin pe aici, deci nu o sa le treaca prin cap sa caute bicicleta. In acea camera intunecata, doar bicicleta mea pare sa straluceasca. Toate obiectele din ea par fara viata si mohorate, doar “vehiculul” evadarii mele mai animeaza camera. Iau repede bicicleta si o scot, dupa care inchid boxa la loc. Ies afara si ma uit in jur sa vad daca e cineva cunoscut si din fericire, nimeni nu e prin zona. Ma urc pe ea si incep sa pedalez spre perferia orasului. Soarele straluceste puternic spre cer, emanand o caldura puternica, desi suntem doar in luna aprilie. Mai am o luna jumatate de liceu, dar numai imi pasa acest lucru. Am invatat in tot acest timp doar pentru a nu ma certa cu mama, deoarece e obsedata ca eu sa am note mari. Deja mi se face mila de sora mea care o sa treaca in clasa a cincea la anul... Inainte sa ies de tot din oras, opresc in fata unui magazin de unde cumpar o sticla de apa de doi litri si o cartela noua pentru telefon. Pe aceasta o s-o folosesc imediat dupa ce o sa ma sune mama, fiindca stiu ca o sa sune, iar pe cea veche o s-o arunc in primul cos de gunoi pe care o sa-l vad. Caldura incepe sa fie atat de coplesitoare, incat simt cum fiecare celula a corpului meu cerseste putin vant... putina racoare. Cladirile incep sa se raresca aparand in schimb vile, iar dupa case de tara. In curti copii se joaca, nestiind ce cruda e lumea in care cresc. Sper ca parintii acestora sa nu-i creasca in minciuna, ca pe mine. Fiintele omenesti se pare ca sunt facute ca sa minta, dar se pare ca unii doresc sa traiasca in minciuna, decat sa infrunte adevarul, care uneori poate sa fie nemilos. Intrun fel, cred ca ma bucur ca ai mei nu mi-au spus adevarul de cand eram mica. Nu stiu cum as fi putut suporta sa stiu ca femeie care am admirat-o cel mai mult nu e mama mea. Peste un sfert de ora dupa ce am parasit orasul, observo pajiste cu pomi de mai multe feluri. Ma dau jos de pe bicicleta si ma adapostesc la umbra unui cires, scotand din ghiozdan sticla cu apa. I-am desfacut capacul, dupa care duc sticla la gura si incep sa beau. Lichidul racoros mi se cobora pe gat in timp ce beau, producandu-mi o stare placuta. Florile de cires ramase pe ramuri incep sa cada, datori vantului care se strecoara printre ramuri. Dupa ce termin de baut, bag sticla inapoi in rucsac si ma urc pe bicicleta. Inainte sa incep sa pedalez, telefonul incepe sa sune. Ma uit la micul ecram si vad un numar cunoscut. E ea... ridic clapeta, dupa care duc telefonul la ureche.
-Rika, unde naiba esti? Incepe ea sa tipe.
-Te intereseaza? Waw, asta e o premiera. Spun eu ironic.
-Rika, de ce vorbesti asa? Normal ca ma intereseaza, sunt mama ta!
-Haruka- san, lasa teatrul ca stiu ca nu esti mama mea. Dami-l pe tata sa-l intreb ceva. Spun, auzind telefonul cum trece de la o mana la alta.
-Da Rika, ce vrei sa vorbim? Intreaba acesta indiferent.
-Unde o pot gasi pe mama? Intreb, dandu-mi seama ca vreau s-o gasesc pe mama mea adevarata.
-Este langa mine. Tocmai ai vorbit cu ea. Acum intoarcete acasa.
-Tata, stiu ca Haruka-san nu e mama mea. Acum zi unde e ea? Intreb, deja incepand sa- mi pierd rabdarea. La telefon se asterne o liniste mortuara timp de cateva minute dupa care tata spune:
-Mama ta lucreaza intr-un club din statiunea Mizure. Numai stiu cum se numeste, dar e usor de gasit. E clubul cel mai apropiat de stancile alea inalte. O cheama ca pe tine. Planuiesti sa o vezi?
-Nu stiu... poate. I-am zis, dupa care inchid telefonul si inocuiesc rapid cartelele.
Avand in vedere ca nu e niciun cos de gunoi am aruncat-o in sus, dupa care am inceput sa pedalez, cat de repede pot. Acum calatoria mea avea un scop, si acele de a o gasi pe mama. Lucreaza intr-un club, deci trebuie sa ma astept la orice. Sper doar ca adevarul sa nu fie cel la care ma gandesc si anume sa fie... o prostituata...
Peste trei ore de pedalat fara pauza, constat ca sunt in perferia unui oras care nu stiu cum se numeste si nici nu stiu in ce directie sa o iau catre statiunea Mizure. E ora trei dupa-amiaza si stomacul incepe sa protesteze in semn ca imi este foame, darn u pot sa-mi cumpar nimic, pentru ca trebuie sa-mi tin banii.Mai pedalez putin dupa care incep sa ma simt ametita. Tot ce-mi apare in fata ochilor incepe sa se invarta si simt ca pierd controlul bicicletei. Din cauza acestui moment intorc coarnele catre centrul strazii, moment in care trece o masina cu mare viteza. Soferul ma vede, dar isi da seama ca nu poate opri. Inconstient dau drumul la manere, corpul alunecandu-mi de pe sa. Deodata doua brate ma prind, luandu-ma din calea autovehiculului. Conducatorul masinii amuteste si devine neatent la drum facandu-mi bicicleta praf. Imi ridic chipul catre salvatorul meu, dar din cauza soarelui tot ce pot sa vad sunt doar o pereche de ochi negri si niste suvite de par mov, nu foarte lungi... Ochi negri? Nu cumva este... cel care m-a salvat si atunci in scara. Ameteala ma copleseste din nou, facandu-ma de data aceasta sa lesin. Am impresia ca acest baiat este ingerul meu pazitor, altfel cum sa fie aici, cand ultima oara l-am vazut in Kyoto? Posesorul celor doua brate care ma cara incepe sa fuga rapid... poate putin mai rapid decat ar alerga un om normal si spun asta dup vantul care-l simt pe fata. Secundele au inceput sa treaca si ingerul tot alerga. Deodata, aceste ma lasa jos, asezandu-ma cu spatele rezemat de un zid si cu ghiozdanul in brate. Ma chinui sa deschid ochii c sa-l vad, dar tot ce imi apare in fata ochilor este doar amurgul. Imi dau seama ca ingerl doar m-a adus intr-o zona populate, dar de ce... nu stiu. Corpul imi e greu sin u ma pot ridica. Tot ce pot sa fac, e sa astept sa-mi revin. Pleoapele mi se inchid din nou, de data aceasta de oboseala. Nu trece mult timp si simt doua brate care ma ridica...

