AnimeZupCăutare

Love Or Blood

Ok, deci am mai scris un fic. Tot ce pot sa spun este: ca sper sa placa, iar cateva capitole mai incolo o sa fie si cu vampiri, dar pana atunci
Enjoy^_^


Oamenii... ce specie insipida...

Toate lucrurile au un inceput: prieteniile, despartirile, certurile... deciziile. M-am hotarat sa fac un lucru datorita unei certe stupide, dar care m- a marcat foarte mult. Totul s-a petrecut rapid, doar un simplu schimb aprins de cuvinte care si-au pus amprenta peste trecutul meu. Aceasta “discutie” in contradictoriu a avut loc acum trei ani intre mine si mama mea.

Era o zi de vara fierbinte si abea ma trezisem, desi era ora pranzului. Am mancat repede niste cereale cu lapte, dupa care m-am asezat la birou si am inceput sa lucrez la matematica. Aveam 14 ani, iar asta era singura materie la care nu ma descurcam prea bine, in rest nu aveam probleme. Biroul meu era in sufragerie, care era de altfel si camera parintilor. Mama tocmai punea niste rufe prospat spalate pe culmea de la balcon. Intrarea sa era perpendiculara cu biroul meu, deci puteam vedea ce facea mama. Pentru un moment mi-am ridicat capul si m-am uitat la ea. Mama nu era foarte batrana, avea doar 37 de ani impliniti recent. Avea parul roscat si ochii verzi. Cu un an in urma s-a imbolnavit psihic si si-a petrecut tot anul prin spitale, iar cand s-a intors a devenit cam impulsiva, usor de suparat. In timp ce intindea hainele se tot plangea despre faptul ca trebuie sa invat, pentru ca ea mi-a dat viata ca sa devin cineva si ca macar atat pot sa o rasplatesc si eu si tot alte baliverne de genul asta.. Incepuse sa-mi programeze deja si unde sa ma duc la facultate, incepea sa-mi controleze viata si spunea sa-i multumesc ca m-a nascut. Incepusem sa cred ca regreta ca mi-a dat viata, asa ca i-am spus ce gandesc, i-am zis ce daca tot se plange atat sa ma duca la orfelinat si sa cape odata de mine. Deodata incepe sa tipe la mine si nu am mai putut suporta si ca sa ma lasa in pace mi-am cerut scuze si am plecat in camera mea. M-am asezat in pat si mi-am luat genunchii in brate. Nu mai suportam. Certurile de genul asta se repetau din doua in doua saptamani. Aceste “ discutii” m-au facut brusc sa ma gandesc la cat de falsi pot fi oamenii. Prietenele mele imi impartaseau ura una fata de cealalta de ascuns, iar cand ne intalneam toate iti venea sa zici ca sunt surori.


Cu o luna dupa aceasta cearta, s-a mai intamplat ceva care m-a convins sa fac mai tarziu ceva neinduplecat si iresponsabil.

Aveam 15 ani. Trecuse un an de la ultima cearta de genul acela cu mama. Era miezul noptii si m-am trezit ca sa beau niste apa. M-am ridicat incet si am iesit din camera, fara sa fac zgomot. Camera parintilor mei avea intrarea prin bucatarie, deci existau mari sanse sa fiu prinsa. Deodata s-a auzit un zgomot si m-am oprit. Ai mei vorbeaudespre ceva, iar eu m-am asezat joss a ascult. Incet mi-am incetinit repiratia ca sa pot auzi mai bine.
-Dragule numai pot sa stau cu ea. Imi reaspunde si e obraznica. Nu seamana cu niciunul dintre noi la character. Poate cu tine seaman putin fizica, dar caracterul este suta la suta al curvei de maicasa. Off... daca masa nu era asa amarata, n-ar fi trebuit s-o iei tu...
Dupa ce am auzit aceste cuvinte din gura asa-zisei mele “mama” am fugit in liniste la mine in camera. M- am asezat in pat si mi-am luat genunchii in brate, lacrimile inundadu-mi fata. Acea femeie nu era mama mea adevarata si nici macar nu mi-a spus. As fi putut accepta asta daca mi-ar fi spus, dar sa aflu in felul asta nu. Am continuat sa-I spun acelei femei mama si tot ce gandeam eu ramanea inauntrul meu si nimeni nu avea habar.

O lume in care totul este o minciuna nu mai pot trai, desi... in copilarie mintisem mult, dar erau lucruri nevinovate. Acum s-a schimbat povestea, minciunile sunt mai grave si nu cred ca mai am alta alternative decat sa plec. Stiu ca fuga nu rezolva problemele, dar aici situatia e diferita. Nu pot sa le impun oamenilor din jurul meu un comportament demn si corect.
Aceasta hotarare m-a determinat sa invat cat mai mult ca macar primii ani de liceu sa am note mari. Ma numesc Rika Hygurashi si am saptesprezece ani, locuiesc in orasul Kyoto. Am parul saten, dar mi-am vopsit recent partea din fata blonda, iar ochii mei sunt un albastru-violet. Parintii mei sunt oameni simpli, nicidecum bogati sau famosi. Am dus o viata obisnuita, fara aproape nici un regret. La paisprezece ani am luat decizia sa fug de acasa si sa las in urma tot. De atunci n-am mai ramas singura acasa niciodata, deoarece parintii mei ma obligau sa merg cu ei sau sa raman cu sora me mai mica, ca si cum presimteau ceva, dar am ignorat acest gand stiind ca este imposibil.Intre orele petrecute l liceu, temele si iesirile in oras cu prietenele, mai bine zis falsele prietene stateam si citeam carti. Imi placea sa citesc, iar aceasta pasiune nu s-a stins cu trecerea anilor... din fericirea. Cartile reprezentau pentru mine un refugiu ascuns intr-un colt al mintii in care nimeni nu ma poate gasi sau minti, insela sau trada. Aceste file de poveste copertate m-au ajutat sa privesc lumea cu alti ochii, dar din pacate din cate carti am citit si cautat nu a existat niciuna care sa explice de ce firea oamenilor este mereu ascunsa inauntru lor si niciodata nu iese la suprafata. Ma gandesc ca nimeni nu poate explica acest lucru. Dintre toate fiintele care traiesc pe pamant: oameni, animale si plante tind sa cred ca specia ea e pe ultimul loc. Un animal, chiar daca nu poate vorbi, este sincer prin actiunile care le face, prin snetele care le scoate. Desi si ele ucid, o fac pentru a supravietui. Noi tot ce facem este sa mintim sis a luam mereu de la natura si niciodata sa nu dam inapoi. Poluam, distrugand astfel toata frumusetea ce ne inconjoara si ucigand animale ca san e hranim. Noi am putea supravitui fara sa le ucidem, dar specia umana e prea incapatanata ca sa faca asta. Si desi spun toate astea, sunt si eu om si fac lucrurile astea lipsite de scrupule. Se para ca noi supravietuim doar mintind si inseland, ucicigand si poluand. Doar de un lucru sunt mandra de rasa mea si anume de faptul ca stiinta a evoluat facandu-ne viata mai usoara. Deodata telefonul meu mobil incepe sa vibreze in buzunarul de la pantalonii mei scurti. Descid clapeta si vad ca am primit un mesaj de la Mikki, una din prietenele mele false, cea mai apropiata de mine.
“Rika, ne vedem jos, in fata blocului in zece minute. Nu le spune celorlalte ca iesim doar noi doua.

Pupici, Mikka.”
Noi doua stam in acelasi bloc dar pe scari diferite. E stau in scara A-1, iar ea sta in scara A-4. Acum suntem la sfarsitul lunii mai, inceputul lui iunie. Soarele straluceste puternic, termometrul din dreptul geamului ajungand la 30 de grade Celsius la umbra. Nu este exagerat de cald pentru ca incepe sa se inserteze, racoarea amurgului intinzandu-se peste oras. Ma imbrac cu o rocie neagra cu fluturi albi pana la genunchi, iar in picioare imi iau o perece de sandale albe. Ma dau repede cu niste rimel si dupa ma duc si ii spun mamei ca ies pe afara. Nainte sa ies din apartament ma uit repede in oglinda de langa usa ca sa vad daca mi-a curs rimelul. Aveam un corp bine definit desi niciodata nu am dat importanta, deoarece eram prea ocupata cu cartile si antrenamentele la Karate care am inceput sa le fac cum trei ani, desi saptamana trecuta am renuntat deoarece se apropia timpul plecarii. Nimeni nu va stii de asta pana cand vor vedea ca am plecat, pana atunci trebuie sa imi joc bine rolul: Rika- falsa prietena si fiica, persoana careia ii poti spune orice si nu te va trada, dar nici nu-ti va incerdinta vreun secret.


Rika: http://media.photobucket.com/image/anime%20girl/swimmy_girl/Anime_Girl02.jpg?o=7
Deci ficul e bun,imi place foarte mult.Cel mai mult imi place ca e realist.Greselile le-ai vazut,fii atenta cu greselile de tastare,in rest totul e bine la tine.
Naratiunea-e buna
Descrierea-nu prea pot sa comentez eu despre ea pentru ca eu nu sunt buna la ea
-Dialog-nu prea ai avut,dar ce a fost nu a fost sec
Bye and kissu :*:*:*.Astept nextu cat mai repede!
imi place
da am observat si eu greselile de tastare
Naratiunea e buna la fel si descrierea
si este realista ,saraca Rika la ce mama vitrega are mai bine ca fuge de acasa
astept nextu
joss a- jos sa
vorbeaudespre- vorbeau despre
character- caracter
sa-I- sa-i
l -la
specia ea e pe ultimul loc- ce cauta "ea" aia acolo?.
snetele-sunetele
sis a- si sa
san e- sa ne
rocie-rochie

Dupa cum vezi ai cateva greseli de tastare..si mai erau cateva...sfatul meu e sa iti corectezi capitolul de mai multe ori inainte sa il postezi...:*
Descrierea ai avut din plin...Ai descris frumos actiunea si nu te-ai grabit...bv
Si sentimentele sunt foarte bn descrise...
Mai multa grija la tastare... eu te las...abia ajtept sa apara faze cu vampiri :*:*:*...ador ficurile astea...
cel putin tu nu scrii o varianta a lui "Amurg"(Twilight)
Dragut fic...iar faza de la sfarsit a fost foarte foarte tare.
Ai incheiat cu descrierea fetei ...cu gandurile ei atunci cand se priveste in oglinda...cu propriile ei impresii....
Abia astept sa vad continuarea ficului. Si pls sa semene cat mai putin cu twilight ca deja m-au plictisit copiile ieftine ale lui Stephenie Meyer.

P.S. sa nu uiti sa continui si celelalte ficuri. :*:*:* :-H
Ok m-am intors cu nextul. Va promit ca tot ceea ce o sa semene cu Twilight va fi doar faptul ca vampirii unt palizi, rapizi, puternici si ca au ochii negri cand le e foame. A da, si faptul ca printr-o muscatura devii vampir. Stiu ca am zis multe, dar de obicei vampirii au caracteristicile astea.Oricum chestiile supranaturale vor aparea abea de la al cincile capitol, cred. Am uitat sa mentionez ceva la primul capitol si anume ca vreau critici dure:)) Sper ca veti citi in continure.


Minciuna are picioare scurte


Am iesit in graba pe usa, uitand sa-i spun mamei ca a plecat. Stiam ca mai tarziu va urma o morala lunga de trei kilometri, dar nu-mi pasa. Tot ce voi face va fi sa dau absenta din cap si sa spun ca-mi pare rau, desi nu e asa. Stiu ca urasc inselaciunea, dar sunt om si o folosesc in fiecare zi, ora, minut si secunda. Mai bine mint, decat sa isc un scaldal mare intre mine si ea.
Am coborat repede scarile, iar la penultima trepta nu stiu cum am calcat, dar piciorul mi-a alunecat si am inceput sa cad. Inainte sa fac contact cu betonul rece, o pereche de maini calde m-au prins. In timp ce mi-am ridicat privirea sa vad cine este salvatorul meu, acesta m-a intrebat daca sunt bine. Privirea mea a fost prinsa in inchisoarea unor ochi negri de onix si a unui chip de inger. Acesta m-a pus jos, dar cand sa-i raspund, misteriosul baiat a disparut. Dupa forma bratelor sale, intensitatea ochilor, vocea nu foarte groasa si chipul tineresc nu parea sa aiba mai mult de optsprezece ani. Acele cateva secunde in care am stat la el in brate, m-au facut sa ma simt protejata de orice. M-am uitat repede la telefon si am vazut ca am intarziat cinci minute. Dupa ce am iesit din scara, am vazut-o pe Mikka in fata mea batand nervoasa dintr-un picior. Ea este o persoana care uraste sa astepte, desi ea e cea care intarzie de obicei.
-Deci pot sa spun ca iau parte la o premiera. Tu n-ai intarziat niciodata. Spune aceasta, prefacandu-se uimita.
-Pai am cazut pe scari si m-a prins un vecin. Am spus eu repede.
-Vecinul ala e cumva bunaciunea de la etajul patru? A intrebat curioasa.
Am dat dezaprobator din cap, dupa care am intrebat-o pe unde mergem, ea spunandu-mi ca vrea la mall ca sa-si cumpere niste haine. Pe drum a tot vorbit despre faptul ca este nemultumita de comportamentul iubitului ei. La intarea in magazine, i-am spus ca o astept afara. Urasc cumparaturile, in special cele la mall. Singurul lucru care imi place la acest complex commercial este libraria, in rest totul mi se pare degeaba. O vad cum se plimba prin magzin si se uita la fiecare articol de imbracaminte. Mikka este o fata de saptesprezece ani, cu parul blond si ochii albastri. Ii trateaza pe toti din jur ca pe niste nimicuri, in special pe mine care sunt prietena ei din clasa intai. Pentru ea totul e ori alb ori negru, niciodata gri. Ori esti cu ea ori impotriva ei. O sa scap in curand de toate aceste minciuni si falsitati in curand, dar nu garantez ca eu ma voi schimba. Voi ramane poate aceeasi sau poate voi deveni mai sincera... inca nu stiu, dar nu o sa ma gandesc la asta acum. Cand ea se intoarce la mine cu cateva plase in mana, telefonul incepe brusc sa sune, vibrandu-mi in mana. Nici nu am raspuns bine la telefon, caci Mikka m-a si intrebat cine e. La telefon era Rose care ma intreba daca iesim pe afara. Blonda mi-a spus sa-i zic ca am treaba si ca nu pooate nici ea. Am mintit-o dupa care am inchis telefonul si am mers amandoua sa bem un suc sis a mancam o inghetata.
In timp ce blondina vorbeste depre Dumnezeu stie ce, eu ma joc cu lingurita in paharul de sticla umplut cu inghetata de ciocolata. Incetul cu incetul substanta rece, dar cu un gust de vis se topeste treptat transforandu-se intr-un lichid caldut, ceea ce insemna ca timpul trece. Deodata in gelaterie intra Rose cu un baiat. Ma rog in gand ca aceasta sa nu ne vada, dar spre ghinionul meu o vad ca se indreapata fix spre noi. Ajunge in dreptul scaunul lui si ma ridica in picioare.
-Rose, eu..., dar numai apuc sa zic nimic deoarece imi trage o palma peste fata.
-Esti o tarfa. Nu poti iesi nu? Atunci ce dracu cauti aici cu Mikka, care cica si ea are treaba?
-Asa ai zis despre mine. Rose, ea nici nu mi-a spus ca ai sunat imi pare rau. Sa plecam de langa mincinoasa asta. A spus repede blonda.
Am ramas profound socata de ceea ce se intamplase. Mi-am pus mana pe obraz si simteam cum ardea, in timp ce blonda se indeparta cu Rose si baiatul care presupun ca este prietenul ei. A iesit in graba din gelaterie si m-am indreptat spre parcul de langa scoala. M-am asezat incet pe un leagan de acolo si am inceput sa ma dau usor astfel incat sa nu mi se ridice rochia. Inca de cand eram copil, datul in leagan ma linistea si ma bucur ca obiceiul asta nu trecuse odata cu trecerea anilor. Cand liceul incepuse, nu mai m-am dat deoarece prietenele mele considerau acest lucru copilaros si deci, nu m-am mai dat. Am fost tradata de “ cea mai buna prietena”, dar daca stau sa ma gandesc poate as fi facut acelasi lucru daca as fi fost in locul ei. Ridic capul si ma uit la apus. Astrul cerului coboara usor printer munti lasand in urma o dara rosiatica ca sangele proaspat varsat. Ma mai legan putin dupa care ma uit in jur si vad ca nu este nimeni desi am senzatia ca cineva ma urmareste. Afara deja se intunecase, deci nu pot sa vad prea mare lucru. La intrarea in parc se distinge o silueta intunecata, nu foarte inalta fata de mine. Ma ridic din leagan si fug spre misterioasa persoana, iar aceasta trece dincolo de zid, astfel incat sa n-o mai vad. Cand ies din parc, ma uit in stanga si in dreapta si nu vad pe nimeni. O fi fost doar o halucinatie? M-am mai uitat odata in jur, dupa care am pornit spre casa. Cand ajung in fata blocului, observ ca pe usa scarii mele a fost pus un afis. Aprind lanterna de la telefon si ma uit atenta. Se pre ca saptamana viitoare va fi un concurs de karate... pacat ca nu voi mai fi aici sa-l dau. Urc incet scarile catre apartament si aud niste zgomote venite dinauntru. Imi apropii incet urechea si o aud pe “mama” cum tipa la sora mea. Riki e sora mea mai mica cu sase ani si este fiica lor adevatata, intotdeauna au preferat-o pe ea. Deschid usa si intru inauntru. Imediat mama sare cu gura la mine, ma cearta si m intreaba ca ce caut acasa la ora aia. Ma uit la ceas si obsrv ca se facuse ora zece deja. Timpul a trecut foarte repede, avand in vedere cum am crezut eu ca a trecut. M-am dus direct in baie ignorand-o pe mama si am dat drumul la apa din cada. Rochia a alunecat incet pe corpul meu, dezgolindu-mi trupul. Imi dau jos sutienul si chiloteii, dupa care intru in apa fierbinte. In acel moment fiecare celula a corpului incepe sa se relaxeze, doar mintea ramanandu-mi tensionata ca de obicei. Lasandu-mi corpul in grija apei si a spumantului de baie cu trandafiri, spiritual pantrund in lumea ascunsa intr-un coltisor al capului meu si incep sa ma gandesc. Data viitoare, cum o sa prind cazia am sa fug. Bagajul este deja pregatit de o luna si tot asteapta momentul, ascuns la mine in dulap sub un morman de haine. Lucrurile din el nu au fost niciodata purtate sau vazute de cineva. Le-am cumparat special pentru asta...pentru libertate. Nu pot lua rolele cu mine pentru ca le am pe hol si ar vedea daca lipsesc. Hmmm... dar daca o sa iau bicicleta absenta ei nici nu va fi observata, deoarece o avem in boxa, iar acolo ai mei nu intra niciodata.In curand imi voi abandona rolul de fasla prietena si fiica pentru unu mai bun: Rika Hygurashi- viiitoare fugara si hoata, pentru ca o sa fur de la ai mei bani.