[Alexi]

scrile - scarile

cam faci repetitii.."scarile, scarile"...mai merge si treptele;))

crea- cred

Intrun- intr-un

observo- observ o

ecram- ecran

intoarcete- intoarce-te

inocuiesc-inlocuiesc

darn u - dar nu

Inconstient-inconstienta

dup- dupa

c - ca

ingerl- ingerul

sin u- si nu

bun...greselile le-am mentionat..descrierea e buna...nu am nimic de comentat la ea...dialogul e bun si nu e sec...desi nu prea e prezent aici...actiunea nu e grabita, chiar ai detaliat foarte bine
Astept sa vad ce se mai intampla in continuare
Chu si gambate:*

[Marty:X]

Hy!
De data asta sunt mai atenta in timp ce cobor scarile pentru ca nu o sa ma mai prinda nimeni-De data asta sunt mai atenta in timp ce cobor scarile ca sa nu ma mai prinda nimeni
Asta a fost o greseala pe langa cele enumerate de kiduu.
Descrierea este buna :X:X
Naratiunea imi place
Dialogul nu prea este deci nu am ce comenta
Cam atat am avut de zis si astept nextul.Chu and Gambatte :*!

[SoUl EaTeR]

M-am intors cu nextul. Snow.Blood initial vroiam sa fac o cearta mai mare, dar mi-am dat seama ca prin conflictul care l-ai vazut mi sus arat cat de putin le pasa parintilor ei de ea.

Kai si Michael.