P.S. : Nu o sa uit de celalat fic.
Yeee, ce bine ca ai pus continuarea!!!
Biata Rika! Halal prietene mai are si ea. Si ce mincinoasa este Mikka![posturi unite]
D@n@ a scris (12.07.2009 17:27) ↗:
Yeee, ce bine ca ai pus continuarea!!!
Biata Rika! Halal prietene mai are si ea. Si ce mincinoasa este Mikka!
De fapt toate sunt mincinoase ,pana si Rika.
Greseli:nu ai doar la unele semne de punctuatie.
Naratiunea: :bv:
Descrierea: =D>
Dialogul: e bun.
Abia astept nextu' si sa aflu mai multe despre bunaciunea care a prins-o in brate.:bye:
Hi!Greselile nu ti le mai mentionez au fost mai putine ca in capitolul trecut.
Dialogul nu este, deci nu am ce comenta
Descrierea este ok
Naratiunea este buna, mie imi place :X:X
Nu imi vine sa cred ce a patit si ce prietene are doamne.Deci vreau nextu acesta este commul mult dorit.Gambatte and Chu :*:X!
Phew, I finally arrived xD [ dude, cat timp a trecut de cand n-am mai comentat un fic? -.- ]

Ce pot spune... Ai multe greseli de tastare, de exprimare si de ortografie si repetitii. N-am vazut niciun epitet si nicio comparatie care sa ma uimeasca, iar ideea, de asemenea, nu e cine stie ce [ cel putin deocamdata ].

Nu cred ca esti prea atenta cand scrii si nici nu verifici.
Cu o luna dupa aceasta cearta, s-a mai intamplat ceva care m-a convins sa fac mai tarziu ceva neinduplecat si iresponsabil.

Aveam 15 ani. Trecuse un an de la ultima cearta de genul acela cu mama.

Sincer, nu am inteles cat timp trecuse xD

Ai un cocktail interesant de timpuri, cu o aroma din care nu intelegi mai nimic.

[ Si cam asta a fost... daca vrei ceva mai mult PM me si editez xD Gomen, dar nu ma atrage, deci nu am multe de spus. Just ganbatte! ^^ ]
bine nici eu nu am inteles cati ani are exact
greselile au fost mentionate
imi place ideea, dar astept sa se intample ceva mai interesant
deci astept continuarea si sper sa fii mai atenta, sa verifici textul inainte sa il postezi
a da si am spus cat de mult imi place cum descrii
si imi place si povestea
fic nou...dau si eu comm dupa ce mai rugat JustLove:))..deci..descrierea e buna..dar ar trebui putin sa o mai infloresti...dialogul e bun si nu e sec..greselile au fost mentionate...cam ai o problema cu repetitiile...ar trebui sa mai schimbi cuvinte...actiunea nu e grabita...ideea hm...ideile cu vampiri sunt asemanatoare...vampirii se indragostesc...iar dragostele lor devin vampiri
Tot ce pot sa spun este ca astept nextu'..Chu si gambate:*

Daca te-a suparat comul meu...dami un PM
heya!
e fic cu vampiri?? mda, trebuie sa fiu si eu pe acolo :P

pai, actiunea nu mi se pare grabita...
ideea e putin fumata, dar tu ai fumat-o intr-un mod artistic, deci e bine
descrierea imi place...
in rest, ce mai pot spune? poate ca ai o mica problema cu repetitiile, dar asta se rezolva

Abia astept nextu ^^ Gambate
Eu + vampiri....doua cuv care merg perfect impreuna ...deci cum sa lipsesc de aici
Nush dc altora li se pare fumata...avand in vedere ca mie mi se pare originala;))(ideea)
Greseli de tastare...T.T...dak st nu am vz:))
Nu ai grabit actiune...deci e bn...
Descrierea...si dialogul sunt bune.....dialogul nu e sec...iar descriere ai avut din plin
Poi cam atat....abia ajtept nextul:X :bye:...atata timp cat nu e o varianta "Amurg" e bn;))
Mi imi place, in mare. Trebuie sa ai mai multa grija la scriere, ai micute lacune si greseli de tastare, iar exprimarea ai putea-o eleva putin. Am vazut ca ti s-a spus ca nu ai suficiente epitete si diverse inflorituri. Poate ca ar trebui totusi sa infloresti putin realitatea.
Mie imi place relatia care ai creat-o intre fata si mama vitrega, dar sincer, nu cred ca exista chiar situatii asa de amare... poate sunt prea obtimista. Si plus de alta... in ficul tau toata lumea minte :) ( bine,... si eu spun minciuni nevinovate... dar... ) ...
Ma rog... nu ma lua in seama... spun doar ca este o poveste mult prea trista, mult prea dura. Dar daca tu asta vrei defapt, chiar te descurci.

Succes in continuare. :zuppy23:
Ma bucur ca va place ficul meu. O sa incerc sa ma descurc din ce in ce ma bine. Gomene ca este asa scurt, dar chiar vroiam sa ajung la capitolul cand pleaca:))
Se numeste independenta...


Soarele se ridica in imparatia cerului trimitandu-si razele pe pamant si facand intunericul sa dispara. O ploaie de lumina imi inunda camera incercand sa ma trezeasca, dar nu a reusit. Pe la ora opt dimineata, telefonul incepe sa sune, vibratiile alaturandu-se luminii, m-au trezit. Nervoasa, iau telefonul si ma uit la el. Pe micul ecran se afla cinci litere, care puse una langa alta formeaza un nume: Mikka. Deschid clapeta si tin telefonul la cinci centimetri distanta.
-Ce vrei Mikka? Spun incercand sa nu-mi amintesc ce mi-a facut ieri.
-La multi ani Rikka!
Las telefonul in jos si privesc ecranul. Uitasem cu totul de ziua mea. Azi implinesc optsprezece ani si inca sunt in nenorocita casa a parintilor.Au trecut patru ani de cand am luat decizia asta sin u am facut nimic in privinta asta. Ma ridic din pat si ma duc sa fac un dus rece. Picaturile de apa se lovesc de corpul meu, facandu-ma sa tresar. Dupa ce ies de sub jetul de “gheata”, imi iau un halat si ma duc in bucatarie sa manac ceva. In urma pasilor mei raman dare umede care fac gresia sa straluceasca. Deodata ma opresc in loc si ascult cu atentie. Ceva nu e in regula... e prea liniste. Imi iau un mar verde din fructiera si incep sa “colind” toate camerele sa vad daca este cineva, dar dup ace intru in camera alor mei, imi dau seama ca sunt singura. Un zambet vicleam imi apare pe chip si fug la mine in camera schimband-ma repde cu primele haine pe care le apuc. Ma uit in oglunda si vad ca m-am imbracat cu un tricou rosu cu un decolteu cam generos pentru gusturile mele, niste pantaloni trei sferuri negri cu dungi rosii. “Asta e sansa care am asteptat-o. Mersi de cadou MAMA.” Gandesc in timp ce-mi scot rucsacul din dulap si telefonul de pe pat si le duc in bucatarie. Pe frigider am vazut un billet de la mama. Il iau repede si il citesc:
“Scumpo, pe la noua jumatate ne intoarcem. Mama”

Ma aveam o ora sa scap. Cand mi-am indreptat privirea spre geam, observ ca inca am parul ud. Fug repede in baie si iau un prosop, dupa care incep sa-mi frec parul. Peste un sfert de ora, deja incep sa ma enervez, deoarece parul este unca umed. Deschid dulapul aflat deasupra chiuvetei si iau foarfeca din el, dupa care incep sa ma tund. Firele cad pe langa mine, parasindu-mi fiinta, lasand in urma doar amintiri ale zilei in care ma descisesem sa-mi las parul sa creasca.
-Mama, tu cum de ai parul atat de lung? Am intrebat imbufnata.
- Draga mea, sit u poti avea parul atat de lung, doar daca il lasi a creasca. Dar cum te tunzi tu din doua in doua luni nu o sa reusesti.
-Atinci nu o sa ma mai tund.