Nu trece mult timp si simt doua brate care ma ridica, dar acestea sunt diferite de cele ale ingerului meu, dar nu stiu in ce fel. Cel care m-a ridicat, spun cel pentru ca presupun ca e baiat, incepe sa mearga catre un loc necunoscut mie. Am incercat sa deschid ochii, dar se pare ca sunt inca foarte obosita. Teama de strainul care ma cara incepe sa-mi cuprinda tot corpul... oare ce vrea sa faca cu mine? Doar nu.... nu, nu cred ca vrea sa faca asta, dar totusi dupa maini nu pare batran si daca e tanar poate. Nu, trebuie sa-mi scot asta in cap... un lucru e sigur. Nu trebuie sa am incredere in el. Peste zece minute de mers, sau cel putin atat cred ca a trecut, baiatul misterios intra intr-un loc si ma aseaza jos cu spatele pe un pe un perete al unei incaperi.
-Michael... alta? Credeam ca te-ai saturat? Spune o voce de baiat.
-M-am saturat eu vreodata de fete? Raspunde Michael incepand sa rada.
-In fine, nu-mi pasa... dar inceteaza sa vi la mine ca sa te culci cu tarfele tale. Spune baiatul de mai devreme. O, nu... deci chiar vrea sa ma violeze? Asta o sa fie de rau.
-Kai, sti ca la mine nu se poate. Si in plus tu traiesti in casa asta mare si singur. Nu am adus-o deaia. Am gasit-o la magazinul din colt. Statea jos fara sa miste si ma gandeam ca nu se simte bine. Si in plus... nu pare genul acela de fata.
-In fine las-o sa doarma si vedem dupa ce facem cu ea.
Acestea au fost ultimele cuvinte pe care le-am auzit, deoarece dupa s-a asternut o liniste de mormant. In camera, doar sunetul televizorului mai strabate aerul, dar nu ma deranjeaza.Alunec intr-o stare de hibernare, asemenea cu cea a ursilor iarna. Asemenea ursilor mei polari care au grij de mine si ma pazesc de oamenii rai, dar din pacate nu m-au putut pazi de minciunile oamenilor. Dar intr-un fel, mi-au trimis un inger pazitor cu ochi negri sa aiba grija de mine. Desi au facut asta, ingerul m-a parasit in locul asta si m-a lasat sa fiu gasita de Michael si Kai. Ursilor...
-... o a ma paziti, nu? Am intrebat, fara sa-mi dau seama ca spun asta cu voce tare.
-Scuze, ai spus ceva? Intreaba Kai.
Deschid repede ochii si ma uit speriata in jur, pentru ca uitasem unde sunt. Ma aflu intr-o camera mare, cu o masa in mijloc si un televizor in fata acesteia. Imediat langa masa este o canapea mare, din piele neagra, pe care stateau Michael si Kai. Michael este un baiat cu parul cam lung si roscat. Are ochii mov...exact ca mine si nu pare mai batran de optsprezece, cel mult nouasprezece ani. Langa el, este Kai un baiat in varsta de optsprezece ani, cred, cu parul scurt castaniu si ochii de un cenusiu inchis. Nu dau prea mare importanta hainelor, pentru ca niciodata nu m-au interesat si niciodata nu se va intampla asta. Satenul mi se pare un tip dragut, dar aparentele sunt inselatoare, iar roscatul... cum sa spun... din discutia lor de mai devreme am inteles ca e un baiat care schimba fetele ca pe sosete. Masa este plina de mancare... ceea ce imi duce aminte de faptul ca de azi dimineata nu am mai mancat nimic de azi dimineata. Kai era pe punctul sa ma intrebe ceva, cand stomacul meu a inceput sa scoata sunete de protest. Baietii incep sa rada, in timp ce eu devin rosie ca focul.
-Ai vrea sa iei cina cu noi? Ma gandeam ca vei fi infomatata asa ca am gatit mai mult. Nu e cine stie ce, dar este de ajuns pentru toti. A spus Kai. Poate nu ma insel..poate chiar este un baiat dragut.
- Nu trebuia sa te dranjezi dar chiar nu mie foame. Im momentul in care am spus asta stomacul meu a protestat din nou, provocand un noi val de rasete.
-Se pare ca stomacul tau nu e de accord cu tine. Raspunde Kai, printre hohotele de ras.
Oftez, dupa care ma duc langa masa si incep sa manac. Sunt recunoscatoare ca a facut si pentru mine, dar trebuie sa am grija cu astia doi, dar daca stau sa ma gandesc mai bine, de ce sa am grija? Am fost la karate patru ani pentru Dumnezeu, pot sa ma apar si singura. Stau putin si ma uit la ei. Tipii astia doi o sa-mi poata face ceva numai daca actioneaza amndoi, si nici asa nu au sanse de izbanda. Dar Kai nu pare genul care sa violeze o fata care pare, pentru ca nu sunt, fara aparare. De fapt, nu pare deloc genul acela de baiat, pa cand Michael... sa spunem doar ca nu am aceleasi ganduri si despre el. Cand voi termina de mancat, o sa vina intrebarile, dar un lucru e sigur, singurul lucru care trebuie sa-l stie adevarat despre mine este ca ma cheama Rika. Dupa ce termin de mancat imi indrept privirea spre televizor. Se difuzeaza o stire despre o tanara care a fugit de acasa. In acel momemt am inceput sa- mi simt corpul inghetat si fara nicio putere de miscare. Ma uit la ecran si vad reportera care povesteste de o tanara care a fugit de acasa din cauza unei certe cu parintii. Fata care a fugit are 17 ani. Imediat cum i-a aratat poza m-am mai linistit. Nu stiu cum de m-am putut gandi ca ai mei o sa ma caute... sunt atat de naiva. O lacrima imi aluneca pe obraz.
-Esti bine? Intreabata Kai parand ingrijorat.
-Da. N-am nimic. Unde e bucataria? Intreb, stergandu-mi repede lacrima.
- Cum iesi, la dreapta. De ce?
Nu i-am mai raspuns si am luat farfuriile de pe masa, dupa care ies din camera si ma duc la bucatarie sa spal vasele. Nu mi-a placut niciodata sa fac acest lucru. Dar nu pot sa le raspund la intrebari in starea in care sunt si in plus nu vreau sa para ca profit de ospitalitatea lor. Dau drumul la apa si incep sa spal. In bucatarie intra Kai si se aseaza la un scaun. Se uita la mine cateva secunde, dupa care spune:
-Te superi daca iti pun cateva intrebari?
-Nu, care ar fi acelea? Intreb, dupa care intra si Michael in bucatarie.
-Pai sa incepem cu cea mai evidenta. De ce stateai acolo jos?Intreaba roscatul, ridicand o spranceana.
-Nu am mai putut sa merg deoarece ma apucase o ameteala si m-am asezat putin jos, dupa care m-a luat somnul?
-Esti gravida? Intreaba tot roscatul, incercand sa para uimit.
-Nu, doamne fereste-ma. Spun repede dandu-i o palma, cam prea tare, peste umar.
-Auuu.. asta a durut!
Kai i-a spus lui Michael sa nu se mai prosteasca, dupa care continua interogatoriul, dar roscatul il intrerupe inainte de a spune ceva.
-Nu prea esti din partile astea. De unde esti si unde te duci?
-Si de unde ma rog sti asta.
-Toate fetele de pe aici au trecut prin patul meu, iar pe tine nu te tin minte, asa ca nu esti de pe aici. Deci unde te duci?
-In statiunea Mizure, dar nu stiu unde e? Imi puteti spune incotro sa merg?
-Noi aveam de gand sa mergem acolo intr-o mica vacanta. De ce nu mergi maine cu noi? Intreaba Kai.
Cred ca am sa merg cu ei, nu-mi place sa fiu singura, cel putin nu acum cand numai am bicicleta... Mereu am fost batjocorita de prietenele mele, dar niciodata nu am spus nimic ca sa nu ma paraseasca. De fiecare data cand ma suna Mika sa iesim pe afara, acceptam farad doar si poate, dar cand o sunam eu, rareori spunea da...
-Hm... da am sa vin. De la cat plecam?
-Plecam cu trenul, maine de la ora pranzului. Apropo, eu sunt Kai, iar el e Michael.
-Eu sunt Rika. Incantata.
Am spalat restul vaselor, dupa care i-am intrebat pe baieti unde e baia. Imediat ce am aflat, mi-am luat ghiozdanul si am mers sa fac un dus. Dup ace m-am dezbracat imi bag hainele in ghiozdan si intru sub jetul de apa rece. Pe cer, luna rasarise de mult. Micile sale fiice, numite stele stralucesc puternic incercand sa provoace atata lumina cat mama lor, dar nu reusesc. Picaturile de gheata se lovesc de corpul meu, relaxandu-ma si ducandu-ma cu gandul la ursii mei polari care vegheaza asupra mea si au grija ca de acum incolo sa numai fiu mintita de toata lumea... incepand cu Kai. Nu stiu de ce, dar vreau sa am incredere in el, sper doar san u se intample ceea ce-mi doresc cel mai putin acum... sa ma indragostesc de un strain. Dupa de termin dusul ma imbrac repede cu un tricou negru si niste pantaloni scurti de trening tot negri. Ar fi prea hilar sa ma imbrac in pijamale...
Cand ies il vad pe Kai rezemat de tocul usii asteptand ceva. Se uit la mine insitent si asta nu-mi place. Ca sa sparg linistea il intreb unde o sa dorm, daca nu e prea mare deranjul.
-Cum Michael ramane aici, o sa dormi in camera mea. Spune acesta.
-Pai si tu? Am intrebat, sperand sa nu zica cu mine.
-Pai... cum canapeaua de jos e prea tare, cu tine. Stai calma ca n-am sa fac nimic. Spune, razand ultima propozite.

P.S.: Nu radeti de faza cu ursii polari:))