Atunci am crezut ca mama imi daduse un sfat, dar acum ca am crescut stiu ca vroia doar sa economiseasca bani. A pus foarfeca la locul ei, dupa care imi indrept privirea spre chipul din oglinda. Acum am lungimea parului pana la jumatatea gatului... Strang repede parul de pe jos, dupa care fug la parintii mei in camera sa iau niste bani. In noptiera mamei erau intotdeauna bani stransi de ea. Cand deschid sertarul vad un teanc de bacnote legate cu un elastic. Deodata imi apar in minte facturile venite luna asta si datoriile facute de tata. Desi nu ma iubesc, nu pot sa le fac asta. Ar insemna ca as deveni ca ei si asta e un lucru care nu pot sa-l accept. Scot elasticul si extrg doar cinci bacnote se o suta de yeni, dupa care fug in bucatarie si iau cheile de la casa, ghiozdanul si telefonul Cand ajung la usa, ma uit urma, dupa imi pun o sapca neagra si apas pe clanta. In timp ce cobor in graba scarile ma gandesc ca asta nu e defapt fuga. Acum sunt adult si pot sa fac ce vreu. Eu cred ca in felul asta pot sa-mi castg independenta. Intotdeauna am urat si voi uri sa fiu dependenta de cineva...
Buna...am revenit cu un comm
Ador ficul tau din multe puncte de vedere
ideea e destul de originala...
Descrierea e captivanta...si interesanta
Dialog...a aparut prea putin sa pot sa zic cva
Greselile de tastare ...au fost mentionate..si altele nu am mai vazut...ai mai multa grija si corecteazal de mai multe ori
Cam atat...mult norok in continuare...te descurci mult mai bn ca mine:) :bye:
Hey people, i'm back. Am venit cu nextul, sper sa va placa. Sa stiti ca vreau comuri:))


Acum niste poze. Acestia trei vor aparea in viata Rikai. Nu va spun ce legatura are cu fiecare. Va zic doar ca unul dintre ei e vampir:))

Michael: http://media.photobucket.com/image/anime%20boys/magical…%20Boys/b602.jpg?o=7
Kyon: http://media.photobucket.com/image/anime+boys/magical_k…salittlekid.jpg?o=66
Kai: http://media.photobucket.com/image/anime+boys/magical_k…Boys/tyumkm.jpg?o=63

Asa acum tobele va rog:))
Ochi negri?


Dupa ce ies din inchisoarea copilariei mele, ma uit sa vad daca e vreun vecin prin preajma, dar din fericire nu e nimeni. Cobor repede scrile si ma indrept spre boxa ca sa iau bicicleta. De data asta sunt mai atenta in timp ce cobor scarile pentru ca nu o sa ma mai prinda nimeni, dar daca stau sa ma gandesc... baiatul ala nu l-am mai vazut niciodata pe aici, iar toti vecinii mei sunt batrani sau copii mici. E in bloc doar un singur baiat de varsta mea, care recunosc ca arata bine, dar nu i-am vazut impreuna vreodata si nici nu parea a fi din orasul asta. Ce o fi cautat pe aici? Oricum nu crea ca o sa-l mai vad, nu cred ca are rost sa-mi bat capul. Scot repede cheile din pantaloni si deschid usa de la boxa aflata la parter. Inauntru, noi tineam lucruri vechi care nu le mai folosim cum ar fi moblia.Ai mei nu prea vin pe aici, deci nu o sa le treaca prin cap sa caute bicicleta. In acea camera intunecata, doar bicicleta mea pare sa straluceasca. Toate obiectele din ea par fara viata si mohorate, doar “vehiculul” evadarii mele mai animeaza camera. Iau repede bicicleta si o scot, dupa care inchid boxa la loc. Ies afara si ma uit in jur sa vad daca e cineva cunoscut si din fericire, nimeni nu e prin zona. Ma urc pe ea si incep sa pedalez spre perferia orasului. Soarele straluceste puternic spre cer, emanand o caldura puternica, desi suntem doar in luna aprilie. Mai am o luna jumatate de liceu, dar numai imi pasa acest lucru. Am invatat in tot acest timp doar pentru a nu ma certa cu mama, deoarece e obsedata ca eu sa am note mari. Deja mi se face mila de sora mea care o sa treaca in clasa a cincea la anul... Inainte sa ies de tot din oras, opresc in fata unui magazin de unde cumpar o sticla de apa de doi litri si o cartela noua pentru telefon. Pe aceasta o s-o folosesc imediat dupa ce o sa ma sune mama, fiindca stiu ca o sa sune, iar pe cea veche o s-o arunc in primul cos de gunoi pe care o sa-l vad. Caldura incepe sa fie atat de coplesitoare, incat simt cum fiecare celula a corpului meu cerseste putin vant... putina racoare. Cladirile incep sa se raresca aparand in schimb vile, iar dupa case de tara. In curti copii se joaca, nestiind ce cruda e lumea in care cresc. Sper ca parintii acestora sa nu-i creasca in minciuna, ca pe mine. Fiintele omenesti se pare ca sunt facute ca sa minta, dar se pare ca unii doresc sa traiasca in minciuna, decat sa infrunte adevarul, care uneori poate sa fie nemilos. Intrun fel, cred ca ma bucur ca ai mei nu mi-au spus adevarul de cand eram mica. Nu stiu cum as fi putut suporta sa stiu ca femeie care am admirat-o cel mai mult nu e mama mea. Peste un sfert de ora dupa ce am parasit orasul, observo pajiste cu pomi de mai multe feluri. Ma dau jos de pe bicicleta si ma adapostesc la umbra unui cires, scotand din ghiozdan sticla cu apa. I-am desfacut capacul, dupa care duc sticla la gura si incep sa beau. Lichidul racoros mi se cobora pe gat in timp ce beau, producandu-mi o stare placuta. Florile de cires ramase pe ramuri incep sa cada, datori vantului care se strecoara printre ramuri. Dupa ce termin de baut, bag sticla inapoi in rucsac si ma urc pe bicicleta. Inainte sa incep sa pedalez, telefonul incepe sa sune. Ma uit la micul ecram si vad un numar cunoscut. E ea... ridic clapeta, dupa care duc telefonul la ureche.
-Rika, unde naiba esti? Incepe ea sa tipe.
-Te intereseaza? Waw, asta e o premiera. Spun eu ironic.
-Rika, de ce vorbesti asa? Normal ca ma intereseaza, sunt mama ta!
-Haruka- san, lasa teatrul ca stiu ca nu esti mama mea. Dami-l pe tata sa-l intreb ceva. Spun, auzind telefonul cum trece de la o mana la alta.
-Da Rika, ce vrei sa vorbim? Intreaba acesta indiferent.
-Unde o pot gasi pe mama? Intreb, dandu-mi seama ca vreau s-o gasesc pe mama mea adevarata.
-Este langa mine. Tocmai ai vorbit cu ea. Acum intoarcete acasa.
-Tata, stiu ca Haruka-san nu e mama mea. Acum zi unde e ea? Intreb, deja incepand sa- mi pierd rabdarea. La telefon se asterne o liniste mortuara timp de cateva minute dupa care tata spune:
-Mama ta lucreaza intr-un club din statiunea Mizure. Numai stiu cum se numeste, dar e usor de gasit. E clubul cel mai apropiat de stancile alea inalte. O cheama ca pe tine. Planuiesti sa o vezi?
-Nu stiu... poate. I-am zis, dupa care inchid telefonul si inocuiesc rapid cartelele.
Avand in vedere ca nu e niciun cos de gunoi am aruncat-o in sus, dupa care am inceput sa pedalez, cat de repede pot. Acum calatoria mea avea un scop, si acele de a o gasi pe mama. Lucreaza intr-un club, deci trebuie sa ma astept la orice. Sper doar ca adevarul sa nu fie cel la care ma gandesc si anume sa fie... o prostituata...
Peste trei ore de pedalat fara pauza, constat ca sunt in perferia unui oras care nu stiu cum se numeste si nici nu stiu in ce directie sa o iau catre statiunea Mizure. E ora trei dupa-amiaza si stomacul incepe sa protesteze in semn ca imi este foame, darn u pot sa-mi cumpar nimic, pentru ca trebuie sa-mi tin banii.Mai pedalez putin dupa care incep sa ma simt ametita. Tot ce-mi apare in fata ochilor incepe sa se invarta si simt ca pierd controlul bicicletei. Din cauza acestui moment intorc coarnele catre centrul strazii, moment in care trece o masina cu mare viteza. Soferul ma vede, dar isi da seama ca nu poate opri. Inconstient dau drumul la manere, corpul alunecandu-mi de pe sa. Deodata doua brate ma prind, luandu-ma din calea autovehiculului. Conducatorul masinii amuteste si devine neatent la drum facandu-mi bicicleta praf. Imi ridic chipul catre salvatorul meu, dar din cauza soarelui tot ce pot sa vad sunt doar o pereche de ochi negri si niste suvite de par mov, nu foarte lungi... Ochi negri? Nu cumva este... cel care m-a salvat si atunci in scara. Ameteala ma copleseste din nou, facandu-ma de data aceasta sa lesin. Am impresia ca acest baiat este ingerul meu pazitor, altfel cum sa fie aici, cand ultima oara l-am vazut in Kyoto? Posesorul celor doua brate care ma cara incepe sa fuga rapid... poate putin mai rapid decat ar alerga un om normal si spun asta dup vantul care-l simt pe fata. Secundele au inceput sa treaca si ingerul tot alerga. Deodata, aceste ma lasa jos, asezandu-ma cu spatele rezemat de un zid si cu ghiozdanul in brate. Ma chinui sa deschid ochii c sa-l vad, dar tot ce imi apare in fata ochilor este doar amurgul. Imi dau seama ca ingerl doar m-a adus intr-o zona populate, dar de ce... nu stiu. Corpul imi e greu sin u ma pot ridica. Tot ce pot sa fac, e sa astept sa-mi revin. Pleoapele mi se inchid din nou, de data aceasta de oboseala. Nu trece mult timp si simt doua brate care ma ridica...
scrile - scarile
cam faci repetitii.."scarile, scarile"...mai merge si treptele;))
crea- cred
Intrun- intr-un
observo- observ o
ecram- ecran
intoarcete- intoarce-te
inocuiesc-inlocuiesc
darn u - dar nu
Inconstient-inconstienta
dup- dupa
c - ca
ingerl- ingerul
sin u- si nu

bun...greselile le-am mentionat..descrierea e buna...nu am nimic de comentat la ea...dialogul e bun si nu e sec...desi nu prea e prezent aici...actiunea nu e grabita, chiar ai detaliat foarte bine
Astept sa vad ce se mai intampla in continuare
Chu si gambate:*
Hy!
De data asta sunt mai atenta in timp ce cobor scarile pentru ca nu o sa ma mai prinda nimeni-De data asta sunt mai atenta in timp ce cobor scarile ca sa nu ma mai prinda nimeni
Asta a fost o greseala pe langa cele enumerate de kiduu.
Descrierea este buna :X:X
Naratiunea imi place
Dialogul nu prea este deci nu am ce comenta
Cam atat am avut de zis si astept nextul.Chu and Gambatte :*!
M-am intors cu nextul. Snow.Blood initial vroiam sa fac o cearta mai mare, dar mi-am dat seama ca prin conflictul care l-ai vazut mi sus arat cat de putin le pasa parintilor ei de ea.
Kai si Michael.

Nu trece mult timp si simt doua brate care ma ridica, dar acestea sunt diferite de cele ale ingerului meu, dar nu stiu in ce fel. Cel care m-a ridicat, spun cel pentru ca presupun ca e baiat, incepe sa mearga catre un loc necunoscut mie. Am incercat sa deschid ochii, dar se pare ca sunt inca foarte obosita. Teama de strainul care ma cara incepe sa-mi cuprinda tot corpul... oare ce vrea sa faca cu mine? Doar nu.... nu, nu cred ca vrea sa faca asta, dar totusi dupa maini nu pare batran si daca e tanar poate. Nu, trebuie sa-mi scot asta in cap... un lucru e sigur. Nu trebuie sa am incredere in el. Peste zece minute de mers, sau cel putin atat cred ca a trecut, baiatul misterios intra intr-un loc si ma aseaza jos cu spatele pe un pe un perete al unei incaperi.
-Michael... alta? Credeam ca te-ai saturat? Spune o voce de baiat.
-M-am saturat eu vreodata de fete? Raspunde Michael incepand sa rada.
-In fine, nu-mi pasa... dar inceteaza sa vi la mine ca sa te culci cu tarfele tale. Spune baiatul de mai devreme. O, nu... deci chiar vrea sa ma violeze? Asta o sa fie de rau.
-Kai, sti ca la mine nu se poate. Si in plus tu traiesti in casa asta mare si singur. Nu am adus-o deaia. Am gasit-o la magazinul din colt. Statea jos fara sa miste si ma gandeam ca nu se simte bine. Si in plus... nu pare genul acela de fata.
-In fine las-o sa doarma si vedem dupa ce facem cu ea.
Acestea au fost ultimele cuvinte pe care le-am auzit, deoarece dupa s-a asternut o liniste de mormant. In camera, doar sunetul televizorului mai strabate aerul, dar nu ma deranjeaza.Alunec intr-o stare de hibernare, asemenea cu cea a ursilor iarna. Asemenea ursilor mei polari care au grij de mine si ma pazesc de oamenii rai, dar din pacate nu m-au putut pazi de minciunile oamenilor. Dar intr-un fel, mi-au trimis un inger pazitor cu ochi negri sa aiba grija de mine. Desi au facut asta, ingerul m-a parasit in locul asta si m-a lasat sa fiu gasita de Michael si Kai. Ursilor...
-... o a ma paziti, nu? Am intrebat, fara sa-mi dau seama ca spun asta cu voce tare.
-Scuze, ai spus ceva? Intreaba Kai.
Deschid repede ochii si ma uit speriata in jur, pentru ca uitasem unde sunt. Ma aflu intr-o camera mare, cu o masa in mijloc si un televizor in fata acesteia. Imediat langa masa este o canapea mare, din piele neagra, pe care stateau Michael si Kai. Michael este un baiat cu parul cam lung si roscat. Are ochii mov...exact ca mine si nu pare mai batran de optsprezece, cel mult nouasprezece ani. Langa el, este Kai un baiat in varsta de optsprezece ani, cred, cu parul scurt castaniu si ochii de un cenusiu inchis. Nu dau prea mare importanta hainelor, pentru ca niciodata nu m-au interesat si niciodata nu se va intampla asta. Satenul mi se pare un tip dragut, dar aparentele sunt inselatoare, iar roscatul... cum sa spun... din discutia lor de mai devreme am inteles ca e un baiat care schimba fetele ca pe sosete. Masa este plina de mancare... ceea ce imi duce aminte de faptul ca de azi dimineata nu am mai mancat nimic de azi dimineata. Kai era pe punctul sa ma intrebe ceva, cand stomacul meu a inceput sa scoata sunete de protest. Baietii incep sa rada, in timp ce eu devin rosie ca focul.
-Ai vrea sa iei cina cu noi? Ma gandeam ca vei fi infomatata asa ca am gatit mai mult. Nu e cine stie ce, dar este de ajuns pentru toti. A spus Kai. Poate nu ma insel..poate chiar este un baiat dragut.
- Nu trebuia sa te dranjezi dar chiar nu mie foame. Im momentul in care am spus asta stomacul meu a protestat din nou, provocand un noi val de rasete.
-Se pare ca stomacul tau nu e de accord cu tine. Raspunde Kai, printre hohotele de ras.
Oftez, dupa care ma duc langa masa si incep sa manac. Sunt recunoscatoare ca a facut si pentru mine, dar trebuie sa am grija cu astia doi, dar daca stau sa ma gandesc mai bine, de ce sa am grija? Am fost la karate patru ani pentru Dumnezeu, pot sa ma apar si singura. Stau putin si ma uit la ei. Tipii astia doi o sa-mi poata face ceva numai daca actioneaza amndoi, si nici asa nu au sanse de izbanda. Dar Kai nu pare genul care sa violeze o fata care pare, pentru ca nu sunt, fara aparare. De fapt, nu pare deloc genul acela de baiat, pa cand Michael... sa spunem doar ca nu am aceleasi ganduri si despre el. Cand voi termina de mancat, o sa vina intrebarile, dar un lucru e sigur, singurul lucru care trebuie sa-l stie adevarat despre mine este ca ma cheama Rika. Dupa ce termin de mancat imi indrept privirea spre televizor. Se difuzeaza o stire despre o tanara care a fugit de acasa. In acel momemt am inceput sa- mi simt corpul inghetat si fara nicio putere de miscare. Ma uit la ecran si vad reportera care povesteste de o tanara care a fugit de acasa din cauza unei certe cu parintii. Fata care a fugit are 17 ani. Imediat cum i-a aratat poza m-am mai linistit. Nu stiu cum de m-am putut gandi ca ai mei o sa ma caute... sunt atat de naiva. O lacrima imi aluneca pe obraz.
-Esti bine? Intreabata Kai parand ingrijorat.
-Da. N-am nimic. Unde e bucataria? Intreb, stergandu-mi repede lacrima.
- Cum iesi, la dreapta. De ce?
Nu i-am mai raspuns si am luat farfuriile de pe masa, dupa care ies din camera si ma duc la bucatarie sa spal vasele. Nu mi-a placut niciodata sa fac acest lucru. Dar nu pot sa le raspund la intrebari in starea in care sunt si in plus nu vreau sa para ca profit de ospitalitatea lor. Dau drumul la apa si incep sa spal. In bucatarie intra Kai si se aseaza la un scaun. Se uita la mine cateva secunde, dupa care spune:
-Te superi daca iti pun cateva intrebari?
-Nu, care ar fi acelea? Intreb, dupa care intra si Michael in bucatarie.
-Pai sa incepem cu cea mai evidenta. De ce stateai acolo jos?Intreaba roscatul, ridicand o spranceana.
-Nu am mai putut sa merg deoarece ma apucase o ameteala si m-am asezat putin jos, dupa care m-a luat somnul?
-Esti gravida? Intreaba tot roscatul, incercand sa para uimit.
-Nu, doamne fereste-ma. Spun repede dandu-i o palma, cam prea tare, peste umar.
-Auuu.. asta a durut!
Kai i-a spus lui Michael sa nu se mai prosteasca, dupa care continua interogatoriul, dar roscatul il intrerupe inainte de a spune ceva.
-Nu prea esti din partile astea. De unde esti si unde te duci?
-Si de unde ma rog sti asta.
-Toate fetele de pe aici au trecut prin patul meu, iar pe tine nu te tin minte, asa ca nu esti de pe aici. Deci unde te duci?
-In statiunea Mizure, dar nu stiu unde e? Imi puteti spune incotro sa merg?
-Noi aveam de gand sa mergem acolo intr-o mica vacanta. De ce nu mergi maine cu noi? Intreaba Kai.
Cred ca am sa merg cu ei, nu-mi place sa fiu singura, cel putin nu acum cand numai am bicicleta... Mereu am fost batjocorita de prietenele mele, dar niciodata nu am spus nimic ca sa nu ma paraseasca. De fiecare data cand ma suna Mika sa iesim pe afara, acceptam farad doar si poate, dar cand o sunam eu, rareori spunea da...
-Hm... da am sa vin. De la cat plecam?
-Plecam cu trenul, maine de la ora pranzului. Apropo, eu sunt Kai, iar el e Michael.
-Eu sunt Rika. Incantata.
Am spalat restul vaselor, dupa care i-am intrebat pe baieti unde e baia. Imediat ce am aflat, mi-am luat ghiozdanul si am mers sa fac un dus. Dup ace m-am dezbracat imi bag hainele in ghiozdan si intru sub jetul de apa rece. Pe cer, luna rasarise de mult. Micile sale fiice, numite stele stralucesc puternic incercand sa provoace atata lumina cat mama lor, dar nu reusesc. Picaturile de gheata se lovesc de corpul meu, relaxandu-ma si ducandu-ma cu gandul la ursii mei polari care vegheaza asupra mea si au grija ca de acum incolo sa numai fiu mintita de toata lumea... incepand cu Kai. Nu stiu de ce, dar vreau sa am incredere in el, sper doar san u se intample ceea ce-mi doresc cel mai putin acum... sa ma indragostesc de un strain. Dupa de termin dusul ma imbrac repede cu un tricou negru si niste pantaloni scurti de trening tot negri. Ar fi prea hilar sa ma imbrac in pijamale...
Cand ies il vad pe Kai rezemat de tocul usii asteptand ceva. Se uit la mine insitent si asta nu-mi place. Ca sa sparg linistea il intreb unde o sa dorm, daca nu e prea mare deranjul.
-Cum Michael ramane aici, o sa dormi in camera mea. Spune acesta.
-Pai si tu? Am intrebat, sperand sa nu zica cu mine.
-Pai... cum canapeaua de jos e prea tare, cu tine. Stai calma ca n-am sa fac nimic. Spune, razand ultima propozite.

P.S.: Nu radeti de faza cu ursii polari:))
Am revenit...si ficul e tare captivant:X@};-
Greseli de tastare nu ai...dar:
Michael este un baiat cu parul cam lung si roscat. Are ochii mov...exact ca mine si nu pare mai batran de optsprezece, cel mult nouasprezece ani. Langa el, este Kai un baiat in varsta de optsprezece ani, cred, cu parul scurt castaniu si ochii de un cenusiu inchis.
De unde sa stie ea care e Michael si care e Kai :-w Adik nik nu se prezentasera...si ea a stat cu ochii inchisi cand i au vb...deci nu are cum sa stie...
ai zis sa nu radeam de faza cu Ursii polari dar e prea penala ca sa nu radem:))
Descriere ai din plin....destul de captivanta
Dialogul...delok sec...si destul de fanny uneori::bv::))
Cam atat...vreau nextul ...:stress::pls:
Se pare ca ultimul capitol a disparut. L-am postat in caz ca cineva nu la citit. Am pus si nextu odata cu el.

O noapte rece

-Pai... cum canapeaua de jos e prea tare, cu tine. Stai calma ca n-am sa fac nimic. Spune, razand ultima propozite.
-Stii ceva? Am o idee mai buna. Cum eu sunt doar un intrus in casa asta o sa dorm pe canapea si tu la tine in camera. Buna idee, nu? Spun repede, dupa care intru la el in camera si iau perna de pe pat.
Ies repede din camera, trecand pe langa Kai cu un zambet pe fata si merg in sufragerie unde il vad pe Michael stand pe canapea si uitandu-se la televizor. Acesta se uita mirat la mine, deoarece car perna dupa mine. Ma asez langa el pe canapea si ii iau telecomanda, dupa care sting televizorul. Acesta se uit furios la mine si ma intreaba:
-Hei ce te-a apucat?
-Este timpul de culcare. Zic dupa care ii dau un branci jos de pe canapea roscatului.
Acesta pleaca nervos fara sa mai spuna nimic. Inainte sa iasa din sufragerie se mai uita odata la mine si zambest, dupa care stinge becul si iese. In camera, intunericul a inceput sa primeze. De la etaj nu se aude nici un zgomot. Oare baietii astia sunt asa de linistiti? Par de treaba, dar tot nu pot sa am incredere ei. Pentru mine ei sunt niste straini, desi sa fiu sincera... mi-ar placea sa le fiu prietena, sau cel putin doar cu unul. Kai este baiat dragut, sau cel putin asa pare... dar aparentele sunt inselatoare. Un lucru este sigur: sub nicio forma nu trebuie sa dezvolt sentimente pentru niciunul dintre ei, oricum s-ar comporta cu mine. Pe televizor se afla un ceas digital care indica ora zece seara. Nu e foart tarziu, dar totusi, prefer sa dorm, desi nu mi-e somn deloc. Pleoapele mi se inchid usor, corpul incercand sa intre intr-o stare de transa, pentru cel putin cateva ore. Peste un timp se aude un zgomot venind de la etaj. Ma ridic de pe canapea si urc treptele in cea mai mare liniste, deoarece nu vreau sa-i fac pe baieti sa iasa din camerele lor. Intre cele doua usi ale incaperilor in care se afla o alta usa de termopan care ducea spre un balcon, originea zgomotului. Deschis incet zidul mobil ce ma desparte de cel care face mici sunete, nu foarte greu de perceput. O briza racoroasa trec in momentul in care usa se deschide, facandu-ma instantaneu sa-mi frec bratele, deoarece pielea deja mi s-a facut de gaina. Las “zidul” mobil deschis si pasesc catre marginea balconului. Jos, intr-un tomberon se afla o pisica care cauta dupa mancare. Doar un animal provocase zgomotul asta. Imi pun o man ape balustrada, in timp ce cu cealalta inca mai imi frec bratul. Cerul este intunecat si innorat. Doar cateva raze ale lunii au reusit sa strapunga perdeaua de nori sis a ofere putina lumina, dar nu destula cat sa vad lucrurile foarte clar. Pisica vagaboanta, fuge. Astfel odata cu a pleca si zgomotul. O liniste apasatoare se aseaza pe intreaga zona. Deodata, pe spatele meu apare un hanorac nu foarte gros, dar indeajuns cat sa nu-mi mi fie frig. Imi bag repede mainile prin manecile calde, si ma uit in spatele meu, dar nu vad nimic. Intunericul din spatele meu e prea puternic ca privirea mea sa-l patrunda. Doua brate ma apuca de la spate. In acel moment corpul meuu ingheata instantaneu, nestiind daca sa ripostez sau sa nu fac nimic.
-O sa racesti daca iesi noaptea imbracata asas subtire. Spune posesorul celor doua brate, dupa care dispare asa cum a aparut.
Hanoracul emana un puternic parfum care ar putea fermeca orice femeie sa se apropie. Era un amestec floral, din care pot sa identific doar aroma dulce a trandafirilor. Mi-ar fi placut sa-i stiu numele celui care i-a fost posesor. Desi nu sunt foarte sigura, cred ca acest obiect ii apartine ingerului meu pazitor cu ochi negrii ca cea mai intunecata noapte de iarna. Oftez dupa care incep sa ma indrept catre intrarea in casa. In dreptul usii se pozitioeaza Michael care nu vrea sa ma lase sa trec.
-Hei! Ce te-a apucat? Intreb putin enervate de comportamentul roscatului.
Acesta nu raspunde. Se apropie de mine, imi ia mainile si le strange tare in timp ce ma lipeste cu spatele de zidul din stanga mea. Peretele rece mi-a facut corpul sa tresara, ceea ce la facut sa creada pe roscat ca unt excitata. Incerc sa scap, dar forta mea nu era necesara, desi am facut patru ani karate. Fata lui se apropie incet de a mea din ce in ce mai mult. Panicata, ma uit in toate partile pana cand imi dau seama ca mi-a lasat spatiu de desfasurare. In acea clipa ii dau un sut intre picioare. Acesta imi elibereaza mainile si cade in genunchi. Ii mai trag un pumn in fata, dupa care fug repede inauntru, lasandu-l pe Michael in durere pe jos.


Un sarut

Restul noptii a trecut fara niciun fel de alte “incidente”, desi am simtit ca am fost atinsa. Nu parea o atingere foarte reala, asa ca catalogat-o ca fiind un vis. M-am ridicat incet in sezut si mi-am dat seama ca inca aveam pe mine jacheta de la misteriosul baiat din intuneric, care cred ca este ingerul mau pazitor. Mi-am dat jos haina de pe mine si m-am uitat atenta la ea. Era rosie ca si culoarea sangelui proaspat uscat.Am intors-o sa vad ce are pe spate... si m-a pufnit rasul. Pe spatele jachetei era un urs mare polar care parea ca urla. Hmm... un urs polar... Am lasat- o jos( jacheta) si m-am uitat in jur. Eram in camera in care ar fi trebuit sa dorm cu o seara inainte. Jos, langa pat era rucsacul meu. L-am luat nervoasa si am iesit din camera, trantind usa puternic. Am intrat in dus fara sa bat la usa... inauntru era Kai care se uita la mine... intr-un prosop.
-Scuze, am spus si am iesit repede.
Am coborat rpede scarile si m-am asezat pe canapea. In refletia televizorului stins Am observat ca eram toata imbujorata. M-am lasat cu fat ape canapea si am inceput sad au din maini si din picioare ca un copil de cinci ani. De ce naiba am rosit asa? Astia sunt doar doi straini alaturi de care voi merge pana la... mama. Acea femeie perfida care m-a abandonat. Cred ca as fi prefert sa cresc in acelas mdiu ca ea, decat sa cresc intr-o mare minciuna. M-am ridicat si m-am uitat din nou la refletia din televizor. Imbujorarea disparuse, dar aparusera lacrimi in schimb. Pe s-au auzit sunete de pasi. Mi-am infundat repede capul intr-o prna de pe canapea si am incercat sa-mi reprim suspinele. Pasii au inceput sa se auda din ce in ce mai puternic, ceea ce insemna ca se apropie. O mana mi-a aterizat pe cap si mi-a ridicat capul tragandu-ma de par.
-Micul dejun e gata. Ai vrea sa manan-.... A spus Kai dupa care a facut o pauza, afizand o fata surprinsa. Ce ai patit? De ce plangi? A intrebat acesta socat. Se pare ca lacrimile inca nu disparusera... Mi-am sters ochii dupa care m-am ridicat.
-Nu-I nimic. Ma duc sa fac un dus si vin dupa sa mananc. Am spus dupa care am infascat repede ghiozdanul si am fugit pe scari. In baie, oglinda era inca aburita, la fel si gresia de pe pereti. Mi-am scos niste haine din ghiozdan cu care sa ma imbrac, desi nu am fost atenta ce am scos si nici daca se asorteaza, fiindca nu ma intereseaza. Mi-am dat repede jos hainele pe care le-am purtat cu o noapte in urma. Apa rece a dusului m-a lovit ca o palma puternica peste fata. In cateva minute m-am spalat si am iesit din cabina. Aburul de pe oglinda disparuse datorita vaporilor reci de apa de la dus. In oglinda, ochii mei erau rosi de la putinele lacrimi care le-am varsat tanjind dupa o viata cu iubire materna. M-am repede pe dinti dupa care m-am imbracat cu hainele scoase la nimereala. Dup ace era imbracata am aruncat o ultima privire in oglinda sa vad daca m-a imbracasem bine. Sus aveam un maieu verde cu o broasca care scotea limba, iar jos o pereche de pantaloni scurti albi cu o curea neagra de care atarna un mic urs polar.Am coborat repede scarile pentru a lua micul de jun cu cei doi baieti. Pe masa din sufragerie erau asezate diferite bunatati care aproape ca mi-a facut stomacul saexplodeze de fericire doar la vederea lor. Michael statea pe canapea intr-o parte, iar Kai in partea cealalta, amandoi mancand linistiti. Asezarea asta nu-mi dadea de ales decat sa stau ori in “capul” mesei ori langa unul dintre cei doi, dar avand in vedere ca ”capul” mesei inseamna sa fiu mai aproape de Michael... am preferat sa stau langa Kai.
Dupa ce am inceput si eu sa manac, m-am uitat putin la fata satelui si am observat ca acesta se uita la ceva de pe fata lui Michael. Mi-am indreptat privirea spre chipul roscatului si am vazut ca are o vanataie pe obraz. Brusc, mi-am amintit scena de aseara cand l-am batut. Kai incepu deodata sa rada fara motiv.
-Ha- ha... Frate ce ai patit la fata?
-Intreab-o pe ea. Spune roscatul, aratant cu degetul aratator spre mine. Mi-am lasat privirea in jos, putin jenata de cele auzite, dintr-un motiv necunoscut.
-Frate, dar ce i-ai facut? A intrebat Kai printre hohotele de ras. Incepusem deja sa ma enervez. Mi-am luat farfuria si am mers in bucatarie sa o spal pentru a scapa de cei doi. Baietii au continuat sa vorbeasca despre bataia primita de roscat de la mine. M-am uitat la ceas. Era ora unsprezece dimineata.
-Cand plecam? Am intrebat intrand in sufrageria peste care se asezase plictiseala.
-Nerabdatoare? A spus Michael afisand un zambet sfidator pe fata.
-Pai cred ca am putea pleca de acum, dar o sa mai stam putin in gara. A spus Kai ridicandu-se de pe canapea. Ma dus sa ma schimb. Michael, dute acasa si ia-ti hainele.
Am urcat si eu scarile , in timp ce roscatul pleca pentru a-mi lua ghiozdanul care se afla inca in baie. Cand am pus mana pe clanta ca sa deschid usa, mi-am amintit greseala facuta de dimineata. Am batut de doua ori la usa. Cum nu venea niciun raspuns de dinauntru am intrat si mi-am luat ghiozdanul aflat langa cosul imens de rufe. In minte mi-a aparut scena care se intamplase nu cu mult timp in urma si am intrat accidental peste Kai in baie. Fata a inceput sa-mi arda, focul central aflandu-se in obrajii mei. Mi-am aruncat privirea in oglinda si ceva nu era in regula deloc. De ce eram toate rosie? Asta nu trebuia sa se intample... nu trebuia sa ma indragostesc in drumulul ca telul meu sa nu fie orbit de lucruri care m- au facut si ma vor face sa sufar... Mi-am dat repde cu apa rece pe fata ca sa ma trezesc din gandurile rele care m-au cuprins. Am iesit din baie cu fata umeda si m-am oprit in fata usii camerei satenului. Inima a inceput sa bat ca o si am simtit ca obrajii imi iau din nou. Foc. Am batut la usa atat de incet incat nu cred ca a auzit.
-Intra! A spus vocea baiatului... din partea cealalta a usii.
Am inspirat puternic, ca si cum m-as fi pregatit sa ma arunc in apa rece ca gheata si am intrat in camera. Kai statea langa fereastra privind in gol ca si cum nu am fi amandoi in acelasi loc. Mi-am luat repede privirea de pe el fiindca din nou era pe jumatate dezbracat. Singurele haine care erau pe el era o pereche de blugi rupti. Acesta s-a indepartat de fereastra si a inceput sa se apropie de mine cu zambetul pe buze... un zambet care nu-mi placea.
-De ce iti intorci privirea, doar mai mai vazut odata fara tricou.... sau e vorba de altceva? A spun acesta apropiindu-se atat de mult incat am fost fortata sa ma lipesc de usa. Si-a pusa mainile de o parte si de alta a capului mei si m-a tintit cu privirea.
De ce nu pot sa ma misc? De ce nu e la fel ca la Michael? De ce nu pot sa-l lovesc? Se pare ca exista doar un raspuns... m-am indragostit. Dar il siu doar de o zi... nu se poate! El si-a dat seama de asta... si isi bate joc de mine. Dar nu pot sa ma apar.
-N-ai decat sa ma lovesti? .... cum ai facut cu dragul meu prieten ? S-au poate... te-ai indragostit de mine?
-Ce te face sa crezi asta? Am intrebat, incercand sa par puternica.
Acesta nu a mai spus nimic. A eliminat si mica distanta dintre chipurile noastre si m-a sarutat. In acel moment,ochii mi s-au inchis automat si un val de sentimente mi-a luat cu asalt corpul facandu-ma sa ma simt minunat. M-am ciupit de mana ca sa vad daca visez sau nu, dar se pare ca acest moment nu era un vis... era realitate. Mi-a tinut buzele lipte strans, pentru ca nu vroiam sa stie ca il plac. Daca nu-I raspundeam, insemna ca nu-l plac, nu? E un lucru logic. Kai inca nu se indeparta de mine, iar eu nu ma miscam c sa-I arat ca nu-mi pasa. Din curiozitate mi-am deschis ochii sa vad ce face. Acesta avea si el ochii. Pentru o clipa n-am putut sa-mi feresc privirea, asa ca tot ce am putut face a fost sa inchid ochii. Corpul incepea sa cedeze, simteam ca numai o pot tine asa. Daca nu faceam repede ceva, satenul va primi raspuns la sarut. Mi-am ifipt repede unghiile in picior reusind sa-mi provoc o mica sangerare. Cumva, biatul a ghicit ce fac asa ca mi-a luat mainile in ale sale strangandu-mi-le puternic pentru a nu scapa. Imi incordasem pumnii si incepeam sa simt cum tot corpul a inceput sa-mi tremure. Fiindca nu mai era nimic sa ma mai duca cu picioarele pe pamant, mi-am eliberat sentimental ce erau inchise intr-o cusca de otel si i-am raspuns sarutului. Acesta mi-a dat drumului la maini si mi-a cupris talia, apropiindu-mi corpul mai aproape de al lui. Prin faptul ca i-am raspuns sarutului, insemna ca am facut o confesiune? Desi din partea mea, cam asta insemna...


Sper sa va placa.
Sunt prima. Yupi:D. Imi place foarte mult povestea. Descri foarte bine, personajele, starile lor, sentimentele, locurile, gandurile si lista poate continua:D Dialogul nu este in exces si asta este bine si cel care este, nu este sec si pus doar asa de ornament. Este bine alcatuit si plasat. Astept nextul si lenea m-a cam oprit sa iti las coment inainte, dar acum lenea m-a oprit sa ma uit dupa greselile gramaticale, dar lasa asta=)), ca am o lene mare.
Astept nextul. Sport si multa imaginatie si ai o stea de aur(*)
Well...trec si eu. AM postat la capitolul celallat in care fata il loveste pe Michael, dar a fost sters ca si cap de altfel. Ficul tau imi place foarte nmult. Descrierea e imbinata frumos cu naratiunea si cu dialogul. Imi place ca nu grabesti actiunea si ca ai o idee destul de originala. E interesant faptul ca a trebui sa fuga de acsa pt ca nu era mama ei si sper s ase indragosteascva de vampir. Imi place mai mult de el. Anyway astept nextul!
...Deci, SoUl EaTeR mi-a dat permisiunea sa continui... sper sa va placa^^

Calatoria cu trenul…
Ceea ce tocmai s-a intamplat era real? Chiar ma sarutasem cu un baiat care il cunosc de 12 ore? Mi-am tras o palma peste fata pentru a ma trezi la realitate, dar ochii au inceput sa ma usture curgandu-mi un lichid incolor din ei… Tot mai multe picaturi cad… numite lacrimi, desi acest cuvant nu este de ajuns pentru a exprima tristetea, fericirea sau puritatea unei lacrimi. Am coborat scarile in graba si din cauza ca nu vedeam pe unde merg am intrat din greseala in Michael, forta impactutlui facandu-ne sa cadem pe jos. Acesta se uita mirat la mine, desi fata mea inconstient mi se ascunsese in pieptul lui cald. Din gura mea au iesit mici suspine si lacrimile au curs tot mai abundant, facandu-l pe roscat ingrijorat. Acesta m-a ajutat sa ma ridic si mi-a dat ghizdanul care aterizase putin mai departe. Mi-a pus o mana pe fata ridicandu-mi-o si fortandu-ma sa ma uit in ochii lui.
-Orice s-ar fi intamplat, acum e timpul sa plecam, asa ca stergeti lacrimile altfel aia de la gara o sa creada ca te-am batut sau cine mai stie. Michael chicoteste, dupa care imi arata un zambet care parea cald intr-un fel pervers.
Am incunviintat din cap si mi-am sters lacrimile cu palmele transpirate. Kai a coborat si el cu un rucsac in spate si s-a uitat in ochii mei, dupa care si-a mutat repede privirea. Schimbarea aceasta brusca de atitudine m-a durut ca o intepatura de ac, desi stiam ca sarutul a fost doar ca sa-si bata joc de mine… desi sentimentele mele nu vor sa accepte asta.
-Se ne grabim, daca vrem sa ajungem la timp.
Satenul trece pe langa mine, fara sa faca vreun contact visual… ca si cum n-as fi acolo si iese din casa. Michael se da la o parte din fata mea facandu-mi semn sa ies inaintea lui. Dupa ce am iesit, ochii mei cautau privirea lui Kai, desi acesta vorbea la telefon cu cineva care parea sa fie unul din parinti… sau cel putin o ruda.
-Da… da ma da o sa fiu atent si nu o sa fac ceva nechibzuit… A zis acesta plictisit.
Vine inspre noi, oprindu-se in fata noastra, dupa care ne face semn sa plecam catre gara printr-o miscare a capului, facand suvitele din bretonul putin prea lung sa-i vina in ochi. Am inceput sa mergem, Kai fiind in fata, iar eu si Michael mergeam in urma lui. Niciunul nu zicea nimic, linistea devenind apasatoare. Presiunea care se simtea in aer incepea sa ma copleseasca, facandu-mi picioarele sa tremure in timp ce mergeam. Mi-am ridicat privirea din pamant si am observant ca roscatul il fixa cu privirea pe Kai intr-un mod foarte ostil. Mi-am intors privirea catrea staten. Acesta avea un mers drept, nu leganat ca al altor personae. Spatele sau drept si impunator imi bloca orice sansa de a vedea ce se afla in fata lui. O dorinti de a-l lua in brate de la spate mi s-a implantat in minte. Am intins putin mana spre el, dar am retras-o repede inapoi. Obrajii au inceput sa-mi arda si m-am ciupit tare de ei sa vad daca visez sau nu, dar din pacate totul era real. Gura mi s-a deschis pentru a spune ceva, dar am inchis-o la loc pentru ca ajunsesem la statie… Desi nu observasem inainte, statia era doar la o strada distanta de casa lui Kai. Ne-am oprit la ghiseu sa luam bilete catre statiune. In fata nostra mai erau doar cateva personae, vreo 2-3. Un cuplu care nu pareau sa fie mai mari ca noi si o doamna batrana care abea se sprijinea in baston. Eram cu Michael in spatele lui Kai, simtind un fior usor pe sira spinarii… vroiam sa-l ating, sa-l strang in brate si… Mi-am pus mana pe gura… sa-l sarut, dar nu se putea. Schimbarea sa brusca de atitudine m-a facut sac red ca doar se juca cu mine ca si roscatul, dar intr-un mod diferit. Satenul s-a intors avand in mana trei hartii mici, biletele de tren…
Ne-a inmanat unul mie si unul lui Michael, apoi ne-am indreptat catre un tren lung de culoare cenusie. Ne-am stracurat printre zecile de oameni din statie in tren. Mergand pe coridor in cautarea unui compartiment gol, am reusit sa gasim unul destul de curat. Baietii s- au asezat unul pe o parte si unul pe cealalta. Am ramas in picioare in jur de cinci minute. Nu vroiam sa ma asez langa niciunul, dar nu aveam nicio sansa sa ma asez pe jos… cei doi nu aveau sa ma lase. M-am asezat pe parte cu Kai, inrosindu-ma putin. Acesta privea pe geam rezemandu-si barbia de palma. L-am privit timp de scurt timp si pleoapele au inceput sa mi se ingreuneze din ce in ce mai mult. Fara nicio avertizare, am alunecat intr-o lume in care limita era doar imaginatia mea, desi in mintea mea nu a aparut nicio imagine ce parea sa fie vis, sau cosmar. Alunecand intr-un intuneric obscur , nu mi-am dat seama ca am alunecat, cazand cu capul pe umarul satenului. Pe un fundal ce parea a se fie aflat la mare departare, usa de la compartiment s-a deschis, lasand zgomotul de afara sa patrunda in compartiment, apoi s-a inchis la loc cufundandu-ma intr-o liniste mortuara, care a facut ca intunericul din interiorul mintii mele sa devina infricosator. Peste o perioada care parea o eternitate pentru mine, desi cred ca a durat mult fiindca eram in intuneric, doua maini calde ma indreapta, dar nu imi dau drumul dupa ce consider ca stateam normal. Fara nicio avertizare simt ceva care imi atinge buzele… ceva cald si placut. Intunericul din mintea mea incepea sa dispara si s-a transformat in Kai, desi nu puteam sa ma asigur decat intr-un singur fel ca el era cel care ma saruta. Pleoapele mi s-au ridicat usor, scotand la iveala niste suvite satene care acopereau o pereche de ochi hipnotizatori de culoare cenusiu-inchis pe jumatate deschisi. Inconstient, mi-am pus mainile dupa gatul lui, iar mainile lui au alunecat usor pe spatele meu, strangandu-ma in brate. Am inchis ochii lasandu-ma purtata de placerea corporala, infranata doar de mintea mea. Acesta si-a deschis gura, strecurandu- si limba printre buzele mele . I-am raspuns sarutului, un fior trecandu-mi pe sina spinarii. Mi-am trecut mana prin parului lui, apucandu-l strans ca si cum n-as fi vrut sa-I mai dau drumul, el facand la fel. Parul meu scurt se afla acum in stransoarea mainii lui si nu parea ca avea sa-mi dea drumul prea curand. Peste 5 minute, am rupt sarutul indepartandu-mi putin fata de a lui. Rasuflam aer cu greu, incercand sa iau cat mai mult oxigen odata. Simteam cum fata imi arde foarte tare.
-Chiar iti place sa te joci cu mintea mea, nu? Am spus imediat ce am inceput sa respir normal.
-Cine a zis ca ma joc? Nu crezi in dragoste la prima vedere? A spus acesta radicand dintr-o spranceana.
Ne-am eliberat reciproc in acelasi timp ca si cum am planificat asta si s-a asezat inapoi la locul lui. Ma uitam la el mirata si nu-mi venea sa cred ce tocmai spusese. Asta insemna ca tinea la mine? Nu se poate… adica… numai intelegeam nimic. M-am lasat pe spate si m-am uitat pe tavanul compartimentului incercand sa- mi golesc mintea. Simt ceva cald ca ma apuca de mana si ma uit la mana mea impletita cu a lui Kai. Am zambit si mi-am pus capul pe umarul lui, adormind la loc.